Pentru vindecarea de boli femeiești, izbăvirea de boală și de demoni
Traducere din limba sârbă
Condacul 1
Ai rămas neprihănită și te-ai luptat cu păcatul, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, de aceea ai înotat în apa vieții rugându-te neîncetat Domnului. Acum, când stai în fața Slavei lui Dumnezeu, roagă-te și pentru noi care te chemăm: Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Icos 1
Îngerii s-au minunat de viața ta cea mare și sfântă, Sfântă Apolinaria, căci tu, deși erai din neam împărătesc, ai lăsat toate bucuriile pământești, ți-ai luat Crucea și cu bucurie ai urmat pe Domnul Hristos. Ascunzându-ți trupul femeiesc sub rasa monahală, te-ai luptat într-o mănăstire de călugări sub numele de Dorotei, întrecând mulți călugări în virtuți și fapte fără ca nimeni să îți descopere taina până la moarte. Prin urmare, primește de la noi asemenea laude:
Bucură-te, mare ascetă a lui Hristos;
Bucură-te, înălțime îngerească;
Bucură-te, adâncimea rugăciunii;
Bucură-te, că ai umplut locul unui înger căzut în Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, că i-ai dat Domnului fecioria ta în dar;
Bucură-te, că ți-ai sfințit trupul și sufletul cu multe fapte bune;
Bucură-te, că cerul și pământul te slăvesc cu cinste;
Bucură-te, că multe minuni ai făcut prin puterea Domnului;
Bucură-te, că ai slăvit pe Domnul, Care te-a slăvit pe tine;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 2
Deși tatăl tău a fost un mare împărat, Sfântă Apolinaria, ai disprețuit faima și averea de la o vârstă fragedă. Iubindu-L pe Dumnezeu din toată inima, ai trăit necontenit prin biserici și mănăstiri, petrecând în rugăciune și strigând de bucurie: Aliluia!
Icos 2
Părinții tăi au mai avut o fiică în care era un duh necurat, așa că și-au pus toată nădejdea în tine, Sfântă Apolinaria, vrând să te căsătorească cu un mire respectabil și să primească pace prin tine la bătrânețea lor. Dar ai privit în adâncurile Raiului cu ochiul sufletului și în el ai căutat un alt Mire, pe Domnul Iisus Hristos, a Cărui dragoste începe în lumea aceasta și nu se termină în veșnicie. Pentru marea ta dorință, primește aceste cuvinte să te slăvească:
Bucură-te, fecioară curată a lui Hristos;
Bucură-te, că L-ai iubit pe Dumnezeu din tinerețe;
Bucură-te, că numai pe Domnul L-ai purtat în inima ta;
Bucură-te, că de mică ai avut râvnă pentru rugăciune;
Bucură-te, că de dragul lui Hristos, ți-ai părăsit părinții pământești;
Bucură-te, că ai fost ferită prin înfrânare de orice păcat;
Bucură-te, că ai vorbit liber cu Îngerii;
Bucură-te, că ai alungat demonii cu semnul crucii;
Bucură-te, că te-ai mutat în Rai;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 3
Ți-ai rugat părinții, Sfântă Apolinaria, să te ducă la o mănăstire unde să înveți Psalmii și citirea Sfintelor Scripturi, iar ei au fost foarte întristați de hotărârea ta, dar tu îi strigai neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3
Când inima ți-a fost și mai aprinsă de iubirea Cerească, Sfântă Apolinaria, le-ai spus părinților că vrei să vezi locurile sfinte din Ierusalim, unde iubitul tău Domn și-a încheiat viața pământească cu o moarte nedreaptă. Aceștia nu au vrut pentru că erai singura lor mângâiere și știau că nu te vei mai întoarce. Dar când au văzut că hotărârea ta este fermă, te-au dat în mâna lui Dumnezeu, ți-au dat slujitori și bogății și te-au pus pe o corabie care naviga spre Țara Sfântă. Admirând hotărârea ta curajoasă de a sluji Domnului Hristos, strigăm către tine:
Bucură-te, că ai lăsat toate comorile pământești, de dragul comorilor Cerești;
Bucură-te, că ți-ai dorit singurul lucru de care este nevoie în viață;
Bucură-te, că ai scris cuvintele Evangheliei în inima ta;
Bucură-te, că zi și noapte ai slăvit pe Domnul împreună cu psalmistul David;
Bucura-te, ca ai simtit dulceața din adâncul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ești socotită printre fecioarele înțelepte;
Bucură-te, că ai recăpătat chipul pierdut al lui Dumnezeu în tine;
Bucură-te, că Cerul s-a bucurat de fapta ta;
Bucură-te, că pământul s-a răzbunat pe tine;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 4
Ai călătorit pe mare însoțită de Domnul Hristos precum Luca și Cleopa pe drumul spre Emaus, Sfântă Cuvioasă, căci Îngerii Domnului erau cu tine și împreună cu ei Îi înălțai lui Dumnezeu cântări: Aliluia.
