Nu poți schimba realitatea celuilalt, dar o poți înțelege

 

„Judecă, după ce ai plâns plânsul celuilalt, după ce te-a durut durerea celuilalt, după ce ai râs râsul celuilalt, după ce ai muncit munca celuilalt, după ce ai căzut căderile celuilalt, după ce ai ridicat greutățile celuilalt, după ce ai trăit dorul celuilalt, după ce ai gustat setea celuilalt, după ce ai văzut vederea celuilalt, după ce ai gândit gândul celuilalt, după ce ai pipăit atingerea celuilalt, după ce ai mirosit mirosul celuilalt, după ce ai auzit auzul celuilalt, abia după ce…

Eventual judecă după ce ai parcurs traseul celuilalt.

Nu ai fost acolo. Nu ai văzut. Nu ai simțit. Nu ai auzit. Crezi că știi, dar faci ipoteze.

Cine îți dă dreptul să judeci, să răstignești și apoi să îngropi cu pietre? Cine e fără de păcat și bun de pus pe perete?!

Nu poți schimba realitatea celuilalt, dar o poți înțelege".

- Hrisostom Filipescu

Remedii Naturale pentru ingrijirea podoabei capilare

 

Ceapa, laptele, mierea, uleiul de ricin, scortisoara, oul.
PROPRIETATI:
CEAPA: bogata in sulf, regenereaza foliculii, este antiseptica distruging bacterile, ciupercile, matreata si mincarimea, contribuie la stoparea caderii parului. Sulful din ceapa mareste productia de colagen atit de necesara firului de par. Sucul de ceapa sporeste rezistenta firului de par prevenind ruperea si subtierea lui.
De ce este atit de important un masaj delicat cu virfurile degetelor, circular pe scalp? Pentru a activa microcirculatia. Ocrestere a volumului de singe in zona scalpului le aduce foliculilor nutrienti favorizind astfel, cresterea parului.
LAPTELE contine grasimi, proteine si vitamine ajutind parul sa-si recapete stralucirea si supletea.
MIEREA hidrateaza firul de par si scalpul, este bogata in substante nutritive esentiale, enzime si antioxidanti, un puternic antibacterian si cicatrizant.
ULEIUL DE RICIN, binecunoscut pentru ingrijirea parului datorita proprietatilor sale de regenerare si fortificare a parului este apreciat si pentru efectul de stimulare a cresterii parului.
SCORTISOARA stimuleaza cresterea rapida a parului, incalzeste scalpul, stimuleaza oxigenarea scalpului fortificind astfel radacina.
OUL este nutritiv, albusul ajuta in regenerarea si repararea firului deteriorat , ofera luciu natural si un aspect sanatos.

 Tratament impotriva caderii parului: (mirositor.....stiu dar functioneaza!!!)

• 1 ceapa medie rasa pe razatoarea mica( se stoarce sucul cu un tifon, ai nevoie de 3 linguri mari de suc)
  -2 linguri de lapte
  -1 lingura de miere
• 3 linguri de ulei de ricin (sau urzica, sau brusture)
  Compozitia obtinuta este lichida se aplica cu o seringa fara ac pe scalp chiar si pe parul murdar, se maseaza cu miscari circulare, IMPORTANT, dedica-ti TIMP pentru a masa scalpul. Se aplica o folie alimentara/o casca si se lasa sa actioneze 1,5 h. Se spala bine parul (de preferat cu un sampon natural) si se clateste cu infuzie de urzica sau de menta, sau de musetel sau cu apa si otet.
  Tratamentul se aplica 1 data de 2 ori pe saptamina ,10 aplicari in total. Vei vedea ca deja dupa 2 aplicari parul va cadea mai putin.
  Caderea parului are nenumarate cauze (unele mai importante altele legate de schimbarea anotimpului) este important sa descoperi cauza si intre timp sa folosesti remediile naturale, sa renunti o perioada la coafor, la pheon si sa folosesti perii naturale din lemn sau cu parul vegetal.
  Ceapa miroase, stim cu totii dar functioneaza in acest tratament, spala-te bine dupa tratament si bucara-te si multumeste pentru darurile pe care Natura ti le-a pus la dispozitie!🌿

