Acatistul Sfântului Mucenic Polieuct – ocrotitorul prieteniei adevărate

 

• Viața Sfântului Mucenic Polieuct

Acest Sfânt Polieuct s-a mucenicit în Melitina, cetatea Armeniei, pentru înmulțirea Bisericii luptătoare și pentru împlinirea celei biruitoare din cer, întru cinstea și mărirea lui Hristos Dumnezeu.

În vremea lui Deciu (249-251) și Valerian (253-259), împărații Romei, erau doi ostași cinstiți, Nearh și Polieuct, din cetatea Melitinei, pământul Armeniei, care împrietenindu-se între ei, aveau atâta dragoste unul către altul, încât nici între frați nu se afla așa iubire, pentru că fiecăruia din ei i se părea că în prietenul său își are viața și sufletul.

Nearh era creștin dreptcredincios și în legea Domnului desăvârșit, iar alesul Polieuct era elin, neluminat cu credința cea adevărată, însă avea obiceiurile cele creștinești și se împodobea cu toate faptele bune, fiind în toate că un măslin roditor; aceasta numai îi lipsea, căci încă nu era în casa Domnului. Deci se îngrijea Nearh ca să-l aducă la credința creștinească, adeseori citindu-i dumnezeieștile Scripturi și arătându-i deșertăciunea și uriciunea închinării la idoli; dar încă nu venise ceasul întoarcerii lui și al mântuirii, cel înainte însemnat de Dumnezeu, până ce s-a auzit prin târguri și prin ulițe citindu-se porunca cea fără de Dumnezeu a păgânilor împărați, care îi silea pe toți la închinarea zeilor lor, și-i îngrozea cu chinuri de multe feluri, dacă s-ar fi aflat cineva nesupus și neascultător.

Atunci Nearh, ca un credincios rob al lui Dumnezeu, înainte pregătindu-se spre moarte, a început a se mâhni pentru prietenul său Polieuct, crezând că acela pe care nădăjduia să-l vadă în viața creștinească se va teme de porunca și îngrozirea împărătească și va fi întru păgânătatea elinească până în sfârșit, și deci astfel i se va închide calea spre mântuire. De aceea, întristându-se foarte și în taină plângând pentru pierderea fratelui, se schimbase la față, încât se părea că este tulburat și mâhnit.

Polieuct, văzând pe prietenul său astfel de tulburat, îl întreba de pricină mâhnirii lui, iar acela nespunându-i, s-a mâhnit și Polieuct, pentru că nu suferea să vadă pe prietenul său în întristare și în tulburare. Deci, stăruind Polieuct prin rugăminte, îi zicea: „Oare, întru ce te-am mâhnit? Care este greșeala mea împotriva ta? Ce lucru atât de greu ți-am făcut de nu dai iertare prietenului tău?”. Nearh, umplându-și ochii de lacrimi și din adâncul inimii suspinând, i-a zis: „Când mă gândesc, prietene, la despărțirea și zădărnicirea dragostei noastre și a prieteșugului, mă mâhnesc și se întristează în mine duhul meu”.

Acestea auzindu-le Polieuct, s-a rănit foarte mult cu inima și a zis: „Cum se poate să fie aceasta, frate? Pentru ce grăiești niște cuvinte ca acestea lipsite de nădejde? Cum se poate să fie despărțirea dragostei noastre, de care nici moartea nu va putea să ne despartă?”. Nearh zise: „O! Prea iubitule prietene, tare mă mâhnești, aceasta îmi tulbură sufletul, căci despărțirea noastră, pe care am spus-o, este mai grea decât moartea cea firească”.

Polieuct, încă neînțelegându-i cuvântul, s-a sculat degrabă și cuprinzând cu dragoste pe fratele său, îl rugă cu osârdie, zicându-i: „Spune-mi, Nearh, spune-mi pe față și mă încredințează, cum va fi acea despărțire a noastră, pentru că nu pot suferi mai mult tăcerea ta! De vei tăcea și nu-mi vei spune, apoi îndată vei vedea pe Polieuct al tău zăcând mort la pământ fără suflet”.

Atunci Nearh a început a grăi: „Prea iubite Polieuct, porunca cea împărătească, care pretutindeni se citește, ne va aduce despărțirea unuia de altul; pentru că eu mă țin de credința creștinească, iar tu de păgânătatea elinească; și când mă vor lua la moarte, tu te vei lepăda de mine și mă vei lăsa”.

Auzind aceasta Polieuct, cel cu bună înțelegere, îndată a cunoscut ce voiește Nearh și, cu darul lui Dumnezeu luminându-se, a început a gândi la cele dumnezeiești; apoi și-a adus aminte de o vedenie, ce i se făcuse mai înainte cu câteva zile, și a zis: „Nu te teme, iubitul meu prieten Nearh, nici o despărțire nu ne va fi, pentru că am văzut în vedenie pe Hristos, Căruia tu slujești, apropiindu-se de mine și, luându-mi haina, m-a îmbrăcat cu altă haină nouă, al cărei preț și frumusețe nu este cu putință a o spune, iar nasturii de la haină aceea erau de aur, apoi și cal înaripat mi-a dat”.

