duminică, 2 iulie 2023

Învățați-i cum să meargă înainte când le este greu!


 

Nu îi învățați pe copii doar matematică și limbi străine!

Învățați-i:

- să umble desculți prin iarbă
- să miroasă flori
- să alerge prin ploaie
- să se joace cu pisica și câinele
- să râdă/să plângă
- să privească cerul înstelat
- să ierte
- să asculte muzică
- să se bucure de razele soarelui
- să aibă pasiuni
- să iubească oamenii și natura
- să se joace
- să fie fericiți

Învățați-i cum să meargă înainte când le este greu!

Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima.


Un geniu îşi ia rămas bun
Gabriel Garcia Marquez

Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.
Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aş dormi mai putin, dar aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge când ceilaţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi cât m-aş bucura de o îngheţată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu dacă aş avea inimă, aş grava ura mea peste gheaţă şi aş aştepta până soarele răsare. Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, şi un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o 
lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul încarnat al petalelor ...
Dumnezeul meu, daca aş avea o bucăţică de viaţă ... N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind ca îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii ... Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna.
Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăţ de la voi, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod nefericit mor.
Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş ştii ca acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune „te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.
Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţisare, un sărut şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui „îmi pare rău”, „iartă-mă”, „te rog” şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.
Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine.
 

Trupul, în lumea căzută din Adevăr, Iubire, Dăruire, dă o mărturie

 

 
,,Când nu mai ai nimic, rămâne ceea ce te face viu." (Florin Caragiu)                                                                                                                       Trupul, în lumea căzută din Adevăr, Iubire, Dăruire, dă o mărturie pentru trecător, pentru schimbător, pentru entropie (desfacerea a ceea ce s-a legat/relaționat). În schimb, Sufletul radiază prin acest trup frumusețea și viața lui. Esența lui este netrecatoare, fiind de la Cel ce nu se schimbă niciodată din Frumusețe, din Lumină fără pic de întuneric. Un fel de a spune... veșnic nemișcat în toate mișcările Lui.

 

 

„Judecata de Apoi nu cunoaste martori sau lista de protocol. Totul este scris in sufletele oamenilor si aceste insemnari, aceste «carti» se vor deschide…Toti vor intelege limpede ca radacinile tuturor viciilor sunt in sufletul omului…
Cand moare trupul, unii cred ca moare si pacatul. Nu este asa. In suflet exista o inclinatie, pentru suflet, pacatul este dulce…si daca nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la Judecata de Apoi cu aceeasi dorinta a dulcetii pacatului si niciodata nu-si va satisface dorinta. Va suferi de ura si de rautate. Si aceasta e o stare infernala. «Gheena de foc» este focul launtric, este flacara viciului, flacara neputintei si a rautatii si aici va fi «plansul si scrasnirea dintilor» rautatii neputincioase“, arata marele sfant al Ortodoxiei.

"Dumnezeu este foc mistuitor (Evr. 12, 29). Când un obiect se atinge de foc, el se schimbă: ori arde, ori se călește. La fel și omul, când se atinge de Dumnezeu, ori piere, ori se mântuiește. Focul este întotdeauna foc! Dar vedem că din atingerea de el rezultă fie cenușă, fie oțel, în funcție de ceea ce se atinge.
La fel se întâmplă și cu omul, și totul depinde de ce anume va aduce el focului dumnezeiesc, adică în ce stare este omul când se atinge de Dumnezeu. Dacă se ține ca fierul, atunci puterea fierului va deveni de oțel. Dar dacă se coboară până la slăbiciunea paielor, va fi mistuit.
Fiecare om, mai devreme sau mai târziu, este în mod inevitabil adus la Dumnezeu și vai lui dacă nu se va pregăti pentru această întâlnire. Lev Tolstoi s-a apropiat de Dumnezeu cu neglijență, plin de sine, fără frică de Dumnezeu, s-a împărtășit cu nevrednicie si a ajuns apostat. Va veni ceasul când ne vom atinge de puterea lui Dumnezeu, indiferent dacă vrem sau nu acest lucru.
Lopata este în mâinile Domnului. Cu lopata se aruncă semințele și paiele; paiele le împrăștie vântul, iar semințele cad la picioarele Stăpânului si sunt strânse în jitnite, în timp ce paiele sunt lăsate deoparte sau arse. Întâlnirea cu Domnul este inevitabilă si trebuie sa ne pregătim pentru ea. Pacatele noastre sunt paiele care sunt mistuite la această întâlnire. Trebuie ca, din vreme, sa facem singuri judecata cu noi însine și noi înșine, pregatindu-ne pentru această întâlnire, trebuie sa ne desprindem de paie, sa mistuim paiele pacatelor prin pocainta.
Ori se mistuie ele singure, ori împreună cu ele se mistuie și omul, care s-a înrobit păcatului.
Trebuie sa stim ca vine Judecata de Apoi si sa ne raportam cum se cuvine la acea zi si la acel eveniment. Trebuie sa ne curatim sufletele si sa ne rugam. Trebuie sa ne raportam la acel eveniment în mod limpede si constient, iar nu ca o jivina care-si ascunde capul ca sa nu vadă primejdia."

Sfântul Ioan Maximovici

Mama eroină!