  Remedii Naturale pentru ingrijirea Podoabei Capilare:
  Tratament cu scortisoara, stimuleaza cresterea parului, hidrateaza si repara, ofera stralucire si un placut parfum.
  INGREDIENTE:
  -1 ou intreg
  -1 lingura de scortisoara pudra
  -1+1/2 lingurita de miere

  • 2 lingurite de ulei de ricin ( sau de masline, sau de seminte de dovleac)
    Se bate oul, se adauga celelalte ingrediente si se aplica pe parul curat si umed, pe scalp si pe lungimi cu ajutorul unei perii/pensule. Se lasa sa actioneze 15 min sau mai mult daca nu ti se pare ca devine prea fierbinte (scortisoara incalzeste) apoi se clateste bine parul cu apa si otet de cidru de mere biologic, nefiltrat si nepasteurizat (1 lingura intr-un lighean cu apa)

PREGATIREA TENULUI PENTRU APLICAREA UNEI MASTI:

Etapa de pregatire inaintea aplicarii unei masti este foarte importanta chiar si in cazul unui ten curat si sanatos. Fata trebuie sa fie curata si nu este suficienta o spalare. Iata citiva pasi :

• momentul ideal aplicarii unei masti esti la iesirea din dus. Apa calduta si aburul deschid porii si ajuta la o buna absorbtie a ingredientelor din masca de fata;
• exfolierea ajuta la indepartarea celuleor moarte si la curatarea in profunzime a tenului. Se pot folosi un burete moale si un produs de exfoliere cit mai natural (faina de hrisca, zahar nerafinat din trestie de zahar/brut);
• aplicarea unei lotiuni pentru a ajuta hidratarea pielii si astfel, ingredientele active din masca de fata sa fie absorbite cu usurinta de piele. De evitat lotiunile tonice ce contin alcool, efectul o sa fie exact opus, pot usca si irita pielea. Cel mai indicat este hidrolatul (sau apa floreala) obtinut prin procesul de distilare al uleiului esential;
• folosirea unei dischete din material natural sau a unei perii moi pentru a aplica si indeparta masca, care se pot curata cu usurinta dupa fiecare folosire.
  RETETE MASTI DE FATA:
  TEN GRAS: 1 albus de ou, 1 lingura de miere, 1 lingura de fulgi de ovaz macinati, se amesteca si se aplica pe fata. Se lasa sa actioneze 10-15 min dupa care se clateste cu apa rece (apa rece decongestioneaza)
  TEN USCAT: 1 banana, 2 linguri de miere, 1 lingura suc de portocale.
  TEN SENSIBIL: 2 linguri ovaz, 1 lingura iaurt, 1 lingura de miere
  TEN ACNEIC: 1 mina de afine, 2 linguri iaurt, 1 lingura faina de orez, 1 lingura de miere.
  TEN MATUR:

1. 1 lingura ulei de masline se maseaza cu miscari circulare pina cind este absorbit de piele. Se poate clati cu un demachiant blind (am scris pe pagina retete demachiant natural)
2. 1 banana, 3 linguri iaurt, 2 linguri miere
   TEN CU PISTRUI SAU PETE: 2 linguri ceai verde, 1 praf de turmeric, 1/2 lingura suc lamiie. Se aplica in straturi asteptind sa se uscuce, se lasa 15 min dupa care se clateste cu apa rece.
   Argilele se pot introduce si ele in mastile de fata:
   ARGILA VERDE pentru un ten gras, absoarbe impuritatile, secretiile si excesul de sebum, curata in profunzime, are rol detoxifiant si furnizeaza tenului saruri minerale si oligoelemente.
   ARGILA ALBA pentru toate tipurile de piele, in special pentru o piele sensibila si delicata, cu proprietati remineralizante.
   ARGILA ROSIE pentru pielea acneica, cu cuperoza. Aceasta argila curata si revitalizeaza pielea, ajuta la eliminarea impuritatilor imbunatatind aspectul tenului.

 

ISTORIA PARFUMULUI ...

