Sfânta Muceniță Tatiana s-a născut în Roma cea veche, din părinți de neam mare, pentru că tatăl său a fost de trei ori antipat, însă binecredincios creștin și temător de Dumnezeu, păzind în taină sfântă credință, în care și pe fiica sa, adică pe Sfânta Tatiana, a crescut-o cu bunăcuviință și frică de Dumnezeu, învățând-o și dumnezeieștile cărți.
Venind aceasta în vârstă și nevrând să se însoțească cu bărbat, își petrecea în feciorie și curăție viața, pentru că s-a făcut mireasă lui Hristos, fiind rănită de dragostea Lui, și Aceluia slujea ziua și noaptea, omorându-și trupul în post și rugăciuni, robindu-l duhului. Apoi s-a învrednicit de slujbă bisericească pentru viața sa îmbunătățită și slujea lui Dumnezeu îngerește, deși era în trup; după aceea, cu mucenicească cunună a încununat Hristos Dumnezeu pe mireasă Sa, a cărei pătimire a fost astfel:
Fiind ucis de romani prea nelegiuitul împărat al Romei, Antonin Eliogabal (218-222), al cărui trup a fost târât spre batjocură prin cetate, aruncat în râul Tibru; după dânsul a fost ridicat la împărăție tânărul copil Alexandru Sever (222-235), care era numai de 16 ani.
Acela avea mamă creștină, numită Iulia Mamia, de la care învățase a cinsti pe Hristos, însă nu cu dreaptă credință, că nici pe idoli nu-i lepăda, ci se închina lor ca unor vechi zei ai Romei, având în palatele sale și chipul lui Hristos și pe al necuratului Apolon, pe al lui Avraam, cel din legea veche, și al lui Orfeu cel elinesc, precum și alți idoli.
Drept aceea, Alexandru nu prigonea pe creștini, ca cel născut din maică creștină, însă antipații și eparhii lui făceau mare răutate credincioșilor; căci din pricina tinereții lui, cârmuirea împărăției era încredințată unora din boieri, între care mai întâi era Ulpian, eparhul cetății, aspru din fire și mare vrăjmaș al creștinilor.
Aceia, ocârmuind toate în numele împărătesc, trimiteau porunci pretutindeni, ca „galileenii” (așa numeau ei pe creștini) cu chinuri și cu moarte să fie siliți la închinarea zeilor romanilor; și erau aleși spre pierderea creștinilor cei mai cumpliți slujitori idolești: Vitalie, comitul, Vas Cubiculariu și Caius Domesticus. Și se vărsa ca apa sângele creștinilor, fără cruțare, atât în Roma, cât și în toate părțile stăpânirii romane.
Într-acea vreme, Sfânta fecioară Tatiana, diaconița Bisericii Romei, a fost prinsă de cei necredincioși și adusă în capiștea lui Apolon, să se închine acestuia. Ea însă s-a rugat lui Hristos, Dumnezeul său, și îndată s-a făcut cutremur, încât a căzut idolul, zdrobindu-se în bucăți; apoi a căzut și o parte din templu și a ucis pe mulți dintre necredincioșii care erau acolo înăuntru, precum și pe slujitori; iar diavolul care locuia în idol, răcnind cu mare glas, a fugit cu tânguire din locul acela, auzind toți chiotul lui și văzându-l fugind în întuneric, prin văzduh.
Atunci, păgânii au dus-o la judecată și la chinuire; dar mai întâi au bătut-o fără milă peste obraz slujitorii tiranilor și apoi i-au scos ochii cu undițele. Multă vreme fiind chinuită, chinuitorii au slăbit, pentru că sfânta era înaintea celor ce o băteau ca o nicovală tare, încât cei ce o chinuiau aveau dureri mai mari decât mucenița; ba încă și de îngerii, care stăteau nevăzuți lângă dânsa, erau loviți peste obraz. Deci strigau către judecătorul cel fără de lege, rugându-l să le poruncească să înceteze a chinui pe nevinovata fecioară, fiindcă singuri spuneau că primesc mai multă muncă decât dânsa.
Iar ea se ruga lui Dumnezeu pentru chinuitorii ei, să le dea cunoștința adevărului; și a fost auzită, pentru că li s-a arătat o lumină cerească, și ochii lor cei sufletești deschizându-li-se, au văzut patru îngeri înconjurând pe sfânta, apoi au auzit un glas din cer care venea spre sfânta, și au căzut la pământ înaintea ei, zicând: „Iartă-ne, slujitoarea adevăratului Dumnezeu, iartă-ne de cele ce ți-am făcut fără de voie”. Deci, au crezut în Hristos, fiind opt la număr, și s-au botezat în sângele lor; căci au fost chinuiți cumplit, pentru mărturisirea lui Hristos și li s-au tăiat capetele cu sabia.
Într-altă zi, judecătorul cel nedrept, șezând în divan, a pus iarăși de față la întrebare pe Sfânta fecioară Tatiana, care a stat înainte întreagă și sănătoasă cu trupul, având fața luminată și ochii veseli, dar neputând cu cuvinte s-o înduplece la idoleasca jertfă, a poruncit s-o dezbrace și să-i taie trupul cu brice. Feciorescul ei trup era alb ca zăpada și când o atingeau cu bricele, curgea din răni lapte în loc de sânge și ieșea o mireasmă plăcută ca dintr-un vas de aromate.