 

pentru ca să-l simpatizeze și ea, încerca și el să trăiască duhovnicește, să meargă la biserică etc. În cele din urmă s-au căsătorit. Însă, după câțiva ani, bărbatul acesta și-a început din nou viața sa lumească de mai înainte.
Deși avea copii mari – un băiat la facultate și două fete, una la liceu și cealaltă la gimnaziu – el continua să trăiască o viață destrăbălată. Avea o întreprindere mare și câștiga muți bani, dar cei mai mulți îi cheltuia cu viața sa desfrânată.
Sărmana lui soție ținea casa prin economiile ce la făcea și copiii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatăl copiilor, pentru ca ei să nu se îngrețoșeze de el și astfel să se rănească sufletește, dar și pentru a nu a fi atrași și ei de o astfel de viață. Noaptea târziu, atunci când acesta se întorcea acasă, soția lui ușor îl putea justifica în fața copiilor, spunându-le că are treburi, dar la amiază când mergea acasă cu câte o prietenă, ce putea să le mai spună? Dar ce făcea acest om fără frică de Dumnezeu? Cu toate că nu merită să fie numit om, pentru că nu avea deloc omenie. Îi telefona femeii sale să-i pregătească de mâncare și venea la amiază, la masă, cu una din prietenele lui. Sărmana mamă, îi primea cu bunătate, pentru a nu intra la gânduri copiii ei. Dădea impresia că aceea este o prietenă a ei și că tatăl copiilor a trecut pe la ea pe acasă și a adus-o la ei cu mașina. Îi trimetea pe copii în camerele lor să învețe, pentru că se temea ca nu cumva să vadă vreo scenă rușinoasă, deoarece, din păcate, bărbatul ei nu se ferea, și făcea lucruri necuviincioase și în casă. Iar aceasta se întâmpla în fiecare zi, la amiază. Și acesta atât de des își schimba prietenele, încât copiii au ajuns s-o întrebe pe mama lor: ”Mamă, dar câte prietene ai?”. „Ne cunoaștem de mai demult”, le spunea aceea.
Pe lângă toate acestea, acela o trata pe sărmana femeie mai rău decât pe o servitoare, deoarece se purta cu ea cu multă barbarie. Gândiți-vă, această mamă să slujească în fiecare zi la două dobitoace, care îi necinsteau casa, iar ea să pună mereu gânduri bune în mintea copiilor ei. Și nu știa dacă povestea aceasta se va termina vreodată, ca să poată spune: ”Voi face răbdare”, și astfel să aibă puțină mângâiere. Iar povestea aceasta a durat mulți ani. Și fiindcă dăduse ticălosul, multe drepturi diavolului, era firesc să primească înfricoșătoare înrăuriri diavolești. Era ca un nebun, nu se putea controla, nimic nu-i convenea.
Într-o zi, alergând ca un nebun cu mașina și fiind amețit de beția poftei trupești, a deviat de pe drum și a căzut într-o prăpastie. Mașina s-a zdrobit cu totul, iar el s-a rănit grav. L-au dus la spital, iar după o perioadă de internare, a fost adus acasă schilodit. Dar nicio prietenă de a lui nu a venit la el, pentru că acum nu mai avea bani mulți, iar fața lui era mutilată. Atunci devotata lui soție și mama cea bună îl îngrijea cu multă bunătate, fără să-i amintească nimic din viața lui cea desfrânată. Fapta aceasta a ei l-a mișcat mult și l-a schimbat duhovnicește. S-a căit cu sinceritate și s-a spovedit. A trăit creștinește câțiva ani, în pace sufletească, apoi s-a odihnit în Domnul. După moartea tatălui, fiul său a preluat munca aceluia, și întreținea familia. Și împreună cu surorile lui au trăit în dragoste, pentru că primise învățături bune de la buna lor mamă.
Această mamă a fost eroină. A băut ea toate otrăvurile, numai ca să nu i se destrame familia și să nu i se amărască copiii, a știut să țină corect cârma familiei, l-a mântuit și pe bărbatul ei, agonisindu-și pentru toate acestea multă răsplată în ceruri. Dumnezeu o va așeza pe această femeie în locul cel mai bun din rai.

RÂNDUIALA SLUJBEI DIN DUMINICA ORTODOXIEI


Sinodul local din Constantinopol din anul 842, întărind
hotărârile dogmatice ale Sinodului al VII-lea A-toată-lumea, a
înfiinţat sărbătorirea anuală a biruinţei Ortodoxiei asupra
eresurilor. Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, aflat
în fruntea acelui Sobor, a alcătuit cu acest prilej o rânduială
deosebită de proslăvire a Dreptei Credinţe. Odată cu răspândirea
credinţei celei curate a ortodoxiei, această rânduială s-a
înrădăcinat în întreaga Împărăţie a Răsăritului Creştinesc, iar
această pravilă începu să se săvârşească pretutindeni în întâia
duminică a Postului Mare sub numele de „Rânduiala slujbei din
Duminica Ortodoxiei” mai întâi de către arhiereii eparhiilor în
catedrale, ca apoi, câştigând norodul spre buna învăţătură şi
înţelepţire, a ajuns a fi săvârşită şi de parohiile bisericilor şi de
stareţii mănăstirilor.
După isprăvirea citirii ceasurilor, spre locul obişnuit unde se
află arhiereul în veşminte (sau stareţul de se face slujba la
mănăstire), vin din altar arhimandriţii, egumenii, preoţii,
diaconii; preoţii scot icoana Mântuitorului şi a Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu şi le pun pe analogul din mijlocul
bisericii.

