Câteva gânduri despre tăcere

 Sa ne aratam tacuti si fara stiinta in fata celorlalti caci abia atunci dovedim si dobandim cea mai multa cunostinta caci mintea nerisipindu-se in vorbe multe, distinge cu mai multa claritate tot ce observa si afla.
ˇ Tacerea fara rost este pricinuita ori din mandrie, ori din lenea mintii si aceasta-i semnul tampeniei, pe cand tacerea cu rost este semnul unei lucrari intense a mintii prin care surprinde tainele cele mai adanci ale existentei. In aceasta tacere mintea omeneasca se intalneste cu lucrarea intensa a Sfantului Duh Care ii comunica taine mai presus de cuvant. O astfel de tacere este semnul unei intense a persoanei , deci si a lui Dumnezeu care ii atrage mintea in tainele Sale. Numai persoana poate tacea in felul acesta intens de gandire.
ˇ Alunga departe de tine duhul mult vorbitor caci in el sunt ascunse toate patimile cele rele: minciuna, indrazneala, gluma usuratica, rasul, calomnia, rautatea, vorba prosteasca si pe scurt vorbind, ceea ce s-a spus: ''Din multa vorbire nu va lipsi pacatul.'' (Pilde 10,19) Barbatul tacut este scaunul simtirii iar Domnul a spus ca vom da socoteala pentru orice cuvant desert. (Teodor al Edesei)
ˇ Limbutia este tronul slavei desarte prin care omul se arata pe sine si cauta sa se faca cunoscut. Limbutia este semnul dupa care-i recunosti pe ignoranti, usa clevetirii, calauza glumelor si a prostestii veselii, slujitoarea minciunii, destramarea umilintei, nascatoarea trandaviei, inainte-mergatoarea somnului, imprastierea mintii, nimicitoarea pazei sufletului, racirea fierbintelii inimii, intunecarea rugaciunii.
ˇ Tacerea intru cunostinta este maica rugaciunii, izbavire din robia cugetelor, pazitoarea ravnei dupa Dumnezeu, cercetatoarea gandurilor, straja impotriva dusmanilor, inchisoare unde intra sufletul si-si plange pacatele, lucratoare a pomenirii mortii, zugrav iscusit al chinurilor vesnice, iscoditoare a judecatii lui Dumnezeu, sprijin puternic al intristarii (pocaintei), vrajmasa indraznelii, tovarasa linistii, potrivnica iubirii de a invata pe altii, adaus de cunostinta, prilejuitoarea vederilor dumnezeiesti, progres nearatat al virtutii, suire tainuita catre Dumnezeu.
ˇ Cel ce nu-si cunoaste greselile isi infraneaza limba, iar vorbaretul nu s-a cunoscut inca pe sine cum trebuie. Tacerea lui Iisus l-a impresiofat pe Pilat, linistea omului duhovnicesc mistuie slava desarta.
ˇ Un singur cuvant rostit a Petru si din pricina aceasta a plans cu amar, caci a uitat a s-a spus: ''Zis-am: pazi-voi caile mele ca sa nu gresesc cu limba mea.'' (Psalmi 38,1) si de ceea ce-a spus altul: ''Mai bine sa cazi de la inaltime pe pamant, decat din pricina limbii.'' I
ˇ Tacerea creeaza o stare de liniste a mintii care poate in felul acesta sa se ocupe cu patrunderea intr-o lume necunoscuta inca si pe care cauta sa o inteleaga. Cand se scufunda in Dumnezeu si in cunoasterea smereniei sale in fata lui Dumnezeu, ea da nastere rugaciunii.
ˇ Tacerea intru cunostinta nu numai ca ne pazeste de vrajmasi, dar nici nu-i lasa sa se apropie.
ˇ Cine s-a cunoscut pe sine cum trebuie, stie ca e indefinit si nu se poate descrie. Isi da seama ca de negraitul omenesc, pe langa aceasta, cunoscandu-se pe sine a ajuns la smerenie, adica la cunostinta micimii si nepriceperii sale si nu vrea sa mai spuna nimic caci orice cuvant vrea sa invete pe altul ceva. Daca numai in tacere se cunoaste pe sine ca negrait, numai in tacere se poate apropia cineva de Dumnezeu, infinit mai negrait. Tacerea in care s-a apropiat cineva de Dumnezeu e pe de alta parte o convorbire cu Dumnezeu mai presus de orice vorbire. El il cunoaste pe Dumnezeu ca subiect care-i cere ceva, si-I raspunde prin smerenia sa. ''De-ti vei pazi limba ta, frate, ti se va da tie de la Dumnezeu harul strapungerii inimii ca sa privesti sufletul tau si prin aceasta vei intra in bucuria Duhului. Insa de vei fi biruit de limba, crede-ma ca niciodata nu vei iesi din intuneric.''
ˇ Limbutia se naste sau din prea mare libertate in vorbire si din obisnuinta cea rea - deoarece limba fiind un organ firesc al trupului, asa precum s-a deprins si precum ii cere obiceiul, asa si graieste - sau mai ales din slava desarta la cei ce se nevoiesc si mai ales la ei si deseori din lacomia pantecelui. Pentru aceea nu rareori multi dintre cei care-si infraneaza stomacul cu oarecare sfortare opresc si multa graire a limbii.
ˇ Cel ce se sarguieste in cugetarea la moarte isi opreste limba, iar cel ce a agonisit plansul inimii se fereste de vorbarie ca de foc.
Nestatornicii si nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei intelepti. Iar cel intelept este barbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeste putine si pe cele de trebuinta si placute lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)47
ˇ Cand afli pe unul galcevindu-se si luptandu-se impotriva adevarului si a lucrului vadit, pune capat galcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a impietrit cu totul mintea. Caci precum apa cea rea strica vinul, cu vrajba strica pe cei virtuosi cu viata si cu socotinta. (Antonie cel Mare)47
ˇ Nu spune multimii cuvinte despre evlavie si buna vietuire. Nu pentru pizma zic, dar socotesc ca vei fi luat in ras de cei smintiti. Caci cel asemenea se bucura de cele asemenea. Iar astfel de cuvinte putini auzitori gasesc. Mai bine este dar a nu grai, decat ceea ce voieste Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor. (Antonie cel Mare)47
ˇ Cuvantul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea talcuieste cuvantul. (Antonie cel Mare)47
ˇ Prin trup omul este muritor. Dar prin minte si cuvant nemuritor. Tacand intelegi si dupa ce ai inteles graiesti. Caci in tacere naste mintea cuvantul. Si rostind cuvant de multumita lui Dumnezeu, iti lucrezi mantuirea. (Antonie cel Mare)47
ˇ Cel ce vorbeste fara socoteala nu are minte, caci graieste fara sa inteleaga nimic. Cerceteaza dar ce-ti este de folos sa faci pentru mantuirea sufletului. (Antonie cel Mare)47
ˇ Nu vorbi cu doua limbi, intr-un fel aratandu-te cu cuvantul si intr-alt fel aflandu-te cu constiinta. Caci pe unul ca acesta Scriptura il pune sub osanda. (Marcu Ascetul)47
ˇ Precum usile bailor, deschizandu-se necontenit, imping caldura dinauntru afara, asa si sufletul cand vrea sa vorbeasca multe, chiar daca le-ar spune toate bune, imprastie si slabeste puterea tinerii de minte prin poarta graitoare. Prin aceasta mintea uita sa spuna lucrurile care se cuvin la vreme potrivita si impartaseste de-a-valma oricui se nimereste o amestecatura de ganduri, nemaiavand nici pe Duhul Sfant, care sa-i pazeasca cugetarea ferita de naluciri. Caci lucrul bun scapa totdeauna vorbariei, fiind strain de orice valmasag si imaginatie. Buna este deci tacerea la vreme, ea nefiind decat mama gandurilor prea intelese. (Diadoh al Foticeii)47
De ce iubeşte lumea zgomotul?…În trecut oamenii se adunau la şezători să cânte doine, cântece de leagăn, ghicitori etc. Azi? Se uită bogăţia folclorului, fiindcă oamenilor nu le mai place tăcerea creatoare… Zgomotele cad ca un potop. Cine va fi în stare să construiască o nouă arcă a lui Noe salvatoare din noul potop al decibelilor? Tăcerea, în faţa oamenilor şi a celor înconjurătoare, nu este o fugă din faţa vieţii, ci este condiţia indispensabilă ca sufletul să se reîntoarcă mai autentic în faţa oamenilor şi a tuturor celor înconjurătoare. Astăzi când dincolo de fiecare vietate care caută să-şi facă simţită prezenţa, băile de tăcere sunt necesare omului ca să tacă în el glasurile discordante ale orgoliului şi egoismului, dar mai ales pentru a asculta Cuvântul lăuntric, care ne purifică, ne fortifică şi ne unifică. „Făptura noastră este plină de lucruri care ne proiectează afară” a spus pascal. Surmenajul şi exteriorizarea neîntreruptă a vieţii noastre ne duce la o nemiloasă irosire a vitalităţii noastre lăuntrice. De aceea, Pascal spunea că nenorocirea omului se trage dintr-un singur lucru „că nu ştie să stea liniştit într-o cameră”.
Clipele de tăcere pe care ni le rezervăm, chiar dacă sunt dureroase, conferă gândirii noastre o agerime nouă, vorbirii noastre rezonanţe mai adânci, acţiunii noastre o rodnicie înzecită. Cât taci, atâta valorezi.
Dacă Dumnezeu ne-ar scrie pe frunţi gândurile care ne frământă, n-am mai îndrăzni să ne arătăm lumii, am înţelege mai bine nimicnicia noastră, dar mai ales importanţa pe care trebuie s-o acordăm tăcerii, ca mijloc indispensabil pentru a face ordine în propria casă.
Rugăciunea nu este aceea care zboară de pe buze când în suflet este furtună, deoarece cu Dumnezeu nu ne întâlnim undeva în cosmos, ci în intimitatea inimii…rugăciunea trebuie scăldată în tăcere, astfel este lipsită de mediul său vital. A fi tăcut nu înseamnă a fi mut sau ursuz. Trebuie să ne păzim de tăcerea rea ca de flecăreală, pentru că tăcerea nu este ceva absolut în sine, o raţiune de a fi. Avem, de exemplu, tăcerea mofluză, care este un lucru nedemn de un adult, sau tăcerea unei mândrii şifonate, avem tăcerea indiferenţei sau egoismului în cazul în care cuvântul nostru ar putea aduce lumină, pace şi îmbărbătare; există şi o tăcere evazivă, atunci când am avea datoria de a face act de prezenţă iubitoare şi activă faţă de cei din jurul nostru; există şi o tăcere a laşităţii atunci când ar trebui să avem curajul de a lua apărarea cinstei lui Dumnezeu, ori a reputaţiei aproapelui, sau când am avea obligaţia de a ne mărturisi vinovăţia. Tăcerea este o binefacere şi o bogăţie, dar în anumite cazuri ea poate fi ucigaşă.
Spiritul de a critica este un venin, un vierme, un cancer într-un organism sănătos. El absoarbe energiile vitale ale celui ce critică, ale celui ce ascultă critica şi ale celui criticat. Spiritul de a critica este spiritul satanei. Dacă cineva îi dă acces în sine, nu mai este loc nici pentru intimitate cu sine, nici cu aproapele şi nici cu Dumnezeu.Tăcerea este dimensiunea vitală a sufletului în care se învaţă cea mai frumoasă şi eroică melodie, menită să fie cântată cu îngerii… „un cântec nou” (Apoc. 5,9). Trebuie să ştim să profităm şi de zgomot…să-l ascultăm în tăcere şi să-l unim cu rugăciunea: zgomotul, de pildă, al unei nicovale dacă-l ascultăm ne oferă în tăcere munca muncitorilor; un clopot când sună ne îndeamnă la rugăciune; vântul ne îndeamnă să ne rugăm pentru cei ce suferă de frig, etc.Să medităm mult Cuvântul lui Dumnezeu, ca să nu ajungem sclavii cuvintelor noastre, dar să fim liberi prin inspiraţia Duhului Sfânt.

