Acatistul Sfintei Mucenițe Iuliana din Nicomidia (21 Decembrie)

 

Troparul Sfintei Muceniţe Iuliana din Nicomidia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Muceniţe Iuliana din Nicomidia, glasul al 3-lea:

Cu frumuseţile fecioriei împodobindu-te, fecioară şi cu cununa muceniciei acum încununându-te, Sfântă Muceniţă Iuliana, dăruieşti tămăduiri celor ce sunt în nevoi şi boli şi izbăvire celor ce se apropie de racla ta, din care Hristos, izvorăşte Dumnezeiesc dar şi viaţa cea veşnică.

Condacul 1

Celei ce a strălucit minunat cu razele aurite ale muceniciei, care acum se bucură de a sta împrejurul lui Dumnezeu, celei îndumnezeite și prealăudate Sfintei Mucenițe Iuliana îi aducem aceste rugăciuni. Iar tu, Sfântă fecioară, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi căci cu dragoste și prețuire te chemăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Icosul 1

Ți-ai luminat sufletul cu podoaba credinței, Sfântă Iuliana. și rănită fiind de dragostea cea dulce a lui Hristos Dumnezeu te-ai arătat priveliște de desfătare pentru Puterile Cerești, de aceea ne închinăm jertfirii tale care te-a dus sus în Înaltul Cerului. Stând acum în ceata Sfintelor fecioare te rugăm auzi aceste laude:

Bucură-te, crin alb ce împodobești bolta cerească;

Bucură-te, copilă înțeleaptă;

Bucură-te, că ai mers pe calea îngustă a pătimirii pentru Dumnezeu;

Bucură-te, că ai intrat în cămara Nunții Mielului;

Bucură-te, că fecioria ți-a fost și haină și cunună;

Bucură-te, că ai mânuit cu iscusință sabia Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 2

Te-ai născut în Nicomidia, Sfântă Iuliana, cetatea mărită a Bitiniei care se îndeletnicea cu slujirea idolilor, pe vremea când domnea Dioclețian la apus și Maximian la răsărit, ambii împărați păgâni. Tatăl tău pe nume African era mare închinător la idoli, dar tu ai crescut în credința creștinească: Aliluia!

Icosul 2

Curând ai început a înflori în frumusețe iar buna ta purtare, înțelepciunea și obiceiurile tale întru Hristos nu se mai puteau ține sub tăcere, de aceea tatăl tău te-a logodit la nouă ani cu un oarecare slujitor la idoli  din suita împăratului, iar noi ne rugăm către tine:

Bucură-te, că logodnă cu mirele pământesc nu ai dorit;

Bucură-te, că inima îți era plină de dragostea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că zilnic citeai dumnezeieștile Scripturi;

Bucură-te, că te îndulceai cu Cuvântul Domnului;

Bucură-te, că așa L-ai cunoscut pe Ziditorul lumii;

Bucură-te, că te-ai întărit în credință;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 3

Zi și noapte îți adunai mâinile în strigarea Numelui lui Dumnezeu, Sfântă fecioară, trăind fierbintele har ce se revărsa din Cer pentru a ta binecuvântare, desfătându-te de bucuriile pe care Domnul le dă celor ce Îl caută și Îl doresc: Aliluia!

Icosul 3

Te ascundeai de tatăl tău care era mare prieten al păgânilor și vrăjmaș al creștinilor, dar împlinind optsprezece ani și apropiindu-se ziua nunții cugetai în rugăciune cum să scapi de Elevsie logodnicul elin, ca să îți păstrezi fecioria promisă Domnului Hristos. Făcând rugăciune pentru luminare de Sus, Dumnezeu ți-a trimis gând bun:

Bucură-te, că ai rămas statornică în credință;

Bucură-te, că venind vremea nunții, l-ai chemat pe elin la tine;

Bucură-te, că i-ai spus că până nu va fi conducătorul cetății nu vei face nunta cu el;

Bucură-te, că el, robit de dragostea pentru tine, a acceptat;

Bucură-te, că ai câștigat timp de pregătire pentru Împărăția lui Dumnezeu;

Bucură-te, că vremea ai folosit-o cu înțelepciune;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 4

Alergând Elevsie să câștige dregătoria cetății, a avut sprijin pe diavolul cel viclean care l-a ajutat ca prin daruri mari și mijlocitori puternici să primească de la împăratul Maxim dorirea inimii lui, iar tu Sfântă Iuliana te rugai lui Dumnezeu să te scape de nunta pământească: Aliluia!

Icosul 4

Cerându-ți Elevsie să faci nuntă cu el așa cum ai promis, i-ai răspuns că tu Îi slujești lui Hristos și nu voiești să ai bărbat necredincios, iar noi te cinstim așa:

Bucură-te, că păgânul s-a mâniat;

Bucură-te, că te-a pârât la tatăl tău;

Bucură-te, că ba cu frică ba cu amăgiri el a încercat să te momească;

Bucură-te, că și cu lacrimi fierbinți voia să te înduplece;

Bucură-te, că ai stat plină de bărbăție în fața lui;

Bucură-te, că nu te-ai plecat a jertfi zeilor Apollo și Artemida;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 5

Tatăl tău, pierzându-și cumpătul, te-a bătut fără cruțare, aruncându-te la pământ, trăgându-te de păr și călcându-te cu picioarele, fiind el nu ca un tată ci ca un om fără minte și fără milostivire părintească, uitând de dragostea cea firească de tată, iar tu ai rămas abia vie, Sfântă Iuliana, căci mucenicia ta începuse: Aliluia!