Începe diaconul: Binecuvântează, Stăpâne.
Arhiereul (sau stareţul): Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Strana: Amin. Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… (rugăciunile
începătoare). Doamne miluieşte (12 ori). Veniţi să ne închinăm…Apoi
 

Psalmul 74
ărturisi-ne-vom Ţie, Dumnezeule, mărturisi-ne-vom Ţie şi
vom chema numele Tău, povesti-voi toate minunile Tale.
Când voi lua vreme, eu dreptatea voi judeca. Topitu-s-au
pământul şi toţi cei ce locuiesc pe dânsul: eu am întărit stâlpii lui.
Zis-am celor fărădelege, nu faceţi fărădelege şi celor ce greşesc,
nu vă înălţaţi cornul. Nu vă ridicaţi asupra înălţimii cornul vostru
şi nu grăiţi împotriva lui Dumnezeu nedreptate. Că nici de la
răsărituri, nici de la apusuri, nici de la munţi pustii. Că
Dumnezeu judecător este: pe acesta smereşte şi pe acesta înalţă.
Că paharul este în mâna Domnului, cu vin neamestecat, plin de
amestecătură şi au abătut din aceasta în aceasta, însă drojdiile lui
nu s-au deşertat, bea-vor toţi păcătoşii pământului. Iar eu mă voi
bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacov. Şi toate
coarnele păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa cornul dreptului.

Slavă..., Şi acum... Aliluia (trei ori)

Diaconul citeşte ectenia obişnuită pînă la „cei ce călătoresc pe ape…”
apoi rosteşte aceasta:
Pentru ca să caute cu ochi milostiv la sfânta Sa Biserică şi să
o păzească pe ea nevătămată şi nebiruită de eresuri şi de credinţe
deşarte, şi cu pacea Sa să o îngrădească, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să potolească dezbinările ei şi cu puterea Sfântului
Duh să îi întoarcă pe toţi care s-au abătut de la cunoştinţa
adevărului şi să îi numere cu turma Sa aleasă, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să lumineze cu lumina înţelepciunii Dumnezeieşti
cugetele care s-au întunecat cu necredinţa, iar pe credincioşii săi
să-i întărească şi neclintiţi în ortodoxie să-i păzească, Domnului
să ne rugăm.

Apoi: Dumnezeu este Domnul, şi S-au arătat nouă… glasul 4
Mulţumiţi fiind noi, nevrednicii, robii Tăi, Doamne, pentru
binefacerile Tale cele mari, ce ni s-au făcut nouă, slăvindu-Te Te
lăudăm, bine Te cuvântăm, mulţumim, cântăm şi preaslăvim a Ta
bună milostivire, şi ca nişte robi cu dragoste strigăm Ţie:
Făcătorule de bine, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Slavă..., glasul 3
De binefacerile Tale şi de daruri, învrednicindu-ne în dar ca
nişte robi netrebnici Stăpâne, alergând cu osârdie către Tine,
mulţumire după putere Îţi aducem şi slăvindu-Te pe Tine, ca pe
Făcătorul de bine şi Ziditorul strigăm: Slavă Ţie, preaîndurate
Dumnezeule.
Şi acum..., glasul 4
Precum a înălţimii de sus podoabă, şi pe cea de jos frumuseţe
ai arătat-o sfintei sălăşluiri a măririi Tale, Doamne, întăreşte-o
pe aceasta în vecii vecilor şi primeşte pentru Născătoarea de
Dumnezeu, rugăciunile noastre pe care neîncetat Ţie ţi le
aducem, Viaţă şi Înviere a tuturor!

Diaconul: Să luăm aminte Arhiereul: Pace tuturor.
Citeţul: Şi duhului tău. Diaconul: Înţelepciune, să luăm aminte.
Prochimen, glas al 4-lea
Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Domnului Dumnezeului nostru vor
înflori. Stih: Veselise-va dreptul de Domnul şi va nădăjdui întru El.
APOSTOLUL
Din Epistola către Romani a sfântului apostol Pavel, citire:
raţilor, vă îndemn să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi
sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o.
Depărtaţi-vă de ei. Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului
nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbele lor
frumoase şi măgulitoare înşeală inimile celor fără de răutate.
Căci ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur deci de
voi şi voiesc să fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la rău. Iar
Dumnezeul păcii va zdrobi degrab sub picioarele voastre pe
satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi!

Aliluia (de trei ori)
EVANGHELIA
Din sfânta Evanghelie de la Matei citire:
is-a Domnul: vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din
aceştia mici, că zic vouă: că îngerii lor, în ceruri, pururi
văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului
a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Ce vi se pare?
Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va
lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va
căuta pe cea rătăcită? Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr
grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi
nouă, care nu s-au rătăcit. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui
vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici. De-ţi
va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el
singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te
va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei
martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe
ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie
ţie ca un păgân şi vameş. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega
pe pământ, vor fi legate şi în ceruri, şi oricâte veţi dezlega pe
pământ, vor fi dezlegate şi în ceruri.

Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie !

Apoi ectenia:
Miluieşte-ne Dumnezeule după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie
auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N),
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt) Prea
Sfinţitul (Arhi-) Episcopul şi Mitropolitul nostru (N)], pentru
cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi
poporul, milostive Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Cela ce nu voieşti moartea păcătoşilor, ci aştepţi întoarcerea
şi pocăinţa lor, întoarce-i pe toţi cei rătăciţi la Sfânta Ta Biserică,
rugămu-ne Ţie, Milostive Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Cel ce ai zidit această lume spre slava Ta, fă ca şi cei ce se
împotrivesc cuvântului Tău să se întoarcă şi împreună cu toţi

credincioşii, cu credinţă adevărată şi bine cuvântare, pe Tine,
Dumnezeul nostru, să te proslăvească, rugămu-ne Ţie,
Atotputernice Făcătorule, auzi-ne şi ne miluieşte !
Cel ce ne-ai dat nouă porunca Ta ca să Te iubim pe Tine,
Dumnezeul nostru, şi pe aproapele nostru, fă ca mâniile,
duşmăniile, supărările, camăta, încălcările de jurământ şi alte
fărădelegi să se stingă, iar dragostea adevărată să împărăţească
în inimile noastre, rugămu-ne Ţie, Mântuitorul nostru, auzi-ne şi
cu milostivire ne miluieşte.
Ecfonis: Auzi-ne pe noi, Dumnezeul nostru, Mântuitorul
nostru…
Strana: Amin. Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne, miluieşte. Şi cel mai mare, citeşte următoarea

Rugăciune
umnezeule preaînalte şi Ziditorule a toată făptura, Cela ce
umpli toate cu mărirea Ta şi pe toate le ţii cu puterea Ta,
Ţie, Izvorului a toate darurile Domnului nostru aducem
mulţumire noi, nevrednicii, că nu Te întorci de la noi pentru
fărădelegile noastre, ci ne arvuneşti pe noi cu îndurările Tale. Tu
spre mântuirea noastră ai trimis pe Unul născut Fiul Tău şi ai
binevestit nemăsurata Ta pogorâre către neamul omenesc: că cu
vrere nu voieşti moartea păcătosului, şi aştepţi să ne întoarcem la
Tine şi să fim mântuiţi: Tu, pogorând spre neputinţa firii noastre,
ne întăreşti pe noi cu Atotputernicul Har al Sfântului Tău Duh, ne
mângâi cu mântuitoarea credinţă şi cu nădejdea desăvârşită a
veşnicilor bunătăţi şi povăţuindu-i pe aleşii Tăi în Sionul cel de
sus, ca pe lumina ochiului îi păzeşti.
Mărturisim Doamne, marea şi neajunsa Ta iubire de oameni
şi milostivire. Dar văzînd alunecările multora, cu osârdie Te
rugăm, Atotbunule Doamne: caută la Biserica Ta şi vezi că chiar
de am primit cu bucurie bunăvestirea Ta, dar spinii deşertăciunii
şi ai patimilor o fac pe dânsa puţin-roditoare, iar în alţii şi fără de
rod, şi, înmulţindu-se fărădelegile unii prin eresuri, alţii prin
dezbinare se împotrivesc adevărului Tău evanghelicesc, se
îndepărtează de moştenirea Ta, se leapădă de Harul Tău şi se
răpun spre judecata preasfântului Tău Cuvânt. Preamilostive şi
Atotputernice, nu Te mânia până în sfârşit, Doamne! Fii milostiv,
Te roagă Biserica Ta, ştiindu-Te pe Tine ocârmuitorul şi
săvârşitorul mântuirii noastre, Iisuse Hristose, fii nouă milostiv,întăreşte-ne pe noi cu puterea Ta în Dreapta Credinţă, luminează
ochii celor ce rătăcesc cu lumina Ta dumnezeiască, ca să înţeleagă
adevărul Tău: înmoaie înăsprirea lor şi deschide-le auzul, ca să
audă glasul Tău şi să se întoarcă către Tine, Mântuitorul nostru.
Îndreptează, Doamne, fărădelegile lor şi viaţa lor străină de buna
cuviinţă creştinească; fă ca toţi întru sfinţenie şi fără de prihană
să vieţuim, şi aşa mântuitoarea credinţă să se înrădăcineze şi
purtătoare de rod în inimile noastre să fie. Nu întoarce faţa Ta de
la noi, Doamne, dă-ne nouă bucuria mântuirii Tale; dă Doamne şi
păstorilor Bisericii Tale râvnă sfântă, şi cu duhul Evangheliei
dospeşte grija lor pentru mântuirea şi întoarcerea celor rătăciţi.
Ca aşa fiind toţi povăţuiţi, să ajungem unde este credinţa
desăvârşită, împlinirea nădejdii şi dragostea adevărată şi acolo
cu preacinstitele cete ale puterilor cereşti să Te preaslăvim pe
Tine, Domnul nostru, pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în
vecii vecilor. Amin.
 