Rugăciune

 Rugăciune

Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc.
Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice.
Doamne, de am greşit fie cu mintea, fie cu gândul sau cu cuvântul, sau cu lucrul, iartă-mă.
Doamne, izbaveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neândrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită.
Doamne, izbaveşte-mă de toată ispitirea.
Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea.
Doamne, eu ca un om am greşit, iar tu, ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă văzând neputinţa sufletului meu.
Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preasăvesc numele Tău.
Doamne, Iisuse Hristoase, scriemă pe mine, robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.
Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul tău, să pun început bun.
Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău.
Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău, întru împărăţia Ta. Amin.


Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun.
Doamne, da-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte şi de umilinţă.
Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare.
Doamne, dă-mi răbdare şi voie nebiruită şi blândeţe.
Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea.
Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac in toate voia Ta.
Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori, de diavoli şi de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase
Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, deci să fie întru mine, păcătosul, voia Ta, că binecuvântat eşti ân veci. Amin.

O exemplificare a credintei O poveste despre Teodor negustorul, care luand imprumut, a dat chezas chipul lui Hristos, facut pe poarta, cu vopsea.

 In Constantinopol a fost un negustor Teodor. Iara dupa o intamplare i s-a inecat lui corabia si si-a pierdut toata averea sa. Insa, avea prietesug cu un pagan bogat. Si, venind, a inceput a-l ruga pe el sa-i dea lui aur din destul pentru negustorie. Iar paganul i-a zis lui: "Da-mi mie zalog si vei lua ceea ce poftesti". Iar crestinul il ruga pe el, neavand ce sa-i dea. Si, mergand cu dansul pe cale, a cautat si a vazut chipul lui Hristos pe poarta, zugravit cu vopsea, si a zis catre pagan: "Pe acest chip al lui Hristos, Dumnezeul meu, il am mai cinstit decat toate si, mai mult decat viata mea, pe acesta il pun tie chezas". A raspuns pagantul: "Cu adevarat, crezi tu intr-insul? Iata, iti dau tie cat aur voiesti". Si, intorcandu-se la casa sa, i-a dat lui o mie de litre de aur. Iar Teodor, cumparand cele trebuincioase, s-a dus in Alexandria si toate bunurile sale, precum a voit asa le-a vandut.
Si se intorcea cu alte cumparaturi la Constantinopol, si, inca neajungand acolo, i s-a inecat corabia lui. Deci, auzind acel pagan de venirea lui Teodor si nestiind de inecare, a venit la dansul, asteptand sa-si ia partea sa, cu dobanda, si l-a aflat pe el, plangand in casa sa. Deci, instiintandu-se de pierderea lui, il mangaia ca sa nu se intristeze, ci sa creada in Hristos, care se pusese chezas pentru dansul. Inca l-a luat paganul in casa sa, iarasi, i-a mai dat o mie de litre de aur si, ducandu-l pe el la poarta, a pus martor pe acelasi chip al lui Hristos. Iar Teodor, cumparand smoala, s-a dus in Egipt si a schimbat smoala pe plumb si, de acolo, s-a dus la Efes si a schimbat plumbul pe arama si, multa bogatie dobandind, mergea bucurandu-se. Si iarasi neajungand el, iarasi i s-a spart corabia si a pierdut toate ce le castigase si, venind la casa lui, sedea plangand.
Iar paganul acela, instiintandu-se din nou de pierderea aurului sau, l-a chemat pe Teodor si a inceput a-l ocara, batjocorind pe Hristos: "Vezi, zicea, cum va inselati voi, crezand in Acela ce nu este Dumnezeu. Daca ar fi fost Acela Fiul lui Dumnezeu, spre care tu nadajduiesti, nu ai fi cazut, iata, acum pentru a treia oara, in ispita inecarii". Iar Teodor cu multe lacrimi, zicea paganului: "Nu, prietene, nu huli pe Dumnezeu cel adevarat, ca pentru pacatele mele mi s-au intamplat mie toate acestea si pentru aceea a ingaduit ca sa-mi faca nedreptate valurile marii. Dar ma rog tie, mai da-mi inca si a treia oara si cred ca, pentru hulele tale, ma voi mantui si pe toate ale tale cu dobanda ti le voi intoarce". Iar pagandul i-a dat si a treia oara o mie de lire de aur si l-a dus pe el la acelasi Chip al lui Iisus Hristos, cel de pe poarta si i-a zis: "Pe Tine, dar, si acum te primesc martor si chezas, ca daca esti Fiul lui Dumnezeu, mantuieste-l pe el, si pe mine cu dansul, ca si eu sa cred, iar de nu, apoi sa nu se mai insele cel ce cred intru Tine." Si Teodor, luand aurul si cumparand cele de trebuinta, s-a dus in Calabria. Iar de acolo, cumparand grau in Gundal si a luat acolo cate un galben masura, si vanzand graul, a cumparat vin, cu cate un argint masura. Si venind in Antiohia, a vandut aceiasi masura cu cate un galben.
Deci, numarand patru mii de litre de aur si punandu-le intr-un sipet, a scris o epistola asa: "Eu Teodor crestinul, scriu facatorului meu de bine, lui Avram. Iata, patru mii de litre de aur am pus in sipet si, incredintandu-le chezasului meu Hristos, socotesc ca El le va pune pe acestea in mana ta". Si, le-a asezat in sipet pecetluindu-l, si, intrand la capul corabiei dinainte, l-a aruncat in mare, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Tu, precum stim indrepteaza acest sipet si il da aceluia ce mi-a dat mie imprumut". Deci, s-a facut un vant cumplit in mare, nu numai acolo intr-un loc, ci in toata lumea, cat si pe sub mal corabiile, care stateau in Constantinopol, se spargeau de furia valurilor. Si cum toti din cetate au iesit la mare sa o vada, a iesit si paganul acela sa vada marea. Si, fiind el pe mal, iata s-a desfacut un val si a aruncat sipetul cu aur inaintea lui. Iar el, luandu-l pe acela, l-a dus in casa sa si, deschizandu-l, a aflat deasupra scrisoarea cea pentru aur, de la Teodor, catre dansul. Si pe scrisoare era scris: "Eu, Iisus Hristos, de la Teodor crestinul ti-am adus tie aurul cu dobanda, ca sa nu Ma hulesti pe Mine. Ca, iata, de chezasuire M-am dezlegat si sa Ma crezi pe Mine cu adevarat". Iar, dupa o vreme, a venit Teodor sanatos, cu multa bogatie. Deci, luand daruri multe, a mers la paganul acel, iar el, luand darurile, l-a intrebat de aurul cel imprumutat. A raspuns Teodor: "Cred in Hristos, Cel ce m-a luat pe mine in chezasie, ca ti-a dat tie aurul si-l ai pe el in casa ta". Iar paganul, ispitindu-l, a raspuns: "Nu l-am luat de la nimeni". Atunci Teodor i-a zis lui: "Nu am cu tine nici o pricina. Daca n-ai luat sipetul cu patru mii de litre de aur, avand deasupra scrisoarea cea cu mana mea scrisa, iata sa stii ca tot aurul tau, in sipet asezandu-l l-am dat in mare, ca Dumnezeul meu si chezasul tau sa aiba a-l pune in mainile tale. De nu l-ai luat, acum sa mergi cu mine la chipul lui Hristos si sa te juri ca nu l-ai luat". Iar paganul, temandu-se, a luat scrisoarea ceare a fost in sicrias deasupra aurului si a zis catre Teodor: "Oare cunosti aceasta?" Deci a vazut Teodor scrisoarea sa, inca si alta scrisoare. Si amandoi minunandu-se de scrisoare, au proslavit pe Dumnezeu. Si dintru aceasta pricina paganul a crezut in Hristos si, mergand, s-a botezat cu toata casa sa.

✤...CUM PUTEM DOBÂNDI DUHUL SFÂNT?...✤

 Conform învățăturii Sfintei Scripturi și experienței marilor sfinți ai Bisericii, cele mai cunoscute și eficiente mijloace pentru dobândirea Sfântului Duh sunt următoarele:

✤ Inima curată și trupul neprihănit...