Icosul 5

Apoi te-a trimis la Elevsie acasă, marele eparh, care, rănit în mândrie și voind a se arăta pe sine stăpân peste tine, s-a gândit să te judece pentru că nu îi cinstești pe zei iar cu fapta răzbunându-se pe tine că nu îl voiești, iar noi te slăvim:

Bucură-te, că văzându-te la judecată s-a îmblânzit cu inima;

Bucură-te, că a vrut să te robească prin amăgire;

Bucură-te, că ai respins toate gândurile lui viclene;

Bucură-te, că eparhul s-a aprins iar de mânie;

Bucură-te, că a poruncit să fii bătută cu toiegele;

Bucură-te, că te-au spânzurat și de părul capului;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 6

Văzând că nu sporește cu nimic, păgânul cel însetat de suferință a poruncit multe alte chinuri pentru tine, Sfântă Iuliana, și și-au ars coastele cu țepușe de fie înroșite, ți-au ars pielea și mijlocul șalelor și după aceea ți-au străpuns pântecele cu un fier ascuțit, dar tu ai rămas vie, respirând harul lui Dumnezeu ce se pogorâse peste tine: Aliluia!

Icosul 6

Fiind cu mijlocul străpuns, te-au aruncat în închisoare, și zăcând tu pe pământ te-ai rugat lui Dumnezeu, spunându-i că tatăl tău și mama ta te-au părăsit și rugându-L ca El să nu se depărteze de tine și să te păzească.

Bucură-te, că diavolul atunci s-a prefăcut în înger de lumină;

Bucură-te, că te îndemna să jertfești zeilor;

Bucură-te, că îți spunea că firea femeiască te va birui în chinuri;

Bucură-te, că tu ai știut că vedenia este înșelare;

Bucură-te, că te-ai rugat de îndată la Dumnezeu să îți arate cine este cel ce îți vorbește;

Bucură-te, că rugăciunea ta a străpuns tot cerul;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 7

Atunci s-a auzit un glas din Înalt: „Îndrăznește, Iuliano, Eu sunt cu tine, iar pe cel ce a venit la tine, prinde-l că ți-am dat stăpânire și putere asupra lui și de la el însuși te înștiințează cine este și pentru ce a venit la tine” iar mai apoi de îndată ți s-au dezlegat toate legăturile și a căzut lanțul de pe coapsele tale, spre slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Diavolul stătea nemișcat, fiind împietrit de glasul Domnului, ținut cu puterea Lui și legat cu legături nevăzute, iar tu Sfântă Iuliana primind curaj l-ai apucat ca pe un rob netrebnic și l-ai întrebat ca la judecată cine este, de unde vine și cine l-a trimis, iar noi minunându-ne de unele ca acestea te lăudăm:

Bucură-te,  că ai primit stăpânire asupra puterilor întunericului;

Bucură-te, că ispititorul și-a mărturisit toate fărădelegile,

Bucură-te, că ai aflat că este diavol din ceata domniilor diavolești;

Bucură-te, că ți s-a descoperit că rugăciunile tale le fac mare rană;

Bucură-te, că fecioria ta le era înfrângere;

Bucură-te, că înțelepciunea ta îi biruia deplin;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 8

Auzind toate acestea, ai pus alte legături și bătăi asupra lui, în afară de cele puse de Dumnezeu, și l-ai bătut iar diavolul a răbdat dureri din mâinile tale și din Mâinile lui Dumnezeu, pentru că prin biciul material primea răni nemateriale, din acelea cu care Dumnezeu muncește neamul diavolesc spre salvarea celor credincioși: Aliluia!

Icosul 8

Muncindu-l tu pe diavol cu bătaia toată noaptea, dimineață a venit Elevsie te-a găsit vie, strălucind cu trupul și cu fața luminoasă și te-a scos din temniță din nou pentru judecare:

Bucură-te, că mult s-a mirat de tine;

Bucură-te, că nu înțelegea cum de ești deplin sănătoasă,

Bucură-te, că și rana din pântece se vindecase;

Bucură-te, că și frumusețea feței te însoțea;

Bucură-te, că luminai ca o stea cerească;

Bucură-te, că L-ai mărturisit din nou pe Hristos, Doctorul și Stăpânul Vieții;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 9

Ai fost aruncată într-un cuptor încins dar stând în văpaia focului nevătămată te-ai rugat Domnului cu lacrimi și acele puține lacrimi s-au făcut ca două râuri mari care au stins tot focul, iar poporul ce era de față a fost cuprins de spaimă și a crezut în Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Te-ai bucurat nespus pentru cei cinci sute de bărbați și o sută treizeci de femei care au mărturisit Numele cel Sfânt al lui Dumnezeu care strigau că sunt gata a muri împreună cu tine pentru Adevăr, iar eparhul i-a tăiat cu sabia pe toți, iar ei s-au botezat în sângele lor.

Bucură-te, că râvna ta a adus Sfinți în Ceruri;

Bucură-te, că tăria ta a îmbărbătat sute de oameni;

Bucură-te, că minunat este Dumnezeu, Cel ce sparge împietrirea inimilor;

Bucură-te, că harul Lui a îndulcit mintea pierdută a păgânilor;

Bucură-te, că aceștia L-au cunoscut în ei pe Dumnezeu;

Bucură-te, că Hristos se arată celor ce Îl doresc;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 10

Muncitorul păgân, Elevsie cel orbit de mânie, a poruncit mai apoi să te arunce goală într-o căldare plină cu plumb topit și să te fiarbă ca pe niște bucate, dar ai stat acolo ca într-o baie caldă căci îngerul Domnului s-a pogorât la tine și te-a păzit nevătămată: Aliluia!

Icosul 10

Focul s-a pornit dintr-o dată pe cei care te chinuiau, Sfântă Iuliana, și pe toți câți i-a ajuns i-a făcut cenușă, căldarea s-a sfărâmat iar plin de teamă și de cutremur, iar poporul te-a înconjurat ca pe o zidire înaltă.