Apoi diaconul rosteşte

 Cine este mare ca Dumnezeul nostru; Tu eşti Dumnezeu
Carele faci minuni.
Apoi iarăşi cu glas ridicat:
Cine este mare ca Dumnezeul nostru…
Şi apoi cu glas ridicat:
Cine este mare ca Dumnezeul nostru…
iua Ortodoxiei prăznuind, o, neam drept-slăvitor! Să-L
slăvim cel mai mult pe Pricinuitorul tuturor bunătăţilor,
pe Dumnezeu, Carele este binecuvântat întru toţi vecii.
Acesta este Dumnezeul nostru, Carele rânduieşte şi întăreşte
moştenirea Sa iubită Sfânta Biserică, pe strămoşii care au căzut
prin călcarea poruncii mîngîindu-i cu cuvântul Său nemincinos, a
cărei temelie a pus-o încă în rai; Acesta este Dumnezeul nostru,
Carele povăţuindu-ne către acea făgăduinţă mântuitoare, nu fără
de mărturii Sieşi o lasă, ci vrând să se săvârşească mântuirea,
vestit-a mai înainte întâi prin strămoşi şi prooroci, în multe
chipuri arătând-o; Acesta este Dumnezeul nostru, Care de multe
ori şi în multe feluri a grăit părinţilor prin prooroci, în zilele din
urmă a grăit nouă prin Fiul, cu Care şi veacurile Le-a făcut,
vestindu-ne bunăvoinţa Tatălui pentru noi, ne-a deschis tainele
cereşti, ne-a încredinţat cu puterea Sfântului Duh despreadevărul bunei vestiri, a trimis pe apostoli în toată lumea ca să
propovăduiască Evanghelia Împărăţiei, a întărit-o pe aceasta cu
multe puteri şi minuni. Acestei descoperiri mântuitoare urmând,
de această veste bună ţinându-ne
Aici clerul împreună cu norodul binecredincios mărturiseşte
cu glas biruitor
redem întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul
cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi
nevăzute. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de
toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a
noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la
Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit
pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat; şi
a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade
de-a dreapta Tatălui; şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi
morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt,
Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce
împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit
prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească
Biserică, mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor. Aştept
învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Apoi cu glas înalt:
Aceasta este credinţa apostolică,
Aceasta este credinţa mântuitoare,
Aceasta este credinţa dreptslăvitoare,
Aceasta este credinţa care lumea a întărit.
Apoi se citesc următoarele anatematisme:
Încă şi soboarele sfinţilor părinţi şi predaniile şi scrierile lor
împreună-glăsuitoare cu Dumnezeiasca descoperire, le primim şi
le întărim.
Chiar dacă şi acestei pronii a Domnului pentru noi şi
mântuitoarei descoperiri duşmanii Ortodoxiei i se împotrivesc,
pomeni-va atunci Domnul ocara robilor Săi: slava hulitorilor o aocărât-o şi pe cei îndrăzneţi şi vrăjmaşi Dreptei Credinţe fricoşi şi
grabnici la fugă i-a arătat.
Precum pe cei care îşi cucernicesc a lor minte întru
ascultarea Dumnezeieştii descoperiri şi care s-au nevoit pentru
aceasta, îi fericim şi îi lăudăm; iar pe cei care se împotrivesc
acestui adevăr şi care nu s-au pocăit Domnului, Carele aşteaptă
întoarcerea şi pocăinţa lor, urmând Sfintei Scripturi şi Predaniei
Bisericii dintru început ţinându-ne, îi lepădăm şi îi dăm
anatemei.
Celor care tăgăduiesc fiinţarea lui Dumnezeu şi spun că
această lume de la sine s-a făcut şi toate cele dintr-însa fără
Pronia lui Dumnezeu se ţin şi din întâmplare se fac, anatema,
anatema, anatema.
Celor care grăiesc că Dumnezeu nu este duh, ci trup; sau că
nu este drept, veşnic, milostiv, preaînţelept, atotştiutor şi alte
hule asemenea rostind, anatema (de trei ori).
Celor care îndrăznesc a tăgădui naşterea Fiului din Tatăl, sau
tăgăduiesc purcederea Duhului Sfânt din Tatăl, împuţinând astfel
egala cinstire şi unime, asemenea şi celor care nu cred şi nu
mărturisesc pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh drept Treime
Sfântă, una în fiinţă şi întreită în persoane, anatema (de trei ori).
Celor care nebuneşte grăiesc că nu a trebuit pentru
mântuirea noastră, pentru înnoirea firii omeneşti şi spre iertarea
păcatelor noastre să vină în lume Fiul lui Dumnezeu în trup şi să
primească patimă de bunăvoie, moarte şi înviere, anatema (de trei
ori).
Celor care nu primesc harul mântuitor propovăduit în Sfânta
Evanghelie şi dăruit prin Sfintele Taine, ca singurul mijloc de
curăţire, luminare şi desăvârşire înaintea lui Dumnezeu,
anatema (de trei ori).
Celor care îndrăznesc să grăiască că Preacurata Fecioara
Maria nu este Născătoare de Dumnezeu şi nu a fost înainte de
naştere, la naştere şi după naştere Fecioară, anatema (de trei ori).
Celor care nu cred că Duhul Sfânt i-a înţelepţit pe prooroci şi
apostoli şi printr-înşii ne-a vestit nouă calea adevărată spre
mântuire şi a întărit aceasta cu minuni, şi Carele acum în Biserică
şi în inimile dreptcredincioşilor creştini vieţuieşte şi îi
povăţuieşte la orice adevăr, anatema (de trei ori).
Celor care tăgăduiesc nemurirea sufletului, sfârşitulveacului, judecata de obşte ce va să dăruiască pentru fapte bune
cerurile, iar pentru păcate osânda veşnică, anatema (de trei ori).
Celor care tăgăduiesc vreuna din Sfintele Taine, de Biserica
lui Hristos ţinute, anatema (de trei ori).
Celor care tăgăduiesc Soboarele Sfinţilor Părinţi şi
predaniile lor care sânt într-un duh glăsuitoare cu Dumnezeiasca
descoperire, şi de Biserica cea dreptslăvitoare cu sfinţenie
păstrate, anatema (de trei ori).
Celor care cutează a strecura în Simbolul Credinţei o a doua
purcedere, şi din Fiul, a dumnezeirii Duhului Sfânt, arătând prin
aceasta două cauze în unitatea fiinţială a Treimii, anatema (de trei
ori).
Celor care nu cred şi nu mărturisesc că într-un singur
ipostas al persoanei Mântuitorului Iisus Hristos sânt două firi,
omenească şi dumnezeiască, neamestecate, neschimbate,
neîmpărţite şi nedespărţite, anatema (de trei ori).
Celor care ocărăsc şi hulesc sfintele icoane pe care Sfânta
Biserică le primeşte spre amintirea lucrărilor lui Dumnezeu şi a
bineplăcuţilor Lui, spre trezirea evlaviei celor care le privesc şi a
dorinţei de a urma sfinţilor, şi celor care le numesc pe acestea
idoli, anatema (de trei ori).
Iar celor care se nevoiesc pentru Ortodoxie în cuvânt, scrieri,
învăţături, suferinţe şi viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, ca unor
