Uneori, gândurile curg prin minte ca o cascadă. Poate că imaginea aceasta ne încântă și ne vedem așezați în spatele torentului, într-o mică peștere sau o depresiune din stâncă, fiind conștienți de sunetele în permanentă schimbare, uluiți de mugetul nesfârșit, odihnindu-ne în atemporalitatea minții în cascadă, într-un asemenea moment prelungit.
Tibetanii numesc uneori gândurile scris pe apă, considerându-le în esență, goale, lipsite de substanță și trecătoare. Scrisul pe cer e o altă imagine potrivită. Atingerea baloanelor de săpun e și ea o metaforă încântătoare. În toate aceste imagini, gândurile pot fi văzute ”auto-eliberându-se”, spărgându-se întocmai ca baloanele de săpun când sunt atinse sau, în cazul nostru, când le conștietizăm, când le recunoaștem ca gânduri, simple evenimente care apar, stau și trec într-un câmp nemărginit și atemporal al conștientizării.
Observăm că gândurile, atunci când sunt aduse și menținute în zona de conștientizare astfel, își pierd imediat puterea de a domina și de a dicta răspunsurile pe care le dăm vieții, indiferent de conținut și de încărcătura lor emoțională. Le putem apoi prelucra, în loc să rămânem prizonierii lor. Și, astfel, noi devenim puțin mai liberi.
Bibliografie
Mindset, Carol Dweck & Mindfulness pentru începători, Jon Kabat-Zinn
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.