Sfânta, ridicându-și ochii spre Mirele său Hristos, se ruga în chinuri. Apoi au întins-o la pământ, în chipul crucii, și mai mult au bătut-o cu toiagul, ostenind și schimbându-se mulți slujitori; pentru că îngerii lui Dumnezeu, ca și mai înainte, stând acolo nevăzuți, loveau pe cei ce băteau pe sfânta și slujitorii adevereau aceasta că sunt bătuți de o mână nevăzută cu vergi de fier, pentru care au murit nouă dintr-înșii, fiind uciși de mâna îngerilor, iar ceilalți au căzut zdrobiți abia cu viață; iar sfânta batjocorea pe judecător și pe chinuitorii ei, defăimând pe idolii lor.
După aceasta, trecând ziua, au aruncat-o în temniță, unde toată noaptea rugându-se și cântând, lumina cerească o acoperea și îngerii lui Dumnezeu cântau împreună cu dânsa; iar a doua zi, scoțând-o iarăși la judecată, se arăta cu corpul mai sănătoasă și cu fața mai frumoasă ca mai înainte, încât s-au mirat toți, deși cu cuvinte amăgitoare o îndemnau să se plece la un gând cu ei și să aducă jertfă Artemizei, zeița lor cea mare.
Sfânta fecioară se arătă ca și cum s-ar fi învoit cu sfatul lor și o duseră cu slavă în templul Artemizei; dar diavolul cel ce locuia în idolul acesta, înțelegând venirea Tatianei, cu glas mare a strigat: „Vai mie! Vai mie! Unde voi fugi de la Duhul Tău, Dumnezeule al Cerului, pentru că foc din cele patru unghiuri ale templului mă izgonesc”.
Când s-a apropiat sfânta de templu, a făcut semnul Sfintei Cruci și, ridicându-și ochii în sus, s-a rugat lui Dumnezeu, și îndată s-au făcut fulgere și un tunet înfricoșat, apoi cazând foc din cer, a ars templul și idolul împreună cu slujitorii; iar jertfele le-au prefăcut în cenușă și mulți din popor au căzut morți, fiind loviți de trăsnet. Pentru aceasta, au dus-o în divan și acolo au spânzurat-o, și cu unghii de fier au însângerat-o; atunci și sânii ei au fost rupți cu acele fiare. Apoi, aruncând-o din nou în temniță, îngerii lui Dumnezeu cu lumina cerească au venit iarăși la dânsa și, tămăduind-o de răni, au făcut-o sănătoasă, fericindu-i pătimirea ei cea bărbătească.
A doua zi a fost dată spre mâncare unui leu înfricoșat, în priveliște, care, văzând-o, a început a se gudura și a-i mângâia picioarele. Când l-au luat pe leu din priveliște și-l duceau la locul său, s-a repezit pe neașteptate la un boier cinstit, anume Eumenie, și l-a ucis pe loc. Apoi iarăși au spânzurat pe Sfânta Tatiana și mai cumplit au zgâriat-o; iar chinuitorii ei erau loviți și omorâți de îngeri nevăzuți. După aceea, aruncând-o în foc, focul nu ardea, pentru că își potolea puterea sa arzătoare, cinstind pe roaba lui Hristos. Toate aceste preamărite minuni se socoteau de păgâni nu ca puteri ale lui Hristos, ci ca vrăjitorie. Deci, i-au tuns părul capului ei, pentru că ziceau că în părul său are farmece, care o apără de orice vătămare.
După tăierea părului, au închis-o în templul lui Jupiter, pentru că li se părea că de acum nu mai poate să facă niciun rău idolului lor, de vreme ce, odată cu părul s-au luat de la dânsa și vrăjile. Sfântă a petrecut în acea închisoare două zile, cu lumina cea obișnuită ce venea din cer strălucind, mângâindu-se de îngeri. A treia zi au venit slujitorii cu poporul, vrând să aducă jertfă zeului Jupiter. Când au deschis templul, au văzut pe idolul lor căzut la pământ și sfărâmat ca praful; iar sfânta se veselea în Hristos, Dumnezeul său.
Atunci au dus-o iarăși la divan și, neștiind judecătorul ce să-i mai facă, a pedepsit-o cu moartea și i-a tăiat sfântul cap, împreună cu al tatălui său, pentru că l-au dovedit că este creștin, după ce mai întâi l-au scos din dregătoria sa și i-au luat averile; apoi, osândindu-l la moarte prin tăiere, a murit pentru Hristos, împreună cu sfânta sa fiică.
Și amândoi au primit cununile mucenicești de la Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine mărire, în veci. Amin
Acatistul Sfintei Mucenițe Tatiana
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat, Sfântă Muceniță Tatiana, prin slujirea lui Hristos și, fiind rânduită diaconiță a Bisericii Sale, prin zdrobirea capiștilor idolilor te-ai învrednicit de cununa mucenicească; pentru aceasta îți cântăm: Aliluia!