apărători şi lucrători ai dreptei credinţe, împreună cu Biserica
lui Hristos, săvârşind pomenirea de peste an, strigăm
Sfinte binecredinciosule şi întocmai cu apostolii împărat
Constantin şi maica ta Elena, dreptmăritorilor împăraţi ai
Răsăritului Creştinesc: Teodosie, Iustinian şi ceilalţi drept-
credincioşi împăraţi şi împărătese ale Împărăţiei Creştinătăţii
Răsăritului, rugaţi-vă lui Dumnezeu să ne lumineze calea în
această lume plină de deşertăciuni cu viaţa voastră pilduitoare de
slujitori ai lui Dumnezeu cu osârdia voastră dregătorească de
mare folos pentru întărirea Bisericii lui Hristos, să zicem pentru
aceasta, Doamne miluieşte (de trei ori).
Sfinte binecredinciosule Voievod Ştefan cel Mare, sfinte
binecredinciosule Voievod-mucenic Constantin Brâncoveanu,
rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ticăloşii urmaşi ai
voştri, în aceste vremi cumplite de răcire peste măsură a
credinţei celei mântuitoare a Răsăritului Ortodox, vremi deîmpuţinare a Ţării strămoşeşti şi de micime a vredniciei
duhovniceşti a dregătorilor ei, să ne întărească pe noi în
dăinuirea noastră întru Dreapta Credinţă pe pământurile
rânduite de Dumnezeu spre mântuirea neamului nostru, să zicem
pentru aceasta, Doamne miluieşte (de trei ori).
Sfinte Nicodim de la Tismana, sfinte Paisie de la Neamţ,
sfinte patriarh Nifon al Constantinopolului, sfinte ierarh
Ghelasie de la Râmeţ, sfinţilor ierarhi Iorest şi Sava
Mărturisitorii Ardealului, sfinţilor mitropoliţi Antim Ivireanul,
Grigorie Dascălul, Maxim Brancovici, ai Moldovei Dosoftei şi
Varlaam, rugaţi-vă lui Dumnezeu cel Unul în Treime să ne
ferească de nenumăratele şi feluritele ispite ale vremurilor de
astăzi care se abat peste noi, nevrednici de a ne numi creştini ai
vremurilor de pe urmă, din pricina puţinătăţii noastre
duhovniceşti şi asupra bunelor rânduieli ale vieţii creştineşti în
Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos,
să zicem pentru aceasta, Doamne miluieşte (de trei ori).
Binecredincioşilor voievozi care s-au osârduit pentru buna
orânduire a Bisericii Ortodoxe pe pământurile strămoşeşti,
Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Radu cel Mare, Neagoe
Basarab, Petru Rareş, Vasile Lupu, Matei Basarab, Mihai Viteazu
şi marilor dregători ortodocşi, veşnica lor pomenire (de trei ori).
Preasfinţiţilor Patriarhi ai Constantinopolului, ai
Alexandriei, ai Antiohiei, al Ierusalimului, şi a întregii Ţări
Româneşti şi preasfinţiţilor mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi
ortodocşi, veşnica lor pomenire (de trei ori).
Presfinţiţilor mitropoliţi, evlavioşi ostenitori pentru
neprihănirea şi întărirea Bisericii creştine drept-slăvitoare, în
neamul nostru: Andrei al Transilvaniei, Macarie al Ungrovlahiei,
Teofil de la Râmnic, Veniamin al Moldovei, veşnica lor pomenire
(de trei ori).
Celor care au pătimit şi au fost ucişi în războaiele pentru
Credinţa ortodoxă şi Ţară, domnitorilor, boierilor, oastei
iubitoare de Hristos şi tuturor dreptmăritorilor creştini care în
dreapta credinţă şi evlavie întru nădejdea învierii s-au săvârşit,
veşnica lor pomenire (de trei ori).
Dreptmăritoarea Biserică a lui Hristos, cu mărire aducîndu-
şi aminte de cei ce s-au nevoit în evlavie şi aceasta spre urmare
arătând tuturor fiilor ei, dreptmăritorilor creştini, asemenea aredatoria să laude nevoinţele acestora care prin mântuitoarea
credinţă şi faptele bune, pregătindu-se de fericirea veşnică,
întăresc Ortodoxia.
Apoi rosteşte:
Tuturor sfinţiţilor patriarhi ortodocşi, mulţi ani trăiască (de
trei ori).
Părintelui nostru, Preafericitului Patriarh (N) al României,
mulţi ani trăiască (de trei ori).
Înalt Preasfinţiei Sale, Mitropolitul (sau episcopul) (N),
mulţi ani trăiască (de trei ori).
Preasfinţiţilor mitropoliţi ortodocşi, arhiepiscopi şi episcopi
şi la tot clerul bisericesc, mulţi ani trăiască (de trei ori).
De Dumnezeu păzitei ţării noastre, stăpânirii şi oastei ei şi
tuturor dreptmăritorilor creştini, care drept mărturisesc
credinţa mântuitoare şi sânt în supunerea Bisericii lui Hristos,
dăruieşte-le Doamne, pace, linişte, bună sporire, îmbelşugarea
roadelor pământului şi mulţi ani trăiască (de trei ori).
Preasfântă Treime, pe aceştia îi preaslăveşte şi îi întăreşte
până la sfârşit în dreapta credinţă; iar pe răzvrătiţii şi hulitorii
dreptmăritoarei credinţe şi ai Bisericii lui Hristos şi pe cei care
nu sânt în supunerea ei, întoarce-i şi fă ca să vină la cunoştinţa
adevărului Tău veşnic, pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei
noastre Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria şi
ale tuturor sfinţilor, amin.
După această rugăciune, cel mai mare zice:
Slavă Ţie Dumnezeule, Binefăcătorul nostru în vecii vecilor!
Strana: Amin.
Şi se cântă imnul sfântului Ambrosie al Mediolanului, iar în timpul
acestei cântări arhiereul sau stareţul, împreună cu toată sfinţita adunare,
sărută sfintele icoane de pe analoguri.
e Tine Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te
mărturisim, pe Tine, preaveşnicule Părinte, tot pământul
Te măreşte. Ţie toţi îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile,
Ţie Heruvimii şi Serafimii cu neîncetate glasuri Îţi strigă: Sfânt,Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot, plin este cerul şi
pământul de mărirea slavei Tale. Pe Tine preaslăvita ceată a
apostolilor, pe Tine lăudata mulţime a proorocilor, pe Tine Te
laudă prealuminata oaste a mucenicilor, pe Tine în toată lumea
Te mărturiseşte sfânta Biserică, pe Părintele măririi celei
neajunse, pe Cel închinat Unul-Născut Fiul Tău şi pe Sfântul
Mângâietorul Duh. Tu eşti Împăratul slavei Hristoase, Tu eşti al
Părintelui pururea fiitor Fiu. Tu spre izbăvirea omului, luând fire
de om, nu Te-ai îngreţoşat de pântecele Fecioarei, Tu, stricând
boldul morţii, ai deschis credincioşilor cereasca împărăţie. Tu de-
a dreapta lui Dumnezeu şezi întru slava Părintelui şi credem că
vei veni Judecător. Pe Tine dar, Te rugăm, ajută robilor Tăi, pe
care i-ai mântuit cu cinstitul Tău Sânge. Învredniceşte-i a
împărăţi împreună cu sfinţii Tăi întru veşnica Ta slavă.
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează
moştenirea Ta, îndreptează-i şi îi înalţă pe dânşii în veci. În toate
zilele Te vom binecuvânta pe Tine şi vom lăuda numele Tău în
veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să
ne păzim noi. Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi.
Fie mila Ta, Doamne, spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu ne ruşinăm în veci.
Amin.
Şi se face otpustul obişnuit