✤ Smerenia...

✤ Ascultarea glasului lui Dumnezeu...

✤ Rugăciunea...

✤ Lepădarea de sine în viaţa de zi cu zi...

✤ Citirea și ascultarea Sfintei Scripturi...

✤ Tainele Bisericii și, în special, Sfânta Împărtășanie...

Fiecare suflet credincios se poate umple de Duh Sfânt, dacă se curățește de păcat, dacă se eliberează de iubirea de sine și dacă se vindecă de patima mândriei. Sfântul Duh este întotdeauna prezent în jurul nostru și dorește să se sălășluiască întru noi. Însă faptele noastre rele ne înconjoară ca un zid tare de piatră, iar păcatele noastre, ca niște paznici sălbatici, Îl alungă pe Sfântul Duh departe de noi și nu-L lasă să se apropie.
Fiecare păcat săvârșit ne îndepărtează și mai mult de Sfântul Duh. Cel mai cumplit dintre păcatele trupului este desfrânarea, iar dintre cele ale sufletului mândria. Sfântul Duh, Care întruchipează curăția desăvârșită, niciodată nu va putea să se sălășluiască într-un om adâncit în păcate. Cum să locuiască în inima noastră când aceasta este plină de griji lumești, de pofte și de patimi?
Să vedem mai pe îndelete care sunt mijloacele care ne ajută să dobândim Sfântul Duh.


1. Dacă vrem să nu pierdem Sfântul Duh primit la Botez sau dacă deja L-am pierdut și vrem să-L redobândim, suntem datori să avem inimă curată și trup neprihănit, adică spălat de orice păcat trupesc.
Inima și sufletul nostru trebuie să fie templu al Duhului Sfânt. În cel care are inimă curată și trup neprihănit, Duhul Sfânt va putea intra și va putea domni în sufletul său. E de ajuns numai ca omul să nu-și pună nădejdea în faptele sale bune și să nu se mândrească cu ele, adică să nu creadă că pe bună dreptate a primit darurile Sfântului Duh, ca răsplată din partea lui Dumnezeu pentru faptele sale.
Dacă ți s-a întâmplat să-și murdărești inima și să-ți strici trupul, trebuie să te curățești neapărat prin pocăință. Deci nu mai păcătui, ci pocăiește-te cu inimă înfrântă și începe să trăiești cu mai multă luare aminte. Și astfel te vei învrednici să primești Sfântul Duh în inima ta.

2. Unul din cele mai sigure mijloace de dobândire a Sfântului Duh este smerenia. Chiar dacă ești un om cinstit, drept și milostiv, chiar dacă ții toate poruncile lui Dumnezeu, să te consideri întotdeauna o slugă nevrednică, un instrument prin care lucrează Dumnezeu. De altfel, e de ajuns să aruncăm o privire mai atentă spre faptele noastre bune sau chiar spre virtuțile noastre cele mai mari pentru a ne da seama cât de puțin merită să fie numite virtuți creștine. De pildă, de câte ori nu facem milostenie, dacă nu din slavă deșartă și iubire de sine, cel puțin din interes, ca niște cămătari redutabili, nădăjduind că, pentru un ban dat vreunui sărac, vom lua de la Dumnezeu însutit sau înmiit?
Smerenia înseamnă să înduri în tăcere și fără să cârtești toate necazurile, neajunsurile și nefericirile, considerându-le drept răsplată pentru păcatele tale. Să nu zici «vai, ce necaz mare a dat peste mine!», ci «mic este acest necaz în comparație cu ce mi se cuvine!». Și să nu ceri de la Dumnezeu să te scape de încercări, ci să-ți dea putere să treci peste ele.

3. De asemenea, putem dobândi Sfântul Duh prin ascultarea față de Dumnezeu. Dumnezeu ne vorbește foarte clar și pe înțelesul nostru. Putem să-I auzim vocea în orice loc, timp sau împrejurare. E de ajuns numai să avem urechi de auzit. Ești nefericit? Te-a nedreptățit cineva? Ți-a murit vreo rudă? Ești bolnav, trist sau melancolic fără vreun motiv vădit, așa cum ni se întâmplă de multe ori? În toate aceste cazuri, îți vorbește Dumnezeu, cerându-ți să-ți revii și, în loc să-ți pui nădejdea în oameni, sau să cauți mângâiere în petreceri și distracții, să te întorci la El prin pocăință, căutând mângâiere și ajutor numai la El.
Dacă, dimpotrivă, îți este bine, dacă ai bunuri din belșug și nu-ți lipsește nimic, dacă toate treburile tale merg foarte bine, dacă nu ai vreo durere sau tristețe, ci ai parte numai de bucurii și mai ales de bucurii duhovnicești, în toate acestea trebuie să distingi din nou vocea lui Dumnezeu, care te îndeamnă să-L iubești din toată inima pe Binefăcătorul tău, sa-I mulțumești din tot cugetul tău și să nu uiți ca, atunci când te bucuri de bunurile acestei lumi, să-i ajuți și pe frații tăi aflați în nevoie, adică pe cei săraci. De asemenea, să nu uiți că lucrurile cu adevărat bune și bucuria veșnică se află în ceruri și provin din Izvorul a tot binele și a toată bucuria.
Dacă disprețuirea unui stăpân pământesc constituie fărădelege, cu atât mai mult disprețuirea Stăpânului ceresc. Dacă nu suntem cu luare aminte, se poate ca, din cauza multelor și repetatelor fărădelegi pe care le săvârșim, Dumnezeu să ne părăsească ca pe niște copii neascultători, lăsându-ne să facem ce vrem. Drept urmare, mintea noastră se va întuneca atât de mult, încât nici cele mai cumplite păcate săvârșite nu ni se vor mai părea atât de grave, ci doar slăbiciuni inevitabile ale firii noastre omenești. Așadar pe cât de folositor și mântuitor este să ascultăm glasul lui Dumnezeu, pe atât de periculos și vătămător este să nu-l luăm în seamă.

4. Sfântul Duh poate fi dobândit și prin rugăciune. Acesta este mijlocul cel mai simplu și mai eficace, putând fi folosit de fiecare dintre noi în orice moment.
Așa cum se știe, rugăciunea este de două feluri: exterioară și interioară (lăuntrică). Cine se roagă punând accentul numai pe plecarea genunchilor, putem spune că face rugăciune exterioară, iar cine se adresează lui Dumnezeu cu mintea și inima, străduindu-se să-L aibă neîncetat în cugetul său, putem spune că a dobândit rugăciunea lăuntrică.
Știți cu toții care din cele două feluri de rugăciune este mai bun, mai rodnic, mai plăcut înaintea lui Dumnezeu. Și știți de asemenea că putem să ne rugăm pretutindeni și întotdeauna, chiar și atunci când am căzut în păcat. Putem să ne rugăm și în timp ce lucrăm, și în timp ce ne odihnim, și în zilele de sărbătoare, și în zilele de rând, în picioare, în șezut sau întinși în pat.
Trebuie să vă spun însă că, deși rugăciunea lăuntrică este cel mai puternic mijloc de a dobândi harul dumnezeiesc, totuși nu trebuie să neglijăm rugăciunea exterioară și mai ales cultul divin comun. Mulți zic: «De ce să merg la biserică când pot să mă rog și acasă? La biserică mai mult păcătuiesc decât să mă rog». Ce credeți că îi face să vorbească așa? Buna cunoaștere sau dreapta judecată? Nicidecum, ci, dimpotrivă, lenea și egoismul. Este adevărat faptul că, din păcate, ni se poate întâmpla să stăm în biserică și să păcătuim. Aceasta nu se întâmplă însă din cauza faptului că mergem la biserică, ci din cauza dispoziției necorespunzătoare cu care mergem, adică atunci când mergem la biserică nu ca să ne rugăm, ci ca să facem cu totul altceva. Și, ca să vă convingeți, uitați-vă la cei care, invocând motivele enumerate mai sus, nu vin la biserică. Aceștia se roagă cumva acasă? Nici vorbă!
Am spus mai înainte că dacă nu avem în noi Duh Sfânt, nu ne putem ruga cu adevărat. Într-adevăr, pentru a ne ruga cum trebuie, e nevoie de multă trudă și nevoință. Nu ne putem îndrepta mintea și inima către Dumnezeu îndată sau într-o fracțiune de timp. De altfel ce putem obține în lumea aceasta în mod simplu, rapid și fără trudă? Ce artă, ce știință, ce mângâiere duhovnicească poate fi obținută astfel? De aceea există rugăciunea. Chiar dacă pui în rugăciunea ta multă trudă și nu afli nici o plăcere, să nu încetezi a te ruga cu stăruință și cu zel. Să te obișnuiești cu rugăciunea și cu convorbirea cu Dumnezeu. Să încerci pe cât posibil să-ți aduni și să-ți controlezi gândurile împrăștiate. Și astfel, încet-încet, rugăciunea ți se va părea tot mai ușoară, vei începe să simți o mângâiere dulce. Și dacă te străduiești cu adevărat, Sfântul Duh, văzând stăruința și dorința ta arzătoare, te va ajuta numaidecât. Și, odată intrat înăuntrul tău, te va învăța rugăciunea adevărată.
Dumnezeu ne cere să ne rugăm neîncetat. Mulți zic: «cum este posibil să ne rugăm neîncetat, de vreme ce trăim în lume? Dacă ne ocupăm numai de rugăciune, când vom avea timp să ne facem treburile și să ne împlinim datoriile?». Desigur, rugăciunea neîncetată nu se referă la partea exterioară. Adică nu putem să ne aflăm într-o stare de continuă rugăciune exterioară, fiindcă trebuie să și muncim pentru a ne asigura traiul de zi cu zi. Însă cine este conștient de sărăcia sa lăuntrică, nu va înceta a se ruga, orice ar face. Cel care își dorește din adâncul sufletului să intre în Împărăția Cerurilor, va găsi prilejul și timpul să se roage atât în afară, cât mai ales înlăuntrul său. Chiar și atunci când va lucra din greu și neîntrerupt, va găsi timp să vorbească și cu Dumnezeu. Numai cel care nu vrea nu are timp să se roage.
Unii cred că rugăciunea trebuie citită numai din cărți. Desigur, este bine dacă poți să-l slăvești și să te rogi lui Dumnezeu în psalmi și în imnuri bisericești citite din cărți. Dacă însă nu știi să citești, atunci e de ajuns să înveți rugăciunile principale, începând cu «Tatăl nostru». În această rugăciune, pe care ne-a predat-o Însuși Domnul, sunt cuprinse toate nevoile noastre. Dacă împrejurările vieții nu-ți permit să te rogi cât trebuie, măcar să spui câteva rugăciuni scurte și simple, ca «Doamne miluiește», «Dumnezeule, ajută-mi», «Doamne, iartă-mă» sau «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul».

