Minciuna si oamenii falsi

 

• Vicii, virtuti, adevar, minciuna, dragoste, ura… totul este in noi. Depinde de noi sa alegem ce sa punem. (Menotti Lerro)
• Totusi, ramane cine esti. Fiecare minciuna, mai devreme sau mai tarziu, este dezvaluita. Relaxeaza-te si fii tu insuti, pentru ca oamenii iubesc adevarul, nu pozele. (Osho)
• Prima virtute a tuturor oamenilor cu adevarat mari este sinceritatea. Au eradicat ipocrizia din inimile lor. (Anatole France)
• Fiecare minciuna este o masca, si oricat de bine ar fi facuta masca, cu putina atentie, o putem distinge oricand de fata. (Alexandre Dumas)
• Cand necesitatea ne obliga sa folosim cuvinte sincere, masca cade si vedem omul. (Lucretius)
• Cine moare fara a lua macar o lovitura primita cadou de la un prieten in mormant? (William Shakespeare)
• Vei invata pe calea grea ca in lunga calatorie a vietii vei intalni multe masti si putine fete. (Luigi Pirandello)
• Singurul lucru pe care il poate trada omul este constiinta lui. (Joseph Conrad)
• Cuvintele false nu sunt numai rele in sine, ci molipsesc si sufletul cu rau. (Socrate)
• O limba dubla este greu de crezut. (proverb italian)
• Sunt multi oameni in lume, dar sunt si mai multe fete, pentru ca fiecare are altele diferite. (Rainer Maria Rilke)
• Cu totii purtam o masca si vine un moment in care nu o putem indeparta fara a ne indeparta o parte din piele. (Andre Berthiaume)
• O jumatate de adevar este adesea o mare minciuna. (Benjamin Franklin)
• Omul se preface continuu a fi ceea ce nu este; este un mod de a se ascunde. Cei care sunt urati incearca sa para frumosi, cei care sunt prada suferintei incearca sa para fericiti, cei care nu stiu nimic incearca sa demonstreze ca stiu totul. Si lucrurile continua asa. Daca nu devii constient de cei trei idioti din tine, nu vei deveni niciodata un intelept. Depasind cei trei idioti, cineva devine cu adevarat intelept. (Osho)
• Sunt indivizi compusi doar din fatade, ca niste case neterminate din lipsa banilor. Au o intrare demna de un mare palat, dar camerele interioare sunt comparabile cu colibe mizerabile. (Baltasar Gracian)
• In timpul carnavalului, barbatii poarta o masca suplimentara. (Xavier Forneret)

Cele mai bune citate despre oameni falsi

Iata o colectie de fraze pe care oamenii falsi sa le dedice celor care s-au comportat intr-un mod mai putin transparent .

• Ce avantaj au mincinosii? Ca atunci cand spun adevarul nu sunt crezuti. (Aristotel)
• Cu totii suntem impostori pe lumea asta, toti ne prefacem a fi ceva ce nu suntem. (Richard Bach)
• Minciuna este usoara, adevarul atat de greu. (George Eliot)
• Suntem ceea ce pretindem ca suntem, asa ca trebuie sa fim atenti la ceea ce pretindem ca suntem. (Kurt Vonnegut)
• Omul este un animal care se preface si nu este niciodata mai mult el insusi decat atunci cand actioneaza. (William Hazlitt)
• Iubiti pe toti, credeti putini si nu faceti rau nimanui. (William Shakespeare)
• Nimeni nu poate arata o fata pentru sine si alta oamenilor pentru prea mult timp fara sa ajunga sa nu mai stie care este cea adevarata. (Nathaniel Hawthorne)
• Cu o minciuna, un barbat isi distruge demnitatea de om. (Immanuel Kant)
• Adevarata glorie prinde radacini, sau mai bine zis se raspandeste, in timp ce toate pretentiile false cad ca florile: o fictiune nu poate dura. (Mark Twain)
• Pentru mine, urat, ca portile lui Hades, este omul care ascunde un lucru in sanul lui si spune altul. (Homer)
• Cel care isi permite sa spuna o minciuna o data ii este mult mai usor sa o faca a doua oara. (Thomas Jefferson)
• Orice este mai bun decat minciuna si inselaciunea. (Lev Tolstoi)

Expresii despre barbati falsi: cand dragostea este inselaciune

Aceste propozitii despre mincinosi privesc, in special, o anumita categorie de indivizi, si anume barbati. Multe povesti de dragoste s-au prabusit din cauza comportamentului opac si rau intentionat si, pentru cei de cealalta parte, a fi o victima a acestuia poate provoca o mare durere.

• Invidia este taxa pe care trebuie sa o plateasca toti cei care exceleaza la ceva. (Ralph Waldo Emerson)
• Invidia este partea lasa a urii si toate caile ei sunt sumbre si pustii. (Charles Caleb Colton)
• Cine invidiaza pe altul isi recunoaste superioritatea. (Samuel Johnson)
• Este descurajant sa te gandesti cati oameni sunt socati de onestitate si cat de putini de fictiune. (Noel Coward)
• A simti invidia este uman, a te bucura de raul altora este diabolic. (Arthur Schopenhauer)
• Adevarata glorie prinde radacini, sau mai bine zis se raspandeste, in timp ce toate pretentiile false cad ca florile: o fictiune nu poate dura. (Mark Twain)
• Oamenii necinstiti isi ascund defectele de ei insisi si de ceilalti, oamenii cinstiti le cunosc si le marturisesc. (Christian Nestell Bovee)
• Obscurantismul adevarat nu consta in a impiedica difuzarea a ceea ce este adevarat, clar si util, ci in punerea in circulatie a ceea ce este fals. (Johann Wolfgang von Goethe)
• Oglinzile sunt de obicei folosite pentru a verifica daca masca este inca in ordine. (Jacques Wirion)
• Intreaga lume este o scena. (William Shakespeare)
• Numarul de oameni care ne invidiaza ne confirma abilitatile. (Oscar Wilde)
• Invidia este cel mai prost dintre vicii, pentru ca nu exista un singur avantaj de castigat din ea. (Honore de Balzac)
• Nu exista odihna pentru persoana care invidiaza si nu exista dragoste pentru persoana nepolitica. (Ali ibn Abi Talib)
• Invidia ii orbeste pe barbati si le face imposibil sa gandeasca clar. (Malcolm X)

Cele mai semnificative aforisme despre oamenii falsi

Minciuna poate lua multe fete , totusi, atunci cand este vorba de cineva pe care il consideram prieten, dezamagirea este amara . 

Din pacate, insa, se intampla adesea sa avem de-a face cu oameni care demonstreaza intr-un fel in fata noastra si apoi sa aruncam in secret o cheie la lucru. Iata aforismele despre falsitatea celor mai reprezentativi prieteni .

• Prietenii se definesc ca fiind sinceri. Dar numai dusmanii sunt. (Arthur Schopenhauer)
• Falsitatea unor oameni poate fi auzita chiar si atunci cand sunt tacuti. (Anonim)
• Nu toti monstrii au colti. (Jack London)
• Lucrul real merge cu totul. Falsul, cu toata lumea. (Anonim)
• Toata lumea vorbeste la spatele tau. Doar cerul iti vorbeste fata. (Fabrizio Caramagna)
• Daca a fi printre oameni inseamna a trai cu minciuna, prefer sa traiesc pe cont propriu. (Alda Merini)
• Cand privim fata cuiva pentru prima data, credem ca ii citim cele mai adanci parti ale sufletului si, in schimb, ne dam seama adesea ca ne aflam in fata unei masti ocupate cu interpretarea comediei minciunii. Trebuie sa te uiti la chipurile din profil pentru a intelege amaraciunea, bucuriile, durerile fiecaruia. In profil, oamenii sunt reali pentru ca nu isi dau seama ca sunt urmariti. Multi oameni vazuti din profil mint si multi altii sufera cu demnitate. (Batalia romana)
• Ochii? Se spune ca sunt oglinda sufletului; dar, daca ne gandim la falsitatea relatiilor umane, trebuie sa deducem ca ele servesc mai mult pentru a-i spiona pe altii decat pentru a se dezvalui. (Anacleto Verrecchia)
• Si s-au prefacut fericiti pentru totdeauna. (Anonim)
• Trebuie sa ne ferim de doua categorii de oameni: cei care nu au personalitate si cei care au mai mult de una. (Anonim)
• Din pacate, sunt multi prieteni falsi dispusi sa ne imprumute o umbrela doar cand vremea este buna. (Batalia romana)
• Este uimitor cat de completa este iluzia ca frumusetea este bunatate. (Lev Tolstoi)
• Toata lumea isi spune prieteni, dar oricine are incredere in ei este nebun; nimic nu este mai comun decat numele, nimic mai rar decat lucrul. (Jean de La Fontaine)
• Cine minte pentru tine va minti impotriva ta. (John Locke)
• Daca vrei sa stii ce spun oamenii despre tine cand nu esti prin preajma, asculta ce spun ei despre ceilalti in prezenta ta. (Jean-Benjamin de La Borde)
• Crede dar verifica. (Ronald Reagan)
• Exista multe diamante false in aceasta viata care trec pe bune si invers. (William Makepeace Thackeray)
• Lingusitorii sunt ca prietenii, precum lupii sunt ca cainii. (John Jay Chapman)

Expresii despre oameni falsi si invidiosi

Aceasta colectie de fraze despre oameni falsi si rai descrie pe deplin toate acele situatii in care cineva pe care il consideram prieten incalca acordul de incredere si se dovedeste razbunator si rautacios .