Nearh, auzind aceasta, s-a bucurat și tâlcuia vedenia, că lepădarea hainei celei vechi și îmbrăcarea în cea nouă, este schimbarea să într-o viață mai bună; apoi i-a zis: „Se cade ție să lași păgânătatea elinească și să te îmbraci întru Hristos, prin credința cea dreaptă; iar calul cel înaripat, să știi că însemnează alergarea cea grabnică spre cer”. Și a mai zis către Polieuct: „Iată, acum ai cunoscut pe Hristos, adevăratul Dumnezeu”. Iar el a zis: „Dar când nu L-am cunoscut eu pe El? Oare nu ardeam eu cu inima când îmi spuneai despre El? Când îmi citeai Sfânta Evanghelie, oare nu mă minunam de cuvintele Lui? Numai numele cel creștinesc nu-l aveam, dar cu osârdia și cu inima eram creștin; că totdeauna cu râvnă cugetam, ca, lăsând idolii cei deșerți, să slujesc lui Dumnezeu. Deci, ce facem, Nearhe? Pentru ce nu arătăm și nu mărturisim pe față credința noastră cea întru Hristos?”.

Nearh cu dulceață ascultând cuvintele lui, se înveselea cu duhul; și temându-se să nu înceapă a dori averi, femei și copii sau a sa sănătate, a început a vorbi cu dânsul despre deșertăciunea acestei lumi, a-i spune de bunătățile cele nevăzute și de slava care este în ceruri, zicând: „Mie, Polieucte, nici bogățiile, nici slava, nici cinstea ostășească, nici orice lucru din cele lumești nu-mi este mai cinstit și mai dorit decât viața cea întru Iisus Hristos; pe aceea o doresc, iar celelalte toate îmi sunt de nimic”.

Polieuct, ca și cum ispitindu-l, a zis: „Apoi, oare nu iubești cinstea cea din oaste, pe care o ai tu acum?”. Nearh a răspuns: „Socotesc că încă nu știi, Polieucte, cinstea și slava cea adevărată și fericirea cea nesfârșită, pe care Domnul Hristos a pregătit-o robilor Săi”. Polieuct a zis: „Tu crezi că eu nu știu de acele măriri și fericiri care sunt la Hristos, în ceruri. Dar mie mi se pare că eu acum te-am întrecut pe tine în cele cerești, de vreme ce în vedenie am luat porfira împărătească cea cerească, precum ți-am spus; însă te întreb un lucru: se poate oare, fără a primi tainele creștinești, a se apropia cineva de Hristos și a se face ostaș al Lui?”.

Nearh a răspuns: „Să nu te îndoiești despre aceasta, credinciosule prieten; poate Dumnezeu ca din pietre să ridice fiii lui Avraam, pentru că nici unuia, care vine către Dânsul, nu-i închide ușa milostivirii Sale, iar celor ce vin mai pe urmă în via Sa, le dă plată ca și celor ce au lucrat toată ziua. Așa și tâlharului celui de pe cruce i-a deschis Raiul și pentru puțină mărturisire, mare plată i-a dat, pentru care alții au vărsat multe sudori”.

Auzind aceasta Polieuct, a zis: „Fie voia lui Hristos, adevăratul Dumnezeu; iată, din ceasul acesta las toate cele deșarte ale lumii și mărturisesc că sunt rob al lui Hristos, Căruia Îi voi sluji, precum Îi va plăcea. Deci, voi merge și voi citi porunca cea împărătească, dată asupra creștinilor și asupra Domnului și Dumnezeului meu Iisus Hristos”.

Zicând astfel, s-a dus în târg și, citind scrisoarea cea împără-tească înaintea tuturor, a defăimat-o și a rupt-o în bucăți. Întor-cîndu-se, a văzut ducând pe idoli în templu și oameni închinându-se lor; deci, mai întâi a râs de nebunia păgâneasca, apoi, ca și cum mergea spre închinăciune, a pornit către idoli, și apropiindu-se de ei, apuca câte un idol și-l trântea la pământ, sfărâmându-i pe toți ca pe niște vase; așa că a zdrobit atunci doisprezece zei elinești.

Săvârșind aceasta, a venit la dânsul tatăl femeii sale, anume Felix, care era rânduit de împărați pentru a chinui pe creștini, și văzând sfărâmarea idolilor, ce se făcuse de Polieuct, s-a mâhnit foarte mult, zicând: „Vai, mie, că pierd pe fiii mei; eu care mai înainte eram vestit pentru ei, astăzi fără de veste rămân fără dânșii, pentru că nici zeii, nici oamenii nu vor milui pe Polieuct al meu, care a făcut unele ca acestea”.

Polieuct, dănțuind pentru sfărâmarea celor neînsuflețiți, a zis către socrul său: „De ce te întristezi, tată? Iată cum pe față am arătat cât sunt de neputincioși zeii voștri și dacă sunt mai mulți de aceștia, să se aducă aici în mijloc, și vei vedea cum robii lui Hristos îi nimicesc”.