Icosul 1
Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune și prin harul lui Dumnezeu, Căruia din pruncie ți-ai încredințat viața, de mari daruri te-ai învrednicit și de cunună mucenicească, Sfântă Muceniță Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că de bun neam fiind, ai ales smerită viețuire;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi mireasă lui Hristos, prin aleasă slujire;
Bucură-te, că diaconiță după vrednicia ta ai fost rânduită;
Bucură-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobită;
Bucură-te, că pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce din părinți binecredincioși te-ai născut;
Bucură-te, că în mijlocul Romei păgâne ai viețuit;
Bucură-te, că între necredincioși viața ta ca soarele a strălucit;
Bucură-te, că de trei ori tatăl tău antipat al Romei a fost;
Bucură-te, că trufia și necredința nu ți-au schimbat al vieții rost;
Bucură-te, că din pruncie ai crescut în viața creștinească;
Bucură-te, că din aceasta mari daruri aveau să izvorască;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 2-lea
Slujind lui Hristos ziua și noaptea în Biserica Sa cea sfântă, în care erai rânduită diaconiță, ai învățat a sluji Lui în duh și adevăr și a-I cânta fără încetare: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Fiind întru domnie împăratul Alexandru copilul, care după mama era închinător lui Hristos, dar pe zeii cei idolești nu-i lepădase din capiștile păgânilor, siliți erau creștinii să slujească idolilor, dar tu, fecioară, ai rămas credincioasă lui Hristos, întru vrednicia de diaconiță, pentru care noi îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce nu te-ai plecat închinării idolești;
Bucură-te, că ai rămas neclintită pe Hristos să-L mărturisești;
Bucură-te, floare nestricăcioasă;
Bucură-te, diaconița lui Hristos cea aleasă;
Bucură-te, cea tare în virtute;
Bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit de daruri multe;
Bucură-te, că prin a ta mărturisire pe mulți ai întărit;
Bucură-te, că și nouă împotriva eresurilor ne ești zid nebiruit;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne ferești de asuprire;
Bucură-te, că din primejdii și ispite ne dăruiești izbăvire;
Bucură-te, ceea ce ne agonisești darul Duhului Sfânt;
Bucură-te, ceea ce întărești credința creștinească pe pământ;
Bucură-te, că ne înveți a sluji lui Hristos cu credință;
Bucură-te, că împotriva dușmanilor Săi ești purtătoare de biruință;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 3-lea
Unindu-se prin viclean prieteșug cei tari ai cetății împotriva dreptcredincioșilor mărturisitori ai lui Hristos, au sporit cetele mucenicilor, care vor aduce de-a pururi lui Dumnezeu slavoslovii: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Întru acea vreme prinsă fiind și tu, fecioară, ceea ce slujeai ca diaconiță în biserica cea creștinească a Romei, ai fost dată la muncire, dar ai rămas neplecată poruncilor eparhului de a jertfi idolilor; iar noi, văzând tăria credinței tale, cu umilință strigăm:
Bucură-te, tăria credinței;
Bucură-te, steagul biruinței;
Bucură-te, stâlpul mărturisirii creștine;
Bucură-te, că tiranul eparh nu te-a putut pleca pe tine;
Bucură-te, că prin eresuri și rătăciri ne arăți calea cea dreaptă;
Bucură-te, că Biserica mărturisitoare de la tine întărire așteaptă;
Bucură-te, că ne ești scut nebiruit împotriva dușmanilor;
Bucură-te, ceea ce ești dăruitoare neobosită sărmanilor;
Bucură-te, tare apărătoare în primejdii și nevoi;
Bucură-te, ceea ce te rogi necontenit lui Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, că pe pământ ai fost diaconiță a lui Hristos;
Bucură-te, că și în cer ești mijlocitoare nouă celor de jos;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 4-lea
Voind necredinciosul eparh să te plece slujirii celei idolești, a poruncit să fii dusă în capiștea idolilor, dar cu puterea rugăciunilor tale, capiștea s-a sfărâmat. Iar cei de față văzând minunea aceasta, slăveau pe Unul Dumnezeu cel Adevărat, strigând Lui: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Fiind dusă în fața judecătorului după sfărâmarea capiștei, ai fost supusă la munci fără seamă, dar întărită fiind cu putere dumnezeiască, ai suferit cu multă răbdare mucenicia pentru Hristos, încât mai mult slăbeau muncitorii ce-ți strujeau trupul cu cazne de tot felul. Iar cei ce au văzut aceasta au mărturisit pentru tine, zicând:
Bucură-te, ceea ce la tot felul de munci ai fost supusă;
Bucură-te, îți strigăm văzând tăria ta cea nespusă;
Bucură-te, că prin chinuri ți-ai împletit cununa muceniciei;
Bucură-te, că ți-ai primit răsplata jertfelniciei;