5. Un Sfânt Părinte a zis cândva: «Dacă vrei ca rugăciunea ta să se înalțe direct la Dumnezeu, adaugă-i două aripi: postul și milostenia». Căci aceste două virtuți practice ne ajută să ne lepădăm zilnic de noi înșine.
Postul reprezintă în general temperarea și înfrânarea de la consumarea unor anumite alimente. Scopul postului este de a smeri și ușura trupul, făcându-l astfel mai ascultător față de suflet. Fiindcă un trup sătul și gras își cere drepturile, adică confort și facilități, ne face tot mai trândavi și nu ne lasă să cugetăm la cele dumnezeiești. Cu alte cuvinte, leagă sufletul, îl sufocă, făcând ce vrea cu el.
Însă postul trupesc trebuie însoțit și de postul sufletesc. Postul sufletesc înseamnă să-ți păzești limba de orice cuvânt rău și nefolositor, să-ți învingi poftele și să-ți dezrădăcinezi patimile.
Cât despre milostenie, adesea noi numim astfel ajutorul pe care îl oferim celor săraci. Însă milostenia nu constă numai în acest lucru. Milostenia este orice act de iubire și de milă, spre exemplu: să dai mâncare celor săraci, să dai apă celor însetați, să-l îmbraci pe cel gol, sa-l vizitezi pe cel bolnav și pe cel întemnițat, să-l găzduiești pe cel care nu are casă, să-i cercetezi pe orfani, etc.
Însă, pentru ca milostenia ta să fie adevărată, toate acestea trebuie să le faci fără să te mândrești, fără să cauți laudele oamenilor sau recunoștința celor pe care i-ai ajutat.

6. Un alt mijloc de a dobândi Sfântul Duh este, așa cum am spus mai sus, citirea și ascultarea Sfintei Scripturi.
Pentru noi, oamenii, Sfânta Scriptură este o vistierie, de unde putem extrage lumină și viață: lumină, care luminează și înțelepțește, și viață, care ființează, mângâie și umple de bucurie. Sfânta Scriptură este unul din cele mai prețioase daruri oferite de Dumnezeu omului, o mare binefacere, de care oricine se poate folosi; e suficient numai să vrea. Biblia este sfântă înțelepciune, care este atât de minunată, încât poate fi înțeleasă chiar și de cei mai simpli și neștiutori de carte. Tocmai de aceea, mulți oameni simpli, citind sau auzind Sfânta Scriptură, au devenit foarte evlavioși și au primit Duhul Sfânt, pe când alții, mult mai învățați, studiind-o, dimpotrivă, au ajuns la rătăcire sau chiar pierzanie. Aceasta deoarece primii au citit-o cu inimă curată, fără migăleală raționalistă, căutând să dobândească nu cunoașterea umană, ci harul și puterea Duhului lui Dumnezeu; iar ceilalți, crezându-se înțelepți și atotștiutori, căutau în Scriptură nu puterea și Duhul lui Dumnezeu, ci înțelepciunea lumii acesteia.

7. În sfârșit, Sfântul Duh poate fi dobândit prin participarea la Sfintele Taine ale Bisericii și în special la Taina Euharistiei.
Domnul Iisus Hristos a zis: «Cel care mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru el» (Ioan 6, 56). Cu alte cuvinte, împărtășindu-ne cu vrednicie din Sfintele Daruri, ne unim cu Domnul. Căci cel care, cu pocăință adevărată, cu inimă curată, cu frică de Dumnezeu și cu credință neclintită, ia Trupul și Sângele Domnului, ia în același timp și Duh Sfânt. Iar Acela îl pregătește să-L primească înăuntrul său pe Domnul Hristos și pe Dumnezeu Tatăl, adică îl pregătește să devină templu și casă a adevăratului Dumnezeu în Treime. Dimpotrivă, împărtășindu-ne cu nevrednicie din Sfintele Daruri, adică cu suflet necurat, cu inima plină de răutate și ură, nu numai că nu primim Sfântul Duh, ci devenim și trădători, asemenea lui Iuda, răstignindu-L din nou pe Hristos.
Pentru cei care se împărtășesc cu vrednicie, Trupul și Sângele lui Hristos reprezintă medicamentul care vindecă orice boală și slăbiciune. Și cine dintre noi se află într-o stare perfectă de sănătate? Cine nu are nevoie de vindecare, de mângâiere și de alinare?
Trupul și Sângele lui Hristos constituie hrana noastră în drumul spre Împărăția Cerurilor. Oare poate cineva să pornească la un drum lung și obositor fără a-și procura hrana necesară? De asemenea, Trupul și Sângele lui Hristos este un mijloc vizibil de sfințire, pe care ni l-a lăsat moștenire Însuși Domnul, pentru a ne sfinți. Deci cine nu ar vrea să fie părtaș la această moștenire și să se sfințească?
Așadar nu pregetați să participați la Potirul vieții, ci, cu frică de Dumnezeu și cu credință, să vă apropiați de Acesta. Cine refuză sau neglijează Sfânta Euharistie, nu Îl iubește pe Hristos și de aceea nu va primi nici Duh Sfânt și nici nu va intra în Împărăția Cerurilor.
Așadar acestea sunt mijloacele prin care putem dobândi Duhul Sfânt: inimă curată și viață fără de prihană, smerenie, ascultare față de glasul lui Dumnezeu, rugăciune, lepădare de sine, studiul Sfintei Scripturi, Sfânta Cuminecătură.
Desigur, fiecare dintre aceste mijloace este de ajuns ca să dobândim Duhul Sfânt. Însă este mai bine și mai eficient să le folosim pe toate împreună, căci atunci, fără îndoială, vom lua Duh Sfânt și vom deveni sfinți.

În încheiere, aș vrea să menționez faptul că, dacă cineva se învrednicește să primească Sfântul Duh, iar apoi cade în păcat, în felul acesta Îl alungă dinlăuntrul său. Dacă se întâmplă acest lucru, să nu deznădăjduiască totuși, să nu creadă că toate sunt pierdute, ci, cât de repede posibil, să cadă în genunchi înaintea lui Dumnezeu și, cu pocăință și rugăciune fierbinte, să-L roage pe Sfântul Duh să se întoarcă înapoi în el.

Sfântul Inochentie al Moscovei, Suflarea Sfântului Duh.

✤...RUGĂCIUNEA ZILEI DE DUMINICĂ...✤

 ✤...RUGĂCIUNEA ZILEI DE DUMINICĂ...✤

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău! Așa, Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritului și nevrednicului, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică după porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și Maicii noastre. Dăruiește-mi pocăință adevărată, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva împărăției Tale și împotriva sufletului meu și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de astăzi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, mulțumesc din toată inima mea pentru atâtea bunătăți, ce-mi trimiți în toate zilele, și mai vârtos pentru înnoirea sufletului meu, pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulțimea păcatelor mele, ci mă îngăduiești și-mi aștepți pocăința, ca un iertător bun și milostiv. Și încă mă rog, Doamne Iisuse Hristoase, să-mi dai dar să petrec bine și creștinește întru această săptămână fără de a-Ți greși, cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstea buneivestiri a Sfintei Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău celui Sfânt asupra Apostolilor. Deosebi încă mă rog întru această rugăciune a mea, pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosădit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău; încă și pentru sfintele Tale patimi și moartea Ta cea mărită, dă dumereală păcătoșilor, ca să se cunoască pe sine și să se căiască de păcatele lor, să se îndrepteze cu mărturisire, să urască păcatele lor și să se lase de ele; și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, în ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți, și pe cei vii și pe cei morți veșnicei Tale împărății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu preasfânt Sângele Tău; înviază-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înălțarea Ta, pentru ca să te mărim în vecii vecilor. Amin.

Doamne ajuta!

 Sfântul Antonie cel Mare, fiind cu ucenicii, îi întreabă:
– Ce este mai important pentru mântuire?
Ucenicii îi răspund:
– Rugăciunea.
– Nu, răspunde Sfântul Antonie.
Apoi ucenicii continuă să înşire faptele pe care le considerau mai importante:  Postul, privegherea, smerenia, îngrijirea săracilor şi a bolnavilor, primirea de străini, milostenia, dragostea faţă de om, la care ei au primit răspunsul:
          Nu este adevărat!
Apoi Sfântul Antonie le-a spus:
– Cel mai important lucru este Dreapta socoteală sau Discernământul! Toate faptele de mai sus trebuie făcute, dar cu dreaptă socotinţă.
       Zis-a iarăşi:
Sunt unii care şi-au topit trupurile lor cu postul și cu nevoinţa şi pentru că nu au avut ei dreaptă socotinţă, departe de Dumnezeu s-au făcut.
      De foarte multe ori săvârșim anumite nevoințe ce ne par bune, dar pentru că sunt fără dreaptă socoteală, pot fi atinse de mândrie, de iubire de sine, de slava deșartă, de habotnicie, de dispreț față de cei ce nu pot face ceea ce noi facem, și așa mai departe. Astfel, nu numai că nu ne aduc folos, dar ne rănesc și vatămă duhovnicește.
      Ajută-ne, Doamne, să dobândim Discernământul cel Sfânt, dreapta socotință și simplitatea minții și a faptelor noastre, ca nimic din ceea ce facem sau vom face să nu ne ridice cu mintea peste semenii noștri în vreun fel sau altul!