 

Parfumul ca mijloc divin și mijloc de purificare a corpului și a spiritului; acesta a fost conceptul de bază în Egiptul Antic unde parfumurilor și alifiilor li s-a acordat o mare importanță, și nu numai de către egipteni. In antichitate parfumarea era fundamentală, atât pentru igienă și frumusețe, cât și pentru motive religioase și sociale. Egiptenii erau ferm convinși că preoții cunoșteau formulele pentru a crea aromele și aromele care le plăceau cel mai mult zeilor, deoarece acestea erau sugerate de zeul Thoth. Iată legătura dintre lumea divinităților și parfumurile atât de sacre și în uz, atât de către oamenii obisnuiti, cât și de către membrii curților și de către faraoni. Religia și parfumeria mergeau literalmente mână în mână, de fapt toate laboratoarele în care se amestecau și se preparau substanțele parfumate erau mereu amenajate în templele și lăcașurile de cult unde vechile cărți de rețete sunt încă gravate pe pereți.
Parfumurile și unguentele au necesitat pregătiri îndelungate, zile și zile de prelucrare, extracție, macerare și decantare a materiilor prime amestecate între ele. Prin documentele detaliate găsite în numeroasele expediții arheologice s-au putut cunoaște compozițiile, ingredientele și chiar denumirile pe care vechii egipteni le-au dat parfumurilor create.
Sacru și profan: parfumul pentru fiecare eveniment. Parfumurile mai ales sub formă de unguente și compoziții cremoase au servit și pentru a proteja pielea de soare și nisip, ele reprezentau unul dintre elementele principale în timpul ritualurilor sacre, ceremoniilor publice, nunților, folosite și pentru seducție și momente dedicate întâlnirilor intime. utilizate pe scară largă în timpul procesului de mumificare a morților, iar dansatorii și vestalele (preotesele care intretineau focul sacru) erau stropite cu ele în timpul dansurilor sacre sau bacanalelor. Evident, pentru fiecare ocazie exista un parfum diferit sau un parfum diferit sub formă de balsam, cremă sau apă parfumată. Practic totul a fost folosit din plante: petale, stamine, scoarțe, frunze, rădăcini, și semințe, ingredientele au fost foarte variate și au fost combinate după diverse „experimente” olfactive, până când s-a găsit cea mai plăcută și persistentă compoziție. Dintre diversele ingrediente. gasim : ulei, crin, mirt, violeta, trandafir, calamus aromat, trifoi dulce, schinduf, miere, vin, oregano, maghiran, menta. Arta parfumeriei a existat în diverse sectoare între care nu a existat o linie de demarcație clară: religia, îngrijirea corpului, medicina și seducția amestecate într-un crescendo de măiestrie rarefiată și știință până la atingerea a ceea ce putem defini strămoșul aromaterapiei; medicamente şi parfumuri care vizează aceleaşi scopuri.
Folosind Parfumul Natural știi că pătrunzi pe un tărâm ancestral, cel al mirosurilor. Crearea unui parfum este un act sacru. Pentru mine, a realiza un parfum este magic.
Las pur și simplu să curgă lin totul, opresc pentru un moment pălăvrăgeala minții și las inima să vorbească... emoțiile... amintirile. Crearea unui parfum este un act magic, recreez într-o sticluță o mie și una de lumi, o mie și una de realități. Este o călătorie......inchid ochii si simt, las deoparte, iar simt, combin miresmele....
Deci.....folosirea parfumului datează din cele mai vechi timpuri, iar inițial era mai mult legata de ritualuri
religioase. O dovadă în acest sens este însăși etimologia termenului ( per fumum= prin fum), care se referă la fumigațiile practicate pentru purificarea mediului și a oamenilor. În3000 î.Hr., in Egipt, tămâia și-a făcut apariția sub forma unei rășini arse în timpul ceremoniilor de purificare, o practică folosită și în prezent. Vechii romani foloseau parfumul în ritualurile religioase pentru a invoca harul divin și pentru a alunga bolile și epidemiile: se ardeau ierburi, rășini și lemne aromatice. O coloană de fum se crea, ridicându-se spre cer, ca și cum ar fi purtat rugăciunile oamenilor către divinitate.
Cu timpul, însă, utilizarea esențelor parfumate a început să capete o altă conotație: dezvoltarea comerțului a favorizat răspândirea uleiurilor și a unguentelor parfumate, care au rămas totuși apanajul exclusiv al claselor mai bogate și mai puternice. În antichitate, parfumul era considerat o bijuterie, pentru cei care și-l permiteau. Substanțe precum spikenardul, (nardul) de exemplu, erau considerate foarte rare și, prin urmare, foarte prețioase, ca și cum am fi avut o substanță de pe altă planetă!
