Rugăciunea la Sfânta Muceniță Achilina se face cu rugăciune și încredere, cerând ajutorul și mijlocirea ei pentru binele nostru.

 

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Achilina

Troparul Sfintei Muceniţe Achilina

Glasul al 4 lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Achilina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat şi a văzut pământul Soarele pe care nu-1 văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a înecat şi pe cea neumblată a trecut Israel şi cântare s-a cântat: Domnului să-I cântăm, căci cu mărire S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind cu adevărat mărită, stai înaintea Mirelui tău Hristos, în ceruri bucurându-te. Pentru aceasta pe cei ce te cinstesc pe pământ cu dreaptă credinţă, măreşte-i cu rugăciunile tale, cinstită şi ţi-i fă părtaşi pe cei ce cântă Domnului, căci cu mărire S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Săvârşindu-ţi sufletul curat, mărită, ai primit harul Duhului şi cu rănile trupului tău te-ai arătat foarte frumoasă. Pentru aceea, fiind tu curată desăvârşit, cu totul nevinovată, s-a logodit cu tine Mirele sufletelor, prealăudată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iarna înşelăciunii odinioară cumplit umplând plinirile pământului, tu fiind plină de Duh, ca o muceniţă nerătăcită a Domnului Atotţiitorului, le-ai adus primăvara vieţii şi ai ridicat semn de biruinţă, Sfântă Muceniţă Achilina, mărită, cugetătoare de Dumnezeu, vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce se înţelege împreună cu Tatăl cel fără de început, a intrat în pântecele tău, făcându-Se Om şi ne-a mântuit pe noi, care eram plecaţi răutăţii şi robiţi de înşelăciunea vrăjmaşului. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste te fericim, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ţesut-ai cu harul podoabă de lumină, vopsind-o cu sfinţit sângele tău, Achilina mărită.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Arătatu-te-ai rănită cu dorul cel dumnezeiesc; pentru aceasta cu tărieai răbdat răni şi dureri cumplite, preacinstită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Imnul Mântuitorul cu totul te-a sfinţit pe tine, cinstită, pe care cu totul din suflet te-a iubit pe tine, Sfântă Achilina.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă Nenuntită te ştim pe tine, Preacurată şi Locaş al Făcătorului şi mai Sfântă decât heruvimii.

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe balaurul cel trufaş l-ai surpat prin slăbiciunea trupului, făcând vitejie foarte luminat şi pierzând semeţia tiranilor.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu strălucirile muceniciei şi cu dumnezeieştile frumuseţi ale fecioriei, te-ai făcut aleasă mireasă Stăpânului, Muceniţă Achilina.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Omorându-se trupul tău cu chinurile cele de multe feluri, de Dumnezeu insuflată, ţi-a pricinuit ţie viaţa, tu cea care petrece în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pâraiele sângiurilor tale au stins focul mulţimii zeilor şi cu curgerile minunilor tale spală bolile oamenilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Somnul păcatului m-a cuprins în dormitarea lenevirii, Fecioară. Cu rugăciunea ta cea neadormită, ridică-mă către pocăinţă.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Din noaptea necunoştinţei, zi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale Hristoase, a strălucit de dimineaţă lauda Ta în inimile noastre.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Când rătăcirea făcea valuri, ca marea când se sălbăticeşte, te-ai arătat ocârmuită de dreapta lui Hristos, Sfântă Muceniţă Achilina.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Uitându-te, muceniţă, către daruri, ai răbdat foarte tare sfâşierea mădularelor tale şi moartea cea silnică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminată te-ai arătat vrăjmaşilor, uimindu-i pe ei cu frumuseţea ta cea aleasă şi cu mărimea sufletului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi prin naşterea ta fiind mântuiţi de osânda cea strămoşească, strigăm ţie: Bucură-te,  Ceea ce eşti plină de daruri, Prealăudată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Doamne, Cel ce pe Iona singur în chit l-ai sălăşluit şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela, din stricăciune mă mântuieşte.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dorit-ai, Fecioară, a urma patimile cele slăvite ale lui Hristos şi cu cuget bărbătesc ai suferit chinurile şi sfâşierile curatului tău trup.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Multe feluri de dureri ai răbdat şi durerile focului nu le-ai luat în seamă. Pentru aceasta uşurează-ne şi nouă totdeauna durerile, prin rugăciunile tale, Sfântă Achilina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Uitându-se de sus ceata îngerilor s-a mirat de răbdarea ta, mărită fecioară, cum în trup fiind, biruiai pe vrăjmaşii cei fără de trup.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să se facă Omul Dumnezeu, S-a arătat Dumnezeu oamenilor, Fecioară, în chip de negrăit născându-Se din sângiurile tale şi rămânând neschimbat Ceea Ce a fost.

Irmos: Doamne, Cel ce pe Iona singur în chit l-ai sălăşluit şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela, din stricăciune mă mântuieşte.

 

Condac

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu stropirile sângiurilor tale fiind curăţită şi cu cununile chinurilor încununată, Fecioară Achilina, Mirele tău Hristos pe tine te-a dat tămăduire şi mântuire celor din necazurile bolilor; celor ce aleargă la tine cu credinţă, izvorându-le viaţă veşnică.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nu ai purtat grijă de trupul cel pătimitor, cugetătoare de Dumnezeu, lămurit uitându-te la răsplătirile cele de acolo şi la slava şi la veselia lui Dumnezeu şi la dumnezeiasca bucurie, Sfântă Muceniţă Achilina.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Purtând trup neîntinat şi inimă unită cu Domnul, ai stat înaintea divanurilor de judecată, înfruntând pe tiranul cel fără de minte, curată cugetătoare de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ai schimbat, fecioară, lumea cea pieritoare cu viaţa cea mai presus de lume nepieritoare şi desfătarea cea vremelnică cu cea stătătoare şi logodnicul cel trupesc, cu Mirele Cel Nemuritor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu laude cinstim Singura Stăpânire Dumnezeiască, Care se întreieşte după feţe minunat, iar din Fire este Una, strigând: Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind luminată cu lumina curăţiei şi înflorită cu vopselele sângiurilor, Fecioară Achilina, stai înaintea lui Hristos, Dumnezeului nostru.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Jertfă preasfinţită şi prinos prealuminat şi ca o tămâie binemirositoare te-ai adus lui Hristos, Dumnezeului nostru, cugetătoare de Dumnezeu, Muceniţă Achilina.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sfântul tău trup zăcând în mormânt tămăduieşte bolile oamenilor, Sfântă Achilina Preamărită şi izgoneşte stricăciunea demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără stricăciune ai născut pe Cuvântul mai presus de cuvânt, Carele ne mântuieşte pe noi de toată stricăciunea cea rea. Pentru aceasta, toţi te slăvim pe tine, Fecioară.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, cei izbăviţi prin tine, cu cetele cele fâră de trupuri slăvindu-te pe tine.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Împreună cu Tine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai pironit pe Cruce, s-a răstignit Fecioara, prin cuget pătimind şi a călcat capul balaurului.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Frumoasă îţi este podoaba şi preafrumoasă ţi s-a arătat bun neamul sufletului, Sfântă Achilina, cea cu chip dumnezeiesc, vrednică de minune.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Slăvită pomenirea ta pe toţi ne cheamă împreună, să lăudăm cu bucurie ostenelile tale cele cu bună laudă şi luptele, Sfântă Muceniţă Achilina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreunându-te cu cetele celor fără de trup şi cu adunarea mucenicilor, roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi, prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Glasul fulgerului strigăm ţie, Preacurată: Bucură-te mântuirea tuturor oamenilor şi dumnezeiască încununare a prealăudaţilor mucenici.

Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, cei izbăviţi prin tine, cu cetele cele fâră de trupuri slăvindu-te pe tine.

 

SEDELNA

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a virtuţilor, prealăudată, te-ai împodobit cu diadema pătimitorilor, cinstită şi făcându-te frumoasă întru podoabă cu credinţa, te-ai făcut neîntinată şi nestricată mireasă Stăpânului tuturor. Pentru aceasta nevoindu-te bine şi ucigând pe cel viclean, te-ai învrednicit de cămările cele cereştiale Mirelui, de Dumnezeu înţelepţită Muceniţă Achilina; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, cumplitele patimi ale sufletului meu vindecă-le şi-mi dăruieşte iertare de greşeli mie, celui ce nebuneşte le-am făcut. Sufletul meu mi-am spurcat, trupul mi-am întinat, ticălosul. Vai mie: ce voi face în ceasul acela când vor despărţi îngerii sufletul meu de săracul meu trup? Să-mi fii atunci Ajutătoare şi Folositoare, că pe tine te avem Nădejde noi robii tăi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar strigând: lumea se bucură luând iz băvire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru bunătate, îndelung-răbdătorule Doamne. Adâncul milei şi izvorul cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.

Acatistul Sfintei Muceniţe Achilina

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Hristos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Icosul 1

Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos chiar de la Sfinţii Apostoli, şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Hristos;
Bucură-te, căci, cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Hristos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi a întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Mijlocitoare grabnică către Hristos te-ai făcut, Sfântă Muceniţă Achilina, că pentru nimic în lume nu te lipseai de Domnul, stând neclintită şi zdrobindu-ţi inima înaintea Lui, pentru care şi El te-a învrednicit a-I fi mărturisitoare în faţa păgânilor împăraţi. Drept aceea, înarmată cu nebiruită credinţă ai călcat poruncile cele diavoleşti, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Când aveai zece ani, Sfântă Muceniţă Achilina, chemai neîncetat pe Dumnezeu în rugăciuni şi îi sfătuiai pe toţi să-L cunoască pe Dumnezeul Cel Viu, arătându-te şi cu cuvântul, şi cu fapta sălaş dumnezeiescului har. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, candelă a Luminii de Sus;
Bucură-te, îmbrăcare în Omul cel nou, Hristos;
Bucură-te, rază a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, ascultare doar de Hristos;
Bucură-te, că ţi s-au descoperit adâncurile înţelepciunii de Sus;
Bucură-te, mistuitoare dorinţă de a fi împreună cu Hristos;
Bucură-te, privire aţintită spre cele de Sus;
Bucură-te, aluat duhovnicesc în frământătura Bisericii;
Bucură-te, purtătoare a sabiei Duhului;
Bucură-te, că iubind desăvârşit pe Dumnezeu, desăvârşit ai urât păcatul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Cu ce cuvinte de laudă te vom lăuda pe Tine, Sfântă Muceniţă Achilina, că în tine s-au unit pământul cu cele de sus şi te-ai arătat izvor de apă vie pururea curgător spre Viaţa Veşnică, răcorind inimile celor ce cântă cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzând pe vrăjmaş cum umbla ca un leu să înghită cu înfricoşare sufletele spre slujirea idolilor neînsufleţiţi, te nevoiai să scapi din valurile morţii pe fecioarele cele de o vârstă cu tine, să le aprinzi şi lor râvna cea mântuitoare după Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, sare a pământului;
Bucură-te, foc din cer aruncat pe pământ;
Bucură-te, vedere curăţită de neghina patimilor;
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, chip al lepădării de sine;
Bucură-te, că ne întinzi şi nouă din Pâinea Vieţii;
Bucură-te, casnică a lui Hristos;
Bucură-te, vitejească mărime de suflet;
Bucură-te, făclie luminoasă a iubirii de Dumnezeu;
Bucură-te, far pe Ţărmul Veşniciei pentru cei rătăciţi în valurile lumii;
Bucură-te, că ai arătat drept pricină a necredinţei lipsirea de lumina lui Hristos;
Bucură-te, mustrare a nedreptăţii şi hulei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Văzând cum socoteşti drept nimic porunca împărătească spre închinare la idoli, o slugă a antipatului a alergat la acesta spre a te pârî, iar antipatul a trimis pe slujitori să te prindă, fiindcă nu sufereau robii patimilor lumina ce izvora din mărturisirea ta. Atunci, pregătindu-te a pătimi pentru Hristos, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Încercând să-ţi abată de la Hristos mintea, antipatul ţi-a vorbit despre chinurile şi moartea ce te aşteptau, însă cursele lui s-au sfărâmat de temelia tare a credinţei creştine, care vede în Învierea lui Hristos singura şi adevărata biruinţă asupra morţii şi stricăciunii. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, ancoră a nădejdii neclătinate;
Bucură-te, căutare întâi de toate a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai binevestit-o cu bărbăţie;
Bucură-te, bucurie de a suferi pentru Hristos;
Bucură-te, arătătoare neclintită a Căii-Hristos;
Bucură-te, glas dulce care ne îndemni spre pocăinţă;
Bucură-te, zdrobire a iubirii de sine;
Bucură-te, fagure plin de mierea Duhului;
Bucură-te, cea binecuvântată de Tatăl;
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Cuvântului;
Bucură-te, lepădare a legii păcatului şi a morţii;
Bucură-te, păzire a duhului vieţii în Hristos;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Ce părtăşie are lumina cu întunericul? Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achilina, te zoreai a urma calea cea strâmtă, strălucind de tăria Duhului şi pe înşişi asupritorii tăi îi luai ca mijlocitori ai cununii nestricăcioase. Pentru aceasta, însăţi cereai munci mai aspre, ca să te împărtăşeşti şi mai mult de slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Nu ştia antipatul că nu îi poţi înşela pe sfinţii lui Dumnezeu, că nu le sunt necunoscute planurile Satanei celor ce neîncetat liturghisesc voia lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, altar de jertfă;
Bucură-te, dăruire a vieţii pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, liturghisitoare a Cuvântului;
Bucură-te, stea mult luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, laudă a fecioarelor;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, nerăutate şi pace netulburată a inimii;
Bucură-te, împărtăşire din toată fiinţa de Hristos;
Bucură-te, purtătoare a jugului Lui;
Bucură-te, naştere în lume a iubirii Lui;
Bucură-te, blândeţe nemişcată de ispite;
Bucură-te, ploaie duhovnicească peste pământul însetat;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Poruncind slujitorului să te bată peste faţă, i-ai arătat antipatului chipul Judecăţii celei înfricoşătoare pentru cei ce nu cinstesc Chipul lui Dumnezeu, după care a fost zidit omul. Şi i-ai zugrăvit osânda veşnică a celor ce răstignesc în inimile lor icoana iubirii dumnezeieşti, înaintea căreia se cuvine a cânta cu smerenie şi dragoste: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Dezbrăcată de haine şi întinsă pe pământ spre lovire, veşmânt de har s-a pogorât peste trupul tău, strălucind de nestematele sângelui vărsat. Aşa, Muceniţă Achilina, simţeai numai cum te umpli de putere şi răbdare, harul covârşind durerea, şi ai ruşinat îndrăzneala celor ce huleau purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, zbor mai presus decât săgeţile şi cursele vânătorilor;
Bucură-te, uitare de cele dinapoi şi alergare spre cele dinainte;
Bucură-te, vas al nădejdii şi deşertării de grija lumească;
Bucură-te, prescură liturghisită de Însuşi Hristos;
Bucură-te, urmare a lui Hristos în icoana iubirii;
Bucură-te, fiică iubită a Împăratului Ceresc;
Bucură-te, iubire revărsată peste albia firii;
Bucură-te, duhovnicească naştere a lui Hristos;
Bucură-te, veşnică întipărire de Chipul Iubirii;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, aleasă urmaşă a Maicii Domnului,
vrednică păzitoare a chipului fecioriei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Nedespărţită de Hristos ai fost în suferinţe, căci ocara şi ruşinea prigonitorilor o socoteai ca pe o mare cinste, îmbrăcându-te în haina aurită a Duhului şi neîncetat cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Grăuntele de grâu aruncat în pământ, dacă nu moare, nu învie. Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achilina, ştiai că Lumina Învierii se naşte numai din pătimirea de bunăvoie pentru iubirea lui Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, rugăciune curată;
Bucură-te, conştiinţă neadormită;
Bucură-te, foc ce arzi patimile;
Bucură-te, chemare la viaţa veşnică;
Bucură-te, rod nestricat de furul viclean;
Bucură-te, închinare, strajă neadormită a minţii;
Bucură-te, mană cerească în pustiul necredinţei;
Bucură-te, călăuză a celor rătăciţi;
Bucură-te, toiag al celor ce se clatină în viforul ispitelor;
Bucură-te, izgonire a diavolilor, privelişte oamenilor şi îngerilor;
Bucură-te, pescuire minunată a credincioşilor;
Bucură-te, isihie, iubire ce Îl odihneşti pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Mirându-se de vitejia ta, Volusian Antipatul ţi-a oferit un răgaz de odihnă şi de gândire, dar tu l-ai refuzat, că alesesei deja pentru veşnicie să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Văzându-te neschimbată în dragostea adevăratului Dumnezeu, s-a tulburat antipatul, pornindu-se cu mânie asupra ta, şi a poruncit să-ţi găurească cinstitul cap prin urechi, cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, dragoste aprinsă de rugul Iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, dragoste curată, vădită de focul nevoinţelor muceniceşti;
Bucură-te, închinare către Hristos, decât lumea mai adâncă;
Bucură-te, răbdare peste fire a cumplitelor dureri;
Bucură-te, sfărâmare a curselor diavolului prin nevoinţele tale;
Bucură-te, sânge vărsat la temelia Bisericii;
Bucură-te, urmare a lui Hristos, fără a mai privi înapoi spre lume;
Bucură-te, răstignire a patimilor şi poftelor necurate;
Bucură-te, cer nou şi pământ nou;
Bucură-te, mieluşeaua Domnului;
Bucură-te, păşire întru bucuria Domnului;
Bucură-te, îmbrăţişare a Crucii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 9-lea