• Au parasit basmul fals si ipocrit si au trait fericiti pentru totdeauna. (Fabrizio Caramagna)
• Toata lumea isi doreste ceea ce este bine pentru tine: ai grija sa nu iti fie luat. (Stanislaw Jerzy Lec)
• Oamenii falsi nu vorbesc, ei insinueaza. Nu vorbeste, barfeste. Nu lauda, ci maguleste. Nu isi doreste, el tanjeste. El nu intreaba, el cere. Nu zambeste, isi arata dintii. Oamenii falsi sunt saraci cu spiritul, deoarece nu merg, se tarasc prin viata, sabotand fericirea altora. Oamenii falsi ignora frumusetea si nobletea sufleteasca pentru ca nu iubesc, si astfel ajung sa nu traiasca, abia exista. (Anonim)
• Imi puteti spune in ce zi se sarbatoreste Santa Falsita? Pentru ca trebuie sa trimit salutari catorva oameni. (Anonim)
• Nimic mai periculos decat un prieten fals, o stima falsa, sentimente construite, un zambet strategic.
• Nu ma pot obisnui. (Anonim)
• Le-as fi luat un glont si au fost primii care m-au impuscat. (Monstru)
• Sunt oameni care, la inceput, par falsi, vicleni si oportunisti. Apoi ajungi sa-i cunosti mai bine si nimic. Ne-ai avut imediat. (Anonim)
• Nu sunt suparat pentru ca m-ai mintit, sunt suparat pentru ca de acum inainte nu te voi mai putea crede. (Friedrich Nietzsche)
• Cineva care se pricepe la scuze este putin probabil sa fie bun la altceva. (Benjamin Franklin)
• Spontaneitatea este o ipostaza foarte greu de mentinut. (Anonim)
• Prietenul fals este ca umbra care ne urmareste cat dureaza soarele. (Carlo Dossi)
• Cand ai de-a face cu oameni, aminteste-ti ca nu ai de-a face cu creaturi conduse de logica, ci cu creaturi pline de prejudecati si motivate de mandrie si vanitate. (Dale Carnegie)
• Daca cineva te insala o data, este greseala lui; daca cineva te inseala de doua ori este greseala ta. (Eleanor Roosevelt)
• Ai dusmani? Bine. Asta inseamna ca te-ai luptat pentru ceva, uneori, in viata ta. (Winston Churchill)
• Daca oamenii vorbesc de rau despre tine, traieste in asa fel incat nimeni sa nu-i creada. (Platon)
• Apoi il vezi pe prieten. Daca este cu adevarat prietenul tau, se va bucura de norocul tau fara rezerve. Dar daca nu este cu adevarat prietenul tau, viermele invidiei ii intra in inima si il roade. (Alberto Moravia)
• Exista putina prietenie in lume si mai putin intre egali. (Bacon Francis)
• Adevaratul ipocrit este cel care inceteaza sa-si mai duca inselaciunea, mintind cu sinceritate. (Andre Gide)
• Barbatii sunt mai moralisti decat cred ei si mult mai imorali decat isi pot imagina. (Sigmund Freud)
• Este atat de ipocrit incat chiar isi recunoaste ipocrizia. (Dino Basili)

Cele mai frumoase fraze despre fragilitate

 

Care sunt cele mai grele lucruri? O mare de nisip si durere.
Care sunt mai scurte? Astazi si maine.
Care sunt mai fragile? Flori de primavara si tineri.
Care sunt mai profunde? Oceanul si adevarul. Christina Rossetti

Printre aroganti si batausi, ambitiosi care se grabesc, cei destepti care asteapta pe margine, ne aflam si noi care suntem putin fragili si putin raniti care suntem vrajiti urmarind bulele de sapun. Fabrizio Caramagna

Mi-ai dat acest suflet divin si apoi l-ai inchis intr-un corp slab si fragil, cat de trist este sa traiesti in el. Michelangelo Buonarroti

In seara asta, cerul, aratandu-mi ordinea miliardelor de constelatii, incearca sa-mi explice matematica.
Eu, aici mai jos, aratandu-i mii de intrebari fara raspuns, incerc sa-i explic fragilitatea. Fabrizio Caramagna

Omul este mai dur decat fierul, mai solid decat piatra, dar mai fragil decat un trandafir. proverb turcesc

Viata este la fel de splendida ca un diamant, dar la fel de fragila ca sticla. GK Chesterton

Era la fel de fragila ca un trandafir. Dar si-a pus atatia spini in jurul sau ca sa impiedice pe cineva sa afle despre asta. Anonim

Si tu, cine stii unde esti
Suflet fragil
Care m-ai ascultat inca
Dar fara sa razi. Vasco Rossi

Ma intrebi de ce sunt fragila
sunt diferita poate
am fost copil si am fost in curte, am respirat incet
Am inchis mereu viata si visele in palma. Ultimul

sunt fragil. Dar foarte puternic. Am inima franta. Dar rad pana plang. Depinde ce vrei sa vezi, totul este o provocare. Anonim

O femeie puternica se indragosteste cu adevarat atunci cand intalneste un barbat cu care se simte libera sa fie fragila. Stella Daniels

Fragilitatea straluceste si ne face frumosi. Iata de ce cei care ii lovesc nu vor doar sa ne raneasca, ci sa ne desfigureze si sa ne stinga. De pe Twitter

Fara oameni fragili, suprafata lumii ar fi mult mai grea. Fabrizio Caramagna

Pretioase sunt oamenii care sunt capabili sa mangaie fragilitatile tale, sa le ia de mana si sa promita ca totul va fi bine, in ciuda tuturor. De pe Twitter

Le stii pe cele care se prabusesc? Cele care se sfarama ca biscuitii, cele sfaramicioase; inauntru si afara. Acestea sunt preferatele mele. De pe Twitter

Micuta mea Amelie, nu are oase de sticla: se poate ciocni cu viata. Daca ratezi aceasta ocazie, cu timpul inima ta va deveni la fel de uscata si fragila ca scheletul meu. Deci hai sa mergem, la naiba! Din filmul Amelie

Fulgii de zapada sunt printre cele mai fragile lucruri ale naturii, dar uite ce pot face atunci cand se contopesc. Vezi M. Kelly

Ti-ai coborat apararea, te-ai facut vulnerabil. Ti-ai pus comoara, fragila ca un cristal, in mainile altei persoane. Doare foarte mult atunci cand acea persoana nu este binevenita. Jonah Lynch

Puteri sunt cei care trateaza fragilitatea celorlalti cu delicatete. Anonim

Spune-mi povestea ta pornind de la daramaturi. In mijloc sunt bucati de sticla care nu au incetat sa straluceasca sau sa se uite la cer. Fabrizio Caramagna

Cata energie irosita incercand sa ne aratam mai puternici decat suntem. Cand cineva ar putea chiar sa iubeasca fragilitatea noastra. De pe Twitter

Constiinta, in haosul lumii, este o lumina mica, pretioasa, dar fragila. Louis-Ferdinand Celine

Increderea este un lucru fragil. Usor de spart, usor de pierdut, foarte greu de recuperat. Anonim

La nasterea mea, o zana s-a aplecat asupra mea si a spus: „Exerseaza observarea si gandirea. Nu rata culoarea cerului, fragilitatea unui fir de iarba, uimirea unei priviri. Numai asa il vei vedea pe celalalt in transparenta in aceasta lume, ca un filigran invizibil in interiorul unei foi de hartie”. Fabrizio Caramagna

Linia fragila a buzelor lui era agitata de un usor tremur care parea in concordanta cu bataile inimii si cu vibratiile sufletului sau. Haruki Murakami

Uneori e mai bine sa stai asa, in carapacea ta, inchis in tine. Pentru ca o singura privire este suficienta pentru a sovai, este nevoie doar ca cineva sa-si intinda mana pentru ca tu sa realizezi imediat cat de fragil si vulnerabil esti, pentru ca totul sa se prabuseasca ca o piramida de chibrituri. Delphine de Vigan

Omul nu este decat o trestie, cea mai fragila dintre toate naturile; dar este o tija de gandire. Blaise Pascal

Omul este cea mai nefericita si mai fragila dintre toate creaturile si, in acelasi timp, cea mai mandra. Michel Foucault

Poate ca trebuie sa o sterg pe Lila de la mine ca pe un desen pe tabla, m-am gandit, si a fost, cred, prima data. Ma simteam fragila, expusa la orice, nu puteam sa-mi petrec timpul urmarind-o sau descoperind ca ea ma urmareste si, in orice caz, simtindu-ma inferior. Elena Ferrante

Aforisme despre fragilitate: cele mai frumoase

Apoi, intr-o zi, iti descoperi fragilitatile. Si devii invincibil. De pe Twitter

Din ce regiment sunteti
fratilor?
Cuvant tremurand
in noapte.
Frunza nou-nascuta
In aerul dornic
revolta involuntara
a omului prezent
fragilitatii sale
Fratilor. Giuseppe Ungaretti

Traim ca si cum ar trebui sa traim mereu, nu reflectam niciodata ca suntem fiinte fragile. Lucius Anneus Seneca

Norocul este din sticla: cu cat straluceste mai stralucitor, cu atat este mai fragil. Publilius Syrus

Majoritatea barbatilor actioneaza in exterior duri si puternici, pentru ca in interior le este frica, sunt slabi si fragili. Barbatii, nu femeile, sunt sexul slab. Jerry Rubin

Fragilitatea cristalului nu este o slabiciune, ci un rafinament. Din filmul Into the wild

Fragilitatea este o valoare, nu o lipsa, pentru ca ne face minunat de oameni. De pe Twitter

Cine iubeste mai putin este mai putin fragil, asa spune toata lumea. Luciano Ligabue

Uneori, doi oameni, pentru a se potrivi, trebuie mai intai sa se rupa in o mie de bucati. Fabrizio Caramagna

Cea mai puternica iubire este cea capabila sa-si demonstreze fragilitatea. Paulo Coelho

Fragilitatea reface omul, in timp ce puterea il distruge, reducandu-l la fragmente care se transforma in praf. Vittorino Andreoli

Nu-mi plac cei puternici si siguri de toate, seamana cu o vaza in care vibreaza doar o atotputernicie goala. Prefer vazele fragile, cele care atunci cand sparg ceva pretios si necunoscut iese la iveala. Fabrizio Caramagna

A recunoaste ca esti fragil este un semn de forta. Las prostilor asprimea si infailibilitatea. De pe Twitter

Ai grija de fragilitatea mea, este partea cea mai de pret pe care o am. De pe Twitter

Atinge-ma, incet-incet sunt o floare fragila
care elibereaza un parfum dulce si iubitor
daca ma ridici totul se va termina. Biagio Antonacci

Doar datorita compasiunii putem empatiza cu ceilalti – cei care sufera, care sunt fragili, care au nevoie de ajutorul nostru – si apoi sa actionam in consecinta. Dar daca nimeni nu ne invata compasiune cand suntem mici, cum o putem simti atunci? Michela Marzano

Trebuie sa protejam oamenii, sa avem grija de fiecare persoana, cu dragoste, in special copiii, batranii, cei mai fragili si care se afla adesea la periferia inimii noastre. Papa francesco

Ce act minunat de incredere cand o persoana puternica iti arata slabiciunile. Anonim

Cea mai mare fragilitate este sa nu accepti ca esti fragil. De pe Twitter

Emotia este limbajul prin care comunicam cu sinceritate, expunandu-ne, fara teama de a parea fragili si lipsiti de aparare, pentru ca fragilitatea este forta noastra, intr-o lume tarata de ratiune spre competitie extrema. Giovanni Allevi

Fragilitatea ascunde valori de sensibilitate si delicatete, de bunatate si demnitate epuizata, de intuitie a negraitului si invizibilului care sunt in viata si care ne permit sa ne identificam mai usor si cu mai multa pasiune in starile sufletesti si in emotii, in modurile existentiale de a fi, ale altora de la noi. Eugenio Borgna

Frumusetea si fericirea sunt la fel de fragile ca sticla! Maria Grengg

Fragilitatea si slabiciunea sunt elementele care fac fiintele umane frumoase. Ascunderea lor nu ne face mai frumoase. Anonim

Daca iti ascunzi fragilitatile de teama sa nu fii criticat sau judecat, esti inconjurat de oameni nepotriviti. De pe Twitter