Icos 4
Sfântă Apolinaria, ai vizitat zilnic bisericile și mănăstirile de maici din Ierusalim și din împrejurimi, dându-le ajutor din belșug și ajutând pe cei săraci și bolnavi. De asemenea, ți-ai eliberat slujitorii și slujnicele, dându-le și lor bogății din belșug, iar puținilor slujitori care au mai ramas cu tine le-ai spus ca le vei da libertate cand vei merge la Alexandria să te închini la moaștele Sfântului Mina. Cu bucurie au primit cuvintele tale, strigând:
Bucură-te, că ai vărsat lacrimi pe piatra pe care a zăcut trupul Domnului Hristos;
Bucură-te, că ai murit pentru această lume în mormântul Domnului;
Bucură-te, că ai văzut în Maica Domnului ca model de feciorie;
Bucură-te, milostiv Înger al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că nu ai vrut să știi de înțelepciunea din lumea aceasta;
Bucură-te, floare nevinovată mirosind a parfumul lui Hristos;
Bucură-te, că ai înmulțit nenumărații talanți primiți de la Domnul;
Bucură-te, că ai iubit sărăcia duhului;
Bucură-te, că ai scris numele lui Hristos în inima ta;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 5
Proconsulul Alexandriei a aflat de sosirea ta și, ca fiică de împărat, a vrut să te primească cu mare cinste. Dar tu, smerită slujitoare a lui Hristos, Sfântă Apolinaria, ai venit noaptea pe ascuns la Alexandria și ai intrat în tăcere în casa lui. Deși el și soția lui s-au întristat că nu te-au salutat cum trebuie, văzându-te blândă și smerită au cântat cu bucurie: Aliluia.
Icos 5
În Alexandria ai vizitat multe biserici și mănăstiri, locuind cu o bătrână evlavioasă, căreia i-ai cerut să-ți cumpere pe ascuns haine monahale. După ce i-ai eliberat pe ceilalți slujitori și ai lăsat în slujba ta doar un bătrân și un famen, Sfântă Apolinaria, te-ai urcat într-o corabie și ai pornit spre Liman pentru a te închina Sfântului Mina, unde ai rostit multe rugăciuni și ai vărsat multe lacrimi. Prin urmare, primește de la noi aceste laude:
Bucură-te, porumbel smerit și blând al lui Hristos;
Bucură-te, că ai murit pentru lume, fiind născută pentru veșnicie;
Bucură-te, că i-ai iubit pe sfinții lui Hristos;
Bucură-te, că ai îndrăznit să faci o călătorie minunată;
Bucură-te, că ți-ai înviat sufletul cu Domnul Hristos;
Bucură-te, oiță ascultătoare a turmei lui Hristos;
Bucură-te, că ai ales cea mai mare bucurie de sub cer – Domnul Hristos;
Bucură-te, că săgeata Cerească te-a rănit în inimă;
Bucură-te, că Domnul Hristos ți-a deschis porțile Raiului de pe pământ;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 6
Într-o noapte, spunând slugilor că vrei să mergi la părinții monahi sciți, te-ai așezat în trăsură dar când ai fost destul de departe de cetate și slujitorii au adormit, Sfântă Apolinaria, te-ai schimbat în tăcere în haine monahale și ai coborât din trăsură lângă un izvor unde era un iaz mare și ți-ai pierdut urma, cu inima arzând de nădejde și cântând lui Dumnezeu în mâinile căruia te predai: Aliluia!