Felix a zis: „Atotputernicii împărații noștri au poruncit ca pe unii ca aceștia să-i ucidem, și de acum tu vei fi mort, pentru că ceasul uciderii tale a sosit și în alt chip nu poate să fie, căci împărăteasca poruncă nu se va schimba. Îți îngădui numai ca să mergi în casa ta și să dai cea mai de pe urmă sărutare femeii și fiilor tăi”. Sfântul a zis: „Ce grijă am eu de femeie și copii, când acum nu iau în seamă cele pământești, ci caut spre cele cerești și gândesc la cele nepieritoare. De va voi fiica ta să mă urmeze, fericită va fi, iar de nu, apoi rău va pieri cu idolii voștri”.

Auzind Felix aceasta de la ginerele său, a plâns pentru dânsul, zicând: „Vai mie, iubitul meu fiu Polieuct, că și pe tine te-a înșelat puterea lui Hristos cea vrăjitoare”. Sfântul Polieuct a zis: „Aceasta nu o tăinuiesc, căci El m-a chemat la cunoștința adevărului pentru El, cu dumnezeiască Să dreaptă cea atotputernică m-a scos din întuneric la lumină, din moarte la viață și din rătăcire m-a povățuit la calea cea dreaptă, apoi m-a învrednicit a mă numi și a fi ostaș al Lui”.

Sfântul grăind unele ca acestea, l-au apucat chinuitorii și l-au bătut peste gură; iar el întru nimic nu socotea bătaia. Venind femeia lui, a plâns pentru dânsul, împreună cu tatăl său Felix; iar Sfântul zicea către socrul său: „O, prea nelegiuitule slujitor al idolilor necurați, pentru ce te sârguiești cu lacrimile tale cele înșelătoare și cu ale fiicei tale, ca să mă abați de la mărturisirea lui Hristos? Pentru ce plângi pe Polieuct, când se cade ca mai mult pentru tine să plângi? Căci slujind vremelnicilor împărați, veșnicului foc te vei da”. Femeia sfântului, anume Paulina, tânguindu-se, zicea către dânsul: „Ce ți s-a nălucit, iubitul meu bărbat, Polieuct? Cum te-ai amăgit și te-ai pornit ca să sfărâmi pe cei doisprezece zei ai noștri?”.

Sfântul, zâmbind, a zis către dânsa: „Dacă am biruit și am sfărâmat eu singur doisprezece idoli, acum tu nu ai la cine să mai scapi. Ascultă-mă, Paulino, și cunoaște pe unul, adevăratul Dumnezeu, Care este în ceruri și Aceluia să te închini și te sârguiește ca să schimbi viața aceasta vremelnică cu cea veșnică”.

Acestea și mai multe grăind sfântul către femeie, mulți din cei necredincioși stând împrejur ascultau cu bucurie cuvintele lui și cunoscând puterea tainei s-au umilit și au crezut în Hristos. Apoi, adunându-se judecătorii cetății cu toți sfetnicii, au pus pe Sfântul Polieuct înaintea judecății lor și pe de o parte cu îmbunări, iar pe de alta cu îngroziri, se sârguiau ca iarăși să-l întoarcă la păgânătatea idolească. Dar de vreme ce n-au putut să izbutească, au hotărât asupra lui pedeapsă cu moartea, ca să ia sfârșit prin sabie.

Atunci, sfântul, mergând la moarte cu bucurie nespusă, încredința poporul care mergea împrejur că vorbește cu un tânăr prea luminat, care îl întărește și-i poruncește să uite toate cele lumești; dar nimeni nu putea să vadă pe acel tânăr decât numai sfântul mucenic. Apoi, văzând între popor pe fericitul Nearh, prietenul său, și după Dumnezeu, tată, a strigat către dânsul: „Mântuiește-te, iubitul meu prieten, și să-ți aduci aminte de așezământul dragostei cel întărit de noi”.

Zicând acest din urmă cuvânt, și-a plecat sub sabie sfântul său cap și s-a botezat în sângele său, fiind tăiat pentru Iisus Hristos. Acest Sfânt Polieuct s-a mucenicit în Melitina, cetatea Armeniei, pentru înmulțirea Bisericii luptătoare și pentru împlinirea celei biruitoare din cer, întru cinstea și mărirea lui Hristos Dumnezeu, Care este capul întregii Biserici, Căruia cu Tatăl și cu Sfântul Duh I se cuvine cinstea și mărirea în vecii nesfârșiți. Amin.

Acatistul Sfântului Mucenic Polieuct se poate citi de orice creștin și este folositor pentru împlinirea promisiunilor încălcate, returnarea datoriilor, păzirea de înșelăciune și întoarcerea celor rătăciți la credință cea adevărată. Sfântului Mucenic Polieuct este numit și "Sfântul prieteniei" deoarece pentru rugăciunile prietenului său Nearh a reușit să cunoască adevărata credință și să Îl mărturisească pe Hristos cu prețul vieții.

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Slava....Și acum...

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne curățește păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Sfânt Numele Tău.