Bucură-te, că ai uimit pe muncitori prin a ta bărbăție;
Bucură-te, scut nebiruit al celor ce se roagă ție;
Bucură-te, ceea ce ai pierdut rătăcirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce lumina dreptei credințe faci să izvorască;
Bucură-te, păzitoarea noastră de orice rătăcire;
Bucură-te, sprijin și liman de mântuire;
Bucură-te, Tatiana, floarea cea aleasă;
Bucură-te, făclie mult luminoasă;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 5-lea
Muncită fiind, Sfântă Muceniță Tatiana, cu felurite munci, te rogi lui Hristos pentru muncitorii tăi, ca să le dea lor lumina cunoștinței celei adevărate, și străluciți fiind ei cu darul Duhului Sfânt, prin rugăciunile tale, împreună ați strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Întocmai ca și Sfântul și întâiul Mucenic Ștefan te-ai rugat, fecioară, pentru cei ce te munceau, iar aceștia câștigați au fost prin rugăciunile tale la adevărata cunoștință de Dumnezeu și împreună cu tine au primit mucenicia, pentru care noi laude îți aducem, grăind:
Bucură-te, că prin răbdarea ta ai câștigat alte opt suflete pentru Hristos;
Bucură-te, că de la idoleasca rătăcire i-ai întors;
Bucură-te, că ei chiar în sângele lor s-au botezat;
Bucură-te, că împreună cu tine munci grele au răbdat;
Bucură-te, că și azi pe mulți îi întorci la credință;
Bucură-te, că împotriva celui rău ne dai biruință;
Bucură-te, solitoare bună către Dumnezeu;
Bucură-te, nădejde de mântuire a sufletului meu;
Bucură-te, că cei binecredincioși sprijinul tău caută;
Bucură-te, a fecioarelor podoabă de laudă;
Bucură-te, floare neveștejită cu bun miros;
Bucură-te, odor strălucit mult luminos;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 6-lea
Tăindu-li-se capul celor opt împreună pătimitori cu tine, pe care-i câștigaseși la adevărata credință, s-au învrednicit astfel a intra degrabă în ceata mucenicilor, unde neîncetat cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
După aceasta, fiind adusă din nou în fața judecătorului, ai stat înaintea lui cu trupul întreg și sănătos și chip luminos, de care lucru minunat acela mirându-se, cumplit a poruncit să-ți biciuiască tot trupul cu bice, iar tu, muceniță a lui Hristos, ai răbdat cu bucurie și această muncire, pentru care noi te lăudăm zicând:
Bucură-te, că în chip minunat rănile ți se vindecau;
Bucură-te, că muncitorii tăi de-așa minuni se mirau;
Bucură-te, că ai stat înaintea judecătorului cu trup sănătos;
Bucură-te, că îți era smerit chipul și luminos;
Bucură-te, că acela de mânie, pentru această minune, s-a umplut;
Bucură-te, că la munci grele iarăși să te supună au început;
Bucură-te, că și pe acelea cu bucurie le-ai răbdat;
Bucură-te, că tot trupul de răni ți-a fost brăzdat;
Bucură-te, că întărești pe tot omul ce în nevoi se frânge;
Bucură-te, că păcatului te-ai împotrivit până la sânge;
Bucură-te, că în ispite și dureri te avem ajutătoare;
Bucură-te, a mucenițelor prealuminoasă floare;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 7-lea
Cu felurite chinuri au căutat cumpliții muncitori a te face, Sfântă Tatiana, să te lepezi de credința creștină, dar tu nu încetai a-I sluji lui Hristos, Mirele tău Cel Preaales și, ridicând ochii spre cer, întărită prin puterea Lui, Îi cântai neîncetat: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Cu harul lui Dumnezeu fiind întărită, răbdat-ai cu bucurie toate caznele, de aceea la felurite munci ai fost supusă, dar nu au dovedit tăria ta, Sfântă Muceniță a lui Hristos, ci mai mult slăbeau muncitorii de mulțimea loviturilor, că și cu toiege ai fost bătută, fiind întinsă pe pământ în chipul crucii; iar noi, văzând tăria ta, unele ca acestea îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai răbdat nespuse munci pentru Hristos;
Bucură-te, că în chipul crucii ai fost întinsă la pământ jos;
Bucură-te, că fiind bătută cu toiege, ai răbdat cu tărie;
Bucură-te, că pentru a ta răbdare, până azi laude îți aducem ție;
Bucură-te, că muncitorii tăi oboseau de greul loviturilor;
Bucură-te, că tu sufereai cu blândețe mulțimea chinurilor;
Bucură-te, că prin a ta răbdare și pe noi ne întărești în ispite;
Bucură-te, liman lin al sufletelor chinuite;
Bucură-te, că pentru Iisus Cel răstignit ai pătimit;
Bucură-te, că al tău trup în chipul crucii ți s-a răstignit;
Bucură-te, că Hristos ți-a dat slăvită cunună;
Bucură-te, a noastră propovăduitoare preabună;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 8-lea