 



Cuvinte și istorisiri ale Starețului Paisie


 Noi să trăim duhovnicește, astfel încât diavolul să nu aibă nicio stăpânire asupra noastră.
*
Adevărata bucurie se naște din durere. Credința noastră se întărește cu încercările.
*
 Dacă omul nu se renaște (duhovnicește), este pentru iad.
*
Când ni se face observație, fie de greșim, fie nu, să cerem iertare și în felul acesta ne smerim și primim Har.
*
Astăzi Evanghelia o dau deoparte, fărădelegea o fac lege, păcatul îl fac modă. Lumea se îndreaptă spre distrugere totală, dar ultimul cuvânt îl are Dumnezeu.
*
Când omul are Harul lui Dumnezeu, nu se teme de nimic, de vreme ce Însuși Hristos ne-a dat stăpânire. Chiar și otravă să bea cineva, nu-l vatămă; de va păși peste șerpi și scorpii, nu-l vor vătăma.
*
Nu trebuie să încurcăm mijlocul (pe care-l folosim) cu energia lui Dumnezeu. Uite, era un stareț la Provata și avea război trupesc. Făcea asceză și, ca să se izbăvească, a luat o piatră și își lovea capul cu ea, ca să-l miluiască Dumnezeu. Într-adevăr, Dumnezeu văzând multa lui osteneală, l-a miluit, dar acesta a ajuns la concluzia că lovirea cu piatra în cap îl izbăvește pe om de gândurile viclene. Iar atunci când ucenicii lui aveau gânduri, lua o piatră și îi lovea în cap. Dar deoarece capetele lor erau fragile, din pricina multei loviri, ajungeau niște imbecili. De aceea nu trebuie să confundăm mijlocul pe care-l folosim cu mila lui Dumnezeu.
*
Ceea ce ajută pe ceilalți eficient este pilda vieții noastre creștinești.
*
Din clipa în care omul crede că nu a greșit, face o mare greșeală.
*
Fiecare vede lucrurile potrivit stării sale duhovnicești.
*
Din clipa în care cineva se pune în situația celuilalt (înțelege greutatea prin care trece), atunci să presupunem că îl iubește cu adevărat. Atunci se scoate pe sine (iubirea de sine) din dragostea sa și le rabdă pe toate.
*
Când spunem că ne punem în situația celuilalt, nu înseamnă că îi vom lua locul. Ca să-l înțeleg pe un meșter cât de mult se ostenește, trebuie, oare, să fiu 4-5 ani meșter? Dacă suferi împreună cu cel îndurerat, cu cel bolnav, te pui în locul celuilalt, la slujire, fără să o faci. Văd un copil mic. Trebuie să devin copil mic ca să-l înțeleg? Să te pui în locul lui, să te gândești că este înfășat, strâns legat, și vrea să se scarpine, să se miște, îl doare, plânge, nu poate vorbi. Nu va intra bătrânul în leagăn (și leagăne unde să găsim?), ca să-l înțeleagă pe sărmanul copil.
*
Unii vorbesc, fiindcă au din fire acest dar. Alții au darul de a tăcea. Scopul este ca fiecare să-și sfințească darul său.
 