Bucură-te, că nici un chin nu a putut-o birui pe fecioara lui Hristos;

Bucură-te, că nici o putere nu poate sta împotriva Voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, că eparhul și-a pierdut mințile de furie;

Bucură-te, că a început a-și huli zeii;

Bucură-te, că și-a rupt hainele de pe el, ca un om nebun;

Bucură-te, că te-a osândit la moarte prin tăierea cu sabia;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 11

Venind iar diavolul pe care l-ai bătut toată noaptea în temniță, stătea la vedere și îi îndemna pe călăi să săvârșească mai repede tăierea ta, Sfântă Muceniță, dar i-ai aruncat o singură privire înfricoșătoare iar acesta a pierit dinaintea ta, căci puterea lui Dumnezeu este lege și El este Apărătorul și Izbăvitorul celor ce Îl strigă: Aliluia!

Icosul 11

Te-ai grăbit spre locul tăierii ca spre o nuntă, bucurându-te și veselindu-te, și rugându-te fierbinte lui Dumnezeu ți-ai plecat sub sabie sfântul cap, unindu-te cu iubitul tău Mire Iisus Hristos Domnul pentru care ai pătimit:

Bucură-te, că ai primit puterea de a birui diavolii;

Bucură-te, că îi duci în adânc și îi legi să nu ne mai tulbure în veci;

Bucură-te, că ne cureți casele de prezențele demonice;

Bucură-te, că ești mare exorcistă a pământului și a țarinilor;

Bucură-te, că la strigarea numelui tău, forțele întunericului dispar;

Bucură-te, că dezlegi toate făcăturile, vrăjile și blestemele;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 12

O femeie oarecare, romană, pe nume Sofia, venind atunci în Nicomidia pentru o trebuință oarecare și întorcându-se apoi la Roma, a luat trupul tău, Sfântă Muceniță, și ducându-l în casa ei după o vreme a zidit o frumoasă biserică unde a așezat cu mare slavă sfintele tale moaște: Aliluia!

Icosul 12

Elevsie, spre mai mare pedeapsă, s-a scufundat cu corabia pe mare, iar el fiind aruncat de ape într-un ostrov a fost mâncat de fiare, primind pedeapsă pentru uciderea nevinovată a Sfintei pe care o cinstim așa:

Bucură-te, că dragostea de Hristos te-a mântuit;

Bucură-te, că acum șezi în ceata Sfintelor fecioare din ceruri;

Bucură-te, că bucuria veșnică este și bucuria ta;

Bucură-te, că te strigăm și noi să ne tămăduiești trupurile și sufletele;

Bucură-te, că vindeci paralizia, bolile incurabile, de stomac, intestine și afecțiunile capului;

Bucură-te, că aperi mintea de gânduri și de atacuri diavolești;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 13

Sfântă Muceniță Iuliana, te rugăm dă-ne putere în luptele cele pentru credință, alungă teama de a înfrunta răul ca nu cumva privind în altă parte sau fugind de pe câmpul de bătălie să ne rănim de moarte și limpezește gândirea să nu ne înfricoșăm când Dumnezeu ne arată adevărul. Fii cu noi întărindu-ne mintea și inima ca să biruim războiul duhovnicesc prin ajutorul tău și al Preasfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Ți-ai luminat sufletul cu podoaba credinței, Sfântă Iuliana. și rănită fiind de dragostea cea dulce a lui Hristos Dumnezeu te-ai arătat priveliște de desfătare pentru Puterile Cerești, de aceea ne închinăm jertfirii tale care te-a dus sus în Înaltul Cerului. Stând acum în ceata Sfintelor fecioare te rugăm auzi aceste laude:

Bucură-te, crin alb ce împodobești bolta cerească;

Bucură-te, copilă înțeleaptă;

Bucură-te, că ai mers pe calea îngustă a pătimirii pentru Dumnezeu;

Bucură-te, că ai intrat în cămara Nunții Mielului;

Bucură-te, că fecioria ți-a fost și haină și cunună;

Bucură-te, că ai mânuit cu iscusință sabia Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Condacul 1

Celei ce a strălucit minunat cu razele aurite ale muceniciei, care acum se bucură de a sta împrejurul lui Dumnezeu, celei îndumnezeite și prealăudate Sfintei Mucenițe Iuliana îi aducem aceste rugăciuni. Iar tu, Sfântă fecioară, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi căci cu dragoste și prețuire te chemăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Iuliana, mare tămăduitoare și purtătoare de biruință în lupta duhovnicească!

Rugăciune:

Sfântă Iuliana, Mucenița și fecioara din Nicomidia, tu ai fost luminată de harul dumnezeiesc iar după moarte Dumnezeu ne-a descoperit strălucirea vieții tale, arătându-te mir tămăduitor ce izvorăști pentru bolnavii ce se aproprie cu credință de sfintele tale moaște.

Te rugăm, dăruiește tămăduiri celor ce sunt în nevoi și în boli, iar celor temători fii-le zid puternic și alungă de la ei duhul ispitirii, căci cei curajoși și care au nădejde deplină în Dumnezeu ajung a se numi ”ostași ai Cerului”.

Tu ai fost plină de îndrăzneală, Sfântă Iuliana, legând cu legături văzute și nevăzute pe diavolul care ți se arătase în temniță, ba chiar l-ai bătut căci așa a voit Dumnezeu. Aleargă și la noi care suntem bătuți, chinuiți și în legături diavolești prinși, și cu râvna ta pentru adevăr biruiește ispitele, leagă demonii în adâncuri și fă calea lor oprită pe veci spre noi, că le tine alergăm și pe tine te strigăm, Sfânta noastră dragă.