Iata ce sunt eu: un creion al lui Dumnezeu,
un creion fragil cu care El scrie tot ce vrea.
Dumnezeu scrie prin noi.
Oricat de imperfecti suntem noi ca instrumente, El scrie ceea ce doreste. Maica Tereza

Daruieste-te cu totul lui Dumnezeu, El te va folosi pentru a realiza lucruri marete atata timp cat crezi mai mult in dragostea Lui decat in ​​fragilitatea ta. Maica Tereza

In mainile potrivite, fragilitatea inceteaza sa mai pretinda a fi otel. Anonim

Nu exista oameni care sa fie mereu puternici, sunt oameni care aleg cu grija cui sa-si arate fragilitatea. De pe Twitter

Nu inteleg de ce unor femei le e rusine de fragilitatea lor. Le face irezistibile. Soliditatea, echilibrul, puterea trezesc admiratie, dar fragilitatea este cea care incanta. De pe Twitter

In acest Ka-Be, o paranteza de pace relativa, am invatat ca personalitatea noastra este fragila, este mult mai in pericol decat viata noastra; iar vechii intelepti, in loc sa ne adevereasca „adu-ti aminte ca trebuie sa mori”, ar fi facut mai bine sa ne aminteasca de acest pericol mai mare care ne ameninta. Primo Levi

Omul este cel mai fragil refugiu pentru om. Nicolas Gomez Davila

Cred ca pentru cei mai multi dintre noi, cele mai mari fragilitati sunt sexuale. George Michael

Cand esti in spatiu poti aprecia cat de mic si fragil este Pamantul. Valentina Tereshkova

Buzele mele, mersul si fragilitatea mea sunt senzuale. Anonim

Fragilitate numele tau este femeie. William Shakespeare

Citate despre fragilitatea umana

Fragilitate, numele tau este casatorie. James Joyce

Ei bine, daca am fost si sunt un bun psihiatru, daca mi-am ajutat nebunii, asta s-a intamplat din cauza fragilitatii mele, din cauza fricii de o nebunie care pandeste in mine, din cauza fragilitatii pe care o simt capabila. de a ma dubla, de a lua dorinta de a trai si de a ma face asemanator cu o persoana deprimata care nu cere decat sa dispara pentru a sterge durerea de care se simte modelata. Vittorino Andreoli

A acceptat fragilitatea tuturor celorlalti, dar in ceea ce-l priveste, a cerut perfectiune, o rigoare aproape supraomeneasca chiar si in cele mai mici gesturi. Paul Auster

Exista barbati care sunt prea fragili pentru a se destrama. si eu apartin acestora. Ludwig Wittgenstein

Ceea ce „reuseste” este fragil. Nu are nimic din acea soliditate masiva care este tipica esecului. Carlo Gragnani

Sunt facut din lucruri rupte tinute impreuna prin rugaciuni fragile si acceptari uluite. Fabrizio Caramagna

Binele este fragil, delicat, este suficient ca raul sa sufle pe fata suflarea fierbinte a unui simplu pacat pentru ca puritatea lui sa arda pentru totdeauna, tulpina de crin sa se rupa si floarea de portocal sa se ofileasca. Jose Saramago

Stop. Gandeste. Doar o zi este viata; o picatura fragila de roua care se zbate din varful unui copac. John Keats

Nu exista nimic mai fragil decat echilibrul locurilor frumoase. Marguerite Yourcenar

Prea fragil pentru orice, chiar si un „buna, ce mai faci?” Anonim

M-au invatat sa-l mangai si sa-l protejez mai degraba decat sa-l calc in picioare si sa-l dispretuiesc. Fragilitate. Anonim

O carte este singurul loc in care poti examina cele mai fragile ganduri fara a-l rupe, sau poti explora o idee exploziva fara sa-ti fie teama sa explodeze in fata. Edward P. Morgan

Civilizatia este teribil de fragila… intre noi si ororile de dedesubt nu exista multa distanta, doar un strat de vopsea. CP Zapada

Era Luna chiar deasupra: iar orasul mi s-a parut fragil, suspendat ca o panza de paianjen, cu toate geamurile lui de sticla clinchete, broderiile sale de lumina ca un fir, sub acea excrescenta care umfla cerul. Italo Calvino

Acel sarut pretios si fragil pe care mama mi-l incredinta de obicei cand eram deja in pat in momentul adormii, trebuia transportat din sufragerie in camera mea si pastrat in siguranta tot timpul in care m-am dezbracat, fara ca dulceata lui sa fie. spulberata, esenta sa volatila s-ar dispersa sau s-ar evapora. Marcel Proust

Poezia este intotdeauna despre limbaj. Ne arata ca limbajul este fragil, magic, nesigur, arbitrar, dar spre deosebire de un eseu filozofic pe astfel de subiecte, nu ne permite sa raspundem. Richard Bradford

Nu mi-as putea imagina un Dumnezeu care sa-si rasplateasca si sa-si pedepseasca creaturile, ale carui scopuri sunt modelate dupa modelul nostru, pe scurt, un Dumnezeu care este o simpla reflectare a fragilitatii umane… Albert Einstein

Nimic nu dureaza pentru totdeauna, putine lucruri dureaza mult; doar felul lor de a fi fragil, felul lor de a se sfarsit variaza, dar tot ceea ce a avut un inceput va avea si un sfarsit. Lucius Anneus Seneca

Corpul uman este gol si expus pericolelor, supus in fragilitatea sa oricarei agresiuni. Sabia, sulita si sageata ii pot patrunde in trup. A inventat scuturi si armuri, a construit ziduri si cetati intregi in jurul sau. Dar securitatea pe care si-o doreste cel mai mult este un sentiment de „invulnerabilitate”. Elias Canetti

Anii se implinesc… dar destinele nu se implinesc, visele nu se implinesc, certitudinile nu se implinesc… An de an se realizeaza constientizarea propriei fragilitati si a limitelor, se realizeaza curajul de a merge inainte, uimirea de stiind ca orizontul este mereu acolo si asteapta privirea ta. Fabrizio Caramagna

Orice crapat se va sparge cu o simpla atingere . Ovidiu

Arata-le putina slabiciune si te vor rupe in bucati, poti fi sigur de asta. Piele

Violenta isi are radacinile in slabiciune. Lucius Anneus Seneca

Oamenii sunt volubili, instabili si fragili si sunt distrasi de la propriile interese de orice, tradandu-si sau estompand astfel caracterul. Javier Marias

Familia mea este puterea si slabiciunea mea. Aishwarya Rai

Istoria femeilor este istoria celei mai rele forme de tiranie pe care a vazut-o lumea vreodata. Tirania celui mai slab asupra celui mai puternic. Este singura tiranie care dureaza. Oscar Wilde

Nu tentatia este cea puternica, ci eu sunt slaba. Charles Eugene de Foucauld

Da libertate omului slab, iar el se va lega si ti-o va aduce inapoi. Pentru inima slaba, libertatea nu are sens. Fiodor Dostoievski

Trebuie sa pari slab cand esti puternic si puternic cand esti slab. Sun Tzu

Vei fi iubit in ziua in care iti poti arata slabiciunea fara ca celalalt sa o foloseasca pentru a-si afirma puterea . Cesare Pavese

ORIGINILE LUI „PI”.

 -De-a lungul istoriei, au existat mulți matematicieni din diferite civilizații care au încercat să stabilească valoarea lui „pi”, unii cu mai mult succes decât alții.
-Cele mai vechi referințe despre care avem dovezi, datează cu aproape 2000 de ani înainte de Hristos.
-O tăbliță de lut din Babilonul antic, datată între 1900 și 1600 î.Hr., dă lui „pi” o valoare de 3,125, iar papirusul egiptean AHMESAHMES, un document matematic de mare importanță istorică (conservat la British Museum din Londra), îl stabilește la 3.16, acest papirus este din anul 1.650 î.Hr., dar a fost la acea vreme copiat dintr-un alt document și mai vechi, din 1.850 î.Hr.
-De fapt, există egiptologi care cred chiar că MAREA PIRAMIDĂ din GIZA a fost construită cu secole mai devreme folosind proporțiile lui „pi”, deși alți experți în EGIPTUL Antic nu împărtășesc această părere.
-Sumerienii, chinezii și indienii, printre alții, și-au făcut și variantele lor reprezentative ale lui „pi”, și chiar și Biblia i-a dat o valoare de 3 într-unul dintre pasajele din VECHIUL TESTAMENT.
-Cu toate acestea, matematicianul grec ARHIMEDE a fost cel care a făcut descoperirea creării primului algoritm cunoscut pentru a descifra „pi” în 250 î.Hr.
ARHIMEDE a folosit poligoane pentru a arăta că „pi” avea o valoare minimă de 3, (10/71) și o valoare maximă de 3 (1/7), iar descoperirea sa a fost principalul exponent al lui „pi” pentru următoarea mie de ani.
-Secole mai târziu, matematicianul chinez ZU ZU CHONGZHI a fost primul care a descoperit primele 7 zecimale ale lui „pi”, stabilind cifra la 3,1415926 în anul 480 d.Hr.
-Un mileniu mai târziu, în 1400, matematicianul indian MADHAVA din SANGAMAGRAMA a depășit această reusita descifrând 10 zecimale, dezvoltând seria de puteri cunoscută acum ca seria LEIBNIZ.

Fiecare rid este o poveste, fiecare kilogram este o lecție de viață. Dacă încerci să o judeci pentru felul în care arată, ești deja în afara lumii ei.

 "O FEMEIE INTELIGENTĂ TE VA PROVOCA". Deseori bărbați spun că își doresc o femeie deșteaptă alături. Dar, înainte să facă această alegere, ar trebui să se gândească bine. O femeie inteligentă este un univers aparte, și nu oricine este pregătit să facă parte din el.

Femeile inteligente iau decizii singure. Ele nu au nevoie de aprobarea cuiva pentru a-și urma visurile. Au propriile dorințe, propriile scopuri și pun limite clare acolo unde este nevoie. Nu vei fi niciodată centrul vieții unei astfel de femei. De ce? Pentru că acest centru gravitează în jurul ei. Ea înțelege că pentru a iubi pe altcineva, trebuie să se iubească întâi pe ea însăși.

O femeie inteligentă nu poate fi manipulată. Nu cade pradă șantajului emoțional sau comportamentelor toxice. În schimb, își asumă responsabilitatea pentru alegerile ei și își stabilește valorile fără compromisuri.

Este o femeie care întreabă, analizează, luptă și avansează.

Viața ei nu începe cu tine și nici nu se va sfârși după tine.

Este completă și fără prezența ta.

O femeie inteligentă știe că libertatea nu i-a fost oferită pe tavă. A luptat pentru ea, și o apără cu toată forța. Dacă încerci să o limitezi, să o controlezi sau să o pui în lanțuri, te vei trezi că a dispărut.

Femeia înțeleaptă este imposibil de ținut prizonieră.

Și, poate cel mai important, această femeie știe că valoarea ei nu este dictată de standardele societății.

Nu este măsurată în kilograme, ani, centimetri sau etichete.