Referințele biblice la uleiurile și unguentele parfumate sunt numeroase. De exemplu, în minunatul Psalm 23 din Vechiul Testament citim: "Unge cu untdelemn capul meu, paharul meu, și revarsă...". În frumoasa Cântare a Înălțării lui David, citim: "Ca un untdelemn mirositor coborând pe capul meu, coborând pe barba mea...". Sau, în Noul Testament, citim despre Maria Magdalena spălându-i picioarele lui Iisus cu un ulei parfumat prețios.
Lumea arabă a fost cea care a făcut legătura între parfumeria antică și parfumeria modernă, bazată pe utilizarea uleiurilor esențiale, după ce Avicenna, un medic, chimist și alchimist arab (980-1037), a perfecționat procesul de distilare a ierburilor și a mirodeniilor pentru a obține uleiuri esențiale.
Inițial, utilizarea uleiurilor esențiale și a apelor parfumate (hidrolate) a rămas născută în cercurile monahale, care le foloseau pentru proprietățile lor curative. Până când Ecaterina de Medici, soția lui Henric al II-lea al Franței și originară din Florența, și-a adus parfumierul la curtea franceză: regina, care nu suporta mirosul mănușilor franceze tăbăcite, a răspândit moda mănușilor parfumate (a pus să se prepare așa-numita Apă a Reginei, strămoșul apei de colonie, preparată de către călugării farmaciști de la Santa Maria Novella). Mai târziu, odată cu nașterea primei bresle a maeștrilor parfumieri, curtea Franței a început să fie cunoscută sub numele de cour parfumèe (curtea parfumată).
Producerea primelor parfumuri sintetice, de origine oricum vegetală, datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, când cumarina, baza parfumurilor fougère, a fost izolată din fasolea tonka. Acest lucru a marcat o schimbare epocală: odată cu genul fougère, parfumeria a devenit o hibridizare a substanțelor naturale și sintetice.
Dar abia în 1922, odată cu descoperirea hidrocarburilor, s-a descoperit sistemul de a crea replici sintetice ale oricărei substanțe parfumate: acesta a fost începutul răspândirii masive a parfumurilor ieftine.
SITUATIA ACTUALA SI FRAGRANTELE SINTETICE:
Majoritatea produselor cosmetice de pe piață (nu numai parfumurile, ci și orice alte produse cosmetice) conțin esențe sintetice de origine petrochimică. Parfumurile sintetice sunt etichetate pe eticheta produsului ca parfum aroma, sau parfum. În prezent, esențele sintetice de origine petrochimică se numără printre principalele cauze de alergii și sensibilizare legate de utilizarea produselor cosmetice. Cei mai răspândiți aparțin categoriei ftalați. Aceștia sunt agenți plastici (sunt folosiți pentru a produce PVC) care sunt derivați din naftalină (la rândul ei derivată din petrol) și au provocat multe controverse în ultima vreme, deoarece sunt prezenți și în jucăriile pentru copii. În ceea ce privește sectorul cosmeticelor, în afară de parfumuri, acestea se regăsesc în lacuri, lacuri de unghii, deodorante, geluri și spray-uri de păr. Ftalații fac parte din categoria așa-numiților perturbatori endocrini..... cu efecte estrogenice. Acestea sunt substanțe xenoestrogenice, adică substanțe sintetice cu o structură moleculară asemănătoare cu cea a estrogenilor endogeni, care pot fi absorbite de organism și sunt confundate de acesta cu hormonii endogeni și provoacă o serie de modificări, mai ales pe termen lung, cum ar fi pubertatea prematură și modificări ale fertilității. Ftalații utilizați în principal în produsele cosmetice sunt ftalatul de dietil (DEP), ftalatul de butilbenzil ftalatulde dibutil (DBP), (BBzP) și (BBP). O altă categorie în care se încadrează esențele sintetice este cea a moscurilor policiclice, cum ar fi în special galaxolida (HHCB) și tonalida (AHTN), care tind să se acumuleze în mediul înconjurător și în corpul uman, cu reziduuri găsite în țesutul adipos și în laptele matern, după cum a subliniat un raport al Greenpeace în 2005.
"Am ales să compun parfumuri naturale așa cum cineva alege să lucreze cu pietre rare și metale prețioase în loc de plastic și mărgele de sticlă colorată." - Dominique Dubrana (Abdes Salaam Attars), maestru parfumier