Icos 6
Când slujitorii s-au trezit înainte de zori, au văzut că tu, Sfântă Apolinaria, nu ești în trăsură și că ți-a rămas doar rochia de fecioară. L-au anunțat repede pe proconsul, iar el i-a anunțat pe părinții tăi care au vărsat multe lacrimi pentru tine. Dar știind că ești în mâinile Domnului Atotputernic, ei se rugau Lui să-ți dea puterea de a îndura viața grea și cruntă a unui pustnic. Prin urmare, primește de la noi aceste cuvinte de recunoștință:
Bucură-te, că ai îndrăznit cu curaj să îți asumi povara grea a singurătății;
Bucură-te, că te-ai predat cu hotărâre în mâinile Domnului;
Bucură-te, că fântâna lângă care ai locuit a fost numită după tine;
Bucură-te, căprioară care ai scăpat pe muntele înalt de lupii acestei lumi;
Bucură-te, că un mare ajutor ai găsit în Împărăteasa Cerului;
Bucură-te, că tu, ca și Hristos, te-ai răstignit pentru lumea aceasta;
Bucură-te, că ți-ai părăsit părinții pământești și te-ai apropiat de Tatăl Ceresc;
Bucură-te, rugăciune stăruitoare pentru nenumăratele noastre păcate;
Bucura-te, lauda monahiilor și a monahilor;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 7
În acel loc pustiu ai stat câțiva ani, Sfântă Apolinaria, și te-ai luptat și cu diavolul și cu trupul. Totuși, cu trudă, rugăciuni și privegheri, fiind neîncetat mușcată de țânțari, ți-ai omorât trupul, iar sufletul tău s-a făcut curat și liber ca o pasăre a Raiului, cântând neîncetat: Aliluia!
Icos 7
Domnul a găsit de cuviință să te scoată dintre pustnici pentru folosul oamenilor, Sfântă Apolinaria, și ți-a trimis un Înger în vis care ți-a poruncit să mergi la monahii sciți, dar să te înfățișezi sub numele de Dorotei. Făcând ascultare, te-ai întâlnit cu Sfântul Macarie și i-ai spus că vrei să intri în mănăstirea lui, iar el te-a primit cu bucurie ca monah, neștiind taina ta căci trupul tău femeiesc se asprise de la greutatea pustiei. De aceea te lăudăm astfel:
Bucură-te, că ai ucis trupul și ai înviat sufletul;
Bucură-te, că ai alungat demonii prin rugăciune și post;
Bucură-te, că în marea lacrimilor tale ți-ai curățat toate păcatele;
Bucură-te, că ai strălucit ca focul într-un roi de demoni și țânțari;
Bucura-te, pentru ca Îngerul Cerului te-a chemat la o lucrare și mai mare;
Bucură-te, că te-ai nevoit în familia Sfântului Macarie;
Bucură-te, că ai purtat mereu în inima ta Învierea lui Hristos;
Bucură-te, că sufletul tău a strălucit ca un mărgăritar prin rugăciune;
Bucură-te, că toți au văzut limpede chipul lui Hristos în tine;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 8
Ai trăit ca un bărbat, Sfântă Apolinaria, având chilie printre călugări, și toți te-au socotit unul dintre părinții mănăstirii. Înțeleptul Domn a împiedicat să afle cineva că în trupul tău se ascunde o femeie mare și curajoasă. Iar tu, ca și ceilalți frați, cu râvnă ai slujit lui Dumnezeu, muncind la ascultare în rând cu ei și cu ei cu bucurie ai cântat: Aliluia!