Fiecare rid este o poveste, fiecare kilogram este o lecție de viață. Dacă încerci să o judeci pentru felul în care arată, ești deja în afara lumii ei.

Deci, înainte să spui că vrei o femeie deșteaptă în viața ta, întreabă-te:
Ești dispus să te integrezi în viața ei?

Pentru că alături de ea nu vei fi șeful, ci partenerul.

Iar dacă nu ești pregătit să te ridici la nivelul ei, atunci poate că nu o meriți.Este o mare diferență între ceea ce ne ține legaţi de ceva sau cineva şi ceea ce ne leagă cu adevărat, în plan uman şi emoțional.
Când ne simțim legați, blocați, sau dependenți de o persoană, o idee, un obicei este pentru că ne e frică de ce am face cu libertatea noastră, ce am face cu noi înşine dacă nu am mai depinde de falsa valoare atribuită persoanei sau obiceiului respectiv. A te simți legat de cineva sau ceva implică un sentiment de captivitate emoţională, în care dependența ta se hrănește cu neputința fericirii tale în oricare altă direcție. Este o stare maladivă şi disfuncțională a emoției tale, în care tot ceea ce ai putea deveni este oprit şi transformat într-un program de viață limitativ şi toxic.
Când ne leagă cu adevărat ceva de un om, o activitate, o trăire, vorbim de o stare de eliberare de orice tip de constrângere, de conexiune bazată pe emoția reală. Această legătură nu are la bază neputința, validarea sau frica, ci iubirea, încrederea şi un spațiu emoțional sigur, în care ne dăm voie să fim noi înşine. Legătura cu persoana sau activitatea în cauză nu te limitează, sperie sau domină, ci te ajută să îți urmezi propriul drum, încurajat şi susținut de toată trăirea care vine din partea cealaltă.
Sentimentul că ai o legătură profundă cu cineva este eliberator, inspirațional şi vindecător.
Sentimentul că eşti legat de cineva este oprimant, descurajator şi dăunător.
Putem face diferența între cele două prin: starea noastră de sănătate, gândurile pe care le avem, felul în care privim viața.

Mana sau Santa Mana, lichidul care izvoraste din mormantul Sfantului Nicolae

 Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este cinstit pe 6 decembrie. Sfantul Nicolae s-a nascut la sfarsitul secolului al III-lea, in localitatea Patara (Asia Mica), din parintii Teofan si Nona. Sfantul Nicolae este cunoscut ca un aparator al credintei si grabnic factor de minuni. Anul trecerii lui la cele vesnice este dupa unele surse 340, iar dupa altele 350. Sfintele moaste ale Sfantului Nicolae au fost mutate de la Mira Lichiei la Bari, in anul 1087, din cauza musulmanilor. Din mormantul Sfantului Nicolae izvoraste un lichid incolor, cunoscut sub denumirea de Mana sau Santa Mana. Episcopul locului amesteca acest lichid cu apa sfintita si o imparte credinciosilor pentru tamaduiri.

Mentionam ca mana dreapta a Sfantului Nicolae se afla la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti.

Rugaciune catre Sfantul Ierarh Nicolae

O, Sfinte Parinte Nicolae, mare facator de minuni, ocrotitorul si daruitorul celor nevoiasi, pe cei ce cu buna nadejde alearga la tine, grabeste a-i ajuta. Sprijinitor fii turmei lui Hristos impotriva lupilor care umbla sa o prade si tot sufletul de crestin pazeste-l prin sfintele tale rugaciuni, ca unul ce esti masura in veac a sfinteniei dreptmaritoare. Si precum ai miluit pe cei trei barbati ce sedeau in temnita, izbavindu-i de mania imparatului si de ascutisul sabiei, asa ma miluieste si pe mine, care cu mintea, cu cuvantul si cu lucrul ma aflu in bezna pacatelor, ca sa nu cad sub mania lui Dumnezeu si sub vesnica osanda.

Asa, Sfinte Nicolae, fii reazam putinatatii mele, ca la soliile tale sa primesc de la Hristos induratorul viata lina si curata in veacul acesta, iar in veacul de apoi printre cei de-a dreapta lui Dumnezeu sa ma numar, cu ingerii si cu sfintii preamarind pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh. Amin.

În urmă cu câțiva ani, oamenii de știință ruși au reconstruit chipul Sfântului Nicolae după moaștele sale. Pentru acest studiu a fost nevoie ca mormântul Sfântului, aflat în frumoasa catedrală din Bari, să fie deschis. Astfel, conform raportului întocmit în urma cercetărilor, Arhiepiscopul de Mira Lichiei nu a consumat carne, ci cu precădere mâncăruri și alimente vegetale. „După construcția craniului și după schelet, Sfântul Nicolae aparținea tipului mediteranean caucazian, cu o statura medie și un ten inchis. Acesta avea o frunte înaltă, un nas acvilin, pomeți și o bărbie proeminente, o osătură de duritate medie”, concluzionat unul dintre cercetători.

Un alt lucru mai puțin cunoscut publicului larg este și acela că, în luna mai, când prăznuim mutarea în Bari a moaștelor Sfântului Nicolae, în urma procesiunii solemne organizată cu prilejul acestui eveniment, din tava aflată sub racla care adăpostește sfintele sale moaște se extrage acea „mană”, așa cum o numesc creștinii, un lichid incolor care izvorăşte din moaștele sfântului. Acesta se înmulțește cu apă, se pune în sticluțe mici și se oferă pelerinilor care ajung aici pe parcursul întregului an.

Desigur, atât cercetările oamenilor de știință, cât și această „mană” îzvorâtă din moaștele Sfântului Nicolae nu vin să „confirme”, dacă putem spune așa, credința și evlavia pe care creștinii o au dintotdeauna la Arhiepiscopul de Mira Lichiei. Am evidențiat aceste detalii spre a arăta că moaștele nu sunt simple oase, așa cum le numesc unii, ci poartă în ele Harul Sfântului Duh care i-a călăuzit pe sfinți pe întregul parcurs al vieții lor. Sfântul Nicolae Cabasila, mare teolog și mistic bizantin, spunea că, „Dacă Hristos într-adevăr se poate vedea şi pipăi undeva în lumea aceasta în carne şi oase, apoi aceasta se poate în sfintele moaşte”.

Astfel, să ne închinăm și noi „în Duh și în Adevăr” Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei și să-i înălțăm un gând de rugăciune pentru sănătatea și împlinirea dorințelor noastre și ale celor cunoscuți, având nădejdea că el nu va fi indiferent, ci va pune cuvânt bun către Mântuitorul, ca unul care este „casnic” și apropiat prieten al Său.

Ziarul Lumina › Actualitate religioasă › Documentar › Sfântul Nicolae, întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu

Sfântul Nicolae, întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu

Sfântul Ierarh Nicolae este un sfânt cinstit de toată creştinătatea. Cinstirea sa este uneori mai mare decât a unora dintre Apostoli. Personalitatea sa cumulează trei elemente principale: ascetismul sirian, nobleţea romană şi inteligenţa greacă. A strălucit prin bunătate şi înţelepciune. Pentru multa sa bunătate a fost ales arhiereu, pentru dreapta credinţă a fost prins şi întemniţat împreună cu alţi creştini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Sfântul Nicolae a fost un mare teolog şi un episcop pragmatic, intervenind în eparhia sa ori de câte ori era nevoie.

Viaţa Sfântului Nicolae este foarte puţin cunoscută. Nu există o biografie detaliată a vieţii sale, întrucât mai toate elementele biografice au apărut târziu şi nu au putut fi demonstrate. Sfântul Nicolae a trăit la sfârşitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea. Tradiţia Bisericii consemnează că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. Numele său, Nicolae, vine de la „nicao“ care înseamnă „a invinge“, „a birui“, şi „laos“, care înseamnă „popor“. Astfel, Nicolae se traduce prin sintagma „învingător/biruitor de popor“.

Ales episcop în urma unei viziuni trimise de Dumnezeu

Încă din copilărie, Sfântul Nicolae a dat semne de comportament spiritual excepţional, iar în timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţa sa, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot.

După moartea părinţilor săi, Teofan şi Nona, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o. A împărţit-o săracilor şi a plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă. Când s-a întors de la locurile sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Îndemnat de Dumnezeu, s-a reîntors apoi în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni. După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei - astăzi un mic sătuc sub un alt nume, în Tucia -, Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate.

Mare teolog şi apărător al credinţei creştine

Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. S-a îngrijit cu mare atenţie de păstoriţii săi, fiind tot timpul acolo unde era nevoie de el. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni, el însuşi fiind chinuit de soldaţii împăraţilor Diocleţian şi Maximian, care au încercat să distrugă creştinismul şi să reintroducă religiile păgâne. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin cetate şi distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii.

În jurul anului 305 a fost întemniţat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Constantin cel Mare (305-335), Sfântul Nicole a fost eliberat, iar creştinii nu au mai fost persecutaţi. „Ştim despre Sfântul Nicolae că este arhiereu şi mare făcător de minuni. Şi tot ceea ce ştim despre el se găseşte în Acatistul său. Este vorba de o expunere a minunilor pe care le-a săvârşit, de profilul său moral, pe care mai mult îl deducem decât îl ştim, din cauză că sunt foarte puţine, aproape inexistente, menţiunile documentare care să ateste cu exactitate elementele concrete din viaţa Sfântului Nicolae. A fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu şi un om cu un profil moral model. Din acest motiv, adesea este pus alături de apostoli“, ne explică pr. Dan Sandu, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stă-niloae“ din Iaşi şi preot 2 la Biserica „Sfântul Nicolae“ - Domnesc.

Sfântul Nicolae este cel mai ecumenic sfânt - continuă părintele lector - pentru că ţine de Biserica nedespărţită, adică Biserica Sinoadelor ecumenice, aşa cum o numeşte PS Kallistos Ware. A fost un om a cărui autoritate era recunoscută în toată Biserica de la vremea respectivă. Este ecumenic şi pentru că este un sfânt cinstit în toată creştinătatea. Chiar şi în tradiţia creştină, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfinţilor, Sfântul Nicolae a continuat să fie cinstit. El apare peste tot ca o figură proeminentă, care excelează în generozitate, în bunătate. Din acest motiv a şi fost pus în legătură cu Crăciunul. Şi tocmai de aceea se spune că sărbătorile de iarnă încep la Sfântul Nicolae, care este modelul uman al dărniciei lui Dumnezeu - Creatorul, care dă pe Fiul Său lumii la timpul potrivit, adică la Crăciun.

Pe lângă faptul că este un sfânt ecumenic, este şi un mare teolog şi apărător al credinţei. Îndreptător al credinţei, pentru că el a fost cel mai vehement apărător al învăţăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, la Sinodul I Ecumenic.