Primește prinosul acestor cuvinte de laudă, și ajută-ne în toate zilele vieții noastre, ca tămăduiți și izbăviți de cursele vrăjmașului și de ispite să ajungem a ne desfăta de cântecele Serafimilor din Împărăția lui Dumnezeu, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. 

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Rugăciuni la vremea mesei

   

Înaintea gustării de dimineaţă

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se  numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

După gustarea de dimineaţă

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeul Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

La amiază, Tatăl nostru...

După masa de la amiază

Mulţumim Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti. Nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împărăţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit, Mântuitorule, pace, dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte. Amin.

Seara, înainte de cină

Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacurilor.

Seara, după cină

Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrul mâinilor Tale ne-am bucurat; însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne dat-ai veselie în inima noastră din rodul grâului, al vinului şi al untdelemnului, ce s-au înmulţit. Cu pace ne vom culca şi vom adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi, întru nădejde ne-ai aşezat.

Doamne, Iisuse Hristoase, deschide-mi mie ochii inimii, ca să ascult cuvântul Tău și să-l înțeleg pe el și să fac voia Ta, că străin sunt eu pe pământ.

 Doamne, Iisuse Hristoase, deschide-mi mie ochii inimii, ca să ascult cuvântul Tău și să-l înțeleg pe el și să fac voia Ta, că străin sunt eu pe pământ.

Să nu ascunzi de mine poruncile Tale, ci să-mi descoperi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta.

Arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale.

Spre Tine nădăjduiesc, Doamne, Dumnezeul meu, ca să-mi luminezi mintea și gândul cu lumina înțelegerii Tale, ca nu numai să citesc cele scrise, ci să le și împlinesc.

Ca nu spre osândă să citesc viețile și cuvintele Sfinților, ci spre înnoire și luminare, spre sfințire, spre mântuirea sufletului și spre moștenirea vieții veșnice.

Că Tu ești luminarea celor ce zac întru întuneric și de la Ține este toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

 

 

Prin pogorârea Sfântului Tau Duh, Tu umpli de lumina gândul pictorilor, al poetilor si al savantilor celor înzestrati cu geniu. Prin puterea Sfatului celui mai presus de fire ajung acestia sa patrunda proroceste legile de catre Tine întocmite, dezvaluind si pentru noi adâncul întelepciunii Tale ziditoare. Prin ale lor lucrari, si fara sa voiasca, ei despre Tine vin sa ne graiasca: o, cât esti Tu de mare întru a Ta zidire; o, cât esti Tu de mare în faptura omeneasca!

Slava Tie, Celui Ce ne-ai aratat puterea cea mai presus de minte în legile care cârmuiesc toate de sub soare;

Slava Tie, caci e cuprinsa întreaga fire de legile fiintarii Tale.

Slava Tie pentru toate cele ce dintru a Ta milostivire ne sunt dezvaluite;

Slava Tie pentru cele pe care dintru a Ta întelepciune le tii tainuite.

Slava Tie pentru ca ai înzestrat mintea omului cu geniu;

Slava Tie pentru puterea facatoare de viata a ostenelii.

Slava Tie pentru limbile de foc ale însuflarii;

Slava Tie, Dumnezeule, întru vecie!

Rugăciune simplă către îngerul păzitor

 

Sfinte îngere păzitor al copilului meu (numele), acoperă-l cu acoperământul tău de săgeţile demonului, de ochii amăgitorului şi păzeşte-i inima în curăţie îngerească. Amin.

Un pachețel de la Gheron Iosif

 Era în luna august a anului 1949. Seceratul se terminase și părintele Iosif [Vatopedinul] se întorsese la Sfânta Ana Mica pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului. In sfârșit, putea acum să se desfăteze din nou de rânduială după care tânjea inima sa.

Într-o zi, pe 19 august, la amiază, după trapeză, s-a pregătit să meargă la chilia sa, potrivit tipicului. Starețul [Gheron Iosif] însă l-a oprit, i-a strâns mâna și i-a spus zâmbind:

– Diseară o să-ți trimit un pachețel. Ia aminte să nu-l pierzi!

Părintele Iosif n-a înțeles la ce se referă. De altfel, cine ar fi înțeles o astfel de ghicitoare, știind că Starețul nu pierdea nici un prilej de a te smeri? „Cine știe ce surpriză de noapte îmi mai pregătește!, se gândea el. Vreo ocară… sau ceva asemenea”. Astfel, nu a dat prea multă importanță vorbelor Starețului, iar atunci când s-a trezit pentru a-și începe privegherea, uitase cu desăvârșire de ceea ce-i spusese.
„Nu-mi amintesc, povestește el, cum am început privegherea, dar știu bine că nu am apucat bine să rostesc de câteva ori Numele lui Hristos și inima mi s-a umplut de dragoste pentru Dumnezeu. Si aceasta dragoste s-a mărit atât de mult, încât nu am mai putut continua rugăciunea, ci mă minunam de revărsarea ei. Voiam să-i îmbrățișez și să-i sărut pe toți oamenii și întreaga zidire. In același timp cugetam atât de smerit încât simțeam că sunt mai prejos decât toată zidirea. Însă plinătatea și flacăra dragostei mele erau îndreptate către Hristos, pe Care Îl simțeam că este prezent, dar nu puteam să-L vad și să cad la preacuratele Sale picioare și să-L întreb cum de învăpăiază atât de mult inimile și totuși rămâne ascuns și necunoscut?

Atunci am avut încredințarea lăuntrică că acesta este Harul Sfântului Duh și aceasta este Împărăția Cerurilor, despre care Domnul nostru spune că se află înlăuntrul nostru. „Să rămân așa, Doamne, îmi spuneam în sinea mea, și nu-mi mai trebuie nimic altceva”. Aceasta a durat ceva timp, după care, încet-încet, am revenit la starea mea de mai înainte. Așteptăm cu nerăbdare să merg la Stareț ca să-l întreb ce fusese ceea ce trăisem și cum de se petrecuse.