În așa cumplite munci fiind, înșiși îngerii înconjurau trupul tău istovit de mulțimea bătăilor, lovind împreună pe cei ce te munceau, încât au murit nouă dintr-înșii, iar tu ai rămas nevătămată, de care vedere minunându-se toți cei din jur, slăveau pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Iară tu, dacă ai văzut sălbăticia muncitorilor tăi, batjocoreai răutatea lor și nimicnicia zeilor, întărindu-te și mai mult în credință și, plecându-se ziua, de către seară ai fost aruncată în temniță, unde toată noaptea lumina cerească te-a strălucit și îngerii împreună cântau, de care minune uimiți fiind, laude ca acestea aducem ție:
Bucură-te, că ai batjocorit neputința idolească;
Bucură-te, că ai înfrânt izvodirea lor cea drăcească;
Bucură-te, că prin a ta pătimire s-a slăvit numele lui Hristos;
Bucură-te, că L-ai arătat tuturor ca un soare luminos;
Bucură-te, că și în temniță ai fost aruncată;
Bucură-te, că acolo de îngeri ai fost înconjurată;
Bucură-te, că lumina cerească te-a strălucit;
Bucură-te, că a-L vedea aievea pe Hristos te-ai învrednicit;
Bucură-te, că acum necontenit împreună cu îngerii petreci;
Bucură-te, că de slava Mirelui tău cel ceresc te bucuri în veci;
Bucură-te, că celor ce te cheamă în ajutor le dai bucurie;
Bucură-te, povățuitoarea celor ce cu credință se roagă ție;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 9-lea
Adusă fiind a doua zi din nou înaintea judecătorului și stând în fața lui iar, cu chipul prealuminos și sănătos, ai minunat pe toți cei ce te vedeau, iar tu slăveai pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Văzând judecătorul că nu te poate birui cu nici un fel de munciri, a încercat să te înduplece cu viclene uneltiri și ademeniri ca să te plece să aduci împreună cu ei jertfă idolilor. Iar tu cu înțelepciune te-ai arătat ca și cum ai primi să jertfești lor și fiind dusă în capiștea idolească, ridicând ochii către cer și rugându-te fierbinte, s-a făcut tunet înfricoșător și fulgere căzând din cer au pustiit capiștea, prefăcând în cenușă toți idolii și pe slujitorii lor și mulțime de norod, pentru care biruință, cu bucurie te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că nu te-ai lăsat înduplecată prin nici o muncire;
Bucură-te, că nu te-au putut pleca nici prin vicleana uneltire;
Bucură-te, că ai rămas neclintită în mărturisirea lui Hristos;
Bucură-te, că pentru aceasta te-ai învrednicit de un har mult prețios;
Bucură-te, că prin tine s-a zdrobit capiștea idolească;
Bucură-te, că tunete și fulgere din cer au căzut s-o zdrobească;
Bucură-te, că ale tale rugăciuni toate s-au împlinit;
Bucură-te, că ți-a ascultat ruga Iisus Hristos, Mirele tău Cel iubit;
Bucură-te, ceea ce plină de înțelepciune te-ai arătat;
Bucură-te, că pe toți prin minunea aceasta i-ai înfricoșat;
Bucură-te, că zdrobești pe hulitorii de Dumnezeu;
Bucură-te, că ești ajutătoare celor ce cheamă numele tău;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 10-lea
Adusă fiind din nou, Sfântă Muceniță Tatiana, în divan, ți-a fost spânzurat trupul și strujit tot cu unghii de fier, dar duhul nu au putut să ți-l plece spre idolească slujire, ci mai mult te întăreai în dumnezeiasca credință, strigând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Fiind din nou aruncată în temniță, iarăși îngerii lui Dumnezeu cu luminare au venit să-ți slujească și ți-au tămăduit toate rănile trupului, și ți-au întărit duhul, pentru care noi, bucurându-ne, strigăm:
Bucură-te, ceea ce lui Hristos I-ai slujit cu credință;
Bucură-te, că în chinuri și în munci El ți-a dat biruință;
Bucură-te, că te-ai învrednicit ca îngerii să-ți slujească;
Bucură-te, că prin ei ai înfrânt închinarea idolească;
Bucură-te, că de îngeri ți s-au tămăduit rănile trupului;
Bucură-te, că prin dânșii ți-ai întărit virtuțile sufletului;
Bucură-te, că salți cu îngerii împreună;
Bucură-te, ceea ce ești către Dumnezeu solitoarea noastră cea bună;
Bucură-te, că în primejdie chemăm al tău nume;
Bucură-te, că și azi împarți tămăduiri și faci minuni în lume;
Bucură-te, că prin tine de mari daruri ne învrednicim;
Bucură-te, că prin tine ne învățăm cum se cade lui Hristos să-I slujim;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 11-lea
Fiind scoasă din nou afară din temniță, Sfântă Muceniță Tatiana, ai fost aruncată în priveliște, spre mâncare unui leu înfricoșător, și spre uimirea tuturor, acela s-a apropiat lingându-ți mâinile, dar când l-au scos de acolo s-a repezit asupra unui cinstit boier, ucigându-l, de care lucru mulți înfricoșându-se, slăveau pe Dumnezeu strigând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Iscodind noi chinuri, ți-au strujit cumplit tot trupul, Sfântă Muceniță a lui Hristos, dar tu pe toate le-ai răbdat cu bărbăție, iar muncitorii tăi cădeau de ostenelile muncirii, mulți fiind uciși prin puterea îngerilor, care nevăzut te ocroteau și întorceau loviturile asupra celor ce te loveau. Apoi în foc aruncată ai fost, dar nici focul nu te-a vătămat, de care minuni cutremurați fiind, slăvim pe Dumnezeu strigând:
Bucură-te, că nu s-au aflat munci prin care să fii biruită;
Bucură-te, Mucenița lui Hristos cea iubită;
Bucură-te, că și îngerii slăveau a ta pătimire;
Bucură-te, că celor zdrobiți le dai tămăduire;
Bucură-te, cununa muceniciei cea nestricăcioasă;
Bucură-te, diaconița cea preaaleasă;
Bucură-te, floarea Bisericii cea cu bun miros;
Bucură-te, vrednica slujitoare a Domnului Hristos;
Bucură-te, că în primejdii la tine toți năzuim;
Bucură-te, că de la racla moaștelor tale noi har dobândim;
Bucură-te, că ești întărirea credinței creștine;
Bucură-te, limanul celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 12-lea
Socotind nepricepuții tăi muncitori că nu cu a lui Hristos putere, ci cu vrăjitorie zdrobești toată puterea lor, ți-au tăiat părul, crezând că așa te vor putea birui, dar tu râzând de nepriceperea lor slăveai pe Dumnezeu, Cel ce-ți dădea putere, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Bucurându-se de socotința lor cea dobitocească și încredințați că ți-au luat toată puterea prin tăierea părului, te-au închis iar într-o capiște idolească, dar petrecând acolo două zile în dumnezeiască strălucire, când ai fost scoasă din capiște din nou s-au aflat zdrobiți idolii, de care lucru mâniindu-se cumplit judecătorul, nemaiștiind ce munci să iscodească, ți-a tăiat cinstitul cap, luând desăvârșit cununa mucenicească, împreună cu binecredinciosul tău tată, pentru care noi cu laude te cinstim:
Bucură-te, că prin deșarta cugetare, au socotit puterea ta vrăjmășească;
Bucură-te, că ai batjocorit nesocotința lor cea drăcească;
Bucură-te, că zadarnic ți-au tăiat părul ca să-ți ia puterea;
Bucură-te, că tărie îți era credința și vederea;
Bucură-te, că prin tunderea părului puterile nu-ți slăbesc;
Bucură-te, ne rugăm ție și noi;
Bucură-te, că prin tăierea părului și noi patimile ni le răstignim;
Bucură-te, că în ispite și în patimi cu tine pe vrăjmaș îl biruim;
Bucură-te, ceea ce petreci cu cetele îngerești;
Bucură-te, că nouă, credincioșilor, mult folositoare ne ești;
Bucură-te, mângâierea și întărirea mireselor lui Hristos;
Bucură-te, al cetății Craiovei mărgăritar mult luminos;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul al 13-lea
Preacinstită și întru tot lăudată Sfântă Muceniță Tatiana, care prin aleasă slujire te-ai învrednicit a fi diaconiță a lui Hristos și prin nenumăratele și grelele munci pe care le-ai suferit ai întărit mărturisirea credinței într-un singur Dumnezeu, zdrobind capiștea idolească prin puterea rugăciunilor tale, și ai primit cununa muceniciei prin tăierea capului, auzi rugăciunea noastră și ne izbăvește de toată înconjurarea dușmanilor văzuți și nevăzuți și mai ales apără turma lui Hristos, care este Biserica, de toate eresurile și rătăcirile și ne ajută ca într-o unire să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Icosul 1: Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune…, Condacul 1: Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat…, și se face otpustul.
Icosul 1
Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune și prin harul lui Dumnezeu, Căruia din pruncie ți-ai încredințat viața, de mari daruri te-ai învrednicit și de cunună mucenicească, Sfântă Muceniță Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că de bun neam fiind, ai ales smerită viețuire;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi mireasă lui Hristos, prin aleasă slujire;
Bucură-te, că diaconiță după vrednicia ta ai fost rânduită;
Bucură-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobită;
Bucură-te, că pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce din părinți binecredincioși te-ai născut;
Bucură-te, că în mijlocul Romei păgâne ai viețuit;
Bucură-te, că între necredincioși viața ta ca soarele a strălucit;
Bucură-te, că de trei ori tatăl tău antipat al Romei a fost;
Bucură-te, că trufia și necredința nu ți-au schimbat al vieții rost;
Bucură-te, că din pruncie ai crescut în viața creștinească;
Bucură-te, că din aceasta mari daruri aveau să izvorască;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos!
Condacul 1
Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat, Sfântă Muceniță Tatiana, prin slujirea lui Hristos și, fiind rânduită diaconiță a Bisericii Sale, prin zdrobirea capiștilor idolilor te-ai învrednicit de cununa mucenicească; pentru aceasta îți cântăm: Aliluia!