În mijlocul pătimirilor, rugăciunea ta urca precum un stâlp de foc la cer, arzând toate duhurile viclene, care se tânguiau neputincioase, neştiind cum să se ascundă de văpaia Duhului ce te umbrea. Iar tu te dăruiai întreagă, ca o jertfă vie, Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu untdelemnul smereniei tale ai spălat picioarele lui Hristos, Biruitorul morţii şi Cel ce ţi-a gătit cunună nestricăcioasă în ceruri. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, viaţă ascunsă în Hristos;
Bucură-te, pământ al făgăduinţei;
Bucură-te, spic în holda raiului;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi spre dragostea Lui;
Bucură-te, dor nepotolit de Hristos;
Bucură-te, sfinţenie şi mare cuviinţă;
Bucură-te, tărie duhovnicească izvorâtă din Piatra Hristos;
Bucură-te, purtătoare a Icoanei Iubirii;
Bucură-te, bună mireasmă a creştinătăţii;
Bucură-te, gustare nesăturată din bunătatea Domnului;
Bucură-te, zugrăvire a fricii curate de Domnul, dar împreună şi a iubirii Lui;
Bucură-te, inimă alipită de Domnul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Ai căzut ca moartă din pricina cumplitelor dureri, fiind aruncată afară din cetate spre hrană câinilor. Însă îngerul Domnului a venit la miezul nopţii şi te-a tămăduit desăvârşit. Apoi te-a trimis spre certarea potrivnicilor şi proslăvirea numelui lui Dumnezeu în inimile celor ce aveau să-ţi cunoască viaţa, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Mulţumind Domnului, te-ai îmbrăcat cu şi mai multă credinţă şi smerenie, slăvind pe Cel Iubit în inima ta făcută altar, încât Acela ţi-a răspuns de Sus, făgăduind să asculte toate cererile tale. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, veselire cu duhul la auzirea lui Hristos;
Bucură-te, că porţile cetăţii s-au deschis singure înaintea ta;
Bucură-te, lipsire de toată dulceaţa lumii ca să câştigi mărgăritarul Hristos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul ţi-a grăit;
Bucură-te, ruşinare a necredincioşilor cu facerile tale de minuni;
Bucură-te, glas al conştiinţei ce nu poate fi oprit;
Bucură-te, bărbăţie înfricoşată vrăjmaşilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiască râvnă;
Bucură-te, că pomenirea ta risipeşte sfaturile viclene;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi cu putere spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare pentru cei orbiţi de necredinţă;
Bucură-te, dar şi mustrare a lor neînduplecată;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Nepricepându-se spre alte chinuri, antipatul a poruncit să ţi se taie capul, într-un loc afară din cetate, spre care mergând de bunăvoie, I-ai mulţumit lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Înainte de a ţi se tăia cinstitul cap, te-ai rugat vreme de un ceas, ridicându-ţi ochii spre cer şi binecuvântând pe Dumnezeu. Şi de la Dânsul ai primit înnoită adeverire a primirii tale la cereştile lăcaşuri, întru bucuria Domnului tău. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că ne împărtăşeşti cu dărnicie din darurile tale;
Bucură-te, că ne asculţi rugăciunile cele nefăţarnice;
Bucură-te, necontenită rugă pentru cei din ispite şi nevoi;
Bucură-te, talant înmulţit însutit;
Bucură-te, faptă unită cu rugăciunea şi contemplaţia;
Bucură-te, lumină din Lumina neînserată;
Bucură-te, alăută a Duhului;
Bucură-te, porumbiţă a lui Hristos;
Bucură-te, mijlocitoare a duhovniceştilor mângâieri;
Bucură-te, izvor de înţelepciune şi tămăduiri întru slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Abia ai auzit preadulcele glas al Domnului şi mai înainte de a-şi ridica călăul sabia spre tăierea capului tău, Sfântă Muceniţă Achilina, ai adormit desăvârşit cu somn de moarte. Iar sufletul ţi-a fost întâmpinat de Hristos, de a Cărui dragoste erai învăpăiată, cântând cu cereştile cete: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Tăindu-ţi-se cinstitul cap, după ce ţi-ai închinat sufletul în mâinile Domnului, din tăietură a curs lapte în loc de sânge. Iar sfintele tale moaşte au fost îngropate de credincioşi cu cinste, şi au fost proslăvite prin multe tămăduiri şi minuni întru slava Sfintei şi nedespărţitei Treimi. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, trup feciorelnic, făcut gură de rai;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, că îţi citim viaţa şi ne minunăm;
Bucură-te, surpătoare a slavei lumeşti şi fereastră spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare de Dumnezeu ascultată;
Bucură-te, că nu ne laşi când ne rugăm ţie cu credinţă;
Bucură-te, strugure în via lui Hristos;
Bucură-te, bucurie a Maicii Domnului;
Bucură-te, luminare a celor din întuneric;
Bucură-te, trâmbiţă a dreptei credinţe;
Bucură-te, mijlocitoare, scară de la pământ la cer;
Bucură-te, bucuria şi ocrotirea celor ce aleargă la Domnul cu credinţă;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Hristos ca să se milostivească de noi, iar prin purtarea Sa de grijă să ne învrednicească stării de-a dreapta la Înfricoşata Judecată. Şi aşa, prin mijlocirile tale, să păşim, Muceniţă, întru bucuria cea nestricăcioasă, unde cetele sfinţilor şi ale îngerilor pururi cântă Sfintei Treimi: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos chiar de la Sfinţii Apostoli, şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Hristos;
Bucură-te, căci, cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Hristos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi a întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul 1