Primul care a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică

Această adunare din anul 325, la care au participat 318 episcopi din toată lumea, a fost convocată la Niceea de Constantin cel Mare, pentru a combate erezia lui Arie. „Ce mă face să spun că era un mare teolog: era un om cu o cultură extraordinară şi cu un profil moral desăvârşit. A fost unul dintre foarte puţinii care au luat cuvântul la Sinodul I Ecumenic. Se spune despre Sfântul Nicolae că a condamnat erezia lui Arie, iar această condamnare a fost atât de vehementă, atât de convingătoare şi el a fost atât de supărat de atitudinea lipsită de credinţă a lui Arie, încât l-ar fi pălmuit chiar pe acesta. Faptul că a apărat-o pe Maica Domnului ni-l arată pe Sfântul Nicolae ca teolog şi ca cel care a vorbit pentru prima dată despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică. Adică, a-L recunoaşte pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaşte pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu. Deci, nu putem rupe hristologia de mariologie“, precizează părintele Sandu.

Pe lângă faptul că a fost un mare teolog, adaugă acesta, Sfântul Nicolae a fost şi un episcop adevărat, pentru că el ştia tot ce se întâmplă în eparhia sa. Era un episcop foarte pragmatic, care intervenea ori de câte ori era nevoie, lucru care arată şi vocaţia socială a Bisericii.

Santa Mana pentru credincioşi

Nu se ştie cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, iar altele 350. Se ştie doar data, respectiv cea la care astăzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie. În anul 1087, moaştele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, de frica expansiunii musulmane. „Acolo este o criptă unde sunt îngropate moaştele Sfântului Nicolae. Din acest mormânt, săpat cam la doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor, care se numeşte Mana sau Santa Mana. E ca un fel aghiazmă, un mir mai fluid. O dată pe an, episcopul locului face o slujbă şi extrage cu o seringă acestă Santa Mana, pe care o amestecă cu apă, o binecuvântează şi apoi o împarte credincioşilor“, continuă părintele Sandu. O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica „Sf. Gheorghe“ Nou din Bucureşti.

Mare făcător de minuni

Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieţii sale. În timpul călătoriei spre Ţara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, crezând că vor muri. Dar Sfântul Nicolae i-a îndemnat pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi. Sfântul Ierarh Nicolae a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul în cetatea Mirei. „Nu există atestare documentară, dar Sfântul Nicolae a făcut foarte multe minuni. De exemplu, despre Agricola se ştie că a căzut în mare şi era să se înece, fiind salvat de Sfântul Nicolae. Mai este minunea cu acel bărbat care avea trei fete şi care fusese, probabil, bogat, dar care a ajuns într-o situaţie economică delicată. Soluţia ieşirii din această situaţie era să-şi ofere fetele spre desfrânare. Se spune că seara, ori de câte ori gândul acesta îi revenea omului respectiv, Sfântul Nicolae, care era episcopul locului, arunca, în taină, o pungă cu galbeni în curtea lui, astfel încât să aibă cu ce să trăiască şi să nu dea fetele spre pierzare. În general, el a fost foarte discret cu minunile pe care le săvârşea şi este un mare ajutător al tinerilor. Mai este o minune legată de împăratul Constantin şi trei tineri, cărora li se spune voievozi. Erau un fel de guvernatori locali care au fost acuzaţi pe nedrept de complot împotriva împăratului. Erau închişi şi urmau să fie decapitaţi. Dar seara, Sf. Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că sunt nevinovaţi. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat. Aproape în toate aceste intervenţii ale Sfântului Nicolae se vede că cei ajutaţi sunt persoane tinere şi probabil din acest motiv Sf. Nicolae a fost tratat şi cinstit ca un mare ajutător al tinerilor“, explică părintele Dan Sandu.

Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate, al celor acuzaţi pe nedrept. Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-catolică, la 6 decembrie.

Cultul Sfântului Nicolae

În ciuda faptului că nu se cunosc foarte multe despre viaţa Sfântului Nicolae, iar cele care se cunosc sunt puse la îndoială, cultul său este foarte popular. Sf. Nicolae, arhiepiscopul de Mir,a este menţionat pentru prima dată în secolul al VI-lea, în Martirologiul roman. Aici este consemnat visul împăratului Constantin cel Mare, căruia i s-a arătat Sf. Nicolae, înştiinţându-l de nevinovăţia celor trei tineri osândiţi la moarte. Tot în secolul al VI-lea, Nicolae Sionitul, episcop de Pinara, ar fi zidit o biserică în cinstea Sfântului Nicolae. Alte date bioografice vin din „Legenda aurea“ a lui Iacob de Voragina, scrisă în 1264.

Sfântul Nicolae continuă să fie cunoscut, în timpul papei Nicolae I, care în 867 a zidit, în basilica „Santa cea mare“, un altar lateral pe care l-a închinat patronului său spiritual. În secolul al X-lea, cultul Sfântului Nicolae începe să se răspândească în Occident. Astfel, Othon al III-lea, a zidit o biserică de rit bizantin la Burtscheid (lângă Aachen), în Germania. Popularizarea cultului Sfântului Nicolae a început să se facă simţită începând cu secolul al XI-lea, o dată cu aducerea moaştelor sfântului din Mira Lichiei.

Ruşii, al căror ocrotitor este astăzi Sfântul Nicolae, l-ar fi cunoscut pe ierarhul bun şi înţelept datorită diasporei ruseşti de la Bari. Aici, ruşii au dedicat Sfântului Nicolae biserica lor, apoi spitalul şi ospiciul. După traducerea în slavonă a „Legenda aurea“ , Sf. Nicolae a intrat în sinaxarul rusesc. În secolul al XII-lea, Sfântul Nicolae intra în cărţile de slujbă, la Mănăstirea Sân-Trund, din Belgia. De aici, cultul său s-a extins la Roskilde în Danemarca, apoi la Vadstena, în Suedia, şi în vreo 40 de sate din Islanda. În secolul al XIII-lea, părticele din moaştele sfântului au ajuns la Catedrala din Canterbury şi, o dată cu aceasta, datorită influenţei de pe continent, cultul sfântului a început să capete amploare.

Cunoscut sub numele de la Nikolaus, în Germania, Sinterklaas, în Belgia şi Ţările de Jos, şi Kleeschen, în Luxemburg, sărbătoarea Sfântului Nicolae este o sărbătoare legată de personajul istoric Nicolae din Mira. Se spune că Santa Claus din lumea anglofonă (Moş Crăciun în România) a apărut prin deformarea cuvântului neerlandofon Sinterklaas. Sfântul Nicolae este patronul spiritual al Ţărilor de Jos, al Rusiei, al provinciei Lorena, precum şi al mai multor oraşe vest-europene, printre care şi Bari.

Monahismul românesc, distins cu „Trandafirul de argint al Sfântului Nicolae“

Sfântul Nicolae este un sfânt ecumenic şi pentru faptul că el a devenit acum simbolul unităţii creştinilor. La 6 decembrie 2005, cu ocazia comemorării Sfântului Ierarh Nicolae, Institutul pentru Studii Ecumenice al Universităţii Fribourg, din Elveţia, a întemeiat „Die Silberne Rose des heilige Nikolaus von Fribourg“ - „Trandafirul de argint al Sfântului Nicolae de la Fribourg“. Acestă „tradiţie“ a fost inspirată din „die Goldene Roze“- Trandafirul Auriu, pe care papa, începând cu secolul al XI-lea, în a treia duminică a Sfintelor Paşti îl binecuvânta şi apoi îl consacra „persoanelor care, în viaţa lor, asemeni Sfântului Nicolae“ s-au străduit pentru a ajuta Biserica.

Înainte de a fi oferit, acest trandafir este dus, în timpul unui pelerinaj, la Catedrala Sfântului Nicolae din Bari pentru a fi binecuvântat de papă. Primul care a primit distincţia „Trandafirul de argint al Sfântului Nicolae“ a fost Mitropolitul Kyrill al Smolenskului şi Kaliningradului, responsabilul pentru Relaţii Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Ruse, la 19 mai 2006, la Roma.

Anul acesta, distincţia a fost oferită monahismului românesc, reprezentat de stareţa Mănăstirii Văratic, din judeţul Neamţ, stavrofora Iosefina Giosanu. Maica Iosefina a primit această distincţie pe 5 septembrie, în cadrul simpozionului „Monahismul românesc, în trecut şi în prezent“, organizat la Sibiu cu ocazia Adunării Ecumenice, când a susţinut conferinţa cu titlul „Praxis şi Teosis în monahismul românesc“. Cu această ocazie, s-a tipărit o felicitare în 8.500 de exemplare, în interiorul căreia apare fotografia maicii stareţe Iosefina cu distincţia primită, precum şi o rugăciune către Sfântul Nicolae pentru unitatea creştinilor. Acestea au apărut în română, germană, franceză şi italiană, cerându-se ca fiecare monah şi fiecare monahie din Biserica Ortodoxă (au fost impresionaţi de numărul mare de ortodocşi monahi), să citească această rugăciune pentru unitatea creştinilor. „Trandafirul de argint al Sfântului Nicolae“ conferit monahismului românesc va fi expus într-o vitrină specială în muzeul Mănăstirii Văratic.

 

Rugaciunea catre Sfanta Tatiana face minuni pentru cei care trec prin momente grele

 

Cunoscuta in traditia populara drept ocrotitoarea femeilor credinciase, Sfanta Mucenita Tatiana este ajutatoare de noroc si, mai mult de atat, se spune ca oricine se roaga acestei sfinte, va primi un raspuns, mai ales cei credinciosi care tin post si ii ajuta pe cei din jurul lor.

Este bine sa rostesti rugaciunea catre Sfanta Tatiana timp de noua zile la rand, iar prima zi trebuie sa fie chiar pe 12 ianuarie. Rugaciunea se spune dimineata si face adevarate minuni pentru cei care trec prin momente grele. Iata care este rugaciunea catre Sfanta Tatiana, conform Avantaje.ro.

„O, Sfanta Tatiana, fecioara aleasa a Bisericii dreptmaritoare, ceea ce ai proslavit pe Dumnezeu in madularele tale cele mucenicesti, fii ocrotitoarea noastra in fata necazurilor si a primejdiilor. Tu, Sfanta Mucenita, mireasa a lui Hristos Dumnezeu, stiind cuvantul: „oricine va voi sa-si scape sufletul sau il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va castiga”, nu te-ai temut si cu bucurie ti-ai dat viata pentru El.

Sfanta Tatiana, vezi slabiciunile si neputintele noastre, vezi teama noastra de greutati si frica noastra de suferinta si nu ne lasa pe noi, cei ce iubim patimile pacatoase mai mult decat patimirea pentru Hristos si nu suntem vrednici de numele de crestini, dar alergam la ajutorul tau, ca sa mijlocesti pentru noi pururea la iubitorul de oameni Dumnezeu sa punem inceput bun pe calea pocaintei.Sfanta Mucenita Tatiana, asa cum te-au inconjurat pe tine ingerii, asa sa ne inconjoare si pe noi mila Domnului cu rugaciunile tale. Asa cum ranile ti-au fost tamaduite de Hristos, asa sa ne fie si noua tamaduite ranile sufletului prin mijlocirea ta. Ca intariti pe piatra credintei, slava, cinste si inchinaciune sa inaltam Unuia in Treime Dumnezeul nostru, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!”

Acatistul Sfintei Mucenițe Tatiana

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat, Sfântă Muceniță Tatiana, prin slujirea lui Hristos și, fiind rânduită diaconiță a Bisericii Sale, prin zdrobirea capiștilor idolilor te-ai învrednicit de cununa mucenicească; pentru aceasta îți cântăm: Aliluia!

Icosul 1

Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune și prin harul lui Dumnezeu, Căruia din pruncie ți-ai încredințat viața, de mari daruri te-ai învrednicit și de cunună mucenicească, Sfântă Muceniță Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că de bun neam fiind, ai ales smerită viețuire;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi mireasă lui Hristos, prin aleasă slujire;
Bucură-te, că diaconiță după vrednicia ta ai fost rânduită;
Bucură-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobită;
Bucură-te, că pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce din părinți binecredincioși te-ai născut;
Bucură-te, că în mijlocul Romei păgâne ai viețuit;
Bucură-te, că între necredincioși viața ta ca soarele a strălucit;
Bucură-te, că de trei ori tatăl tău antipat al Romei a fost;
Bucură-te, că trufia și necredința nu ți-au schimbat al vieții rost;
Bucură-te, că din pruncie ai crescut în viața creștinească;
Bucură-te, că din aceasta mari daruri aveau să izvorască;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Slujind lui Hristos ziua și noaptea în Biserica Sa cea sfântă, în care erai rânduită diaconiță, ai învățat a sluji Lui în duh și adevăr și a-I cânta fără încetare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Fiind întru domnie împăratul Alexandru copilul, care după mama era închinător lui Hristos, dar pe zeii cei idolești nu-i lepădase din capiștile păgânilor, siliți erau creștinii să slujească idolilor, dar tu, fecioară, ai rămas credincioasă lui Hristos, întru vrednicia de diaconiță, pentru care noi îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce nu te-ai plecat închinării idolești;
Bucură-te, că ai rămas neclintită pe Hristos să-L mărturisești;
Bucură-te, floare nestricăcioasă;
Bucură-te, diaconița lui Hristos cea aleasă;
Bucură-te, cea tare în virtute;
Bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit de daruri multe;
Bucură-te, că prin a ta mărturisire pe mulți ai întărit;
Bucură-te, că și nouă împotriva eresurilor ne ești zid nebiruit;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne ferești de asuprire;
Bucură-te, că din primejdii și ispite ne dăruiești izbăvire;
Bucură-te, ceea ce ne agonisești darul Duhului Sfânt;
Bucură-te, ceea ce întărești credința creștinească pe pământ;
Bucură-te, că ne înveți a sluji lui Hristos cu credință;
Bucură-te, că împotriva dușmanilor Săi ești purtătoare de biruință;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Unindu-se prin viclean prieteșug cei tari ai cetății împotriva dreptcredincioșilor mărturisitori ai lui Hristos, au sporit cetele mucenicilor, care vor aduce de-a pururi lui Dumnezeu slavoslovii: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Întru acea vreme prinsă fiind și tu, fecioară, ceea ce slujeai ca diaconiță în biserica cea creștinească a Romei, ai fost dată la muncire, dar ai rămas neplecată poruncilor eparhului de a jertfi idolilor; iar noi, văzând tăria credinței tale, cu umilință strigăm:
Bucură-te, tăria credinței;
Bucură-te, steagul biruinței;
Bucură-te, stâlpul mărturisirii creștine;
Bucură-te, că tiranul eparh nu te-a putut pleca pe tine;
Bucură-te, că prin eresuri și rătăciri ne arăți calea cea dreaptă;
Bucură-te, că Biserica mărturisitoare de la tine întărire așteaptă;
Bucură-te, că ne ești scut nebiruit împotriva dușmanilor;
Bucură-te, ceea ce ești dăruitoare neobosită sărmanilor;
Bucură-te, tare apărătoare în primejdii și nevoi;
Bucură-te, ceea ce te rogi necontenit lui Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, că pe pământ ai fost diaconiță a lui Hristos;
Bucură-te, că și în cer ești mijlocitoare nouă celor de jos;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Voind necredinciosul eparh să te plece slujirii celei idolești, a poruncit să fii dusă în capiștea idolilor, dar cu puterea rugăciunilor tale, capiștea s-a sfărâmat. Iar cei de față văzând minunea aceasta, slăveau pe Unul Dumnezeu cel Adevărat, strigând Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Fiind dusă în fața judecătorului după sfărâmarea capiștei, ai fost supusă la munci fără seamă, dar întărită fiind cu putere dumnezeiască, ai suferit cu multă răbdare mucenicia pentru Hristos, încât mai mult slăbeau muncitorii ce-ți strujeau trupul cu cazne de tot felul. Iar cei ce au văzut aceasta au mărturisit pentru tine, zicând:
Bucură-te, ceea ce la tot felul de munci ai fost supusă;
Bucură-te, îți strigăm văzând tăria ta cea nespusă;
Bucură-te, că prin chinuri ți-ai împletit cununa muceniciei;
Bucură-te, că ți-ai primit răsplata jertfelniciei;
Bucură-te, că ai uimit pe muncitori prin a ta bărbăție;
Bucură-te, scut nebiruit al celor ce se roagă ție;
Bucură-te, ceea ce ai pierdut rătăcirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce lumina dreptei credințe faci să izvorască;
Bucură-te, păzitoarea noastră de orice rătăcire;
Bucură-te, sprijin și liman de mântuire;
Bucură-te, Tatiana, floarea cea aleasă;
Bucură-te, făclie mult luminoasă;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Muncită fiind, Sfântă Muceniță Tatiana, cu felurite munci, te rogi lui Hristos pentru muncitorii tăi, ca să le dea lor lumina cunoștinței celei adevărate, și străluciți fiind ei cu darul Duhului Sfânt, prin rugăciunile tale, împreună ați strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Întocmai ca și Sfântul și întâiul Mucenic Ștefan te-ai rugat, fecioară, pentru cei ce te munceau, iar aceștia câștigați au fost prin rugăciunile tale la adevărata cunoștință de Dumnezeu și împreună cu tine au primit mucenicia, pentru care noi laude îți aducem, grăind:
Bucură-te, că prin răbdarea ta ai câștigat alte opt suflete pentru Hristos;
Bucură-te, că de la idoleasca rătăcire i-ai întors;
Bucură-te, că ei chiar în sângele lor s-au botezat;
Bucură-te, că împreună cu tine munci grele au răbdat;
Bucură-te, că și azi pe mulți îi întorci la credință;
Bucură-te, că împotriva celui rău ne dai biruință;
Bucură-te, solitoare bună către Dumnezeu;
Bucură-te, nădejde de mântuire a sufletului meu;
Bucură-te, că cei binecredincioși sprijinul tău caută;
Bucură-te, a fecioarelor podoabă de laudă;
Bucură-te, floare neveștejită cu bun miros;
Bucură-te, odor strălucit mult luminos;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Tăindu-li-se capul celor opt împreună pătimitori cu tine, pe care-i câștigaseși la adevărata credință, s-au învrednicit astfel a intra degrabă în ceata mucenicilor, unde neîncetat cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După aceasta, fiind adusă din nou în fața judecătorului, ai stat înaintea lui cu trupul întreg și sănătos și chip luminos, de care lucru minunat acela mirându-se, cumplit a poruncit să-ți biciuiască tot trupul cu bice, iar tu, muceniță a lui Hristos, ai răbdat cu bucurie și această muncire, pentru care noi te lăudăm zicând:
Bucură-te, că în chip minunat rănile ți se vindecau;
Bucură-te, că muncitorii tăi de-așa minuni se mirau;
Bucură-te, că ai stat înaintea judecătorului cu trup sănătos;
Bucură-te, că îți era smerit chipul și luminos;
Bucură-te, că acela de mânie, pentru această minune, s-a umplut;
Bucură-te, că la munci grele iarăși să te supună au început;
Bucură-te, că și pe acelea cu bucurie le-ai răbdat;
Bucură-te, că tot trupul de răni ți-a fost brăzdat;
Bucură-te, că întărești pe tot omul ce în nevoi se frânge;
Bucură-te, că păcatului te-ai împotrivit până la sânge;
Bucură-te, că în ispite și dureri te avem ajutătoare;
Bucură-te, a mucenițelor prealuminoasă floare;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Cu felurite chinuri au căutat cumpliții muncitori a te face, Sfântă Tatiana, să te lepezi de credința creștină, dar tu nu încetai a-I sluji lui Hristos, Mirele tău Cel Preaales și, ridicând ochii spre cer, întărită prin puterea Lui, Îi cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Cu harul lui Dumnezeu fiind întărită, răbdat-ai cu bucurie toate caznele, de aceea la felurite munci ai fost supusă, dar nu au dovedit tăria ta, Sfântă Muceniță a lui Hristos, ci mai mult slăbeau muncitorii de mulțimea loviturilor, că și cu toiege ai fost bătută, fiind întinsă pe pământ în chipul crucii; iar noi, văzând  tăria ta, unele ca acestea îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai răbdat nespuse munci pentru Hristos;
Bucură-te, că în chipul crucii ai fost întinsă la pământ jos;
Bucură-te, că fiind bătută cu toiege, ai răbdat cu tărie;
Bucură-te, că pentru a ta răbdare, până azi laude îți aducem ție;
Bucură-te, că muncitorii tăi oboseau de greul loviturilor;
Bucură-te, că tu sufereai cu blândețe mulțimea chinurilor;
Bucură-te, că prin a ta răbdare și pe noi ne întărești în ispite;
Bucură-te, liman lin al sufletelor chinuite;
Bucură-te, că pentru Iisus Cel răstignit ai pătimit;
Bucură-te, că al tău trup în chipul crucii ți s-a răstignit;
Bucură-te, că Hristos ți-a dat slăvită cunună;
Bucură-te, a noastră propovăduitoare preabună;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 8-lea

În așa cumplite munci fiind, înșiși îngerii înconjurau trupul tău istovit de mulțimea bătăilor, lovind împreună pe cei ce te munceau, încât au murit nouă dintr-înșii, iar tu ai rămas nevătămată, de care vedere minunându-se toți cei din jur, slăveau pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Iară tu, dacă ai văzut sălbăticia muncitorilor tăi, batjocoreai răutatea lor și nimicnicia zeilor, întărindu-te și mai mult în credință și, plecându-se ziua, de către seară ai fost aruncată în temniță, unde toată noaptea lumina cerească te-a strălucit și îngerii împreună cântau, de care minune uimiți fiind, laude ca acestea aducem ție:
Bucură-te, că ai batjocorit neputința idolească;
Bucură-te, că ai înfrânt izvodirea lor cea drăcească;
Bucură-te, că prin a ta pătimire s-a slăvit numele lui Hristos;
Bucură-te, că L-ai arătat tuturor ca un soare luminos;
Bucură-te, că și în temniță ai fost aruncată;
Bucură-te, că acolo de îngeri ai fost înconjurată;
Bucură-te, că lumina cerească te-a strălucit;
Bucură-te, că a-L vedea aievea pe Hristos te-ai învrednicit;
Bucură-te, că acum necontenit împreună cu îngerii petreci;
Bucură-te, că de slava Mirelui tău cel ceresc te bucuri în veci;
Bucură-te, că celor ce te cheamă în ajutor le dai bucurie;
Bucură-te, povățuitoarea celor ce cu credință se roagă ție;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 9-lea