Cred că era 20 august, într-o noapte cu lună plină, atunci când am alergat și l-am găsit în afara chiliei sale, plimbându-se prin micuța curte a chiliei sale. De îndată ce m-a văzut, a început să zâmbească și, înainte de a-i pune eu metanie, mi-a spus:

– Ai văzut ce dulce este Hristos? Ai înțeles din practică ce este ceea ce întrebai cu stăruință? Acum, silește-te să dobândești acest Har și să nu ți-l fure nepăsarea.
Auzind acestea, am căzut îndată la picioarele lui și cu lacrimi i-am spus:

– Am văzut, Gheronda, am văzut eu, cel nevrednic de toată zidirea, și Harul și dragostea lui Hristos și am înțeles acum îndrăzneala Părinților și puterea rugăciunilor.

Când i-am povestit exact ce mi s-a întâmplat și i-am cerut amănunte despre felul în care se întâmplă aceasta, el a evitat din smerenie sa-mi răspundă.

– Dumnezeu, mi-a spus el, S-a milostivit de tine și te-a miluit, arătându-ți de mai înainte Harul Său, pentru a nu te îndoi de cele ce spun Părinții și pentru a nu te împuțina cu sufletul.

Abia atunci am înțeles sensul obiceiului de a cere cu deplină credință altora să se roage pentru noi: „Roagă-te, părinte, și pentru mine!”, „Fă și pentru mine o rugăciune!”, „Pomenește-mă, părinte, în rugăciunea ta!”.

Din cele de mai sus ne dăm seama că altceva este să spunem: „Pentru rugăciunile sfântului meu stareț” și să înfruntăm greutățile și ispitele vieții cu rugăciunile lui, și altceva să ne trimită Har, binecuvântare și stări duhovnicești înalte însuși Starețul nostru, „ca unul ce are stăpânire”, oricât și oricând dorește el aceasta, cu înștiințare în rugăciune. Așa ceva este propriu numai Stareților harismatici și purtători de Dumnezeu.

Din 1953, când a încetat instabilitatea politică și sărăcia, părintele Iosif [Vatopedinul] a putut să rămână definitiv împreună cu Starețul Iosif, așa cum tânjea inima lui.

La început a stat în chilia pe care o făcuseră pentru părintele Efrem de la Katunakia, care venea la noi să liturghisească. De aceea, de două ori pe săptămână și uneori chiar și mai des nu avea unde să doarmă. Dar această problemă s-a rezolvat atunci când Starețul i-a lăsat chilia sa, după ce mai întâi și-a zidit o colibă mică la o distanță de vreo 200 de metri mai departe. Numai Dumnezeu știe ce stări de Har va fi gustat ascultătorul părinte Iosif în acea chilie de trei ori binecuvântată, adăpată cu lacrimile și cu sudorile Starețului Iosif.


Arhim. Efrem Filoteitul, Starețul Meu Iosif Isihastul

Mulțumim ție Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintâi și până în ceasul acesta ai făcut cu noi nevrednicii.

 Mulțumim ție Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintâi și până în ceasul acesta ai făcut cu noi nevrednicii.

Îți mulțumim pentru cele care le știm și care nu le știm, pentru cele arătate și cele nearătate, pentru cele cu fapta și cu cuvântul, pentru cele de voie și fără de voie, și pentru toate cele făcute cu noi nevrednicii.

Îți mulțumim pentru necazuri și pentru liniște, pentru gheena și pentru pedeapsa de acolo, pentru Împărăția cerurilor.

Te rugăm, păzește sufletul nostru ca să fie sfânt, având cugetul curat și vrednic de filantropia Ta.

Tu, care ne-ai iubit pe noi într-atât, încât ai dat și pe Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, învrednicește-ne a ne face vrednici de iubirea Ta.

Dă-ne înțelepciunea întru cuvântul Tău și întru frica Ta.

Unule Născut Hristoase, însuflă-ne puterea cea de la tine.

Tu Dumnezeule, care ai dat pre Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, și ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt, spre iertarea păcatelor noastre, iartă-ne nouă orice am greșit, cu voie, sau fără de voie, și nu ne socoti păcatele noastre.

Pomenește Doamne, pe toți care cheamă în ajutor numele Tău cel sfânt întru adevăr.

Pomenește pre toți care ne-au făcut nouă bine, sau ne-au voit rele, căci toți suntem oameni. Amin.

”Întotdeauna rănile se pot vindeca cu iubire şi iertare.”

 ... dragostea îl preface pe cel ce iubeşte în chipul celui iubit: dacă‑L iubeşti pe Dumnezeu, in El vei fi; dacă‑l iubeşti pe diavol, diavol vei fi; dacă‑ţi iubeşti trupul, trup vei fi ... aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii: de a uni pe cel ce iubeşte cu cel iubit ...
 (Fericitul Augustin)

 ,,Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu, căci Acela lucrează pentru voi. Să nu bănuiţi că rugăciunile voastre nu sunt auzite. Dumnezeu împlineşte dorinţele voastre în modul în care voi nu ştiţi. Deci, liniştiţi-vă şi chemaţi-L pe Dumnezeu!

Sfântul Nectarie din Eghina

 Când un bărbat și o femeie devin unu,
acel ”unu” ești Tu.
Și când acel ”unu” este distrus, acolo ești tot Tu.

Unde este acest ”noi” și acest ”eu”?
Împreună cu Preaiubitul.
Tu ai făcut și acest ”noi” și acest ”eu”
ca să joci jocul pețitului cu tine însuți;
toate ale ”tale” și toate ale ”mele” puteau deveni
un singur suflet
și în final duse în cel Preaiubit.