Din cartea DIN TRADITIA ASCETICA SI ISIHASTA A SFANTULUI MUNTE ATHOS – Editura Evanghelismos, 2016

PRIMUL PAS PENTRU A TE IUBI ❤❤❤


 
PRIMUL PAS PENTRU A TE IUBI ❤❤❤
"Pentru a te iubi pe tine însuți, primul pas este să accepți dezamăgirea, să accepți să fii atât de slab și fragil, să accepți să nu fii în imaginea visurilor tale, să accepți să fi suferit fără să ai nimic care să-ți schimbe "
Pentru a te iubi, acceptăm și să nu ne iubim, acceptăm să nu știm imediat cum să evităm să fim răniți, acceptăm să nu știm să facem altceva decât să ne rănim.
Cineva renunță la perfecțiunea sa, invincibilul său, autodeterminarea sa. Refuzăm să fim vinovați și victime. Refuzăm să fim maturi și responsabili, rezonabili și normali.
Renunțăm și la admirație sau milă, mândrie și rușine. Refuzăm să ne lăudăm sau să ne plângem, să ne ascundem sau să ne dăm
Sa ne iubim unii pe altii, cel mai admirabil si mai josnic dintre noi se vede cu aceeasi tandrete, o tandrete care isi bate joc de calitatile care ni se pare, o tandrete care ne bucura de defectele in timp ce zambim incomodiei unei mici creaturi nt, fără răutate, pretinzând că ei urmau să dispară rapid.
Să te iubești pe tine însuți nu înseamnă altceva decât să-ți zâmbești, să-ți întinzi mâna și să te ții în brațe pentru a ne întoarce din căderi
Să te iubești pe tine însuți nu înseamnă altceva decât să înveți să-ți recunoști propria voce în toate astea cauzează non-stop în capul nostru.
A te iubi pe tine însuți înseamnă a găsi în senzațiile corpului tău, sentimentul că, la urma urmei, nu există altceva decât asta.
Într-un fel, este să înveți să fii mulțumit cu tine însuți, în ciuda tuturor lucrurilor care, dintr-un motiv, ne fac nefericiți în istoria noastră.
Să te iubești pe tine însuți este un lucru simplu, doar să renunți la toată ura pe care o ținem strâns în pumni, este o formă de a renunța.
Să te iubești pe tine însuți este un lucru simplu... atât de greu de găsit.
Să te iubești pe tine însuți este doar atât, să poți spune da, să poți să-ți mulțumești fără nicio altă cerință. "

STEAGUL ÎN BĂTAIA VÂNTULUI, sec III


 


Se spune că doi călugări Zen se uitau la un steag cum flutura în vânt, cum adia lin.
Primul spunea că steagul este cel ce face mișcarea. Al doilea spunea că vântul face ca steagul să se miște. Și așa se certau!
La un moment dat, a venit maestrul Hui Nang pentru a-i lămuri. Acesta le-a spus:
-Nici steagul nu flutură, nici vântul nu-l face să fluture , singurul lucru care se mișcă e mintea voastră! 💚

scris pe apă


 

Uneori, gândurile curg prin minte ca o cascadă. Poate că imaginea aceasta ne încântă și ne vedem așezați în spatele torentului, într-o mică peștere sau o depresiune din stâncă, fiind conștienți de sunetele în permanentă schimbare, uluiți de mugetul nesfârșit, odihnindu-ne în atemporalitatea minții în cascadă, într-un asemenea moment prelungit.

Tibetanii numesc uneori gândurile scris pe apă, considerându-le în esență, goale, lipsite de substanță și trecătoare. Scrisul pe cer e o altă imagine potrivită. Atingerea baloanelor de săpun e și ea o metaforă încântătoare. În toate aceste imagini, gândurile pot fi văzute ”auto-eliberându-se”, spărgându-se întocmai ca baloanele de săpun când sunt atinse sau, în cazul nostru, când le conștietizăm, când le recunoaștem ca gânduri, simple evenimente care apar, stau și trec într-un câmp nemărginit și atemporal al conștientizării.

Observăm că gândurile, atunci când sunt aduse și menținute în zona de conștientizare astfel, își pierd imediat puterea de a domina și de a dicta răspunsurile pe care le dăm vieții, indiferent de conținut și de încărcătura lor emoțională. Le putem apoi prelucra, în loc să rămânem prizonierii lor. Și, astfel, noi devenim puțin mai liberi.

Bibliografie

Mindset, Carol Dweck & Mindfulness pentru începători, Jon Kabat-Zinn

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor