ISTORIA PARFUMULUI ...

 

Parfumul ca mijloc divin și mijloc de purificare a corpului și a spiritului; acesta a fost conceptul de bază în Egiptul Antic unde parfumurilor și alifiilor li s-a acordat o mare importanță, și nu numai de către egipteni. In antichitate parfumarea era fundamentală, atât pentru igienă și frumusețe, cât și pentru motive religioase și sociale. Egiptenii erau ferm convinși că preoții cunoșteau formulele pentru a crea aromele și aromele care le plăceau cel mai mult zeilor, deoarece acestea erau sugerate de zeul Thoth. Iată legătura dintre lumea divinităților și parfumurile atât de sacre și în uz, atât de către oamenii obisnuiti, cât și de către membrii curților și de către faraoni. Religia și parfumeria mergeau literalmente mână în mână, de fapt toate laboratoarele în care se amestecau și se preparau substanțele parfumate erau mereu amenajate în templele și lăcașurile de cult unde vechile cărți de rețete sunt încă gravate pe pereți.
Parfumurile și unguentele au necesitat pregătiri îndelungate, zile și zile de prelucrare, extracție, macerare și decantare a materiilor prime amestecate între ele. Prin documentele detaliate găsite în numeroasele expediții arheologice s-au putut cunoaște compozițiile, ingredientele și chiar denumirile pe care vechii egipteni le-au dat parfumurilor create.
Sacru și profan: parfumul pentru fiecare eveniment. Parfumurile mai ales sub formă de unguente și compoziții cremoase au servit și pentru a proteja pielea de soare și nisip, ele reprezentau unul dintre elementele principale în timpul ritualurilor sacre, ceremoniilor publice, nunților, folosite și pentru seducție și momente dedicate întâlnirilor intime. utilizate pe scară largă în timpul procesului de mumificare a morților, iar dansatorii și vestalele (preotesele care intretineau focul sacru) erau stropite cu ele în timpul dansurilor sacre sau bacanalelor. Evident, pentru fiecare ocazie exista un parfum diferit sau un parfum diferit sub formă de balsam, cremă sau apă parfumată. Practic totul a fost folosit din plante: petale, stamine, scoarțe, frunze, rădăcini, și semințe, ingredientele au fost foarte variate și au fost combinate după diverse „experimente” olfactive, până când s-a găsit cea mai plăcută și persistentă compoziție. Dintre diversele ingrediente. gasim : ulei, crin, mirt, violeta, trandafir, calamus aromat, trifoi dulce, schinduf, miere, vin, oregano, maghiran, menta. Arta parfumeriei a existat în diverse sectoare între care nu a existat o linie de demarcație clară: religia, îngrijirea corpului, medicina și seducția amestecate într-un crescendo de măiestrie rarefiată și știință până la atingerea a ceea ce putem defini strămoșul aromaterapiei; medicamente şi parfumuri care vizează aceleaşi scopuri.
Folosind Parfumul Natural știi că pătrunzi pe un tărâm ancestral, cel al mirosurilor. Crearea unui parfum este un act sacru. Pentru mine, a realiza un parfum este magic.
Las pur și simplu să curgă lin totul, opresc pentru un moment pălăvrăgeala minții și las inima să vorbească... emoțiile... amintirile. Crearea unui parfum este un act magic, recreez într-o sticluță o mie și una de lumi, o mie și una de realități. Este o călătorie......inchid ochii si simt, las deoparte, iar simt, combin miresmele....
Deci.....folosirea parfumului datează din cele mai vechi timpuri, iar inițial era mai mult legata de ritualuri
religioase. O dovadă în acest sens este însăși etimologia termenului ( per fumum= prin fum), care se referă la fumigațiile practicate pentru purificarea mediului și a oamenilor. În3000 î.Hr., in Egipt, tămâia și-a făcut apariția sub forma unei rășini arse în timpul ceremoniilor de purificare, o practică folosită și în prezent. Vechii romani foloseau parfumul în ritualurile religioase pentru a invoca harul divin și pentru a alunga bolile și epidemiile: se ardeau ierburi, rășini și lemne aromatice. O coloană de fum se crea, ridicându-se spre cer, ca și cum ar fi purtat rugăciunile oamenilor către divinitate.
Cu timpul, însă, utilizarea esențelor parfumate a început să capete o altă conotație: dezvoltarea comerțului a favorizat răspândirea uleiurilor și a unguentelor parfumate, care au rămas totuși apanajul exclusiv al claselor mai bogate și mai puternice. În antichitate, parfumul era considerat o bijuterie, pentru cei care și-l permiteau. Substanțe precum spikenardul, (nardul) de exemplu, erau considerate foarte rare și, prin urmare, foarte prețioase, ca și cum am fi avut o substanță de pe altă planetă!