    Întotdeauna când reușim să facem ceva, să credem cu tărie că am făcut doar ceea ce eram datori să facem, și că nu nouă ni se datorează, ci Darului lui Dumnezeu!  Să nu așteptăm cumva vreo laudă, răsplată, sau recunoaștere de la semenii noștri și nici măcar de la Dumnezeu pentru vreun merit personal în lucru împlinit, ci să fie doar faptele firești ale credinței vii, ale dragostei de Dumnezeu și de oameni, și ale ființei noastre unite cu Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu și Adevărat! Amin!
Doamne ajuta!

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mercurie

 Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul Sfântului Mare Mucenic Mercurie

Glasul 2

Degrab ne întâmpină pre noi...

Nevoințele muceniciei răbdându-le ca un ostaș nebiruit ai stătut înaintea împăratului celui nemuritor, Mare Mucenice Mercurie, unde împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbește cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credință cinstesc pomenirea ta.

Glasul 4

Nevoințele muceniciei răbdându-le, ca un ostaș nebiruit, ai stat înaintea Împăratului Celui Nemuritor, Sfinte Mucenice Mercurie. Unde, împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbește cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credință cinstesc sfântă pomenirea ta.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condacul 1

Cel ce ai fost prin înger chemat să-L mărturisești pe Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine și cu sabie dumnezeiască te-a dăruit, prinos de laudă aducem ție, cel ce ești apărător nebiruit creștinătății și nouă celor păcătoși; pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Icosul 1

Ca un pom lângă izvor, care rodul său și-l dă la vremea sa, a fost viața ta, plăcutule al lui Dumnezeu Mercurie; căci din rădăcină creștină răsărind, ai dat Domnului tău rod însutit, pentru care auzi:
Bucură-te, înfruntătorul lui Decius;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înspăimântat de poruncile păgânești;
Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu sabie îngerească;
Bucură-te, ostaș îngeresc neînfricat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă nestemată din sceptrul Domnului;
Bucură-te, învrednicitule de chemarea îngerească;
Bucură-te, biruitorule al demonilor și doritorul vieții îngerești;
Bucură-te, sabia creștinătății, apărătorul Bisericii și surpătorul lui Iulian apostatul;
Bucură-te, sluga lui Hristos și plăcutul Maicii Sale;
Bucură-te, izvorâtor de mireasmă dumnezeiască a sfințeniei;
Bucură-te, binecuvântare și tămăduire a celor ce se roagă ție;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 2-lea

Vrând să prade creștinătatea, urâtorul sufletelor pornitu-i-a pe Decius și Valerian, cât și pe barbari, spre prigonirea creștinilor, creștin fiind și tu, dar le-ai scăpat din mâini ca o pasăre din laț, fiindcă erai dăruit cu sabie dumnezeiască cu care i-ai tăiat pe vrăjmașii văzuți și nevăzuți, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Sârguitu-te-ai pentru apărarea țării a tăia cât mai mulți dușmani, creștin fiind în ascuns, încât Decius s-a minunat de vitejia și înțelepciunea ta și te-a pus mai mare peste toate oștile sale, dar el nu știa că prin tine se arată biruitoare creștinătatea, care te cinstește zicând:
Bucură-te, ostașul cel iubit al lui Hristos;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, voievodul lui Decius și iconomul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că venind de la Roma sfetnic de taină ai ajuns;
Bucură-te, sămânță bună salvată de îngerul lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai ascultat de înger și de sfatul părintelui tău Gordian;
Bucură-te, mlădița viei lui Hristos;
Bucură-te, împlinitorul legii creștinești;
Bucură-te, cel ce ai dorit să fii ostaș al Împăratului ceresc;
Bucură-te, cel dăruit cu daruri dumnezeiești;
Bucură-te, iubitorul podoabei Bisericii;
Bucură-te, slugă ce ai înmulțit talantul dat ție de Stăpânul ceresc;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 3-lea

Tânguirea a cuprins sufletul tău văzând că ai uitat să-I mulțumești lui Dumnezeu și că îngerul te-a mustrat pentru aceasta, iar tu te vedeai ca o ramură uscată dintr-un pom verde, însă curând te-ai răsădit udând cu sânge și cu lacrimi pomul sufletului tău, ca să poți cânta cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzând Decius bărbăția și înțelegerea cea cu pricepere, luatu-te-a sfetnic ales, iar tu, de Dumnezeu dorind, te sârguiai a-I aduce Lui jertfă nesângeroasă de mulțumire, precum odinioară proorocul Daniel, iar noi te cinstim cântând:
Bucură-te, noule Daniile;
Bucură-te, de Dumnezeu luminatule și ocrotitorul ostașilor;
Bucură-te, apărătorul celor din războaie;
Bucură-te, folositorul creștinilor și izbăvitorul de războaie;
Bucură-te, frumoasă tinerețe cu minte bătrânească;
Bucură-te, înfruntătorul idolilor păgânești;
Bucură-te, mucenicul, ucenicul și sluga lui Hristos;
Bucură-te, coardă verde cu rod copt din grădina cerească;
Bucură-te, cel ce ai biruit meșteșugirea demonilor și înșelăciunea lumească;
Bucură-te, viteazul mărturisitor al credinței creștine;
Bucură-te, că nu te-ai rușinat de goliciunea trupului, ca și Adam în rai;
Bucură-te, cel îmbrăcat cu haina smereniei lui Hristos;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 4-lea

Cine va putea spune răbdarea ta, Sfinte, când zavistnicii tăi s-au năpustit asupra ta pentru că nu te închinai idolilor, cu gând să te doboare din cinstea ce-o aveai de la împăratul pământesc, ci tu râdeai de ei pentru c-o aveai pe cea cerească de la Cel Veșnic, Căruia Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca într-o cămară împărătească stăteai în închisoare rugându-te Împăratului ceresc, când îngerul lui Dumnezeu iar ți s-a arătat și te-a îmbărbătat, preafrumosule Mucenic, iar noi îți cântăm cu îngerul:
Bucură-te, cel întărit de înger să îndrăznești către Hristos și să nu te temi a-L mărturisi înaintea necredincioșilor;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii și întăritule de ei în tot necazul;
Bucură-te, că ai câștigat îndrăzneală a te ruga Domnului pentru noi;
Bucură-te, purtătorul Crucii și al pătimirilor lui Hristos;
Bucură-te, cel ce, dorind să pătimești pentru El, ai fost osândit pe nedrept;
Bucură-te, cel ce ai primit bătăi și moarte pentru credința ta;
Bucură-te, cel ce porți numele inimii și ai parte cu îngerii;
Bucură-te, binecuvântarea celor ce se luptă pentru dreptate;
Bucură-te, bucuria și biruința celor ce sunt ispitiți pentru credință;
Bucură-te, văzătorule de cele cerești și mare tăinuitor;
Bucură-te, sprijinitorul, veselia și biruința ostașilor;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 5-lea

Tăinuitorule de cele cerești și vorbitorule cu îngerii, roagă-te Celui iubit al tău, Hristos, Împăratul ceresc, să ne ajute a ne lepăda de cele pieritoare și a le alege pe cele veșnice, ca să ajungem și noi în cetatea îngerească și să cântăm împreună: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cel ce te-a ales pe tine știa bărbăția cu care aveai să-L mărturisești și să lepezi toate cinstirile lumești, spre câștigarea ostășiei cerești, și te-a dat nouă rugător, apărător și luptător în toate greutățile vieții noastre, iar noi cu mulțumire îți cântăm:
Bucură-te, fiul lui Gordian și mlădiță de creștin;
Bucură-te, lauda și mărirea sciților și romanilor;
Bucură-te, odraslă de ostaș creștin și sulița duhului;
Bucură-te, cel ce ai ostășit ca și el în oastea martirilor;
Bucură-te, înger pământesc și om ceresc;
Bucură-te, cetățean al Ierusalimului ceresc;
Bucură-te, sfeșnicul cel de aur din Biserica Domnului;
Bucură-te, maestrul sfatului și înțelepciunea adevăratei biruințe;
Bucură-te, că ai călătorit spre ceruri precum magii spre ieslea unde S-a născut Hristos;
Bucură-te, sprijinitorul, veselia și biruința ostașilor;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 6-lea

Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor datu-ți-a daruri îndestulate binecuvântate tinere, căci tiranul și vrăjmașul sufletului tău se minuna de frumusețea și bărbăția ta, necunoscând lucrarea Duhului Sfânt ce se măiestrea în tine, dar văzându-te neplecat ți-a hotărât chinuri înfricoșătoare pentru că nu știa să cânte cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca un vultur te-ai întraripat cu dumnezeiescul dor și, căutând spre Cel dorit sufletului tău, te-ai îngrădit cu platoșa dreptății și pavăza dreptății și a credinței spre chinurile pregătite ție; dă-ne și nouă răbdarea ta, Sfinte, în ispitele ce ne înconjoară ca să ne izbăvim sufletele din mâna celui rău și să-ți mulțumim zicându-ți așa:
Bucură-te, întraripatule ostaș cântător cu îngerii;
Bucură-te, cel ce ai fost spânzurat gol între patru furci;
Bucură-te, că îngerii ți-au ajutat și te-au întărit;
Bucură-te, că nu te-ai împuținat cu sufletul având pilda celor paisprezece mii de prunci uciși de Irod;
Bucură-te, că steaua magilor de la Răsărit strălucea în inima și cugetul tău, umplându-te de bucurie;
Bucură-te, magul oștilor romane și păstorul duhovnicesc al ostașilor;
Bucură-te, însulițatule de săbii și cuțite și mai vârtos de dragostea cerească;
Bucură-te, solul dumnezeiesc al viețuirii creștinești tuturor păgânilor;
Bucură-te, că fața ta lumina dumnezeiasca Lumină, cea dătătoare de viață;
Bucură-te, slujitorul desfătării celei sfinte;
Bucură-te, că toți se minunau de strălucirea chipului tău;
Bucură-te, răsărit de soare în noaptea necredinței;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 7-lea