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Hristos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Sfanta Mucenica Achilina

 

Sfanta Mucenita Achilina

In cetatea Palestinei, care se numeste Vivlos, vietuiau niste crestini care invatasera credinta cea in Hristos de la Sfintii Apostoli. Unul dintre aceia, cu numele Evtolmie, petrecand cu placere de Dumnezeu in cinstita insotire, Domnul i-a dat binecuvantarea Sa, iar femeia lui, zamislind in pantece, a nascut o prunca, pe care a numit-o Achilina. Si cand prunca era de patru luni, maica ei, luand-o, a dus-o la episcopul Evtalie; iar acela, insemnand pe acea copila in numele Domnului nostru Iisus Hristos, a facut-o catehumena si, dupa doua luni, a luminat-o cu Sfantul Botez.

Si cand era de un an, tatal ei, Evtolmie, s-a mutat de la cele pamantesti la cele ceresti, iar maica a crescut-o pe prunca dupa obicei, si, fiind de sapte ani, a invatat-o toate obiceiurile care se cuvin crestinilor. Iar acea copila, cu cat inainta in varsta, cu atat mai mult se umplea de Duhul Sfant si se infrumuseta cu darul lui Hristos, in care a sporit atat de mult, incat, in putinii si nedesavarsitii ani ai tineretilor sale, a calcat si a rasturnat cu barbatie poruncile paganilor imparati pentru inchinarea la idoli, precum va arata cuvantul:

Cand fecioara era de zece ani si chema neincetat pe Dumnezeu in rugaciuni, intru al saptelea an al imparatiei lui Diocletian, un oarecare Volusian, mai mult diavol decat om, a fost pus antipat al tinutului Palestinei.Si nestiind pe adevaratul Dumnezeu facatorul a toate, a inceput cu toata rautatea a prigoni pe dreptcredinciosii inchinatori ai adevaratului Dumnezeu. Deci multi viteji patimitori ai lui Hristos, sfarsind cu barbatie nevointele lor, s-au invrednicit bunurilor celor nevestejite. intr-acea vreme si fericita fecioara Achilina, care stia bine pe Dumnezeu, adeseori sfatuia pe fecioarele cele de o varsta cu ea, zicandu-le: "Ce va foloseste pe voi cinstirea idolilor celor multi si nesimtitori? Au nu stiti ca cei ce cred in ei si li se inchina lor au nadejde zadarnica, oarba, vatamatoare de suflet si diavoleasca? Caci acei zei, fiind ei insisi morti si neputinciosi, cum pot sa faca bine altora?"

Iar fecioarele cele de o varsta cu ea o intrebau: "Dar tu pe care Dumnezeu cinstesti?" Achilina a raspuns: "Pe Unul Dumnezeu, Care a facut cerul si pamantul, marea si toate cele dintr-insele; pe Acela il cinstesc si Aceluia dupa vrednicie ma inchin, Care din veci a facut bine tuturor celor ce cred intru El si nadajduiesc spre Dansul, ca El este puternic sa faca bine pana la sfarsitul lumii celor ce-L cheama pe El". Atunci cele de o varsta cu ea i-au zis: "Noi am auzit ca pe Dumnezeul cel propovaduit de tine iudeii L-au rastignit pe Cruce, pe care a si murit". Sfanta a raspuns: "Moartea nu are stapanire asupra Lui, pentru ca nu numai El insusi a inviat, ci si pe cei ce murisera cu moarte buna i-a rascumparat cu cinstitul Sau sange si i-a inviat. El, vazand pe om ratacit din calea cea adevarata, a voit a se intrupa si a se face om, ca sa ridice firea noastra cea cazuta si sa o povatuiasca la calea cea mantuitoare, pierzand inselaciunea diavoleasca si daruin-du-ne darul cel impreunat cu adevarul".