”Iubirea a spus – Jocul”
Rumi

Un gând de prieten....

 

Spune-mi mie ce te doare, ce te face-acum să plângi,
adună-ți durerea toată, pune-o-n ochii mei nătângi,
s-o arunc cât mai departe, s-o arunc pe-un câmp pustiu,
să nu se-ntoarcă la tine, nici devreme , nici târziu...
Mâna ta plină de lacrimi pune-o blând pe capul meu,
să-ți simt gândul ce te-apasă, să-ți simt sufletul cel greu,
și în ochi tu mă privește, dragostea mea să o simți,
îți voi săruta privirea... și-apoi mâinile fierbinți...
Spune-mi mie ce te doare, cum să fac să te alin,
vreau în locul tău să plâng, vreau în locu-ți să suspin!

 Mi-a fost arătat: ,,Când Moise cobora de pe munte cu tablele legii, el iradia lumină de bucurie, iar în acel moment strămoșii mei, deja atunci nu vroiau să se închine lui Dumnezeu, se împotriveau voinței lui Dumnezeu, desfrânau .....Când Moise a văzut că se închinau vițelului de aur, a lovit tablele legii de piatră și acestea au crăpat.
 Sufletul tremură de simțirea Puterii lui Dumnezeu, mă simțeam ca un pai în această lume. Când m-am trezit, pur și simplu am fost legată de pat de puterea lui Dumnezeu și mi s-a poruncit să privesc și să povestesc ce-am văzut!
 Mi s-a arătat că dacă nu-mi voi corecta viața, voi merge în iad și mi sa arătat chinul, unde voi suferi în iad.
Am simțit această durere de la căldură.
Dacă bagi mâna în cuptor, nu e nimic în comparație cu chinul iadului. ...
După învierea lui Serghie din Radonej, izvoarele au început să se usuce, iar antihrist a intrat în Rusia.
 Cei care se rugau din toată inima, și cu lacrimi, când slujitorii lui antihrist îi căutau, pe aceia Domnul îi transforma in tufișuri.
Ei se întorceau înapoi și spuneau lui antihrist,- că acolo au găsit numai tufișuri.
 Iar antihrist urla: ,,Acelea (tufișuri) sunt creștinii"
Așa Dumnezeu îi ascundea pe oameni, pentru rugăciunile lor și pentru credința lor.
Cât de dureros îmi era când oamenii luau semnul fiarei (666).
Deja nu mai era electricitatea.
Cine a luat cardul după al Treilea Război Mondial, vor primi și semnul fiarei (666) din cauză că va fi suprimată voința.
Cine va supraviețui după al Treilea Război Mondial, și îl va vedea pe antihrist la televizor, va primi pecetea lui antihrist (666)
Cine îl va vedea la televizor, chiar când el, nu era încă încoronat, când masonii îl vor pune Președintele al Uniunii Europene, sau ONU, nu vor putea să se împotrivească, așa încât mintea li se va întuneca, va fi o influență demonică.
În Rusia știau foarte bine, că acesta este antihrist, luau (666) din cauza stomacului, din cauza foametei, din cauza copiilor care mureau de foamete, îl trădau pe Hristos.
Când antihrist va intra în Rusia, mulți vor fi avizați de Dumnezeu, și atunci nu va mai fi iertare celor care vor lua (666)
Acești tre de șase (666) nu vor mai fi introduși în mod mecanic, ci pe cale mistică....prin influența puterii satanice, acești trei de șase (666)- Pecetea.
Pe mâna în întuneric se luminau tre de șase (666) și măcar să-ți tai mâna, pecetea se muta de pe mâna înainte. Știau și-l trădau pe Dumnezeu, conștient cine din cauza fricii, cine din cauza foametei, din cauza copiilor.

Ce ai de pierdut? Boala? Super!

Nicio boală nu se vindecă până ce nu rezolvi emoția care ți-a creat-o.

Schimbă gândirea, schimbă mediul, și te vindeci.

Medicamentele nu-ți vindecă emoțiile, ci îți tratează simptomele.

Vindecarea îți aparține. Tu te vindeci, nu medicul, nu terapeutul. Ei doar tratează.

Fii conștient(ă) de puterea creației tale: dacă ai putut crea una sau mai multe boli, sigur poti crea și vindecarea, sănătatea.

E viața ta. Nimeni nu te poate afecta decât dacă îi permiți tu.

Nu poate fi altcineva de vină pentru problemele tale.

E viața ta! Cum să îți pot eu face rău fără permisiunea ta?

Aa, permiți tuturor să îți mâzgalească viață și să îți arunce gunoiul lor în sufletul tau? E alegerea ta.

Viața ta e responsabilitatea ta, și doar a ta.

Asumă-ți responsabilitatea pentru tine, pentru ceea ce ai permis să devii, și schimbă ceva de azi.

Nu-ți mai plânge de milă, ci folosește-ți energia să cureți și să reconstruiești.

Cum? Nu mai face ce ai facut până acum. Fă invers.

Ce ai de pierdut? Boala? Super!

Sau rămâi acolo si spune-le tuturor că la tine nu se poate, la tine e greu, nimeni nu suferă ca tine, și că nimeni nu are boala pe care o ai tu. Plătește-i pe alții să-ți facă treaba. Felicitări!

Alegerea îți aparține.

Alege-te.