Mai mult mort decât viu mulțumeai lui Hristos pentru răbdarea ce ți-a dat când îngerul ceresc ți-a trimis pacea lui pentru bună pătimirea ta, iar tu gândeai la îngerii cu flori de măr ce au cântat Pruncului dumnezeiesc și au adus oamenilor vestea Întrupării Lui, ca să cânte cu toți pe pământ, precum în cer, cântarea: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ca un pârâu curgea sângele tău cel curat și stingea para focului, iar tu te rugai lui Hristos ca un prunc fără răutate, gândind la Rahila ce-și plângea pruncii și nu voia să se mângâie că nu mai sunt, de aceea te rugăm, Mucenice, să fii mângâiere celor îndurerați și împovărați de greutățile vieții ce-și duc crucea cu bărbăție și cu multă evlavie îți cântă:
Bucură-te, noule Abel, că afierosit este sângele tău pe altarul muceniciei;
Bucură-te, inimă de foc ce arzi gândurile spurcate;
Bucură-te, cel ce în Iordanul sângelui tău l-ai înecat pe Veliar;
Bucură-te, că, rupându-ți picioarele, mai vârtos alergai spre dobândirea celor cerești;
Bucură-te, că toți prietenii te-au părăsit pentru că erai prieten cu cerul;
Bucură-te, cel aruncat în temniță ca într-un mormânt și înviat cu drepții în ziua cea de apoi;
Bucură-te, că îngerul ceresc iar te-a cercetat și ți-a strigat:
Bucură-te, zicem ție, iubitule, și Pace ție, bunule pătimitor;
Bucură-te, că ți-a tămăduit toate rănile trupului tău;
Bucură-te, cel tămăduit fără vrăjitorie și rușinătorul păgânilor;
Bucură-te, că spre noi chinuri ai fost dat pentru credința ta;
Bucură-te, că nu te-ai temut de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu;
Bucură-te, că nu ai slujit la doi domni, ci doar Împăratului ceresc;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 8-lea

Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și slugile Sale pară de foc te-a făcut și pe tine asemenea lor, iar aceia n-au cunoscut, chinuindu-te pe tine, însă noi, cunoscându-L, îndrăznim a cere grabnic ajutor în ispitele ce ne strâmtorează și patimile care ard în sufletele noastre, ca să putem și noi, curățindu-ne, a cânta cu tine și cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Fericit ești, Sfinte, că te-a învrednicit Dumnezeu ca să-L mărturisești, pe Decius să-l biruiești, pe diavoli să-i rușinezi și toată lumea s-o luminezi cu sfântă pătimirea ta și viața ta curată și cu credința învierii în ziua Judecății, când toți ne vom lua răsplata după faptele ce le-am făcut, iar noi cu smerenie cădem către tine să fii nouă mijlocitor la Cel mărturisit de tine, că El ni te-a dat nouă, și pentru aceasta îți cântăm așa:
Bucură-te, că Decius a cunoscut că slujești Dumnezeului Celui Viu, dar n-a crezut Lui;
Bucură-te, că precum acela, la fel și noi una zicem și alta facem;
Bucură-te, cel ce, cunoscând viclenia diavolului, ai primit darul discernerii duhurilor;
Bucură-te, că ai crezut cu tărie că vei învia cu Hristos, dacă vei muri pentru dreapta credință;
Bucură-te, cel ce, bătându-ți-se trupul, ai bătut taberele demonilor;
Bucură-te, că, fiind ars cu foc, ai ars cu smerenia și dragostea pe cel ce a înșelat pe Eva oarecând;
Bucură-te, cel cu dragoste de heruvimi și înțelepciune de serafimi;
Bucură-te, cel ce ești stăpân peste patimi și domn peste trup;
Bucură-te, cel cu dragoste, ascultare și înțelepciune;
Bucură-te, începătorul cel bun pe drumul ce duce spre Împărăția cerească;
Bucură-te, jertfitor și jertfă pe altarul dragostei celei sfinte;
Bucură-te, tăcerea și conviețuirea inimii lui Hristos;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 9-lea

Îngerii și oamenii nu pot descrie răbdarea ta, Sfinte, în cumplitele chinuri ce ai suferit, însă tu, Mucenice, pururi aveai gândul la picioarele Crucii lui Hristos, de unde luai tărie, răbdare și mângâiere; Crucea Sfântă îți era armă și scară către cer, vistierie nesecată a tuturor ce pururea se închină și îi cântă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Răbdarea ta i-a uimit pe toți, că nu știau dragostea care te răcorea în chinurile ce le pătimeai, nici pe îngerii din juru-ți nu-i vedeau, iar inimile lor nu săltau bătând pentru Dumnezeu Cel Viu, Căruia tu te închinai, fiindcă nu știau să-ți mulțumească pentru că le luminai credința cea vie; însă noi, bucurându-ne, îți vestim unele ca acestea:
Bucură-te, credință și faptă nepătată cu care te-ai suit la cer;
Bucură-te, că prin rugăciune și smerenie erai ca un pustnic în inima ta;
Bucură-te, neguțătorul celor cerești și iconomul credincios;
Bucură-te, cel cu piept de diamant și vistiernicul tainelor lui Hristos;
Bucură-te, cel ars cu foc și bătut cu bice de aramă;
Bucură-te, cel sfințit prin dragostea de Dumnezeu;
Bucură-te, bună mireasmă a celor ce se nevoiesc în smerenie și tăcere;
Bucură-te, cel dăruit cu darul suferinței pentru statornica ta inimă;
Bucură-te, doritorul mântuirii tuturor oamenilor;
Bucură-te, că te rugai pentru cei ce te chinuiau pe tine;
Bucură-te, cel ce n-ai răsplătit răului cu rău;
Bucură-te, cel ce te pregăteai cu bucurie pentru mântuirea sufletului tău;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 10-lea

Cu ce cântări de laudă te vom cânta, Mucenice, căci gura ta n-a oftat, nici n-a suspinat, ci ca un miel de bunăvoie aducându-te jertfă lui Hristos, te-ai învrednicit darurilor Lui dumnezeiești și Împărăției celei cerești, iar pe cei ce vin cu dragoste la cinstita ta pomenire îi înveți să cânte: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Să trâmbițăm cu cântări dumnezeiești, să săltăm în cele de praznic că Mucenicul Mercurie se desfată în chinurile cumplite, pe care nu le simte și care îi sunt mai dulci decât mierea și fagurele, iar moartea îi este mireasma frumoasă cu care se logodește prin chinuri; iar noi și îngerii îi suntem nuntași care îi cântă:
Bucură-te, cel nestricat cu sufletul în veci și cu trupul împodobit cu chinurile precum o haină;
Bucură-te, că ai fost spânzurat cu capul în jos cu piatra de grumaz;
Bucură-te, cel ce ai fost bătut cu bice de aramă;
Bucură-te, că nu ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirea ta;
Bucură-te, cel ce mai vârtos ai mulțumit pentru că te-a învrednicit a pătimi pentru Dânsul și numele Lui cel Sfânt;
Bucură-te, că nu te-au biruit nici cu aceste chinuri, ci mai vârtos te bucurai;
Bucură-te, că nemaiavând cu ce te chinui au poruncit tăierea prin sabie;
Bucură-te, cel ce ai mers în Capadocia să-ți lași trupul multpătimitor;
Bucură-te, că ai fost legat pe un dobitoc și dus călare;
Bucură-te, că asemenea Stăpânului tău ți-ai dus crucea până la capăt;
Bucură-te, cel ce ai însemnat prin aceasta intrarea în Ierusalimul ceresc;
Bucură-te, că ai căzut sub povara crucii, dar ai rămas nebiruit de vrăjmașii văzuți și nevăzuți;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 11-lea

În drum spre Capadocia ostașii au oprit în Cezareea, iar acolo, iubitule și frumosule Mucenice, ți S-a arătat Hristos, cu glas minunat chemându-te la Sine, în cămările cerești, făgăduindu-ți veșnica odihnă și cununa biruinței, iar tu I-ai mulțumit cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Supusu-ți-ai sufletul lui Hristos dorind blagoslovenia Lui, datu-ți-ai toată dragostea, ascultarea și înțelepciunea, zburat-ai spre ceruri având drept aripi pacea cu smerita cugetare, încă și curățenia cu dreapta socoteală, iar noi, auzind cum răsplătește Cel de Sus pe cei ce-L caută, cu sinceritate, împreună cu cetele cele de sus, cântăm:
Bucură-te, că Hristos te-a odihnit în sânurile părintești;
Bucură-te, că alegerea ai săvârșit și credința ai păzit;
Bucură-te, că ți s-a tăiat capul cu sabia în Cezareea Capadociei;
Bucură-te, că aici ți s-a rânduit să ia sfârșit Golgota vieții tale;
Bucură-te, că le-ai spus ostașilor a se opri și să facă cele poruncite;
Bucură-te, că le-ai făgăduit pocăință și darul lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai izvorât din trupul tău mireasmă de mir și tămâie;
Bucură-te, că pentru această minune ce s-a făcut prin tine mulți au crezut în Hristos;
Bucură-te, că sfântul tău trup a fost pus la loc de cinste;
Bucură-te, prin care ni se dau tămăduiri sufletești și trupești de atunci și până astăzi;
Bucură-te, cel ce întotdeauna ți-ai apărat cetatea de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 12-lea