Doamne miluiește (de 3 ori)

Slavă…Și acum…

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Tropar la Acatistul Sfântului Mucenic Polieuct – ocrotitorul prieteniei adevărate, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Polieuct, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul 1

Luminii celei neapropiate slujind acum cu bucurie, te înfrupți din har cu cetele îngerești, Sfinte Mucenice Polieuct. Cel ce ai săvârșit lupta cea bună pentru Hristos Domnul dobândind viața veșnică cu El prin biruirea trupului vremelnic, caută și spre noi rugătorii tăi care te chemăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Icosul 1

Săvârșind pomenirea ta cea slăvită, te rugăm să primești aceste laude pe care le înălțăm împreună cu îngerii din Ceruri, Sfinte Polieuct, căci te strigăm cu glasuri de copii. Iar tu nu rușina rugăciunile noastre, a celor care te cinstim așa:
Bucură-te, viteaz ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, chip strălucit al cununii mucenicilor;
Bucură-te, că ai învins chinurile prin puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost plin de curaj;
Bucură-te, că ai fost întărit de Duhul cel Sfânt;
Bucură-te, surpând vrăjmașul cu putere;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 2

Ai trăit în cetatea Melitina din Armenia, Sfinte Mucenice Polieuct, fiind ostaș în armata romană. Erai elin, adică neluminat de credința cea creștinească, dar aveai strânsă prietenie cu Nearh un creștin dreptcredincios care se ruga lui Dumnezeu pentru luminarea ta: Aliluia!

Icosul 2

Sufletul tău însă era împodobit cu virtuțile creștinești, Sfinte Polieuct, fiind ca un măslin roditor a căror ramuri creșteau tot mai mult ascultându-l pe Nearh citindu-ți din Sfânta Scriptură și arătându-ți deșertăciunea închinării la idoli, iar noi te slăvim:
Bucură-te, cel împodobit cu toate faptele bune;
Bucură-te, că inima ta Îl știa și Îl căuta pe Hristos;
Bucură-te, că pornirea firii tale era spre Dumnezeu;
Bucură-te, că toată ființa ta dorea Adevărul;
Bucură-te, că doar mintea ta nu era luminată încă,
Bucură-te, că Dumnezeu a rânduit să nu te pierzi;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 3

Venind porunca de la păgânii împărați ca toți locuitorii cetății să se închine la idoli ca semn al supunerii lor față de împărăție, Nearh se necăjea pentru tine Sfinte Polieuct, fratele lui mult iubit, temându-se să nu jertfești la idoli și să rămâi în înșelare până la sfârșitul vieții iar astfel să ți se închidă calea spre mântuire, și se ruga neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Văzându-l pe Nearh mâhnit și îndurerat, l-ai întrebat pricina supărării lui, Sfinte Polieuct, iar acesta ți-a mărturisit: "Prea iubite Polieuct, porunca cea împărătească, care pretutindeni se citește, ne va aduce despărțirea unuia de altul; pentru că eu mă țin de credința creștinească, iar tu de păgânătatea elinească; și când mă vor lua la moarte, tu te vei lepăda de mine și mă vei lăsa", iar noi te cheamă așa:
Bucură-te, că prietenia voastră era dincolo de rânduiala omenească;
Bucură-te, că Domnul Hristos grăia prin Nearh;
Bucură-te, că el era ca un înger păzitor;
Bucură-te, că Dumnezeu l-a trimis pentru creștinarea ta;
Bucură-te, că erați uniți prin duh de la Hristos;
Bucură-te, că vorbele lui Nearh cădeau ca picăturile de ploaie, rodind;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 4

Dar tu ai înțeles, Sfinte Polieuct, cele ce vroia Nearh să ți se spună, căci nu doar inima ta era pregătită pentru Domnul Hristos, ci și mintea care se hrănise din Cuvântul Scripturii și care prinsese rădăcini adânci în tine, și erai pregătit să te închini în Duh și Adevăr lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

I-ai spus lui Nearh să fie fără grijă căci Însuși Domnul Hristos ți se arătase în vedenie cu câteva zile în urmă, Sfinte Mucenice, și luându-ți haina te-a îmbrăcat cu altă haină nouă, al cărei preț și frumusețe nu este cu putință a o spune, iar nasturii de la haină aceea erau de aur, apoi ți-a dat un cal înaripat. Auzind aceste, Nearh s-a bucurat și ți-a zis:
Bucură-te, pământ bun pe care a căzut sămânța Hristos;
Bucură-te, prieten cinstit;
Bucură-te, cel ce nu ai dezamăgit;
Bucură-te, împlinind cu râvnă cele ale prieteniei;
Bucură-te, că nu ai căutat deloc la ale tale;
Bucură-te, că ai primit de la Hristos haina de Nuntă și cal zburător spre Cer;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 5

S-a bucurat Nearh auzindu-te grăind așa, Sfinte Polieuct, spunându-ți: "Iată, acum ai cunoscut pe Hristos, adevăratul Dumnezeu", dar tu ai răspuns: "Dar când nu L-am cunoscut eu pe El? Oare nu ardeam eu cu inima când îmi spuneai despre El? Când îmi citeai Sfânta Evanghelie, oare nu mă minunam de cuvintele Lui? Numai numele cel creștinesc nu-l aveam, dar cu osârdia și cu inima eram creștin", și dorind a-L mărturisi pe Hristos Îi strigai: Aliluia!