Icosul 8
După un timp, faima ta a început să se răspândească, Sfântă Apolinaria, pentru că i-ai întrecut pe mulți dintre frații călugări în asprimea vieții. Te rugai Domnului zi și noapte cu lacrimi pentru a cinsti Împărăția Cerurilor, postind aspu și trăind ca și când n-ai avea trup. De aceea Dumnezeu ți-a dat harul să vindeci diverse boli, și toți te respectau ca pe un mare părinte, lăudându-L pe Dumnezeu că a adus un asemenea dar mănăstirii lor. Și noi te lăudăm așa:
Bucură-te, că, deși trăind ca în foc, ai rămas nearsă;
Bucură-te, că ai împlinit muncile de bărbat în trupul blând al femeii;
Bucură-te, că de aceea ai primit o mare slavă de la frați;
Bucură-te, că ai împlinit toate rânduielile rugăciunii și ale postului;
Bucură-te, că ai fost ascultătoare și nevinovată ca un miel;
Bucură-te, floare parfumată ale Raiului;
Bucură-te, că Domnul te-a cinstit cu darul de a face minuni;
Bucură-te, că pe mulți i-ai vindecat cu rugăciunile tale;
Bucură-te, că ne-ai arătat calea sigură a mântuirii prin faptele tale;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 9
După multă vreme, invidiosul diavol care era în sora ta, Sfântă Apolinaria, a început să o chinuie îngrozitor, zicând că va ieși din ea numai când o vor duce în pustie la bătrâni să o vindece. Diavolul a uneltit aceasta ca să îți dezvăluie taina, că va trebui să părăsești mănăstirea și că vei înceta pentru totdeauna să-i mai cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
Ritorii cei pământești nu pot exprima smerenia și măreția ta, Sfântă Apolinaria. Când au adus-o pe sora ta la mănăstire, Sfântul Macarie a spus că tu trebuie să o vindeci, dar ai răspuns că nu ești vrednică de acea faptă, și să pună pe altcineva dintre frați să o facă. Dar când bătrânul a stăruit, tu, ca un miel smerit ai făcut ascultare, iar după câteva zile, cu rugăciune fierbinte ai izgonit demonul cel rău din sora ta. Fericita s-a dus la părinții ei, neștiind cine a vindecat-o, iar tu te-ai liniștit și mai mult. De aceea îți strigăm astfel:
Bucură-te, că Dumnezeu te-a cinstit cu marele dar de a vindeca bolnavii;
Bucură-te, că ai eliberat-o și pe propria soră de un demon rău;
Bucură-te, că ai avut un adevărat calm;
Bucură-te, că ai săvârșit fiecare ascultare monahală;
Bucură-te, că ai avut puterea să nu te dezvălui surorii tale când ai vindecat-o;
Bucură-te, că după aceea Dumnezeu te-a înzestrat cu harisme și mai mari;
Bucură-te, că ai înmulțit în tine harul Duhului Sfânt;
Bucură-te, că tu nu mai trăiai, ci Hristos trăia în tine;
Bucură-te, că ai sărbătorit neîncetat numele Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 10
Dar diavolul răul, vrând să aducă rușine asupra împăratului și asupra ta, Sfântă Apolinaria, a uneltit iar cu viclenie intrând în sora ta și făcându-i să crească pântecele ca și când era însărcinată. Părinții ei au îndemnat-o să recunoască cu cine a păcătuit dar ea a tăcut, pentru că nu știa cum i s-a întâmplat acel rău. Atunci diavolul i-a spus în gură: „Negrul acela din schit, Dorotei, m-a dezonorat, și am rămas grea”. Și părinții tăi, întristați și triști, au ridicat mâinile către Domnul și au plâns: Aliluia!
Icos 10
Atunci împăratul s-a mâniat foarte tare și a trimis o armată să nimicească mănăstirea, Sfântă Apolinaria. Ajunși la mănăstire, i-au povestit starețului ce s-a întâmplat iar el și frații nu au crezut că Dorotei al lor ar fi putut să facă așa ceva. Iar tu, ca să nu strici mănăstirea, le-ai spus ostașilor să nu se atingă de frați ci să te ducă la împărat. Și când ai ajuns în fața părinților tăi care nu te cunoșteau, le-ai cerut ostașilor să vă lase singuri, spunând că fiica lor nu a fost dezonorată și că totul va fi bine. Admirând smerenia ta, îți cântăm:
Bucură-te, nevinovat porumbel al lui Hristos;
Bucură-te, că ai învins demonul cel rău prin puterea lui Hristos;
Bucură-te, că ai devenit fiica Împăratului Cerurilor din fiica împăratului pământesc;
Bucură-te, că ai stins dragostea pământească pentru părinți prin rugăciune;
Bucură-te, că ai purtat haina de călugăr cu demnitate;
Bucură-te, că la lumina sufletului tău nu a lipsit niciodată uleiul de har;
Bucură-te, că numai Împărăția Cerurilor ai căutat, după cuvântul Domnului;
Bucură-te, că ai urcat spre Cer cu scara virtuților tale;
Bucură-te, că ai înlocuit palatul împărătesc pământesc cu palatul Împăratului Cerurilor;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 11
Când ați rămas singuri, Sfântă Apolinaria, i-ai pus pe împărat și pe împărăteasă să jure în numele Domnului că te vor lăsa să pleci când le vei descoperi adevărul. Și când și-au dat cuvântul împărătesc, le-ai spus cum ai vindecat-o pe fiica lor când era în mănăstire, iar apoi cu mâinile tale nevinovate ți-ai desfăcut hainele vădindu-ți firea femeiască și le-ai spus: „Tată, mamă, sunt fiica voastră – Apolinaria”. Aceștia au leșinat de groază și, venindu-și în sinea lor, au cântat cu o bucurie care s-a auzit până la cer: Aliluia!