Adusă fiind a doua zi din nou înaintea judecătorului și stând în fața lui iar, cu chipul prealuminos și sănătos, ai minunat pe toți cei ce te vedeau, iar tu slăveai pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Văzând judecătorul că nu te poate birui cu nici un fel de munciri, a încercat să te înduplece cu viclene uneltiri și ademeniri ca să te plece să aduci împreună cu ei jertfă idolilor. Iar tu cu înțelepciune te-ai arătat ca și cum ai primi să jertfești lor și fiind dusă în capiștea idolească, ridicând ochii către cer și rugându-te fierbinte, s-a făcut tunet înfricoșător și fulgere căzând din cer au pustiit capiștea, prefăcând în cenușă toți idolii și pe slujitorii lor și mulțime de norod, pentru care biruință, cu bucurie te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că nu te-ai lăsat înduplecată prin nici o muncire;
Bucură-te, că nu te-au putut pleca nici prin vicleana uneltire;
Bucură-te, că ai rămas neclintită în mărturisirea lui Hristos;
Bucură-te, că pentru aceasta te-ai învrednicit de un har mult prețios;
Bucură-te, că prin tine s-a zdrobit capiștea idolească;
Bucură-te, că tunete și fulgere din cer au căzut s-o zdrobească;
Bucură-te, că ale tale rugăciuni toate s-au împlinit;
Bucură-te, că ți-a ascultat ruga Iisus Hristos, Mirele tău Cel iubit;
Bucură-te, ceea ce plină de înțelepciune te-ai arătat;
Bucură-te, că pe toți prin minunea aceasta i-ai înfricoșat;
Bucură-te, că zdrobești pe hulitorii de Dumnezeu;
Bucură-te, că ești ajutătoare celor ce cheamă numele tău;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Adusă fiind din nou, Sfântă Muceniță Tatiana, în divan, ți-a fost spânzurat trupul și strujit tot cu unghii de fier, dar duhul nu au putut să ți-l plece spre idolească slujire, ci mai mult te întăreai în dumnezeiasca credință, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Fiind din nou aruncată în temniță, iarăși îngerii lui Dumnezeu cu luminare au venit să-ți slujească și ți-au tămăduit toate rănile trupului, și ți-au întărit duhul, pentru care noi, bucurându-ne, strigăm:
Bucură-te, ceea ce lui Hristos I-ai slujit cu credință;
Bucură-te, că în chinuri și în munci El ți-a dat biruință;
Bucură-te, că te-ai învrednicit ca îngerii să-ți slujească;
Bucură-te, că prin ei ai înfrânt închinarea idolească;
Bucură-te, că de îngeri ți s-au tămăduit rănile trupului;
Bucură-te, că prin dânșii ți-ai întărit virtuțile sufletului;
Bucură-te, că salți cu îngerii împreună;
Bucură-te, ceea ce ești către Dumnezeu solitoarea noastră cea bună;
Bucură-te, că în primejdie chemăm al tău nume;
Bucură-te, că și azi împarți tămăduiri și faci minuni în lume;
Bucură-te, că prin tine de mari daruri ne învrednicim;
Bucură-te, că prin tine ne învățăm cum se cade lui Hristos să-I slujim;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Fiind scoasă din nou afară din temniță, Sfântă Muceniță Tatiana, ai fost aruncată în priveliște, spre mâncare unui leu înfricoșător, și spre uimirea tuturor, acela s-a apropiat lingându-ți mâinile, dar când l-au scos de acolo s-a repezit asupra unui cinstit boier, ucigându-l, de care lucru mulți înfricoșându-se, slăveau pe Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Iscodind noi chinuri, ți-au strujit cumplit tot trupul, Sfântă Muceniță a lui Hristos, dar tu pe toate le-ai răbdat cu bărbăție, iar muncitorii tăi cădeau de ostenelile muncirii, mulți fiind uciși prin puterea îngerilor, care nevăzut te ocroteau și întorceau loviturile asupra celor ce te loveau. Apoi în foc aruncată ai fost, dar nici focul nu te-a vătămat, de care minuni cutremurați fiind, slăvim pe Dumnezeu strigând:
Bucură-te, că nu s-au aflat munci prin care să fii biruită;
Bucură-te, Mucenița lui Hristos cea iubită;
Bucură-te, că și îngerii slăveau a ta pătimire;
Bucură-te, că celor zdrobiți le dai tămăduire;
Bucură-te, cununa muceniciei cea nestricăcioasă;
Bucură-te, diaconița cea preaaleasă;
Bucură-te, floarea Bisericii cea cu bun miros;
Bucură-te, vrednica slujitoare a Domnului Hristos;
Bucură-te, că în primejdii la tine toți năzuim;
Bucură-te, că de la racla moaștelor tale noi har dobândim;
Bucură-te, că ești întărirea credinței creștine;
Bucură-te, limanul celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Socotind nepricepuții tăi muncitori că nu cu a lui Hristos putere, ci cu vrăjitorie zdrobești toată puterea lor, ți-au tăiat părul, crezând că așa te vor putea birui, dar tu râzând de nepriceperea lor slăveai pe Dumnezeu, Cel ce-ți dădea putere, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Bucurându-se de socotința lor cea dobitocească și încredințați că ți-au luat toată puterea prin tăierea părului, te-au închis iar într-o capiște idolească, dar petrecând acolo două zile în dumnezeiască strălucire, când ai fost scoasă din capiște din nou s-au aflat zdrobiți idolii, de care lucru mâniindu-se cumplit judecătorul, nemaiștiind ce munci să iscodească, ți-a tăiat cinstitul cap, luând desăvârșit cununa mucenicească, împreună cu binecredinciosul tău tată, pentru care noi cu laude te cinstim:
Bucură-te, că prin deșarta cugetare, au socotit puterea ta vrăjmășească;
Bucură-te, că ai batjocorit nesocotința lor cea drăcească;
Bucură-te, că zadarnic ți-au tăiat părul ca să-ți ia puterea;
Bucură-te, că tărie îți era credința și vederea;
Bucură-te, că prin tunderea părului puterile nu-ți slăbesc;
Bucură-te, ne rugăm ție și noi;
Bucură-te, că prin tăierea părului și noi patimile ni le răstignim;
Bucură-te, că în ispite și în patimi cu tine pe vrăjmaș îl biruim;
Bucură-te, ceea ce petreci cu cetele îngerești;
Bucură-te, că nouă, credincioșilor, mult folositoare ne ești;
Bucură-te, mângâierea și întărirea mireselor lui Hristos;
Bucură-te, al cetății Craiovei mărgăritar mult luminos;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul al 13-lea

Preacinstită și întru tot lăudată Sfântă Muceniță Tatiana, care prin aleasă slujire te-ai învrednicit a fi diaconiță a lui Hristos și prin nenumăratele și grelele munci pe care le-ai suferit ai întărit mărturisirea credinței într-un singur Dumnezeu, zdrobind capiștea idolească prin puterea rugăciunilor tale, și ai primit cununa muceniciei prin tăierea capului, auzi rugăciunea noastră și ne izbăvește de toată înconjurarea dușmanilor văzuți și nevăzuți și mai ales apără turma lui Hristos, care este Biserica, de toate eresurile și rătăcirile și ne ajută ca într-o unire să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune…, Condacul 1: Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat…, și se face otpustul.

Icosul 1

Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune și prin harul lui Dumnezeu, Căruia din pruncie ți-ai încredințat viața, de mari daruri te-ai învrednicit și de cunună mucenicească, Sfântă Muceniță Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că de bun neam fiind, ai ales smerită viețuire;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi mireasă lui Hristos, prin aleasă slujire;
Bucură-te, că diaconiță după vrednicia ta ai fost rânduită;
Bucură-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobită;
Bucură-te, că pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce din părinți binecredincioși te-ai născut;
Bucură-te, că în mijlocul Romei păgâne ai viețuit;
Bucură-te, că între necredincioși viața ta ca soarele a strălucit;
Bucură-te, că de trei ori tatăl tău antipat al Romei a fost;
Bucură-te, că trufia și necredința nu ți-au schimbat al vieții rost;
Bucură-te, că din pruncie ai crescut în viața creștinească;
Bucură-te, că din aceasta mari daruri aveau să izvorască;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!

Condacul 1

Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat, Sfântă Muceniță Tatiana, prin slujirea lui Hristos și, fiind rânduită diaconiță a Bisericii Sale, prin zdrobirea capiștilor idolilor te-ai învrednicit de cununa mucenicească; pentru aceasta îți cântăm: Aliluia!

Sinaxar 12 Ianuarie

 În aceasta luna, în ziua a douasprezecea, pomenirea sfintei mucenite Tatiana.

Aceasta sfânta mucenita era de neam din Roma cea veche, si a trait pe timpul împaratiei lui Alexandru. Tatal ei a îndeplinit de trei ori dregatoria de consul, iar in timpul imparatului Alexandru Sever (222-235) a devenit si diacon al Bisericii. Iar sfânta, pentru ca marturisea pe Hristos au dus-o la împarat. Intrând împreuna cu împaratul în templul idolilor, prin rugaciunea ei, s-au zguduit si au cazut jos idolii din templu. Pentru aceasta a fost supusa la felurite chinuri si apoi i s-a taiat capul.

Acum, sfântul ei cap se afla în Catedrala mitropolitana din Craiova, în aceeasi racla cu sfintele moaste ale sfântului ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului si ale sfintilor mucenici Serghie si Vah.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Petru Avesalonitul.

Acest sfânt mucenic, înflorind cu evlavia credintei si cu virtutea trupului, a marturisit pe Hristos cu îndrazneala tinereasca. Atunci dregatorul Elevterupolei l-a prins si, neputând sa-l înduplece cu maguliri si nici sa-l înspaimânte cu îngroziri, l-a aruncat în foc, unde sfântul a primit cununa de mucenic.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Mertie.

Acest sfânt mucenic era ostas din ceata Mavrilor, în timpul împaratiei lui Diocletian. Si neplecându-se sa aduca jertfa idolilor, i s-a luat cingatoarea ostaseasca si vrednicia pe care o avea si a fost batut pâna la sânge. Dar el a rabdat si n-a scos nici un cuvânt, încât a mirat si a înspaimântat pe împarat. Pentru aceasta a fost si mai mult chinuit si apoi a fost aruncat în temnita. Si dupa opt zile, si-a dat în mâinile lui Dumnezeu cinstitul sau suflet, iar din trupul lui s-a raspândit multa mireasma.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor opt mucenici de la Niceea, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintei mucenite Eutasia, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Ilie, facatorul de minuni.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Teodor al Evhaitelor, a cuvioasei Teodosia cea din Alexandria si a sfântului mucenic Alexandru cel din apropierea sfintilor apostoli.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna ianuarie în 12 zile: pomenirea Sfintei Mucenițe Tatiana (+235)

Aceasta a fost din Roma veche, pe vremea împărăţiei lui Alexandru Sever (223-235), din părinţi credincioşi, tatăl ei, în trei rânduri, a fost în dregătoria de guvernator şi se bucura de multă cinste în senatul roman, neştiindu-se că era creştin. Şi a crescut fericita în casa părinţilor ei, cu bună cuviinţă şi cu frică de Dumnezeu şi cu bucurie se împărtăşea din tainele nepieritoare ale credinţei. Şi, ajungând ea în vârstă, n-a voit să se mărite, ci îşi petrecea viaţa în curăţie şi în dragostea lui Hristos, dorind din tot sufletul să-I fie mireasă Lui, Căruia Ii slujea ziua şi noaptea, jertfindu-se pe sine şi cu fapte bune împodobindu-se. Deci, fericită că şi părinţii ei binecuvântau această hotărâre, Tatiana cu şi mai mare râvnă slujea Domnului, încât s-a învrednicit şi de cinstea de a fi diaconiţă a Bisericii din Roma, după rânduielile de atunci ale Bisericii.

  Şi Împăratul, pe vremea aceea, nu prigonea el însuşi, dar lăsa pe dregătorii mai mici să facă ce vor cu creştinii. Şi, pornindu-se prigoana contra creştinilor, din partea necredincioşilor, a fost prinsă şi Tatiana, mărturisind că este creştină. Şi, nevoind ca sa se lepede de Hristos, din porunca mai-marilor cetăţii, a fost pusă la chinuri şi munci cumplite: bătăi, scoaterea ochilor, golătatea trupului, scrijelirea pe trup cu bricele, aruncarea în temniţă, tăierea sânilor, aruncarea la fiare, spânzurarea şi strujirea trupului la stâlp, aruncarea în foc. Dar toate le-a îndurat cu putere de Sus, de parcă nici o durere nu simţea, dimpotrivă, cu toate schingiuirile prigonitorilor, ea neîncetat vestea poporului de faţă, puterea şi chemarea lui Hristos, că mulţi necredincioşi veneau la credinţa Mântuitorului. Deci, au poruncit să i se taie capul şi, împreună cu ea, s-a tăiat capul şi tatălui ei.

  Şi se află capul ei astăzi în Catedrala Mitropoliei Olteniei, din Craiova, adus în ţară de evlaviosul Domn Neagoe Basarab.

Mai multe despre Pătimirea Sfintei Muceniţe Tatiana fecioara şi a celor împreună cu dânsa sunt scrise în Vieţile Sfinţilor.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Atanasie, despre călcarea de lege.

  Cel ce nu face voile lui Dumnezeu, în cursa diavolului este. Că precum o pasare, chiar daca nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde într-o cursă, se află în întregime în stăpânirea celui ce a pus laţul, aşa şi noi, prin viata şi prin credinţa cea rea, cădem în stăpânirea diavolului. Căci grăieşte Domnul: „Nu tot cel ce-Mi zice Mie, Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor.” Şi iarăşi zice: „Nu vă ştiu pe voi, depărtaţi-vă de la Mine toţi cei ce lucraţi fărădelege.” Vedeţi oare ce fel de dobândă avem dintr-o credinţă fără de fapte bune? Că şi fecioarelor, tot aşa le-a zis: „Nu vă ştiu pe voi!” Deci, ce au câştigat din fecioria cea cu atâta osteneală agonisită, daca nu vrea să le ştie pe dânsele Stăpânul? şi mai sunt, şi în alte locuri din Scriptură mulţi neosândiţi pentru credinţă, dar chinuiţi pentru viata lor cea rea. Dar cei ce nu păzesc poruncile, aceia de tot vor pieri. Că şi fecioarele acelea, nu pentru desfrânare n-au intrat în viaţă, nici pentru beţie, nici pentru zavistie, nici pentru rea-credinţă, ci numai pentru lipsa undelemnului, ca cele ce nu făceau milostenie. Că undelemnul milosteniei însemnează, ca aceea ce curăţeşte tot păcatul şi apropie pe om de Dumnezeu. Că aţi auzit şi pe Însuşi Domnul, zicând către cei nemilostivi: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic.” şi nu le-a adus aminte de nici un păcat de alt fel, ci numai atât le-a zis: „Ca n-aţi făcut milostenie, nici aţi hrănit pe fraţii mei, pentru aceea nu vă ştiu pe voi.”

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Evagrie, despre smerenie şi înălţare

  Pentru ce te mândreşti omule, tină fiind şi gunoi. Şi de ce te umfli şi, mai presus de nori, te înalţi? Cercetează şi-ţi cunoaşte firea ta, că pământ eşti şi cenuşă şi, peste puţină vreme, în ţărână te risipeşti. Acum eşti mândru, şi peste puţin, vierme. De ce îţi înalţi ceafa care, după puţină vreme, putrezeşte. Este mare omul ajutorat de Dumnezeu, că, părăsit fiind, şi-a cunoscut neputinţa sa. Că nici un bine nu ai, pe care să nu-l fi luat de la Dumnezeu, pentru ce, dar, te faci minunat, trăind doar numai până dimineaţa? De ce te împodobeşti cu darul lui Dumnezeu, ca şi cum l-ai fi câştigat de aiurea? Să cunoşti pe Cel Preaînalt şi să nu te înalţi peste fire; zidire a lui Dumnezeu fiind, să nu te lepezi de Cel ce te-a zidit. Ajutor primind de la Dumnezeu, nu întoarce spatele Datatorului cel Bun. La înălţime de viaţă te-ai suit, dar El ţi-a dat-o. Ai săvârşit vreo faptă bună, dar El ţi-a ajutat, lucrând cu tine împreună. Mărturiseşte pe Cel ce te-a ridicat pe tine. Om eşti, să nu-ţi treci marginea firii. Cunoaşte-ţi ce-i al tău, ca şi ce-i al firii tale. Să nu te lepezi, din răutate de neam şi de fire, chiar daca acesta-i smerit şi simplu, iar tu ai ajuns mare, că Acelaşi Ziditor pe amândoi v-a zidit. Să nu asupreşti pe cel smerit, că-i mai tare decât tine şi, mergând mai aproape de pământ, nu cade rău, iar cel înalt, de va cădea, se va sfărâma. Putred scaun este mândria, că cel ce şade pe ea, degrabă cade. Iar cel smerit totdeauna stă tare, şi mândria nu-i clatină lui piciorul niciodată. Omul cel mândru, este ca un copac fără rădăcini, nu suferă furtuna vânturilor. Gândul cel smerit cetate îşi zideşte şi cel ce locuieşte în el nesurpat este. Spuma de pe apă piere şi pomenirea celui mândru nu rămâne după moarte. Cuvântul celui smerit este tărie sufletului, iar celui mândru este plin de mânie.

  Rugăciunea celui smerit trece şi soseşte la Dumnezeu, iar a celui mândru mânie pe Dumnezeu. Când ai ajuns chiar la vârful faptelor bune, nici atunci nu este trebuinţă să te lauzi. Că cel ce cade jos, de pe pământ, degrabă se scoală, iar cel ce cade de sus, capătă rană de moarte. Toiagul este chip şi semn al învăţăturii, că, pe acesta avându-l omul, trece Iordanul vieţii. Toiagul în mâinile calatorului este de trebuinţă pretutindenea şi la tot lucrul. Şi învăţătura cea din fapte, îndreptează viaţa omului. Toiagul cel aruncat s-a prefăcut în şarpe. Şi învăţătura cea din fapte, aruncată în dulceaţa cea trupească, călcata şi stricată se face.

Întru această zi, cuvânt din Scara, despre răbdare în ascultare.

  Marele meu prieten, Ioan Savaitul mi-a povestit nişte întâmplări vrednice de auzit. Iar tu, Cuvioase, cunoaşte din păţaniile lui, că acel bărbat era om fără de patimă şi curat de orice minciuna. El mi-a povestit următoarele:
   „ În mănăstirea mea din Asia, era un bătrân vestit de leneş şi de nestăpânit, dar grăiesc nu judecându-l ci ca să dau pe faţă adevărul. Şi el dobândise, nu ştiu cum, un ucenic mai tânăr, cu numele Acachie, cam simplu cu duhul, dar înţelept cu gândul. El atâta a răbdat de la un bătrân ca acela, încât multora li se părea de necrezut, căci îl chinuia cumplit în fiecare zi, nu numai cu sudălmi şi necinstiri, ci până şi cu lovituri cu băţul. Răbdarea lui era însă de dobitoc. Deci, văzând eu cum suferă el, în fiecare zi, rele pătimiri, în cel mai de pe urmă hal, ca un rob cumpărat, l-am întrebat, într-una din multele mele întâlniri cu el: „Ce mai e nou pe la voi, frate Acachie? Cum merg treburile pe ziua de azi?” Iar el îmi arata fără gând rău, o dată un ochi învineţit, altă dată grumazul plin de vânătăi, iar altă dată capul plin de cucuie. Deci, cum îl ştiam iubitor de pătimiri, i-am spus: „Mergi bine, mergi bine, rabdă şi te vei folosi.” Deci, petrecând el în acest chip la acel bătrân nemilostiv, nouă ani, s-a dus către Domnul. Si, după cinci zile de la îngroparea lui în cimitirul părinţilor, bătrânul acelui Acachie s-a dus la un mare duhovnic din cei de acolo şi i-a spus: „A murit fratele Acachie, părinte!” Iar duhovnicul, cum a auzit vestea, a răspuns celui ce grăia: „Bătrâne, crede-mă ca eu nu te cred.” El a zis: „Vino şi vezi!”

  Atunci s-a sculat repede bătrânul şi s-a dus la cimitir cu stareţul fericitului luptător si, dacă, a ajuns acolo, a strigat bătrânul, ca la unul ce trăieşte, către cel ce cu adevărat viază întru adormire şi îi zise: „Murit-ai frate Acachie?” Iar înţeleptul, arătându-se şi după moarte ascultător, răspunse marelui bătrân: „Cum e cu putinţă, părinte, să moară un iubitor de ostenelile ascultării?” Atunci bătrânul, care îi fusese mai înainte îndrumător, cuprins de spaimă, a căzut la pământ, curgându-i lacrimi pe faţă, şi, cerând de la egumen o chilie în apropierea mormântului, a trăit de atunci înainte acolo, înţelepţeşte, zicând necontenit către părinţi: „Rugaţi-vă pentru mine, ca am săvârşit ucidere!” Dumnezeului nostru, slavă!