Dar îngerii vin mereu la Liturghie....

 

O veche istorioară spune că într-o biserică de provincie, cam uitată de oameni, duminica dimineața nu a venit nimeni la Liturghie. Așa că slujba a fost oficiată doar de preoți și de cântareț în fața celui însărcinat cu vânzarea lumânarilor.
Preotul s-a întrecut pe el însusi, oficiind o slujba atât de frumoasă, cu o predică atât de emoționantă încât cei doi l-au întrebat uimiți la sfârsit: „Părinte, de ce ați ținut să faceți o asemenea slujbă și o asemenea predică în biserica goală?”. „Cum goală?”, a replicat părintele. „Păi nu a venit nimeni!”, au spus cântarețul și lumânararul. „Biserica era plină, dragii mei, dar voi nu ați ajuns încă atât de sus prin rugăciune încât să puteți vedea. Biserica era plină de îngerii celor care nu au venit la Liturghie, deși ar fi trebuit să vină. Îngerii respectă rânduielile și, chiar dacă omul care le e dat în pază nu vine la Liturghie, ei totuși vin. Când vine și omul, îngerul e bucuros, când nu vine, e trist. Dar îngerii vin mereu la Liturghie. Astăzi, biserica a fost plină de îngeri triști, care au cântat împreună cu mine atât de frumos și asta m-a stimulat.”

Un înțelept nu se opune răului - el își deviază energiile

 "Un înțelept se afla în grădina sa culegând niște fructe. Deodată, el a auzit un zgomot și a văzut pe cineva alergând:

-„Unde alergi așa repede? îl întrebă el.
– Vecinul meu mă urmărește cu pușca: el crede că i-am dat foc la hambar.
– Dispari repede, mă ocup eu de toate.”

Celălalt om a apărut:

-„Unde fugi așa? l-a întrebat înțeleptul. Ți se taie respirația. Odihnește-te o clipă.
– Nu, trebuie să îl prind pe individul care mi-a dat foc la hambar. Îi voi da o lecție ce o va ține minte toată viață.
– Trebuie să fie departe acum. Privește aceste fructe, sunt foarte gustoase.
-Așează-te și gustă din ele.”

Omul s-a așezat, s-a desfătat cu fructele, iar înțeleptul i-a arătat și florile și pomii din grădină, cerul albastru etc. Această mică oprire i-a schimbat starea de spirit, el a renunțat să-și mai urmărească vecinul, propunându-i înțeleptului să îl ajute chiar la culesul fructelor.

Veți spune că este o poveste de necrezut. Nu-i chiar așa...

Înțeleptul știa că dacă s-ar fi oprit în calea omului furios, spunându-i: „Oprește-te, nu merită să alergi astfel”, celălalt l-ar fi împins fără să fi dorit să asculte și ar fi fost obligat să folosească forța.

Ce a făcut atunci? I-a distrat atenția oferindu-i niște fructe.

Aceasta înseamnă că, pentru a-I împiedica pe oameni să facă rău, în loc să ne opunem lor, este mai bine să încercăm să le deviem energiile.

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Un crestin adevarat trebuie sa poarte intotdeauna crucea la gat, pentru a-L simti pe Dumnezeu in orice clipa si a ne pazi de rele.