Icos 11
Au adus-o pe sora ta și au întrebat-o dacă te cunoaște, Sfântă Apolinaria. Ea a spus că ești călugărul care a vindecat-o, așa că a căzut la picioarele tale, dorind să o vindeci din nou. Iar tu, punându-ți mâinile sfinte pe burta ei, ai scos pe diavol și s-a făcut desăvârșit sănătoasă, iar burta ei a fost ca înainte. Părinții tăi s-au bucurat nespus, iar tu te-ai întors după câteva zile la mănăstire, nevrând să rămâi în casa ta pentru totdeauna la cererea părinților tăi. Frații s-au bucurat mult de întoarcerea ta, iar noi te rugăm să primești astfel de laude de la noi păcătoșii:
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că i-ai făcut nespus de bucuroși pe părinții tăi în vârstă când li te-ai arătat;
Bucură-te, că pe diavol iar l-ai alungat de la sora ta;
Bucură-te, că ți-ai mângâiat mult părinții cu cuvinte înțelepte și plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai întors pe bună dreptate la mănăstirea ta;
Bucură-te, că ai prețuit mai mult chilia călugăriei tale decât palatul regal;
Bucură-te, că în ea ai vorbit cu Dumnezeu numai prin rugăciune;
Bucură-te, că ai așteptat cu nerăbdare să-L întâlnești pe Domnul;
Bucură-te, că ești slăvită și de Dumnezeu și de oameni;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 12
Trăind așa multă vreme cu frații ca mai înainte, Sfântă Apolinaria, ți-ai văzut sfârșitul și l-ai rugat pe Sfântul Macarie să nu îți spele trupul când vei muri. ”Și cum poate fi asta?” A întrebat bătrânul mirat. Iar când ai plecat la Domnul, fraţii au mers să-ţi spele trupul după rânduială, dar atunci, ce minune, au văzut că Dorotei al lor era femeie! Cei uimiți L-au slăvit pe Domnul Care le-a descoperit această taină abia atunci, cântând: Aliluia!
Icos 12
Sfantul Macarie era și el uimit ca Dumnezeu nu i-a dezvaluit nimic despre tine până atunci, Sfântă Apolinaria. Dar a văzut în vedenie descoperită de Dumnezeu originea și viața ta și că te odihnești în rândurile Sfinților, și le-a spus cu bucurie acest lucru fraților. Atunci s-a îngropat cinstitul tău trup lângă biserică și prin sfintele tale moaște au avut loc mai târziu multe tămăduiri, mulțumită Domnului Iisus Hristos Căruia I-ai slujit cu atâta credință. De aceea, primește de la noi aceste laude:
Bucură-te, că ești parte din Soborul Sfinților;
Bucură-te, căci citind viața ta am vărsat lacrimi de bucurie;
Bucură-te, că fapta ta cea tainică i-a uimit pe toți frații din mănăstire;
Bucură-te, că și după moarte dai vindecări bolnavilor;
Bucură-te, că numele tău sfânt este purtat și astăzi de călugărițe;
Bucură-te, că îngerii ți-au dus sufletul sfânt la Palatul lui Hristos;
Bucură-te, că ai devenit model pentru mulți cu viața ta sfântă;
Bucură-te, că multe suflete ai mântuit cu sfintele tale rugăciuni;
Bucurați-vă, izvor adânc și limpede al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 13
O, Sfântă Apolinaria, lumânare aprinsă în corul fecioarelor lui Hristos, ascultă rugăciunile noastre, ascultă strigătul nostru și ne izbăvește prin harul pe care l-ai dobândit de tot răul, de toate lanțurile păcătoase care ne țin legați și dă-ne să ducem o viață plăcută lui Dumnezeu, ca noi, curați și îndumnezeiti să cântăm cu vrednicie împreună cu Îngerii: Aliluia! (Acest Condac se citeste de 3 ori).