"Cat de multe comentarii se fac despre post, cum se ridica oamenii impotriva lui, spunand :"De ce ne trebuie postul, si inca unul asa sever, de vreme ce Insusi Domnul zice ca nu ceea ce intra in gura spurca pe om?(...)"
Sarmanul post! cate reprosuri, cate defaimari si prigoane nu indura!Dar iata ca totusi, prin mila lui Dumnezeu, dainuieste. Altfel, cum s-ar putea? Caci temelia lui este trainica! Domnul a postit, apostolii au postit(...) si toti sfintii lui Dumnezeu au tinut post aspru, astfel incat, daca ni s-ar da sa cercetam toate lacasurile raiului, nu am gasi acolo nici unul care sa nu fi postit.(...)
Cat de putin i se trezeste cuiva grija de suflet imediat incepe sa posteasca, si cu cat mai mare ii e grija, cu atat mai mult si mai aspru posteste. Din ce motiv? De aceea ca prin post sporeste mai repede si isi stapaneste mai usor sufletul. Cine refuza postul, acela inseamna ca nu pune pret pe mantuire. Caci unde pantecele face legile, acolo dumnezeu este pantecele. Iar pentru cine Dumnezeu este pantecele, acea este dusmanul crucii lui Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul nostru."

Sf. Teofan Zavoratul - "Invataturi si scrisori despre viata crestina"

 

 "E rau fara lucru de mana.Sa cititi si sa va rugati, nu se poate la nesfarsit. Iar daca stati trandavind, gandurile incep sa rataceasca; tocmai de aceea trebuie sa va veniti singura in ajutor, nascocind un lucru de mana. Lucrul de mana terminat vindeti-l sau dati-l de pomana, cerandu-i Domnului sa va ajute in stiinta de a va ruga."

 

„Întrebarea pe care trebuie să și-o pună creștinii deja căsătoriți și cu copii de crescut nu este „cum să-mi reduc la minimul necesar obligațiile familiale, astfel încât să fiu „liber” să duc o viață mai duhovniceasă? ci mai curând cum să-mi cultiv în viața de familie dragostea de Dumnezeu și de aproapele?”

starețul Macarie de la Optina

Scrisoare către un om care spune că are credinţă în Dumnezeu, însă nu I se roagă

 

Pe străzile împodobite cu un covor pufos de cristale albe şi minunate, răsună glasurile vesele ale copiilor care aduc în casele oamenilor o preafrumoasă veste.

La geamul unei case liniştite, un băieţel angelic privea, cu o încântătoare admiraţie, mişcarea fulgilor de nea; chipul îi era mângâiat de palida lumină născută dintr-o lumânare ce se topea încet, ascultând parcă cuvintele Heruvimilor şi ale Serafimilor.

Întreaga suflare se pregătea pentru Taina ce se anunţa, cutremurându-se şi minunându-se totodată de măreţia acesteia.

– I-ai scris Moşului?

Femeia cu bucle aurii se apropie încet de băieţelul ei, sărutându-l pe creştet.

Copilul tresare uşor.

– Am scris o scrisoare, dar nu către Moş Crăciun.

– Dar cui i-ai scris, băiatul meu?

Copilul ridică privirea senină spre cerul înstelat, răspunzând în şoaptă:

– Pruncului Iisus.

Un moment de tăcere cuprinde atmosfera, doar lumânarea vorbind în graiul ei de neînţeles.

Fugind spre măsuţa de lângă pat, băiatul ia o scrisoare pe care o pune în mâna gingaşă a mamei sale.

– Doar Dumnezeu îmi poate îndeplini dorinţa pe care o am. În această perioadă, Moşul e prea preocupat şi nu cred că are timp şi pentru mine, dar Dumnezeu are cu siguranţă.

Sărmana femeie se chinuia lăuntric să nu plângă; inima îi plângea cu lacrimi de sânge, dar nu putea permite că durerea să îi fie trădată.

– Este timpul să dormi, altfel dorinţa nu ţi se va îndeplini. Rosteşte, cu greutate, aceasta.

Copilul surâde uşor şi, punându-se în pat, începe să colinde duios, urmat fiind de vocea caldă a celei ce i-a dat viaţa. Minutele trec repede, odată cu acestea ivindu-se şi somnul pe genele micuţe şi lipsite de vinovăţie.

Nemuritoarea mamă părăseşte camera. Lacrimile nu şi le mai putea ascunde, întreaga durere erupând din suflet.

Trece un minut, trec două, trec zece minute… uşoara şi temporara eliberare sufletească survenită în urma plânsului, îi mângâie inima.

Ştergând urma ultimei lacrimi de pe obraz, începe să citească scrisoarea pe care o ţinuse în mână, aşa cum ar ţine un dar preţios, dar firav.

„Mântuitorului Iisus Hristos,

Doamne, sunt eu, acelaşi copil care Te-a căutat cu ardoare zilele trecute pentru a-Ţi vorbi, după ce mama mi-a povestit despre minunata şi Sfânta Naştere a Ta şi după ce… Prunc Preasfânt, azi copiii petrec alături de părinţii lor, însă familia mea nu este întreagă. Nu vreau cadouri, vreau doar să îl văd pe tăticul meu; simt că doar Tu mă poţi înţelege cu adevărat, şi de aceea te rog, adu-l pe tatăl meu acasă.”

Cuvintele citite i-au cutremurat fiinţă; lacrimile nu îşi mai găseau puterea necesară pentru a izvorî din ochii îndureraţi, doar tăcerea scriind starea ce o cuprinsese.

Pe noptiera din lemn de brad se odihnea un album cu amintiri memorabile ce ilustrau cele mai frumoase momente petrecute alături de soţul iubit şi copilaşul cu chip angelic. Străinătatea îi răpise fericirea, lipsind-o de prezenţa necesară a sortitului ei… nu îi mai simţise braţele puternice cuprinzând-o într-o strânsă îmbrăţişare de şase luni, iar ochii lui blânzi îi lipseau mult, enorm de mult. Dintr-o icoană simplă, primită în urmă cu mulţi ani, un zâmbet sublim, plin de iubire, smerenie şi bunătate lumina încăperea, iar ochii blânzi ai Mântuitorului făceau inima să tresară.