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Tatiana, diaconiţa
Troparul Sfintei Muceniţe Tatiana, diaconiţa
Glasul al 4-lea
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Veniţi popoarelor să cântăm...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind înfrumuseţată cu lumini muceniceşti, stai înaintea Preacuratului tău Mire, mucenită, cerând să fie izbăviţi de greşelile pierzătoare de suflet cei ce te laudă pe tine.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nicidecum nu ai băgat în seamă, mucenită, avuţia cea stricăcioasă, căutând cu osârdie în ceruri pe cea nestricăcioasă, care rămâne de-a pururea şi bucurându-te ai răbdat chinurile mucenicilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Spre chinuri, spre dureri şi spre bătăi de multe feluri ai venit, fără de temere, mucenită, că ai avut întru ajutor harul Mântuitorului, care te-a întărit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe mine, cel ce sunt rănit de patimi şi din focul cel veşnic mă smulge, Ceea ce Singură eşti de Dumnezeu Dăruită cu har, Fecioară.
Catavasie
Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel Tare întru războaie, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a
Irmos: Pe piatra credinţei...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Furtuna chinurilor împresurându-te, nu a putut clătina turnul inimii tale, prealăudată, că era întărit de piatra dragostei lui Hristos, către Care strigai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce a purtat neputinţa oamenilor a întraripat neputinţa ta, cu Puterea Sa. Pentru aceasta ai trântit la pământ, mucenită, pe diavol, ca pe un neputincios, strigând cu credinţă: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Uscat-ai râurile nelegiuirii cu nevoinţele sângiurilor tale, fericită. Iar acum te îndulceşti de râul desfătării şi locuieşti în Lumina Cea Neînserată, strigând: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislirea şi naşterea ta sunt mai presus de cuvânt. Că ai născut pe Cel Ce a făcut veacurile cu cuvântul, care a izbăvit din înşelăciune marginile lumii, Fecioară Nenuntită; pe care roagă-L, totdeauna, ca să ne mântuim noi.
Catavasie
Domnul, Cel Ce dă cârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, S-a născut din Fecioară şi vine către Botez. Deci credincioşii să-I strigăm: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a
Irmos: Te laud pe Tine...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frumoasă statornicie sufletească având Sfinta Muceniţă Tatiana şi frumuseţea dreptei cinstiri de Dumnezeu, încă şi strălucind în chip minunat de lumina muceniciei, îşi dobândeşte, ca prieten, pe Mirele Cel Curat.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe nelegiuiţii cei ce îţi sfâşiau obrazul cu ghiare de fier, în chip nevăzut îi chinuiau îngerii cereşti, trimişi fiind de Dumnezeu, spre ajutorul tău, muceniţă, care s-au minunat de răbdarea ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Propovăduind pe Hristos după Lege, ai biruit pe cei fărădelege şi te-ai adus Lui jertfă fără prihană, bine primită şi preadesăvârşită, strigând: pe Tine iubindu-te, Mântuitorule, mă jertfesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Către liman liniştit îndreptează-mă, Dumnezeiască Mireasă Preasfântă, că furtuna şi valul păcatului mă viscolesc, aţâţat cumplit de vânturile duhurilor cele viclene, care mă necăjesc.
Catavasie
Auzitu-s-a, Doamne, Glasul Tău, Care ai zis: glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău,cu totul fiind de faţă, iar prin Duhul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a
Irmos: Lumina celor dintru întuneric...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frica de Dumnezeu primind-o în pântecele cugetului tău, ai născut minunat duh de mărturisire mântuitoare şi de mucenicie, ceea ce eşti cu cuget viteaz şi te lupţi cu putere şi biruieşti puterile celor potrivnici.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce s-a unit cu Tine, prin Nepătimire, urmând cu credincioşie Cinstitei şi Fericitei Tale Patimi, Dătătorule de viaţă, Hristoase, rabdă de bunăvoie să i se taie mădularele, strigând: alt dumnezeu, afară de Tine, nu ştiu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Plină de bucurie fiind, reverşi raze strălucitoare de lumină, din făclia Duhului Sfânt şi luminezi inimile credincioşilor, risipind întunericul păcatului, muceniţă a lui Hristos, purtătoare de biruinţă, preacinstită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Norule cel Luminos al Soarelui, luminează-mi mie lumina care să mă elibereze de întunericul păcatelor mele. Dă-mi mână de ajutor mie, celui ce sunt căzut în noroiul păcatelor; ridică-mă de unde zac, că tu Singură ai pricinuit îndreptarea lui Adam cel căzut.
Catavasie
Iisus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi zidit; iar curăţire, ca Unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată mintea.
Cântarea a 6-a
Irmos: De adâncul păcatelor...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Când a cunoscut cinstita muceniţă că ai fost întins pe Lemn, Hristoase, a răbdat spânzurarea şi sfâşierea trupului, pentru dragostea Ta, Atotputernice.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sălbaticele fiare s-au ruşinat de tine, când te luptai bărbăteşte înaintea mulţimilor adunate, ca altădată Sfânta Tecla, întâia muceniţă, a cărei râvnă ai avut-o, pururea fericită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Venind lângă tine îngerii cereşti, în mijlocul temniţei, te-au acoperit de lumină, uşurându-te de dureri şi mărindu-te ca pe o mieluşea a lui Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din toate neamurile te-a ales pe tine, Podoaba lui Iacob, pe care te-a iubit Făcătorul, Preacurată şi din tine răsărind, S-a arătat.