 

Crucea de la gât nu este o bijuterie, chiar dacă e confecționată din metale prețioase, nici un accesoriu ori vreun obiect decorativ, ci trebuie să fie semnul credinței noastre, să se transforme într-un prilej de mărturisire autentică a lui Hristos.

Praznicul Înălțării Sfintei Cruci ne prilejuiește abordarea unei probleme des întâlnite. Cuvântului „Cruce” îi acordăm, de obicei, multiple semnificații. Aș vrea să mă refer aici la simbolul cel mai profund al vieții noastre creștinești. Linia verticală, pe care se fixează cea orizontală, unește cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu umanitatea, iar, prin ea, cu întreaga făptură văzută. Pe baza aceluiași algoritm, am putea spune că linia orizontală unește om cu om și neam cu neam. Atunci când ne însemnăm chipul cu semnul de viață dătător, prin linia verticală unim mintea cu inima, arătând astfel că, în efemera existență umană, rațiunea fără inimă duce la mândrie, autosuficiență, iar inima fără rațiune, la trăiri emoționale, sentimentaliste, depărtându-l pe om de adevăratele valori și de scopul ultim al vieţii: dobândirea mântuirii. Linia orizontală a semnului purtător de biruință unește umăr cu umăr. În genere, umărul, partea corpului omenesc corespunzând articulației dintre brațe și trunchi, este asociat cu puterea. De aici zicala: „a pune umărul la greu”. Unind umerii cu orizontala Crucii, devenim mai puternici, căci, aşa cum ne spune dumnezeiescul Pavel, Sfânta Cruce reprezintă puterea lui Dumnezeu.

De aceea, bunii creștini din bătrâne veleaturi nu doar că s-au însemnat cu semnul biruinței și al iubirii mai tari decât moartea a lui Hristos, ci au început să poarte la gât o cruce, fie din lemn, fie din anumite metale, considerând că odată cu acesta Hristos îi însoțește. Și astăzi se păstrează obiceiul căci mulți semeni au preluat tradiția. Se pune întrebarea: este bine să purtăm o cruce la gât? Chestiunea devine și mai pertinentă dacă ne gândim că pretutindeni vedem cruci agățate: în mașini, pe birouri sau în locuri străine de viața și trăirea autentic ortodoxă. Pentru o bună înțelegere a lucrurilor, aș vrea să fac referire la rânduiala Călugăriei, când proaspătul monah primește în cadrul slujbei o cruce din lemn, de mici dimensiuni, pe care o sărută și i se așează pe grumaz. Așadar, în rânduiala tunderii în monahism se prevede în mod explicit purtarea crucii de către călugăr. După ce s-a îmbrăcat cu acea cămașă albă, numită haina veseliei, i se aşază pe piept crucea, semn al renunţării şi totodată al dorinţei sale de a se face părtaş pătimirilor Domnului, dar și Învierii Lui, arătând că adevărata credinţă în înviere dă sens suferinţei, o umple de speranţă şi de dorinţa de a trăi, iar dacă se răstigneşte cineva astfel, se răstigneşte spiritual în vederea învierii. „Armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat-o nouă” cântăm în slujba Sfântului Maslu şi de aceea călugărul ia pe pieptul său Sfânta Cruce, ea fiind „tare apărătoare a celor ce bine călătoresc” spre Cer , dar şi Semnul Fiului Omului (Matei 24,30). Călugărul poartă cruce, căci dorește a se jertfi pe sine, mărturisind jertfa lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel zice în acest sens: „port în trupul meu semnele Domnului Iisus” (Galateni 6,17). Crucea dă slobozire de patimi şi tot ea ne aminteşte de Patimile Mântuitorului, prin care s-a arătat iubirea mai tare decât moartea.

Tot așa ar trebui să gândească și creștinii, când își pun pe grumaz semnul Crucii confecționat din lemn, aur, argint sau alte materiale. Doar că, din păcate, pentru mulți, semnul de viață dătător a devenit un simplu accesoriu oferit cu „generozitate” de mai toate centrele comerciale, întâlnit chiar la cei aflaţi în bejenie față de viața autentic ortodoxă.

Așadar, crucea de la gât nu este o bijuterie, chiar dacă e confecționată din metale prețioase, nu e nici măcar un obiect decorativ, ci trebuie să fie semnul credinței noastre, să se transforme într-un prilej de mărturisire autentică a lui Hristos. Crucea nu reprezintă un talisman. Nu semnul în sine constituie o armă împotriva diavolului, ci credința noastră că Hristos, prin jertfa Sa, a dat putere crucii, transformând-o într-un semn de biruință prin învierea Lui din morți. De aceea noi ortodocșii nu despărțim Crucea de Înviere, ci stăruim pe sudura interioară dintre taina Crucii şi taina Învierii Mântuitorului Hristos. Aceasta pentru că rodul Crucii este Învierea şi în jertfa Crucii se închide deja bucuria Învierii, nedespărţită de amintirea jertfei Crucii. De aceea cântăm în ziua proslăvirii lemnului sfânt:  „Crucii Tale ne închinăm Hristoase și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim.”

Practic, atunci când dorim să purtăm o cruce la gât sau să o așezăm la birou, în casă, ori chiar în mașină, trebuie să ne adresăm preotului pentru a o sfinți. Numai prin sfințire vom simți că într-adevăr Crucea ne va fi călăuzitoare, izbăvitoare de cele rele. Redăm un fragment din rugăciunea de sfințire a semnului crucii tocmai pentru a întări cele spuse anterior: „Doamne, Dumnezeul slavei, … trimite harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al crucii și-l binecuvintează, îl sfințește și-i dă lui ca să fie semn înfricoșător și tare asupra tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, spre izgonirea și înfrângerea tuturor curselor și ispitelor și asupririlor diavolești. Iar poporului Tău să fie acoperământ puternic, credinței întărire, nădejdii sprijinire, la războaie biruință și sporire în toate faptele cele bune”.

Cruciulița la gât devine simbolul salvării

Încă de la instaurarea creștinismului ca religie dominantă în Europa, purtatul unei cruciulițe aurii la gât a devenit simbolul creștinilor pentru speranță și pentru salvare (de la moarte, de la sărăcie, de la boli). În același timp, crucea devenise și o modalitate prin care creștinii se puteau recunoaște între ei.

Cruciulița la gât are rol protector

Atunci când preoții sfințesc apa, scufundă o cruce în vasul respectiv. În același mod, atunci când porți o cruciuliță aurie la gât, aceasta intră în contact permanent cu corpul tău și îi transmite energie pozitivă. În acest fel, te va feri de pericole oriunde mergi. De aceea, unul dintre cele mai inspirate cadouri de botez este chiar cruciulița oferită copilului!

Cruciulița la gât are și rol unificator

Creștinii din toată lumea se recunosc între ei încă de pe vremea persecuțiilor prin simbolul crucii purtate la gât. Atunci când porți un lănțișor cu cruciuliță la gât, le transmiți celorlalți că ești creștin și deschizi astfel noi porți de comunicare și socializare.

Cruciulița este mai mult decât o bijuterie

Așa cum și preoții atrag atenția, cruciulița purtată la gât este mai mult decât o bijuterie. În primul rând, o purtăm pentru rolul său protector, pentru semnificația religioasă. Dincolo de faptul că este o bijuterie frumoasă, o formă de artă, cruciulița este în primul rând un simbol spiritual.

Puneți-vă lacăt la gură, controlați-vă orice cuvânt

 

Puneți-vă lacăt la gură, controlați-vă orice cuvânt, căci pentru fiecare cuvânt vom da seama.

Să nu iasă cuvânt putred din gura noastră, dacă vreți să moștenim Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu, treaba dumneavoastră!

Avem această libertate de a alege între bine și rău. Noi suntem născuți ca să moștenim veșnicia. Potriviți-vă viața cu aceste învățături sfinte, ca să aveți parte de mântuire!

Inima duhovnicească este centrul în care locuiește Dumnezeu în noi, iar acest centru este numit tot inimă. În acest centru, în acest loc sfânt din inima noastră poate locui Dumnezeu. Dar poate locui și vrăjmașul și orice patimă. Uneori însuși împăratul întunericului intră în acest loc sfânt. Atunci, toată viața noastră este o viață pustie, o viață rea, întunecată, păcătoasă. 