Icosul 5

Din ceasul acela ai lăsat toată deșertăciunea lumii numindu-te robul lui Hristos, Sfinte Mucenice, și te-ai dus să citești poporului porunca împăratului, iar noi te lăudăm așa:
Bucură-te, dorind doar viața întru Hristos Domnul;
Bucură-te, că ai fost încredințat că El va primi mărturisirea ta;
Bucură-te, că citind porunca stăpânirii, ai ocărât-o și ai rupt-o în bucăți;
Bucură-te, că ai râs de nebunia păgânească;
Bucură-te, că ai distrus pe rând doisprezece idoli;
Bucură-te, că ai dănțuit pentru sfărâmarea lor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 6

Schimbându-ți gândul spre cinstirea Adevăratului Dumnezeu, ai fost vrednic de dumnezeiasca privire a Domnului Hristos care a binevoit a te întări pentru cele ce au urmat, iar tu erai încredințat că aceasta era calea ta, strigându-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Nu i-ai tăinuit lui Felix, tatălui soției tale, cel rânduit de împărat pentru a chinui pe creștini, că Hristos te-a scos de la întuneric la lumină, și deși acesta te amenința cu moartea nu ai vrut să îți vezi nici femeia nici copii. Ne rugăm și te slăvim:
Bucură-te, cel bătut peste gură de chinuitori;
Bucură-te, că nu ai tăcut nici nu te-ai înfricoșat;
Bucură-te, că i-ai vorbit soției tale Paulina despre Hristos;
Bucură-te, că mulți auzind, au crezut în Dumnezeu;
Bucură-te, că prin cuvintele tale inimile lor se înmuiau;
Bucură-te, că Duhul Sfânt vorbea prin tine;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 7

Adunându-se păgânii la judecată, încercau să te lămurească ba prin ademeniri ba prin înfricoșări, dar ai rămas neclintit în credință, Sfinte Mucenic, și Îl aveai în inimă și în minte doar pe Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Văzând că nu te pot înfrânge, ți-au hotărât pedeapsa cu moartea să iei sfârșitul prin sabie, iar noi plângem cu lacrimi de fericire:
Bucură-te, că nu te-ai temut de sabie;
Bucură-te, că o vedeai ca pe binefăcătorul tău;
Bucură-te, că știa că sabia te va mântui;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de haina pământească;
Bucură-te, îmbrăcându-te degrabă cu haina de porfiră cerească;
Bucură-te, că sufletul tău era plin de evlavie;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 8

Mergând cu bucurie la moarte, mărturiseai poporului care te însoțea că vezi un tânăr preafrumos care te întărea și care te povățuia să lași toate cele lumești, dar numai tu puteai să îl vezi, Sfinte Polieuct, căci era îngerul lui Dumnezeu căruia I-ai încredințat viața: Aliluia!

Icosul 8

L-ai văzut în mulțime și pe Nearh, prietenul tău cel iubit și tată duhovnicesc, și i-ai strigat: "Mântuiește-te, iubitul meu prieten, și să-ți aduci aminte de așezământul dragostei cel întărit de noi". Te slăvim și ne rugăm ție, Sfinte Polieuct:
Bucură-te, cel ce îndemni la mântuire pe orice creștin;
Bucură-te, că ne dai povețe duhovnicești;
Bucură-te, că ne îndrumi spre prietenia adevărată;
Bucură-te, că aduci amintirea promisiunilor;
Bucură-te, că mijlocești la împlinirea lor desăvârșită;
Bucură-te, că întorci datoriile la cei îndreptățiți;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 9

Te-ai adus jertfă Domnului Hristos, Sfinte binecuvântat, primind pentru El cu dragoste tăierea capului, fiind aprins de dorirea Împărăției lui celei veșnice: Aliluia!

Icosul 9

Ai fost botezat în sângele muceniciei, Sfinte Mucenice Polieuct, și prin el ai fost înălțat la Cer unde îngerii ți-au cântat:
Bucură-te, că ai disprețuit desfătarea, mărirea și însăși viața;
Bucură-te, cel pământesc cu aripi cerești;
Bucură-te, zburând pe calul înaripat la Dumnezeu;
Bucură-te, că ai primit desfătarea celor fără sfârșit;
Bucură-te, ai fost primit în cetele de Sfinți Mucenici;
Bucură-te, că luminezi cerul Bisericii ca o stea strălucitoare;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 10