Fecioarele acelea au intrebat-o: "Si cine este Acela despre care se spune ca a fost rastignit?" Achilina a raspuns: "Mantuitorul tuturor, iubitorul neamului omenesc, Care a rabdat patimirile de buna voie pentru ca pe omul cel vechi sa-l imbrace in cel nou, prin apa si prin duh. Este Cel care S-a suit pe Cruce, voind sa mantuiasca nu numai pe cei ce vietuiesc pe pamant, dar si pe cei tinuti in iad sa-i dezlege din legaturile mortii; Cel Care inviind a treia zi, a aratat cu adevarat ca, la a doua venire a Sa, are sa fie la toti invierea din morti cea de obste". Atunci cele ce vorbeau cu dansa au zis: "Daca Acela, pentru care tu graiesti, a facut atatea bunatati in lume, atunci pentru ce iudeii, din al caror neam a fost si El, nu il au ca pe un Dumnezeu?" La acestea, inteleptita de Dumnezeu Achilina a raspuns: "Totdeauna neamul jidovesc se abate din calea cea dreapta, si avandu-si sufletul orbit de rautate si cerbicea invartosata, leapada cele ce sunt drepte si adevarate. De aceea s-au lepadat de Acela care le-a facut prea mult bine, dandu-L lui Pilat, spre a fi rastignit pe Cruce".

Acestea graindu-le adeseori fericita cu acele fecioare, Nicodim, unul din slugile antipatului, a auzit cele spuse si, alergand la antipat, i-a spus ca in acea cetate este o fecioara care nu se supune poruncilor imparatesti pentru cinstirea zeilor, socotindu-i de nimic si numindu-i diavoli; iar pe Altul oarecare, rastignit, il propovaduieste Dumnezeu si intoarce si pe celelalte fecioare de la parinteasca cinstire de zei. Acestea aflandu-le antipatul, a trimis pe slujitori sa prinda pe fericita fecioara. Deci Sfanta Mucenita Achilina a fost prinsa spre patimire in al doilea an al antipatiei lui Volusian si al doisprezecelea an de la nasterea sa, si a fost adusa la paganeasca judecata.

Iar antipatul i-a zis mai intai: "Oare tu te impotrivesti poruncilor imparatesti si amagesti pe alte fecioare ca sa nu se supuna zeilor nostri si le indemni sa se inchine Omului Cel rastignit? Au nu stii ca imparatii au poruncit ca pe cei ce marturisesc pe Iisus sa-i dam la tot felul de munci si la pedeapsa cu moartea? Deci lasa si tu pe Cel rastignit si adu cinste si jertfa zeilor celor fara de moarte, ca sa nu ne silesti sa te dam la munci". Fericita Achilina a raspuns: "O, antipate, de ma vei da la munci amare, imi vei fi mijlocitor a capata cununa cea nestricacioasa, pe care astept s-o iau de la Mantuitorul meu; de vreme ce pe El il marturisesc si nu ma voi lipsi de Dansul nicidecum, macar de as fi in cele mai cumplite munci. Pentru aceea nu zabovi, ci scorneste asupra mea tot felul de munci, ca sa ma cunosti ca stau inaintea ta inarmata cu credinta si nu ma tem nici de tine, nici de muncile tale".

Iar Volusian a inceput a o indemna cu cuvinte inselatoare, zicand: "Te vad ca esti inca tanara, bineincuviintata si frumoasa; deci ma milostivesc spre tine, pentru ca de te voi da la munci, atunci indata toate madularele tale cele tinere se vor zdrobi; caci muncitorii sunt nemilostivi si, dupa cumplitele munciri, te vor da la amara moarte si te vor lipsi de tanara de viata, si nu-ti va ajuta Dumnezeul crestinesc pe care II marturisesti". Sfanta a raspuns: "Nu-mi trebuie milostivirea ta, caci, daca ti se pare ca te milostivesti spre mine, cu aceasta mai mult voiesti sa ma vatami; deoarece te sarguiesti sa ma departezi de adevaratul Dumnezeu. Deci te rog sa nu ai mila de mine, ci te arata mai aspru, ca, din rabdarea mea, sa stii ca cei ce nadajduiesc spre Hristos raman nebiruiti".

Deci vazand antipatul ca nu poate nicidecum sa intoarca de la marturisirea ei pe roaba lui Hristos, a poruncit sa o bata peste fata, zicandu-i: "Iata inceputul muncilor! Oare iti sunt dulci si bine primite?" Achilina a raspuns: "O, muncitorule fara de omenie, de vreme ce ai indraznit a bate fata cea zidita dupa chipul lui Dumnezeu, apoi sa stii ca nici Acela, al Carui chip il port, nu te va ierta in ziua judecatii Sale". Judecatorul a spus: "Eu socotesc ca marii nostri zei tin in mainile lor mantuirea a toata lumea, iar in veacul ce va veni asijderea vor avea in stapanirea lor mantuirea tuturor". Zicand aceasta, a poruncit la doi ostasi sa o dezbrace pe fecioara de hainele ei, sa o intinda pe pamant si sa o bata fara de mila, zicand si aceste cuvinte: "Achilino, unde este acum Dumnezeul tau de care ai zis ca nu ma va ierta pe mine la judecata Sa? Sa vina aici si sa te scoata din mainile mele!"

Dupa aceasta a poruncit celor ce o bateau sa inceteze, si a zis catre fericita: "Achilino, asculta-ma pe mine, cel ce te sfatuiesc de bine, lasa-ti salbaticia aceasta si te departeaza de la eresul crestinesc, daca voiesti sa scapi de munci; pentru ca cine a iesit izbavit din mainile mele, nadajduind spre Acela Care singur nu S-a izbavit, fiind rastignit? Si pe cine din cei ce-L cinstesc pe El l-au lasat imparatii nostri sa traiasca?" Sfanta Achilina a raspuns la acestea: "O, prea cumplitule muncitor, socotesti oare ca simt muncile cele puse de tine asupra mea? Sa stii aceasta cu adevarat, ca pe cat tatal tau, diavolul, iti da mestesugiri asupra mea, pe atat si mai mult Dumnezeul meu imi da putere si rabdare!"

Iar Volusian s-a mirat, vazand o vitejeasca marime de suflet ca aceea a fericitei fecioare, apoi a zis: "Te las cateva zile sa te gandesti si sa te inteleptesti a te inchina zeilor, pentru care vei dobandi si viata pe pamant si cinste vrednica de la imparat". Sfanta l-aintrebat: "Cate zile imi vei lasa pentru aceasta?" Volusian a raspuns: "Atatea cate vei voi tu". Achilina a zis: "Te rog pentru aceea ca sa nu-mi lasi sa ma gandesc nici o zi si nici chiar un ceas, pentru ca eu din copilarie am invatat a ma inchina la Unul Dumnezeu si a alerga la Acela Care, petrecand la ceruri, cauta spre pamant!"

Iar Volusian, vazand pe fecioara neschimbata in dragostea adevaratului Dumnezeu, a zis intr-insul: "in zadar sunt sfaturile si ostenelile mele". Si asa maniindu-se antipatul, a poruncit ca sa-i sfredeleasca capul ei prin urechi, cu tepusi de fier inrosite in foc. Si dupa ce muncitorii au facut aceasta, fierbinteala focului i-a strabatut creierii ei si ii curgeau creieri cu sange pe nari. Iar fericita, aflandu-se intr-o patimire ca aceea, se ruga lui Dumnezeu, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai hranit din pruncie si mi-ai luminat gandurile cele ascunse ale inimii cu razele dreptatii si m-ai intarit pe mine cu puterea ta cea tare si barbateasca, ca sa pot sta impotriva vrajmasului diavol; Tu, Cel ce ai descoperit adancurile intelepciunii celei adevarate si mari celor ce cred in Tine, savarseste alergarea nevointei mele si-mi fereste nestinsa faclia fecioriei mele ca si eu sa intru impreuna cu cele cinci fecioare intelepte, in nejntinata Ta camara, ca acolo sa ma invrednicesc a Te slavi pe Tine, implinitorul durerilor mele".

Acestea graindu-le Sfanta Mucenita Achilina, a cazut ca o moarta, din pricina cumplitelor dureri. Iar antipatul, socotind-o ca a murit, a poruncit ca, tarand-o de acolo, sa o arunce afara din cetate spre mancarea cainilor, judecand-o pe dansa nevrednica de ingroparea omeneasca, de vreme ce, defaimand poruncile imparatesti, s-a lepadat de zeii romanilor. Si astfel mucenita a zacut toata ziua aruncata in drum. Iar sosind miezul noptii, ingerul Domnului a venit la fericita si, atingandu-se de dansa, i-a zis: "Scoala-te si fii sanatoasa si, ducandu-te, cearta pe Volusian ca el si sfaturile lui sunt de nimic!" Atunci Sfanta Achilina indata s-a sculat sanatoasa si, laudand pe Dumnezeu, zicea: "Multumescu-Ti Tie, Facatorule al vietii mele, Cel ce mi-ai dat sanatate si din necuratie ai izbavit pe roaba Ta; ca Tu, Doamne, mai inainte de veci ai fost, in veci vei petrece si nu este alt Dumnezeu afara de tine. Deci cu smerenie ma rog Tie, ca, dupa ce voi savarsi nevointa patimirii, la Tine sa ma invrednicesc de cununa slavei Tale si, indulcindu-ma de adevaratele Tale fagaduinte, sa Te laud pe Tine impreuna cu cetele sfintilor Tai, care au patimit pentru Tine". Iar Domnul de sus i-a raspuns ei: "Vino, ca iti va fi tie precum ai cerut!"

Auzind fericita aceasta, s-a veselit foarte mult si a mers in cetate. Si ajungand la portile ei, indata s-au deschis singure. Deci fericita a mers la palatele lui Volusian - pentru ca o povatuia pe ea ingerul Domnului; si intrand acolo fara sa fie oprita de cineva, a stat inaintea antipatului pe cand el dormea. Iar antipatul, desteptandu-se din somn si vazand-o pe ea stand inaintea sa, s-a inspaimantat si, chemand pe servitorii sai, le-a zis: "Cine este aceasta care sta inaintea ochilor mei?" Iar ei, aducand lumanari, au zis: "Aceasta este cu adevarat Achilina, care, fiind moarta dupa bataile cele multe, ai poruncit sa fie aruncata afara din cetate spre mancarea cainilor". Acestea auzindu-le antipatul, mai mult s-a inspaimantat si a poruncit ca, luand-o pe ea, sa o pazeasca pana dimineata. Iar dupa ce s-a facut ziua, a adus-o pe ea inaintea judecatii sale si a intrebat-o: "Oare tu esti Achilina? "

Sfanta a raspuns: "O, om fara de lege! La ochii inimii tale fiind orbit de tatal tau, diavolul, oare nici cu ochii cei trupesti nu vezi? Eu sunt Achilina, roaba Domnului, si stau in fata ta". Iar antipatul, stergandu-si ochii cu mana, a ramas intru nepricepere si zicea intru sine: "Daca n-a murit cand i-am gaurit capul si cand i-am scos creierii, ce fel de munci pot sa o vatame pe ea?"

Spunand aceasta, a poruncit sa o taie, zicand: "Pe Achilina, aparatoarea necuratului eres crestinesc, cea tanara cu anii, dar mare fermecatoare, care nu a cinstit pe zeii cei fara de moarte si nici nu s-a supus imparatestilor porunci, pe aceea noi ne-am ostenit mult a o pleca de la o nebunie ca aceasta, dar n-am putut sa o intoarcem. De aceea, dupa multe munci, care nu s-au atins catusi de putin de acea fermecatoare, poruncim ca, scotand-o afara din cetate, sa i se taie capul".

O osanda de moarte ca aceasta luand fericita fecioara, a mers afara din cetate, la locul cel de taiere, la care ajungand, a cerut voie un ceas sa se roage lui Dumnezeu. Deci, ridicandu-si ochii spre cer, zicea: "Doamne Dumnezeul meu, Atotputernice, multumesc Tie ca mi-ai aratat sfarsitul patimirii mele. Pe Tine Te slavesc, Dumnezeul meu si facatorul tuturor, ca nu in desert mi-am savarsit masura alergarii mele. Te binecuvintez pe Tine, Ziditorule a toate, ca pe muncitor l-ai rusinat, iar pe mine ma invrednicesti cununii celei nestricacioase. Deci primeste in pace sufletul meu, ca, lasand pe cele pamantesti, sa castig pe cele ceresti". Astfel rugandu-se fericita, i-a venite un glas din cer, zicandu-i: "Vino, fecioara aleasa, ceea ce ai calcat mania muncitorului si ai sfaramat boldul diavolului prin nevointa ta, primeste rasplatirea cea gatita tie".

Acest glas venind de sus spre dansa mai inainte sa-si ridice calaul sabia spre grumazul sau, sfanta mucenita a lui Hristos a adormit desavarsit cu somn de moarte. Iar calaul, chiar vazand ca mucenita isi daduse sufletul sau, nu a trecut cu vederea porunca antipatului, ci a taiat cu sabia capul cel mort al fericitei fecioare si a curs din rana lapte in loc de sange. Iar crestinii care erau acolo, luand moastele ei cele mai scumpe decat margaritarul, ungandu-le cu aromate de mult pret si invelindu-le cu panze subtiri si noi, le-au ingropat in mormant, cu cinste, in cetatea Vivlos; iar de la mormantul ei se dadeau bolnavilor multe tamaduiri intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel impreuna slavit cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

.

DE OBICEI SE ÎNTÂMPLĂ.

 Uneori asta se întâmplă.
Idealizăm ceva sau pe cineva fără a putea vedea că fiecare persoană este așa cum este și nu așa cum vrem noi să fie și atunci nu iese așa cum ne așteptam, când ne simțim dezamăgiți, provocând o stare de tristețe care ne face să ne simțim prost.

Ceea ce vă voi spune este foarte greu...

Nu vă puneți așteptările pe nimic sau pe nimeni, deoarece singurul lucru pe care îl veți obține este o stare de anxietate și dezamăgire.

Detașarea trebuie să fie în modul tău de viață, astfel încât atunci când cineva se îndepărtează să nu se simtă rău pentru asta, ce poți înțelege că a făcut nu a fost vina ta, pur și simplu timpul lor cu tine s-a încheiat, plecând pentru cele două lecții și învățături care îți vor servi pentru evoluția ta.

❞Contractele sufletului❞

 Înainte de a ne naște, când suntem încă lumină pură în planul sufletului, decidem să ne încarnăm cu un scop. Alegem o familie, un corp, un mediu, provocări și întâlniri care ne vor ajuta să ne amintim cine suntem în esență: ființe divine într-o experiență umană.

Facem contracte sacre.
Contracte de iubire, de învățare, de expansiune. Uneori cu suflete însoțitoare care ne vor propulsa ușor spre iubire... alteori cu suflete care ne vor provoca intens să ne ajute să ne trezim. Chiar și cei care ne rănesc, la un nivel mai înalt, îndeplinesc un rol pe care îl acceptăm din lumină pentru a crește, vindeca, elibera karma sau a ne activa scopul.

Dar când au ajuns pe Pământ... Uita.
Uităm pentru ca călătoria să aibă sens.
Uităm ca iubirea să fie aleasă, nu impusă.
Uităm că fiecare reuniune, fiecare vindecare, fiecare "acum înțeleg!" este o scânteie de conștiință care ne aduce înapoi acasă.

Pentru că dacă ne-am aminti totul de la început, nu am trăi adevăratul dar al acestui plan: libertatea de a alege să iubim, să iertăm, să creștem și să ne trezim din propria voință.

A ne aminti contractul nu înseamnă a cunoaște cu mintea, ci a simți cu sufletul.
Este atunci când ceva sau cineva rezonează atât de tare încât știi că nu este accidental. Este acea chemare interioară de a-ți vindeca descendența, de a-ți spune adevărul sau pur și simplu de a-ți îmbrățișa umbra cu compasiune. Sunt semne, sincronicități, lacrimi care curăță și întâlniri care activează.

Contractele sufletului nu sunt lanțuri: sunt chei.
Chei care deschid portaluri către o viață mai conștientă, mai ușoară, mai aliniată cu Sinele vostru superior.

Astăzi, dacă citiți asta, s-ar putea să începeți deja să vă amintiți.
Și asta... Este un act profund de iubire.

Cu dragoste conversație cu îngerii.

De ce să te gândești ...

 Cu cât îmbătrânesc, cu atât îmi dau seama că e în regulă să trăiesc o viață pe care alții nu o înțeleg...

Că e normal să nu-ți justifici alegerile, felul în care îți trăiești viața...

E în regulă să nu demonstrezi nimic nimănui și să trăiești în ritmul tău și să fii cine vrei să fii, nu cine vor ei să vadă...

Fericirea se naște din interior.
Când fiecare moment al vieții se transformă într-o aventură, într-un eveniment uimitor. Chiar dacă e vorba doar de gătitul cinei.

Tot ceea ce faci îți umple viața de sens și bucurie. Sau de anxietate, îngrijorare și tristețe.
Tu decizi cu ce să îl umpli.

De ce să te gândești la ce se va întâmpla mâine dacă există doar ziua de azi?
Umple-ți ziua de azi cu ceea ce te interesează!
Atunci ziua ta de mâine va deveni și mai veselă și mai interesantă!

Când ai grijă de sufletul tău, totul prinde culoare! Un gând bun, o rugăciune, o melodie care îți atinge inima. Fiecare gest de iubire față de tine aduce liniște. Nu aștepta momentul perfect, creează-l chiar azi cu blândețe.

Așa că trenul gonește

 Mersul și glasul timpului sunt mai liniștite decât toate foșnetele, toate vocile.

Roțile ceasurilor noastre foșnesc și funcționează în secret, ca niște șoareci.

Timpul meșteșugit se joacă în câteva minute, fără a necesita monede mari.

Uite, are o zi întreagă, o lună și șaptezeci de ani în cont.

Acul secundelor aleargă cât de repede poate de-a lungul căii sale neabătute.

Așa că trenul gonește prin imensitatea nopții, în timp ce noi dormim în spatele draperiilor.

Bujorii de copac (Paeonia suffruticosa)

 

Bujorul este una dintre cele mai cultivate plante din cele mai vechi timpuri, prima consemnare în documente datând de acum 4 mii de ani. Bujorul (Paeonia suffruticosa) a fost descoperit pentru prima dată în munţii Qin Lin din vestul Chinei.

Foarte parfumat, frumos colorat şi rezistent, bujorul înfloreşte în luna mai.

Plantă cu viaţă lungă, disponibilă într-o mare varietate de nuanţe şi având perioada de înflorire din primăvara târzie până la începutul verii, rămâne regina sezonului.

Denumirea științifică a bujorului , Paeonia lactiflora , provine din numele Paeon , o divinitate a vindecării.

Legenda spune că Paeon -elev al lui Asclepius , zeul medicinii și al vindecării, fusese învățat de zeița Leto (mama lui Apollo și zeitate a fertilității) cum să găsească pe muntele Olympus (Olimp) o rădăcină magică care avea darul de a alina durerile femeilor la naștere.Acest lucru a provocat invidia lui Asclepius , și dorința lui de a-și ucide învățăcelul.Pentru a-l salva din mâinile lui Asclepius , Zeus l-a transformat pe Paeon într-o floare de bujor.

Utilizat pentru a vindeca rănile lui Marte și Pluto , bujorul era înzestrat cu puteri majore datorate înfloririi lui în nopțile cu lună plină.

Pentru a folosi puterile vindecătoare ale acestei flori , se spunea că rădăcinile trebuie culese numai în timpul nopții.Dacă cineva deranja bujorii la lumina zilei , ciocănitorile își făceau apariția și scoteau ochii nefericitului culegător.

Această floare este foarte apreciată în Asia, în special în Japonia şi China, şi a fost răspândită mai târziu în Europa în timpul epocii victoriene.

La bujori apare un fenomen ciudat, şi anume că semnificaţia lui este diferită în Orient de cea din Occident, unde miturile greceşti au fost încorporate în bagajul cultural al bujorului.

În Asia, Paeonias este cunoscut sub numele de Mudán (a cărui traducere exactă ar fi: cel mai frumos), nume dat în China.

Pe parcursul anului 600, împăratul chinez Suiyang a ordonat plantarea bujorilor într-una din grădinile sale regale, Xi Yuan, fiind prima dată când această floare a primit un spaţiu foarte mare. În timpul dinastiei Tang, împărăteasa Wu Zetian cultiva Peonias, deoarece era la modă, fiind apreciată şi preferată.

Bujorul este cunoscut în China ca "regele florilor", care aduce bogăţie, noroc şi onoare. În Japonia însă, bujorul este simbolul fericirii, norocului şi prosperităţii. Este echivalentul estic al trandafirului din cultura noastră şi a încântat sute de ani mai multe dinastii.

Într-o legenda chinezeasca se povestește despre bujorul din templului lui Sorim din NakYang.Regina Mu , în toiul unei petreceri care avea loc în orașul Jang-Ahn , a vrut să își demonstreze autoritatea suprema și le-a poruncit tuturor florilor să înflorească în același timp , pentru a o face fericită.Toate florile i s-au supus , cu excepția bujorului .Înfuriată, regina l-a trimis în provincie , în localitatea NakYang.Atunci când a ajuns în locul exilului , bujorul a catadicsit să înflorească.

Mânia reginei Mu a sporit , ea poruncind să i se dea foc bujorului , însă , chiar și după ce a ars , el a continuat să înflorească.Din aceasta legenda provine simbolul bujorului ca floare a loialității.

În Feng Shui - o artă veche chinezească bazată pe cosmogonia universului, care caută bunăstarea fizică şi spirituală a omului în spaţiu -bujorii se folosesc în principal ca element decorativ atunci când este vorba de suferinţă din iubire: în general, dacă există o despărţire din dragoste, o dezamăgire romantică sau o separare forţată. Petalele sale, în nuanţe pastelate, calmează spiritul şi stările emoţionale.

Bujorul ajunge în Europa, primele ţări fiind Anglia, Olanda, Franţa, Germania şi Danemarca şi apoi s-a extins în SUA şi Canada.

Există de asemenea un o legendă greacă care spune că nimfele cochete şi-au ascuns goliciunea în spatele tufelelor de bujori, pentru a evita ochii indiscreţi ai oamenilor. De aici se afirmă că bujori au o frumuseţe aparte, floarea fiind asociată cu ruşinea şi timiditatea.

În folclor , bujorul era legat de lună, întrucât se credea ca6 fusese creat de zeița Lunii , pentru a reflecta pe timpul nopții razele Selenei.

În Evul Mediu , "lunaticii" erau tratați prin acoperirea corpului lor cu frunze și petale de bujor .Totodată, se credea că semințele de bujor puse sub pernă puteau împiedica apariția coșmarurilor.

CURIOZITĂȚI

Ce superstiţii planează în jurul acestei flori? Se spune că trebuie să ai bujori în buchetul de mireasă; a reprezentat floarea naţională a Chinei în anumite perioade şi este una dintre cele mai iubite flori în America. Bujorii sunt plantele perene dintre cele mai longevive.

Bujorii cei mai des întâlniţi sunt roz, alb şi roşu, cu diferite nuanţe ale acestor culori. Cei albi pot avea urme roz sau roşii, dar sunt şi alb imaculat. De fapt bujorii există în toate culorile (alb, roşu, purpuriu, roz, galben, până la violet). Unele specii pot da flori duble care dau o frumuseţe şi mai mare acestei plante. Furnicile, fluturii si albinele preferă bujorii pentru că polenul lor este foarte dulce.

Bujorii sunt originari din Asia. Se spune ca atunci cand i-a văzut prima dată, Marco Polo a fost entuziasmat şi a spus că sunt “flori mari cât o varză”. În China, bujorii erau folosiţi în medicina tradiţională - se pare că ajutau în cazul durerilor de cap şi a astmului.

Pliniu cel Bătrân, un scriitor şi naturalist roman celebru, care a trăit în primul secol d.Hr. , a susţinut că florile de bujori au avut puterea de a îndeparta coşmaruri cauzate de fauni (entităţi rele)

În afară de soiurile de bujori care cresc pe toate continentele, există specii de bujori alpini cu nunanţe foarte intense de roşu. Bujorii sunt printre florile cele mai mari. Unele soiuri au flori cu diametrul de 25 centimetri. Pentru a avea cei mai frumosi bujori din lume în grădina ta, poţi folosi un îngrăşământ pe bază de potasiu, iar aceştia vor creşte mari, frumoşi şi foarte rezistenţi.

Denumirea chinezească a bujorului este „sho yo” - tradus „cel mai frumos” -, fiind deseori menţionat în poezii, legende şi poveşti. Cea de-a patra lună din calendarul chinezesc este numită „luna bujorului”.

La greci existau legende care povesteau de puterile florii: se spunea că există nişte forţe puternice în bobocii florii, care strălucesc în nopţile cu lună plină.

În judeţul Mureş există un loc unic în Europa - rezervaţia de bujori de stepă din localitatea Zău de Câmpie. În fiecare primăvară, mii de turişti din ţară şi de peste hotare vin să vadă zecile de mii de flori de culoare roşu sângeriu. Rezervaţia se întinde pe trei hectare şi jumătate şi cuprinde sute de specii de plante rare, fiind o zonă parcă pictată de mâna unui artist iscusit. Există şi o legendă care explică culoarea roşie a bujorilor: se spune că bujorii sunt de fapt lacrimile unei fete din sat, care a plâns pentru că tânărul pe care îl iubea a fost ucis de fratele ei - când cobora la vale, unde cădeau lacrimile apăreau bujori.

Florile sunt un miracol al naturii, care trebuie îngrijite, respectate şi admirate pentru frumuseţea şi parfumul lor. Oferind flori, puteţi crea un moment magic nesperat şi de neuitat pentru persoana aleasă.

 

 

 

 Bujorii de copac (Paeonia suffruticosa) sunt flori nobile, cu profunde semnificații spirituale în cultura orientală simbol al păcii interioare, al nobleței și al sufletului– tăcere în floare, noblețe întrupată.

Deschid poarta către liniște interioară și echilibru.

Fie ca frumusețea lor să-ți aducă claritate și lumină în gând.

 

A avea o inimă blândă într-o lume crudă este o putere, nu o slăbiciune.

 

✨🌺❤️ Bună dimineața, prieteni!

 Ca să eviți dezamăgirea față de oameni, trebuie să scapi de iluzii. Învață să accepți oamenii așa cum sunt. Oamenii perfecți nu există. Chiar și cei mai buni oameni sunt uneori egoiști, iritabili și posomorâți...