Catavasie
Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, luceafărul mergător înaintea Soarelui, în pustiu strigă tuturor popoarelor: pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că de faţă stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce te-ai înroşit în sângiurile tale şi ca o frumoasă porumbiţă, către cer ai zburat, Sfântă Muceniţă Tatiana. Roagă-te deci pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine.
Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca cea potrivnică...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce eşti nebiruită, cu bărbăţie ai îndurat preacumplita tăiere a sânilor; iar cu foc din cer ai ars, muceniţă, pe cei ce nu voiau să se închine lui Dumnezeu; pe Care toată făptura slăvindu-L, Îl laudă.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Purtând în inimă Dumnezeiescul Foc al dragostei Tale, Hristoase, cea prealăudată, de focul cel asemenea cu dânsa rob nu s-a temut, asemănându-se la bărbăţie şi la virtute cu tinerii de odinioară.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sălbăticia fiarelor s-a supus ţie şi de gurile largi deschise ale leilor ai scăpat nevătămată, mărindu-te pe tine Dumnezeu, pe Care L-ai slăvit împlinind Patimile Lui în trupul tău, prealăudată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut nouă Viaţa Cea în Ipostas, Care pe moarte cu moartea în chip vădit a pierdut-o, omoară patimile trupului nostru, ale celor ce te cinstim pe tine cu credinţă curată, ca pe Născătoarea de Dumnezeu cea Preamărită.
Catavasie
Pe tinerii cei binecredincioşi, care au intrat în cuptorul cel cu foc, suflând Duhul Cel Răcoritor şi pogorârea Dumnezeiescului înger, nevătămaţi i-a păzit. Pentru aceea, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobită fiind cu fapte bune, te-ai înfrumuseţat cu frumuseţile muceniciei şi te-ai logodit cu Mirele Cel mai Frumos decât toţi oamenii, strălucind cu frumuseţea nemuririi, Sfântă Tatiana, de Dumnezeu insuflată.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreună cu liturghisitorii cei fără de trup, ai preamărit în închisoare pe Făcătorul, strălucind cu Mărirea Dumnezeieştii Străluciri şi rămânând neapropiată de toţi cei ce erau ţinuţi de întunericul înşelăciunii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi Sfântul Duh, Domnul.
Zdrobirea mădularelor tale a slăbit meşteşugurile vrăjmaşului; şi scurgerea sângiurilor a uscat pâraiele cele cumplite ale necredinţei, arătându-se nouă noian de minuni, preafericită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăveşte-ne şi te milostiveşte spre noi, Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Milostivul Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ridicând de la noi arsurile cugetelor şi zăduful patimilor, cu rugăciunile tale, Curată Maică Fecioară.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Catavasie
Taină Minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe Focul Cel Netrupesc şi îngăduie pe Ziditorul, Cel Ce Se botează cu Trupul, pe Care Îl binecuvintează popoarele şi Îlpreaînalţă întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După chinurile cele mai multe, cumplitul judecător te-a supus pe tine, muceniţă, la osânda sabiei; iar urcarea ta la cer Cetele îngereşti au întâmpinat-o cu loviri din palme. Şi Hristos te-a încununat cu dreapta cea Atotputernică pe tine, ca pe una ce te-ai luptat după Lege.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreună cu cetele cele prealuminate ale mucenicilor te-ai sălăşluit, apropiindu-te şi mai vădit de Dumnezeu; şi priveşti cele ce văd îngerii. Iar ca o fecioară, mireasă, locuieşti în Cămara Mirelui tău, curată, rugându-te să se mântuiască cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Izvor pecetluit şi grădină închisă, podoabă cinstită şi sfinţită, mireasă a lui Hristos nestricată, jertfă şi prinos, mieluşea şi frumoasă porumbiţă a Stăpânului tuturor, te propovăduim, pe tine, Sfântă Muceniţă Tatiana.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce primeşti glasurile celor ce cu căldură cer ajutor de la tine, care eşti Singura Scăpare a credincioşilor, izbăveşte, Stăpână, milostiveşte-te şi păzeşte de pagubă şi de toată asuprirea neamurilor pe cei ce cu dragoste şi cu credinţă pururea te măresc.
Catavasie
Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind Bună, primeşte credinţa; că ştii râvna noastră cea Dumnezeiască; că tu creştinilor eşti Ocrotitoare, pe tine te mărim.
SEDELNA
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Pe urmele Iubitului tău urmând, Cinstită Muceniţă Tatiana, cu osârdie ai râvnit morţii Aceluia şi Catimii celei Curate. Pentru aceasta ai dobândit Cămara cea Cerească, purtând cunună nestricată, după vrednicie şi mărire nepieritoare.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Ploaia Cea Mare vine către râul Iordan, vrând să Se Boteze cu Trupul, către Care Dumnezeiescul Înaintemergător, înspăimântându-se, zicea: cum te voi boteza pe Tine, Cel Ce nu ai nicidecum întinăciune? Cum voi întinde dreapta mea spre creştetul de care tremură toate?