Cel ce din fire ai fost urâtor de idoli, te-ai aprins de râvna celor dumnezeiești, Sfinte Mucenice, iar acum te împărtășești de slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Ai adormit somnul cuvenit celor iubiți mucenici ai Domnului Hristos, devenind ostaș în Cetele de războinici ai Cerului, Sfinte Polieuct. Caută și spre noi cei necăjiți și îndurerați și adu-ne vești bune, iar noi te lăudăm:
Bucură-te, cel părtaș Pătimirilor Mântuitorului;
Bucură-te, arătându-ne și nouă puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ne dai ca zestre avuția cea necheltuită a Raiului;
Bucură-te, că nu ne lași nici fără cele necesare traiului;
Bucură-te, că ne ferești de a intra în legăturile păgubitoare de suflet;
Bucură-te, că aduci înapoi ceea ce Dumnezeu ne-a dat ca dar;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 11

Sufletul nostru este copleșit de păcate dar te chemăm, Sfinte Polieuct, să îl înviezi tu prin darul de a mijloci la Domnul Hristos, întorcându-ne la toată fapta cea bună ca să strigăm Stăpânului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Câștigând bucuria veșnică, Sfinte Mucenice Polieuct, o vezi în Ceruri față către față pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cea prin care Adam și Eva s-au îndestulat de bucurie, pe Maica Domnului nostru Iisus Hristos, și știind marea ei milostivire te rugăm să îi vorbești și despre noi care te slăvim așa:
Bucură-te, ajutătorul nostru în ispite;
Bucură-te, dezlegându-ne din temnița cumplită a vrăjmașului diavol;
Bucură-te, că alungi înșelăciunile lui;
Bucură-te, că ne ferești de afaceri pierzătoare;
Bucură-te, că Maica Domnului s-a bucurat de jertfa ta;
Bucură-te, și fă-ne demni și pe noi de Împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 12

Pentru desfătarea veșnică ai disprețuit dulcețile vieții și rudenia cea după fire, Sfinte Mucenic, inima și mintea ta fiind înfierbântate cu iubirea lui Hristos care ți-a primit dăruirea: Aliluia!

Icosul 12

Te-ai apropiat de Nearh din prietenie adevărată, învățând din vorbele lui adevărata credință în Sfânta Treime iar apoi și el a primit și el cununa muceniciei prin arderea în foc. Îndreptează și pașii noștri ca să ajungem la Fiul lui Dumnezeu prin viețuirea cea plină de laudă, și te chemăm:
Bucură-te, învățându-ne ce înseamnă prietenia;
Bucură-te, că ne sfătuiești la tot lucrul cel bun;
Bucură-te, că împlinești promisiunile făcute nouă;
Bucură-te, că ne aduci înapoi ce am dat împrumut;
Bucură-te, că rânduiești toate spre folosul nostru duhovnicesc;
Bucură-te, că alini amărăciunea cauzată de dezamăgiri;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 13

Sfinte Mucenice Polieuct, cel cu nume luminat și slăvit, ostaș în Oastea Domnului Hristos, te rugăm să ne ajuți în toate împrejurările vieții, să ne păzești de înșelători și de amăgitori, iar noi Îl slăvim pe Dumnezeu: Aliluia!

Acest Condac se rostește de trei ori.

După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.

Icosul 1

Săvârșind pomenirea ta cea slăvită, te rugăm să primești aceste laude pe care le înălțăm împreună cu îngerii din Ceruri, Sfinte Polieuct, căci te strigăm cu glasuri de copii. Iar tu nu rușina rugăciunile noastre, a celor care te cinstim așa:
Bucură-te, viteaz ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, chip strălucit al cununii mucenicilor;
Bucură-te, că ai învins chinurile prin puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost plin de curaj;
Bucură-te, că ai fost întărit de Duhul cel Sfânt;
Bucură-te, surpând vrăjmașul cu putere;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Condacul 1

Luminii celei neapropiate slujind acum cu bucurie, te înfrupți din har cu cetele îngerești, Sfinte Mucenice Polieuct. Cel ce ai săvârșit lupta cea bună pentru Hristos Domnul dobândind viața veșnică cu El prin biruirea trupului vremelnic, caută și spre noi rugătorii tăi care te chemăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Polieuct, păzește-ne de înșelare și hrănește-ne cu Harul lui Dumnezeu!

Rugăciuni - Acatistul Sfântului Mucenic Polieuct – ocrotitorul prieteniei adevărate

Pomenind sfânta ta viață și jertfă către Domnul Hristos, te lăudăm Sfinte Mucenice Polieuct, căci tu ai îndrăzneală la Tronul Sfintei Treimi. Te rugăm mijlocește și pentru noi, cei care săvârșim această cinstire, și trimite-ne din înaltul Cerului dezlegarea celor văzute și nevăzute, apără-ne de vrăjmașii care vor să ne înșele, adu înapoi datoriile pe care suntem îndreptățiți să le primim, îndreaptă toată nedreptatea, dezvăluie viclenia, înapoiază toate darurile și harismele pe care Dumnezeu ni le-a dat, și împlinește tu promisiunile celor care fie nu vor, fie nu pot să le împlinească.
Îți mulțumim pentru grija pe care ne-o porți iar în ceasul morții ocrotește-ne până trecem de vămile văzduhului, rugându-L pe Domnul Hristos să ne judece cu milă, ca să ne bucurăm veșnic împreună cu tine de Împărăția lui Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin!

Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Polieuct

Troparul Sfântului Mucenic Polieuct

Glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Polieuct, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Cel Tăiat a tăiat pe cea Netăiată...

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-te de Desfătarea cea mult dorită şi de Fericita Lumină îndestulându-te, mărite şi de ceata cea îngerească învrednicindu-te, păzeşte, Sfinte Polieuct pe cei ce laudă prăznuirea ta, care cântă Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi măreaţă a răsărit plină de dumnezeiască Lumină, luminând în chip strălucit pe cei ce te laudă cu credinţă, viteazule ostaş al lui Hristos, Preafericite Polieuct, cântând Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărit fiind cu virtutea Duhului, fericite şi cu dumnezeiască Putere fiind îmbrăcat, cu tărie ai mers spre lupta vrăjmaşului şi surpându-l pe el cu putere, cu osârdie strigai: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai Întrupat, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe Cel Ce mai înainte era fără de trup; şi ai rămas iarăşi cu adevărat Fecioară Preacurată; pe Cel Ce pentru noi, cu bogăţia îndurării a sărăcit şi a mântuit pe cei ce strigă Lui, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Schimbatu-ţi-ai gândul către dreapta cinstire de Dumnezeu, învrednicindu-te de sus de dumnezeiasca privire a Mântuitorului, Sfinte Mucenice Polieuct.

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind biruinţa, ai defăimat toate cele de pe pământ, mărite şi te-ai învrednicit de moştenirea cea cerească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorind mărirea cea mai presus de cuget, ai năvălit vitejeşte şi ai surpat înjosirea idolilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndreptează-mi tu, Stăpână, paşii, ca să ajung la Fiul tău prin vieţuire vrednică de laudă.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin mărturisirea dreptei credinţe adusu-te-ai pe tine însuţi Stăpânului, prea alesule, pentru Dânsul primind cu dragoste junghiere, mărite; şi ajungând slobod de toată întinăciunea, strigi către Mântuitorul: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dulceaţa cucerniciei ţi-a plăcut ţie; într-aripatu-te-ai cu dumnezeiasca dragoste, fiind rănit de curata şi luminata dorire şi aprins fiind de iubire pentru Împărăţia cea de sus, cu dulceaţă cânţi Stăpânului: Slavă Puterii Taie, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legându-te într-o simţire cu Nearh, mai presus de fire şi învăţând din cuvintele lui dreapta credinţă a Preasfintei Treimi, înţelepţitule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Polieuct, te-ai învrednicit de lumina muceni­cilor, cea cu adevărat mult dorită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Numărat ai fost împreună cu Oştile cele muceniceşti; dobândit-ai Împărăţia cea de neclintit, intrând într-însa de curând înjunghiat; şi încă picurând sângele ai fost înălţat, preaînţelepte, câştigând Bucuria Cea Neîntreruptă şi Lu­mina Cea Neînserată şi mare strălucire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel ceresc asemănându-Se cu cei de pe pământ, i-a făcut pe ei cereşti; şi cu fire pătimitoare pătimind, le-a dăruit împărtă­şirea de dumnezeiasca nepătimire. Deci pe Fecioara, care L-a născut pe Acesta, fără ispită de nuntă, ştiind-o Născătoare de Dumnezeu, o mărim.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să dobândeşti desfătarea cea veşnică, preafericite, ai nesocotit dulceţile vieţii şi rudenia cea după fire şi desfătarea şi mărirea şi însăşi viaţa; iar de nădejdea ta, nu te-ai înşelat.

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind povăţuit în Tainele cele dumnezeieşti ale dumnezeieştii vederi, cu duh neşovăitor ai venit la luptele cele desăvârşite. Şi arătându-te biruitor te-ai învrednicit de cununile cele nepieritoare, Sfinte Polieuct.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Avânt cuget din fire urâtor de răutate, cu dreaptă credinţă ai alungat şi ai nimicit pe idolii cei deşerţi, aprins de râvna dreptei cinstiri de Dumnezeu fiind şi plin de osârdie dumnezeiască, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Graiurile buzelor tale urmând, te fericim, Preacurată. Căci, cu adevărat, lucruri mari făcând Domnul cu tine, te-a mărit; şi născându-Se din pântecele tău, te-a arătat Luişi Vrednică Maică.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul păcatelor...

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicitu-te-ai de Ceata îngerească, vrednicule de laudă mucenice, viaţă îngerească în chip lămurit arătând. Deci, cu dânşii împreună, roagă-te neîncetat, fericite, să se izbăvească de ispite cei ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adormit-ai, luptătorule, somnul cuvenit celor iubiţi, tăindu-ţi-se capul de sabie, biruitorule în multe lupte. Şi acum moştenind în ceruri agoniseala cea nestricată, petreci împreună cu mucenicii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Deopotrivă şi părtaş te-ai făcut Patimilor Mântuitorului, Celui Ce pentru noi a primit Patima Crucii; şi acum, fericite, cu Dânsul împărăteşti în veac, fără de sfârşit, precum a făgăduit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Având milostivire ca Una ce ai născut pe Cuvântul Cel Iubitor de oameni, miluieşte-ne pe noi de silnica şi cumplita primejdie. Că numai pe tine, Preacurată Stăpână, te avem credincioşii Ocrotitoare Nebiruită.