Icos 1
Îngerii s-au minunat de viața ta cea mare și sfântă, Sfântă Apolinaria, căci tu, deși erai din neam împărătesc, ai lăsat toate bucuriile pământești, ți-ai luat Crucea și cu bucurie ai urmat pe Domnul Hristos. Ascunzându-ți trupul femeiesc sub rasa monahală, te-ai luptat într-o mănăstire de călugări sub numele de Dorotei, întrecând mulți călugări în virtuți și fapte fără ca nimeni să îți descopere taina până la moarte. Prin urmare, primește de la noi asemenea laude:
Bucură-te, mare ascetă a lui Hristos;
Bucură-te, înălțime îngerească;
Bucură-te, adâncimea rugăciunii;
Bucură-te, că ai umplut locul unui înger căzut în Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, că i-ai dat Domnului fecioria ta în dar;
Bucură-te, că ți-ai sfințit trupul și sufletul cu multe fapte bune;
Bucură-te, că cerul și pământul te slăvesc cu cinste;
Bucură-te, că multe minuni ai făcut prin puterea Domnului;
Bucură-te, că ai slăvit pe Domnul, Care te-a slăvit pe tine;
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Condacul 1
Ai rămas neprihănită și te-ai luptat cu păcatul, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, de aceea ai înotat în apa vieții rugându-te neîncetat Domnului. Acum, când stai în fața Slavei lui Dumnezeu, roagă-te și pentru noi care te chemăm: Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Apolinaria, fecioară strălucitoare și curată a lui Hristos!
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Apolinaria:
O, Sfântă Apolinaria, mare și slăvită sfântă al lui Dumnezeu, pe mulți i-ai întrecut cu faptele tale mărețe, trăind într-o mănăstire bărbătească, prefăcându-te a fi bărbat. Ți-ai îngropat trupul păcătos și muritor prin lucrările postului, rugăciunii, ascultării și smereniei și ai născut un om nou, sfânt și îndumnezeit, și pentru aceasta te-ai învrednicit de darul facerii de minuni. Domnul te-a proslăvit în Rai, de unde acum ne privești cu tristețe și cu lacrimi.
Și de ce plângi, Sfântă a lui Dumnezeu, de ce îți udă lacrimile sfânta față? Ei bine, pentru că ne vezi toată mizeria, pentru că vezi cât de aroganți suntem și cât de nepăsători ne petrecem zilele vieții noastre pământești, de parcă ar dura pentru totdeauna, de parcă nu se va sfârși. Chiar și noi, care cunoaștem Numele Domnului, care cunoaștem Taina mântuirii, trecem atât de ușor prin viață, șchiopătând cu un picior pe calea strâmtă care duce la Dumnezeu, iar cu celălalt călcând cu hotărâre pe acea cale largă, gândindu-ne că piciorul acela șchiop și pașii lui tremurați ne vor duce totuși la mântuire. Dar nu se poate, pentru că cu cât viața se apropie de sfârșit, cu atât cele două căi se îndepărtează una de cealaltă. Așadar, ajută-ne, Sfântă Apolinaria, să călcăm cu curaj pe această potecă spinoasă cu ambele picioare, chiar dacă ar curge din noi tot sângele.
Tu nu te-ai sfințit în odăile împărătești unde te-ai născut, unde ai fost îngrijită și hrănită. Te-au mântuit chinurile și suferințele din viața monahală pe care le-ai îndurat de la diavol cu trupul și sufletul tău, aduse ca dar lui Dumnezeu. De aceea, ajută-ne cu rugăciunile tale către Domnul să avem și noi puterea de a face lucrările mântuirii. Să ne pocăim cu adevărat pentru toate faptele rele pe care le-am făcut până acum, și pocăința să dureze până la moarte, pentru că rănile sufletului nostru sunt grele și mari. Ajută-ne să devenim calmi, blânzi, milostivi, curajoși, rugători și rezistenți pe calea mântuirii, pentru că nici o persoană păcătoasă și pătimașă nu va putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. Cere pentru noi de la Domnul, Sfântă Apolinaria, mare milă când ne va judeca, să ne ierte pe toți ca un Părinte Bun și să ne ducă în Împărăția Lui, unde voi Sfinții sărbătoriți neîncetat Prea Sfântul Numele al lui Dumnezeu, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și acum și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.