Scopul rugăciunii, și al rugăciunii lui Iisus în special, este să ne conducă spre centrul ființei noastre, spre locul unde Dumnezeu este ascuns în noi. Domnul Hristos ne spune că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru. Aici chemăm pe Dumnezeu, iar dacă mintea este în altă parte, nu ne folosim cu nimic. E ca și cum ne-am uita într-o vitrină încărcată cu toate bunătățile, dar între noi și ele rămâne un geam și nu putem pune mâna pe ele. Așa și rugăciunile noastre sunt despărțite de noi prin neatenție, ca printr-un obstacol care se pune între noi și rugăciunea noastră. Acest obstacol să nu fie!

Psihiatrii sunt buni, ei dau rețete pentru îndreptarea sufletului, ca și cum ar prescrie un medicament pentru durerile de dinți. Ei pot da sfaturi omului cu ghiotura, doar un singur lucru nu-l pot face: nu pot să-i ierte păcatele. Numai duhovnicul are harul acesta. De fapt nu iartă el, iartă Hristos, căci la spovedanie Hristos este întotdeauna de față. Este chiar aici, în această chilie. El ascultă spovedania omului care vine la mine și tot El îi iartă păcatele. Acesta este primul semn al pierzaniei, când vom ajunge să nu mai avem duhovnici, ci numai medici de suflete.

Desprinzându-te de instinctele animalice, trebuie să desființezi din vocabularul tău doi termeni dușmani ai Împărăției Cerești: "eu" și "al meu" și să chemi în vasul gol de animalitate, prin post și prin rugăciune pe prietenul Duh Sfânt.

Cum te desprinzi de "al meu"? Dând lui Dumnezeu tot ce ai și stăpânești și așteptând de la El totul.

✝️ Părintele Sofian Boghiu: Scopul vieții este umplerea cu Duh Sfânt

Desprinzându-te de instinctele animalice, trebuie să desființezi din vocabularul tău doi termeni dușmani ai Împărăției Cerești: "eu" și "al meu" și să chemi în vasul gol de animalitate, prin post și prin rugăciune pe prietenul Duh Sfânt.

Cum te desprinzi de "al meu"? Dând lui Dumnezeu tot ce ai și stăpânești și așteptând de la El totul.Cum te desprinzi de "eu"? Iubind pe Dumnezeu din toată puterea și pe oameni ca pe tine însuți, înlocuind iubirea de tine însuți cu aceste iubiri.

De tine se va îngriji Dumnezeu, tu fiind ocupat cu grija de ceilalți.

(Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din învățătura Cuviosului Arhimandrit Sofian Boghiu, editura Bizantina.)

Iubirea de Mama a Sfintei Fecioare o indeamna sa sara imediat in ajutor acolo unde este chemat si cinstit Prea Sfantul Nume al Fiului ei Cel Unul Nascut si acolo unde fiii ei dupa har - credinciosii ravnitori - o cinstesc si pe Ea ca pe o adevarata Maica a Domnului.
Asadar, cand suntem tulburati de necazuri, bantuiti si arsi de patimi, sa ne indreptam cu incredere mai ales catre Maica Domnului, care este si Mama noastra, a pamantenilor, stiind ca rugaciunea mamei mult poate inaintea Fiului ei. Sa ne rugam cu umilinta, zicand catre Dansa asa:

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, care ai adus pe pamant Lumina intregii zidiri, lumineaza intunericul mintii si al inimilor noastre, ca sa ne cunoastem pacatele, sa ne caim pentru ele si ca sa nu le mai savarsim.
Maica Domnului - simbolul Bisericii ,Tu, care ai nascut cu trup pe Imparatul pacii, sadeste in noi pacea Fiului tau si goneste din sufletele noastre viforul patimilor.
Tu, care esti izvor nesecat de vindecari, tamaduieste neputintele noastre si ne alina durerile, ca toate le poti cate le voiesti, ca o Maica a Celui Atotputernic. Amin