Irmosul

Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură şi spre silnicie mă împinge; ci, însuţi în adâncul deznădejdii celei mari întinde-mi şi mie mâna Ta cea tare, ca lui Petru şi din adâncul pierzării mă scoate.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Stăpânul, plecându-Şi capul în Iordan, a sfărâmat capetele diavolilor; iar capul purtătorului de biruinţă tăindu-se, pe cel înşelător a ruşinat.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătat-ai Puterea Ta, Stăpâne, robului Tău; pentru aceea a venit cu osârdie la mucenicie de bunăvoie şi făcându-se purtător de biruinţă, cânta: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărit-a, mucenice, aleasa şi întru tot lăudata ta prăznuire, care aduce lumina arătării Stăpânului tău şi luminează pe cei ce cu credinţă strigă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Avuţia cea necheltuită şi vrednicia cea statornică ai aflat, dumnezeiescule şi lauda care nu cade, ci în veci rămâne, ai primit, strigând: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Ce este Înţeles pururea împreună cu Tatăl Cel fără de început zămislindu-L, Fecioară, L-ai născut Fiu Întrupat ca să mântuiască pe cei ce cu credinţă strigă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se săvârşeşte astăzi pome­nirea ta cea mult dorită, mucenice al lui Hristos, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mucenice Polieuct; că te-ai făcut jertfă bineplăcută lui Hristos, Cel Ce a fost junghiat şi S-a jertfit pentru tine. Pe Acela tineri lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împotrivire hotărâtă, până la sânge, arătând pe pământ, Preaviteazule Polieuct, te-ai sălăşluit în Cămara de mire mult luminoasă, în ceruri, botezându-te în colimvitra sângiurilor tale şi cântând: pe Stăpânul preoţi binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sufletul meu cel osândit de greşeli, înviază-L cu îndrăzneala ta cea mucenicească; pune-l la pas cu dumnezeieştile Porunci, preamărite şi întoarce-l precum se cuvine, către fapta bună, ca să strige Stăpânului: preoţi binecuvântaţi-L, popoare preaslăviţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te cea prin care am câştigat bucuria cea veşnică. Bucură-te Ceea ce ai risipit mâhnirea Evei şi ai întors întristarea lui Adam spre veselie. Bucură-te Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Întrupat, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Ocrotitoarea cre­dincioşilor care te preaînalţă întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Chinuitorul haldeilor de şapte ori a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, a strigat: pe Făcătorul şi Mântuitorul, tineri binecuvân­taţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi, iubitorilor de muce­nici, să lăudăm pe muce­nicul cel de Dumnezeu încu­nunat, pe care l-a mărit Cel Preaînalt, cu a Sa arătare, cea cu nume de lumină; şi l-a cinstit cu zi de cinste şi l-a încununat şi l-a împodobit cu fapte bune şi dumnezeieşti.   

Stih: Sfinte Mucenice Polieuct, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile sângiurilor tale celor muceniceşti care s-au vărsat, ai înecat pe vrăjmaşul, făcătorul de rele; iar Biserica lui Hristos adăpând-o, ai luminat-o, de Dumnezeu Fericite Mucenice Polieuct; de aceea cu credinţă pururea te fericeşte pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fii mie ajutor, mucenice, izbăvindu-mă de multe feluri de ispite şi de întâmplări şi dezleagă-mă de legăturile eresului şi slobozeşte-mă din temniţa cumplită cu rugăciunile tale pe mine, care te laud cu gând curat, pururea Fericite Polieuct.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Hristos, Cel Ce este Capul şi Împlinirea Legii şi a Proorocilor, tu L-ai născut, Preacurată. Acela, pentru noianul cel nemărginit al milostivirii, a binevoit a se face Om din tine, pentru noi şi a mântui pe cei ce cu credinţă pururea te mărim.

Irmosul

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa smerenie a lui Dumnezeu; Cel Preaînalt de bunăvoie S-a pogorât până în Trup, făcându-Se Om, din pântece Fecioresc. Drept aceea, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea fără de prihană, credincioşii o mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Ca un bun ostaş al lui Hristos Dumnezeul tuturor, întru harul Lui întărindu-te, cu totul te-ai schimbat întru dragostea Lui, prin Nearh credinciosul tău frate de arme, înţelepte. Drept aceea luptându-te după Lege, ai fost încununat de Domnul, după vrednicie, Sfinte Mucenice Polieuct.

 

SEDELNA Praznicului Botezului Domnului

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Îmbrăcându-te cu apele Iordanului, Cel Ce minunat Te îmbraci cu lumina, în aceasta ai făurit din nou firea lui Adam, care era sfărâmată prin răutatea neascultării, Cuvinte al lui Dumnezeu. Pentru aceasta te lăudăm şi toţi doxologim Sfânta Ta Arătare.