– Dumnezeul meu, Tu îmi ştii durerea, ştii ce este în sufletul meu. Lipsa iubitului soţ mă copleşeşte… uneori simt că nu mai am puterea necesară pentru a rezista; doar Tu eşti sprijinul meu. Sufletul mi se frânge când văd tristeţea din ochii copilului meu care azi, când toate sunt cuprinse de bucuria Naşterii Domnului, este lipsit de prezenţa paternă…

O lumină aparte pătrunde în camera luminată doar de colorata veioză. Femeia îşi înălţă privirea spre cer şi zăreşte o măiastră stea în faţa căreia frumuseţea celorlalte flori celeste păleşte. Cerul vestea şi el Taina sfântă, iar văzduhul răsună de glasurile sfinte ale îngerilor, însă nimeni nu auzea dulcile cântări.

Se aud bătăi în uşă. Un fior rece străbate inima de mama.

Cu respiraţia întretăiată, aceasta se îndreaptă spre uşă şi, după ce inspiră profund, o deschide. În pragul uşii stătea un bărbat înalt, cu părul mătăsos şi ochii… vai, ochii lui erau precum două văpăi aprinse şi, totodată, în ei era cuprins un ocean nemărginit de iubire.

– Cine eşti? Rosti, dintr-o răsuflare, femeia.

În loc de răspunsul scontat, bărbatul o întreabă:

– De ce deznădăjduieşti?

– Eu… de unde ştii ce se întâmplă cu mine? Cine eşti?

– Dumnezeu nu îşi părăseşte niciodată copiii!

Vântul începe să sufle cu putere, purtând cu el fulgii mari de nea. Evenimentul neaşteptat îi distrage femeii atenţia de la bărbatul misterios. După câteva secunde, când priveşte din nou spre locul în care adineaori era musafirul neaşteptat, constată cu stupoare că aceste dispăruse la fel de brusc precum apăruse.

„Nu, nu poate fii adevărat! Tristeţea din sufletul meu mă face să văd lucruri ireale.’’

Închide uşa şi, întorcându-se, inima îi tresaltă, speriată fiind de apariţia bruscă a copialșului ei care stătea surâzător la câţiva paşi de ea.

– Băiatul meu, ce s-a întâmplat?

– Mămică, Pruncul Sfânt mi-a îndeplinit dorinţa. Tăticul va veni azi acasă.

Privirea tristă în care se putea citi cu uşurinţă îndoiala, nu îl descurajează pe copil.

– Nu mă crezi, dar vei vedea. Trebuie doar să ai încredere… Îngerul nu minte niciodată!

– Îngerul?

– Da, îngerul. Azi este Naşterea Domnului, cerul se uneşte cu pământul, iar îngerii Îl slăvesc alături de oameni pe Dumnezeu. Nu îţi înţeleg surprinderea… haide, tăticul trebuie să sosească, iar noi nu i-am pregătit nimic.

Cuprins de un entuziasm adorabil, băieţelul începe pregătirile pentru sosirea mult-aşteptatul părinte, în timp ce femeia îl privea stupefiată, neştiind ce să creadă, ce să facă.

Orele trec cu rapiditate, dar bărbatul nu a sosit. Lângă geamul îngheţat, copilul aştepta cu nerăbdare momentul întâlnirii… entuziasmul nu i-a dispărut, credinţa nu i s-a zdruncinat; doar mama era îngrijorată de tristeţea ce îl va cuprinde, când va constata că s-a înşelat.

– Puişorul meu, trebuie să dormi!

– Nu, mămică! Pruncul Sfânt a zis că tăticul va veni acasă şi am încredere în cuvântul Lui; ştiu că El nu mă va dezamăgi vreodată.

Cuvintele pe care bărbatul misterios i le-a spus, îi revin în minte, determinand-o să se întrebe:

„Dar… va veni într-adevăr?”

– Tăticul! Răsună vocea plină de emoţie a copilului care, nerăbdător, fuge spre tatăl său.

În întunericul nopţii se desluşeşte silueta unui bărbat ce îşi întindea larg braţele pentru a-l primi pe iubitul său copil. Imaginea revederii era extrem de duioasă, plină de lacrimi, zâmbete, veselie, şi încununată de lumină măiestrei stele care îi binecuvânta divin. Din icoana veche, Mântuitorul zâmbea duios, iar ochii îi luminau tainic, îmbrăţişând şi cuprinzând în ei întreaga suflare.

(Mihaela Gligan)

 

"Îmi doresc asta cu adevărat?"

 

Luna noua este un moment important sa ne setam intentiile si sa le dam drumul in Univers.

În lumina magică a lunii noi din Noiembrie, ne pregătim intențiile și visele, cu inimile deschise și pixul ca si bagheta magică. Incepe să scrii in jurnal toate dorințele din sufletul tau.

Inainte de a le împărtăși cu Universul intrebati-va cu sinceritate: "Îmi doresc asta cu adevărat?" Într-o lume plină de dorințe neautentice, caută adevărul tau interior.

Și daca lista este lungă, alege cu grijă cea mai strălucitoare dorința a ta si intreaba-te din adâncul ființei: "Sunt pregătit să plătesc prețul pentru aceasta?" Pentru că fiecare vis adevărat necesită un tribut, nu doar în bani, ci si curaj în schimbările pe care suntem gata să le îmbrățișăm pentru împlinirea lor, poate chiar disconfort.

Căci adevărul unei dorințe autentice nu se află doar în cuvinte, ci în pașii fermi pe care suntem hotărâți să-i facem pentru a le aduce la viață.

Cu dragoste și in lumina Lunii Noi, vă invit să vă scrieti visele intr-un caiet magic, lasandu-va calauzit de autenticitate si sinceritate.