Văzând cei din Cezareea multele minuni ce se făceau prin sfintele tale moaște, ți-au zidit biserică, iar sfânta ta icoană a fost pusă lângă icoana Stăpânei noastre, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe care o iubeai. Iar credincioșii de-atunci și până azi, împreună și cu mine, păcătosul, cântăm Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cel ce a zidit vremurile și a zidit Biserica a lucrat multe minuni prin sfintele tale moaște, dar și prin icoana ta, căci, împărățind Iulian apostatul în Roma, după o perioadă de bună pace pentru Biserica creștinească, s-a ridicat împotriva creștinilor, dar pronia dumnezeiască l-a rușinat prin tine, Sfinte Mucenice, drept aceea auzi de la cei izbăviți de tine și acum de la noi acestea:
Bucură-te, că Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a rugat Maicii Domnului să-l surpe pe apostat;
Bucură-te, că sfântul arhiepiscop s-a minunat văzând icoana ta fără închipuirea sfântului tău chip;
Bucură-te, că la puțin timp ai reapărut cu sulița însângerată;
Bucură-te, că într-adevăr undeva, pe câmpul de luptă, apostatul murea însulițat de un ostaș necunoscut;
Bucură-te, că apostatul a aruncat cu sânge spre cer, nepocăindu-se și zicând „Ai biruit, Galileene!”;
Bucură-te, că toate acestea i-au fost descoperite sfântului ierarh, care a mulțumit Maicii lui Dumnezeu și ție, Mucenice Mercurie;
Bucură-te, că nimeni dintre războinici nu te-au cunoscut, căci îndată te-ai făcut nevăzut;
Bucură-te, prin care s-a apărat și se apără creștinătatea;
Bucură-te, grabnicule ajutător al tuturor ostașilor și credincioșilor;
Bucură-te, că ai făcut, faci și vei face minuni ajutându-i pe toți cei asupriți și nedreptățiți;
Bucură-te, prin care Maica Domnului aduce credincioșilor bucurie și nouă, celor ce cu dragoste prăznuim pomenirea ta;
Bucură-te, prin care Dumnezeu readuce pacea și armonia înțelegerii între oameni și apără creștinătatea;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul al 13-lea

O, sfinte Mare Mucenice Mercurie, alesule ostaș al lui Hristos, împreună cu oștile cerești auzi și această nevrednică rugăciune a celor ce sunt în nevoi și vino, precum odinioară, în ajutorul nostru, apărându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, învrednicindu-ne de Împărăția cerurilor, ca să putem împreună cu tine și cu oștile cerești a cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Icosul 1

Ca un pom lângă izvor, care rodul său și-l dă la vremea sa, a fost viața ta, plăcutule al lui Dumnezeu Mercurie; căci din rădăcină creștină răsărind, ai dat Domnului tău rod însutit, pentru care auzi:
Bucură-te, înfruntătorul lui Decius;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înspăimântat de poruncile păgânești;
Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu sabie îngerească;
Bucură-te, ostaș îngeresc neînfricat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă nestemată din sceptrul Domnului;
Bucură-te, învrednicitule de chemarea îngerească;
Bucură-te, biruitorule al demonilor și doritorul vieții îngerești;
Bucură-te, sabia creștinătății, apărătorul Bisericii și surpătorul lui Iulian apostatul;
Bucură-te, sluga lui Hristos și plăcutul Maicii Sale;
Bucură-te, izvorâtor de mireasmă dumnezeiască a sfințeniei;
Bucură-te, binecuvântare și tămăduire a celor ce se roagă ție;
Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

Condacul 1

Cel ce ai fost prin înger chemat să-L mărturisești pe Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine și cu sabie dumnezeiască te-a dăruit, prinos de laudă aducem ție, cel ce ești apărător nebiruit creștinătății și nouă celor păcătoși; pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie!

și această

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mercurie

Mulțumim ție, Sfinte Mare Mucenice Mercurie pentru binefacerile ce le revarsă prin tine Dumnezeu și Preasfântă Maica Sa. Nu suntem vrednici să privim sfântă icoana ta care revarsă nouă, păcătoșilor, darurile lui Dumnezeu din destul. Apără cu sfântă sabia ta credința ortodoxă și Sfânta noastră Biserică și pe drept-credincioșii creștini de toate năvălirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Tu ești lauda și întărirea noastră. Ajută-ne să nu pierim sub greutățile vieții, ci roagă-te lui Dumnezeu să ne ducem cu demnitate crucea până la sfârșit. Ajută celor obosiți și împovărați, precum odinioară ți-a ajutat și ție Mântuitorul Hristos. Celor din războaie dă-le biruință și creștere Sfintei noastre Biserici, unire tuturor creștinilor, mântuirea sufletelor tuturor oamenilor de pe pământ și luminarea lor și sănătate trupurilor. Tuturor ce lucrează pe uscat, pe apă și pe sus și în cele din adâncuri, dă-le de la Hristos, prin rugăciunile tale, toate cele trebuitoare sufletelor și trupurilor și izbăvire de toate greutățile pe care le au. Ajută celor ce se luptă pentru dreptate și sunt izgoniți pe nedrept și nu lăsa pe urâtorul sufletelor să piardă omenirea. Iar pe noi, cei ce cu dragoste prăznuim pomenirea ta, te rugăm să ne pomenești în sfintele tale rugăciuni către Dumnezeu și către Preasfânta Maica Sa, care ni te-a trimis în ajutor când suntem întristați. Fii nouă mijlocitor în ceasul sfârșitului nostru și ne învrednicește Împărăției cerești cu toți sfinții îngeri, care laudă neîncetat pe Cel dorit sufletelor noastre, pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl Atotștiitorul, împreună cu Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Mare Mucenic Mercurie

Glasul 2

Degrab ne întâmpină pre noi...

Nevoințele muceniciei răbdându-le ca un ostaș nebiruit ai stătut înaintea împăratului celui nemuritor, Mare Mucenice Mercurie, unde împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbește cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credință cinstesc pomenirea ta.

Glasul 4

Nevoințele muceniciei răbdându-le, ca un ostaș nebiruit, ai stat înaintea Împăratului Celui Nemuritor, Sfinte Mucenice Mercurie. Unde, împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbește cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credință cinstesc sfântă pomenirea ta.

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Întru această zi, pomenirea Sfântului Mare Mucenic Mercurie

Acesta a fost pe vremea împăraților Decius (250-253) și Valerian (253-260), trăgându-se cu neamul din părțile răsăritului. Era fiu al unui scit, ce se numea Gordian și făcea parte din ceata vitejilor, ce se numea a Martionilor. Odată, arătându-i-se înainte îngerul Domnului, acesta i-a insuflat în inimă atât îndrăzneală și vitejie, încât Mercurie a izbutit o mare faptă de biruință împotriva barbarilor. Pentru aceasta, a fost ridicat de împăratul Decius la vrednicia de general, și l-a făcut sfetnic apropiat al său.

Deci, după război, l-a poftit împăratul pe Mercurie să aducă împreună jertfă de mulțumire Artemidei. Dar, pentru mărturisirea lui Hristos în fața lui Decius, Sfântul a fost legat de patru stâlpi și i-au tăiat trupul cu cuțitele. După aceea, l-au întins deasupra unui foc, pe care l-a stins cu pâraiele sângelui său. L-au bătut apoi și l-au spânzurat cu capul în jos, legându-i o piatră grea de grumaji. L-au bătut iarăși cu bice de ștreang aramite. Și rămânând nevătămat, a fost dus la Cezareea Capadochiei, unde i s-a tăiat capul. Și așa a luat cununa muceniciei. Și avea Sfântul Mercurie, când a mărturisit pe Hristos, douăzeci și cinci de ani, fiind mare la trup, frumos la față, cu părul auriu, pe care îl împodobea o firească rumeneală ce strălucea pe fața sa.Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mercurie

Troparul Sfântului Mare Mucenic Mercurie, glasul al 4-lea:

Nevoințele muceniciei răbdându-le, ca un ostaș nebiruit, ai stat înaintea Împăratului Celui Nemuritor, Sfinte Mucenice Mercurie. Unde, împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbește cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credință cinstesc sfântă pomenirea ta.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Cel Tăiat a tăiat pe...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu cetele de sus stând înaintea Izvorului Bunătăților bucurându-te, Sfinte Mercurie și umplându-te de Dumnezeiasca îndulcire, pururea pomenite, păzește pe cei ce cu dragoste săvârșesc pomenirea ta, cântând Domnului; căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De bună voie ai intrat la nevoințele muceniciei, înțelepte, fiind întărit cu Puterea lui Hristos, Celui Ce de voie a răbdat pentru noi, cu Trupul, Patimile cele mântuitoare și bucurându-te, strigai: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Cuvântul tiranului lămurit l-ai defăimat, fiind înfrumusețat cu mărturisirea lui Hristos, fericite. Și ai suferit tot felul de chinuri, veselindu-te, Sfinte Mercurie și strigând Celui Ce te-a întărit: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din Fecioară Pruncă Te-ai arătat Întrupat, pentru noi, făcându-Te Om ca și noi. Și ai arătat pe viteazul pătimitor, Sfântul Mercurie, mărturisitor credincios al Patimilor Tale, cântând Ție neîncetat: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu ești Întărirea celor ce...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cu totul aprins de dragostea cea Dumnezeiască, slăvite, focul și lanțurile și săbiile și chinurile, ca pe un vis le-ai socotit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudat-ai pe Ziditorul, suferind bătăi cumplite, mucenice înțelepte, ai primit vindecarea rănilor.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Întărindu-te cu toiagul cel Dumnezeiesc, ca un luptător cu bună putere ai smerit trufia vrăjmașului, mucenice cu suflet viteaz.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să însemneze mai înainte nașterea ta cea mai presus de gând, Curată, s-a arătat rug arzând cu foc, dar nicidecum mistuindu-se.

Irmosul:

Tu ești Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești Lumina celor întunecați și pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apropiatu-te-ai de Stăpânul tău, cu patimile mărturisirii celei Dumnezeiești, gânditorule de Dumnezeu și de la Dânsul ai luat cununi luminate, mărite, ca un nebiruit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcatu-te-ai acum cu haină țesută din darul cel de sus, mucenice, dezbrăcându-te de hainele stricăciunii și ale pieirii.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Nevoindu-te până la sânge împotriva păcatului, mărite, te-ai arătat purtător de biruință și Slavei celei de sus te-ai învrednicit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Peste tine S-a pogorât Cuvântul Cel Mântuitor, pururea Fecioară, ca o Ploaie și a uscat ploile mulțimii idolilor.

Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând, strig către Tine...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întins și fără de milă tăiat cu ascuțituri, ai răbdat, Sfinte Mercurie, fiind întărit cu Dumnezeiești nădejdi.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-ți inima pe piatra cea duhovnicească, fiind împovărat cu piatra cea grea, nu te-ai smintit, Sfinte Mercurie.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Făcându-te părtaș Patimilor Stăpânului tău, te-ai împărtășit Slavei și Strălucirii Sale Celei Dumnezeiești.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară, care ai Născut pe Viața care a omorât pe moarte, omoară păcatul meu cel încă viu.

Cântarea a 6-a. Irmos: Vărsa-voi rugăciunea mea...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul Cel veșnic te întărea pe tine, înțelepte mucenice, văzându-te răbdând pentru Dânsul tot felul de chinuri. Și prin înger te îndemna să fii îndrăzneț, Sfinte Mercurie și nicidecum să te îngrozești de stăruința tiranilor.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorât a fost balaurul cel cu multe capete și călcat de picioarele cele frumoase ale pătimitorului și viteazului ostaș. Că prin îndemnuri de bunăvoie a mers spre munci și spre chinuri și către moarte, umplându-se de strălucire.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Toată alegerea inimii o ai adus Stăpânului, fericite și răbdând pentru El chinuri încununat ai fost de Dânsul ca un biruitor. Iar acum, împreună cu toți mucenicii, stai înaintea Lui, în ceruri.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

La glasul îngerului ai zămislit întru tine pe Îngerul Sfatului Celui Mare, Fecioară. Și ai născut Întrupat din Preasfinte sângiurile tale, Preacurată, pe Cel Ce a arătat tuturor intrările în viață, pentru nespusa Lui milostivire.

Irmosul:

Vărsa-voi rugăciunea mea către Domnul și Lui voi spune necazurile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea de iad s-a apropiat Deci, ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Astăzi prăznuim credincioșii, cu cântări într-un glas, toată într-armarea cea sfințită a Sfântului Mercurie. Îngerii cu veselie împreună bine voiesc, mucenicii acum se bucură cu veselie. Pentru aceea s-a arătat slavă și laudă mucenicilor.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreilor în cuptor...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Lumina Strălucirii Celei de sus fiind împodobit, viteazule ostaș, luminezi pe cei ce te laudă acum pe tine și cântă: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai lăudat pe Făcătorul de bine al tuturor, aprinzându-te de râvna Lui, fericite și mistuindu-te de focul cel înțelegător și cântând: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce aduceau cinstire pietrelor, având simțire împietrită, au îngreunat grumajii tăi cu piatră, Sfinte Mucenice Mercurie; iar tu strigai: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Amestecând sângele tău cel cinstit cu sângiurile Stăpânului Celui Iubitor de oameni, te-ai arătat părtaș Patimilor Lui, Sfinte Mercurie, strigând: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cetele îngerilor se înspăimântează de adâncimea Tainei tale, Născătoare de Dumnezeu. Că din tine S-a arătat Dumnezeu Întrupat, Căruia cântăm, Preacurată: Doamne Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a. Irmos: De șapte ori tiranul...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata pătimitorilor te-a primit pe tine adaos, fiind înfrumusețat și luminat cu minunatele podoabe ale preacinstitelor tale patimi și a mărturisirii tale celei de dreaptă credință și cinstite. Iar acum strigi neîncetat: preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget de dreaptă credință ți-ai săvârșit nevoința, mărite și cu înțeleaptă vitejie ai rușinat pe vrăjmașul. Și biruință cerească dobândind, ca un biruitor, te veselești acum cu Cetele îngerești. Cu care strigi neîncetat: preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Sfârșindu-te prin sabie, Fericite Mercurie și dobândind sfârșitul pe care-l doreai, pământul l-ai adăpat cu vărsarea sângiurilor. Iar pe purtătorul de biruință și fericit trupul tău l-ai arătat mai curat decât zăpada, cântând: preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Pricină a reînnoirii noastre, Preacurată, toți credincioșii te lăudăm pe tine. Că ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu, Care este Pricina tuturor; Care din a Sa milostivire a înnoit chipul cel sfărâmat din răutate, Ceea ce ești Singură Binecuvântată și Plină de har.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

De șapte ori tiranul a ars nebunește cuptorul cel de foc pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe aceștia mântuiți printr-o putere mai mare, a strigat: pe Făcătorul și Mântuitorul, tineri, binecuvântați-L, preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rănile mucenicilor împrăștie acum mireasma harului și cu cuvânt negrăit alungă patimile noastre cele rău mirositoare. Iar osemintele lor izvorăsc valuri de tămăduiri, adăpând sufletele celor ce laudă biruințele lor.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe un turn tare al Bisericii lui Hristos, ca pe un stâlp neclintit și ca pe un zid cu adevărat nebiruit, ca pe un ostaș neînfrânt al lui Dumnezeu, Împăratul tuturor ca pe un izgonitor al vrăjmașilor și ca pe un luminător duhovnicesc a toată lumea, te lăudăm pe tine cu sfințenie, Sfinte Mare Mucenice Mercurie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înger de lumină ai avut întru ajutor la pătimirea ta, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceea, măcar că ai fost schingiuit și ars cu făclii și bătut ai fost cumplit și cu sabie tăiat, nu te-ai înspăimântat, preaviteazule mucenice al lui Hristos.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Zi plină de lumină, de veselie și de bucurie ne-a strălucit nouă, Dumnezeiască pomenirea ta, celor ce te cinstim pe tine, Sfinte Mucenice Mercurie. Întru care adu-ți aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine și izbăvește-ne pe noi de încercări cumplite, de primejdii și de patimi.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ești Ușa Luminii, luminează sufletul meu cel orbit de patimi, întunecat și primejduit de cugete viclene. Și mă scoate din încercări, din primejdii și din strâmtorări, ca să te măresc pe tine, Nădejdea și Întărirea credincioșilor.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioșii o mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Mucenicul Mercurie nevoindu-se, a rușinat pe vicleanul și s-a arătat tare purtător de cunună al lui Hristos. Pentru aceasta, acum s-a împreunat cu cetele cele cerești, după vrednicie, împărtășindu-se de Slavă nesfârșită. Pentru aceea, cu credință săvârșim sfântă pomenirea lui.

SEDELNA Praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

David, mergi înainte în Locașul lui Dumnezeu și bucurându-te, primește pe Împărăteasa noastră și către Dânsa strigă: intră, Doamnă, în Locașul Împăratului, intră. A Căruia Slavă acoperit se cunoaște, din care miere și lapte va curge tuturor Lumina Hristos.

Părintele Arsenie Boca: „Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame!”

Prigoana ca o binecuvântare

Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate.

La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici.

Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele.

Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame.

Să vă pregătiţi pentru martiraj.

În rugăciunea „Tatăl nostru”, „şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu.

Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te

Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit.

Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia.

Cum să ne curățim de patimi?

Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi.

Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.

Pe călugări îi bagă în iad nimicurile.

De câte ori încetezi lucrarea cea bună a sufletului, seamănă a lene.

Ascultarea care mi se dă, aceasta este voia mea.

Rugăciunea e alimentată de citirea Sfintei Scripturi şi învăţătura de credinţă.

Omul necurăţat de patimi nu poate să priceapă adevărurile de credinţă.

Citirea cu socoteală a dumnezeieştilor Scripturi, aprinde şi hrăneşte sufletul cu gândurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gândurile omul.

Cine se leapădă de sine măcar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în chip sincer şi cu convingere, capătă nu numai sporire a puterilor sufleteşti, ci însuşirile lui sufleteşti încep să semene cu ale lui Iisus. Nu mai umblă cu candela stinsă.

Bogăția lui Dumnezeu

Noi să ne îmbogăţim în Dumnezeu, cugetându-L, iubindu-L, împărtăşindu-ne cu El, silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, în toate împrejurările vieţii. Iată adevărată bogăţie care nu se va lua de la noi.

Adevărata creştere spirituală e să-ţi cunoşti neputinţele şi să te lupţi cu ele.

Singura neputinţă pe care ţi-o iartă Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin uşile închise.

În cartea vieţii te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând.

Fericit este acela care, zilnic fiind ocărât şi defăimat pentru Dumnezeu, se sileşte spre răbdare; el va dănţui cu mucenicii, cu îndrăzneală va vorbi şi cu îngerii.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 4)

 

Nu mâncăm animale, dar ne mâncăm între noi!

Postul n-are nicio treabă cu ce fac alții. E strict o alegere personală și nu este obligatoriu. A mânca „de dulce" în perioada postului nu este o infracțiune, nici o depravare.

Nu-i mai judecați pe cei care nu țin post.

Și nu-i mai judecați nici pe cei care țin post.

Postul presupune neapărat și bunătate, cumințenie și respect față de semeni. Și smerenie. Postul n-ar trebui să fie un act de bravură și nici motiv de ceartă și dezbinare între oameni. Nici trufie.

Mai nou există conflicte între cei care țin post și cei care nu țin, între vegetarieni și cei care consumă carne și se pare că unii nu înțeleg că fiecare are dreptul să facă alegeri după bunul plac.

Ține post și taci. Fii vegetarian și taci. Nu strâmba din nas și nu privi de sus când vezi că alții au ales altfel decât tine. Nu te purta de parcă tu ai fi fără păcat, de parcă tu te-ai născut perfect și nu te-ai confruntat niciodată cu slăbiciuni omenești. Nu-i trata fără respect pe cei care au ales altfel. Dacă Dumnezeu îi îngăduie, cine te crezi tu să-i judeci și să-i anulezi?

Privește în farfuria ta, în casa ta și în sufletul tău. Pentru alegerile celorlalți nu ești tu răspunzător, nu vei plăti tu, nu vei fi judecat.

Nu mâncăm animale, dar ne mâncăm între noi! (pr. Constantin Necula)