Referințele biblice la uleiurile și unguentele parfumate sunt numeroase. De exemplu, în minunatul Psalm 23 din Vechiul Testament citim: "Unge cu untdelemn capul meu, paharul meu, și revarsă...". În frumoasa Cântare a Înălțării lui David, citim: "Ca un untdelemn mirositor coborând pe capul meu, coborând pe barba mea...". Sau, în Noul Testament, citim despre Maria Magdalena spălându-i picioarele lui Iisus cu un ulei parfumat prețios.
Lumea arabă a fost cea care a făcut legătura între parfumeria antică și parfumeria modernă, bazată pe utilizarea uleiurilor esențiale, după ce Avicenna, un medic, chimist și alchimist arab (980-1037), a perfecționat procesul de distilare a ierburilor și a mirodeniilor pentru a obține uleiuri esențiale.
Inițial, utilizarea uleiurilor esențiale și a apelor parfumate (hidrolate) a rămas născută în cercurile monahale, care le foloseau pentru proprietățile lor curative. Până când Ecaterina de Medici, soția lui Henric al II-lea al Franței și originară din Florența, și-a adus parfumierul la curtea franceză: regina, care nu suporta mirosul mănușilor franceze tăbăcite, a răspândit moda mănușilor parfumate (a pus să se prepare așa-numita Apă a Reginei, strămoșul apei de colonie, preparată de către călugării farmaciști de la Santa Maria Novella). Mai târziu, odată cu nașterea primei bresle a maeștrilor parfumieri, curtea Franței a început să fie cunoscută sub numele de cour parfumèe (curtea parfumată).
Producerea primelor parfumuri sintetice, de origine oricum vegetală, datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, când cumarina, baza parfumurilor fougère, a fost izolată din fasolea tonka. Acest lucru a marcat o schimbare epocală: odată cu genul fougère, parfumeria a devenit o hibridizare a substanțelor naturale și sintetice.
Dar abia în 1922, odată cu descoperirea hidrocarburilor, s-a descoperit sistemul de a crea replici sintetice ale oricărei substanțe parfumate: acesta a fost începutul răspândirii masive a parfumurilor ieftine.
SITUATIA ACTUALA SI FRAGRANTELE SINTETICE:
Majoritatea produselor cosmetice de pe piață (nu numai parfumurile, ci și orice alte produse cosmetice) conțin esențe sintetice de origine petrochimică. Parfumurile sintetice sunt etichetate pe eticheta produsului ca parfum aroma, sau parfum. În prezent, esențele sintetice de origine petrochimică se numără printre principalele cauze de alergii și sensibilizare legate de utilizarea produselor cosmetice. Cei mai răspândiți aparțin categoriei ftalați. Aceștia sunt agenți plastici (sunt folosiți pentru a produce PVC) care sunt derivați din naftalină (la rândul ei derivată din petrol) și au provocat multe controverse în ultima vreme, deoarece sunt prezenți și în jucăriile pentru copii. În ceea ce privește sectorul cosmeticelor, în afară de parfumuri, acestea se regăsesc în lacuri, lacuri de unghii, deodorante, geluri și spray-uri de păr. Ftalații fac parte din categoria așa-numiților perturbatori endocrini..... cu efecte estrogenice. Acestea sunt substanțe xenoestrogenice, adică substanțe sintetice cu o structură moleculară asemănătoare cu cea a estrogenilor endogeni, care pot fi absorbite de organism și sunt confundate de acesta cu hormonii endogeni și provoacă o serie de modificări, mai ales pe termen lung, cum ar fi pubertatea prematură și modificări ale fertilității. Ftalații utilizați în principal în produsele cosmetice sunt ftalatul de dietil (DEP), ftalatul de butilbenzil ftalatulde dibutil (DBP), (BBzP) și (BBP). O altă categorie în care se încadrează esențele sintetice este cea a moscurilor policiclice, cum ar fi în special galaxolida (HHCB) și tonalida (AHTN), care tind să se acumuleze în mediul înconjurător și în corpul uman, cu reziduuri găsite în țesutul adipos și în laptele matern, după cum a subliniat un raport al Greenpeace în 2005.
"Am ales să compun parfumuri naturale așa cum cineva alege să lucreze cu pietre rare și metale prețioase în loc de plastic și mărgele de sticlă colorată." - Dominique Dubrana (Abdes Salaam Attars), maestru parfumier