Cele 12 legi ale Universului ❤️

” 1. Marea lege

a. „Ce semeni, aia culegi!”. Aceasta este deasemenea cunoscută și ca „ Legea Cauză – Efect”

b. Orice oferi Universului, se va întoarce înapoi la tine;

c. Dacă ceea ce dorim este Fericire, Pace, Iubire, Prietenie, atunci vom avea parte de Fericire, Pace, Iubire și Prieteni Adevărați.

2. Legea creației

a. Viața nu se ÎNTÂMPLĂ, ci are nevoie de participarea noastră;

b. Suntem una cu Universul, atât pe interior cât și pe exterior;

c. Tot ce ne înconjoară ne oferă indicii asupra stării noastre de spirit;

d. Fii tu însuți și înconjoară-te cu ce vrei să ai prezent în viața ta.

3. Legea Oglindirii

a. Ceea ce refuzi să accepți, va continua pentru tine;

b. Dacă tot ceea ce vedem este un inamic, sau pe cineva cu o trăsătură de caracter pe care o considerăm negativă, atunci nu suntem prezenți într-o stare Înaltă de existență.

4. Legea Creșterii

a. „ Ești prezent în orice loc în care mergi ”.

b. Pentru a CREȘTE în spirit, noi înșine trebuie să ne schimbăm – și nu oamenii, locurile sau lucrurile din jurul nostru;

c. Singurul bun PERMANENT din viața noastră suntem noi înșine, iar acesta este singurul factor asupra căruia avem control;

d. Atunci când schimbăm ce și cine suntem din Inimă, viața noastră se va schimba în consecință.

5. Legea Responsabilității

a. Oricând este ceva în neregulă în viața mea, este ceva în neregulă cu mine;

b. Oglindim tot ceea ce ne înconjoară – iar ce ne înconjoară ne oglindește pe noi; acesta este Adevărul Universal.

c. Trebuie să ne luăm responsabilitatea propriei vieți.

6. Legea Conexiunii

a. Chiar dacă facem ceva aparent lipsit de consecință, este foarte important să îl ducem la capăt, deoarece totul este conectat în Univers;

b. Fiecare pas conduce la următorul;

c. Cineva trebuie să facă treaba de început, pentru a termina o misiune;

d. Primul pas are aceeași importanță ca și ultimul, deoarece este nevoie de ambii pentru a finaliza o treabă.

7. Legea Concentrării

a. Nu te poți gândi la doua lucruri în același timp;

b. Dacă ne concentrăm pe Valorile Spirituale, este imposibil să avem gânduri despre Lăcomie sau Nervozitate.

8. Legea Ospitalității

a. Dacă tu consideri ceva a fi adevărat, atunci cineva din viața ta va fi chemat pentru a demonstra acel adevăr;

b. Aici punem în practică tot ceea ce PRETINDEM că am învățat în PRACTICĂ.

9. Legea Timpului și Locului Prezent

a. Dacă privim înapoi să vedem ce a fost, ne privăm de beneficiul de a fi AICI ȘI ACUM;

b. Gânduri vechi, tipare vechi de comportament, vise vechi, toate ne împiedică din a avea altele noi.

10. Legea Schimbării

a. Istoria se repetă până învățăm lecția de care avem nevoie pentru a ne schimba Calea.

11. Legea Răbdării și Răsplatei

a. Orice răsplată are nevoie de o munca depusă inițial;

b. Recompensele de o importanță mai mare, vin dacă ești rabdător și persistent în munca ta;

c. Adevărata bucurie vine atunci când faci ceea ce ar trebui să faci, ca apoi sa aștepți răsplata să vina la timpul potrivit.

12. Legea Semnificației și a Inspirației

a. Primești înapoi doar ce ai investit;

b. Adevărata valoare a unui lucru este un rezultatul direct al energiei depuse;

c. Orice contribuție personală este, deasemenea, o contribuție pentru Întreg;

d. Cei care contribuie cu dragoste, aduc viață și inspirație Întregului. ”

Sursa internet

 

Legendele vâscului

 

Vâscul, căruia i se mai spune şi „creanga de aur”, este recunoscut drept simbol al Sărbătorilor de iarnă. În mitologiile europene, vâscul are un loc cu totul aparte, fiind considerată o plantă încărcată de magie, simbol al curăţeniei spirituale, al libertăţii şi armoniei, semn de bun augur al dragostei, apărător şi protector al casei şi al familiei.

Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni şi druizii celţi, cât şi de indienii nord-americani. Atârnat deasupra uşii, vâscul aduce noroc în casă, bunăstare şi fericire. Vâscul îşi menţine prospeţimea verde şi în timpul iernii, rezistând la ger şi întuneric. Vechii germani credeau că această plantă provine direct din cer. Pentru că nu-şi pierde frunzele niciodată, ca şi bradul, se crede că aduce spor şi sănătate în familie şi în casă. Este simbol în stabilitatea şi fericirea cuplurilor de îndrăgostiţi, existând credinţa că o crenguţă de vâsc aduce cu ea un înger ce păzeşte dragostea.

Potrivit unei tradiţii mult răspândite (în special în ţările anglo-saxone) cei care se sărută de Crăciun sub o ramură de vâsc vor avea bucurie şi fericire.

Celţii au fost cei care au iniţiat un adevărat cult al acestei plante pe care o considerau de esenţă divină. În viziunea lor, cel mai preţios vâsc era cel crescut pe stejar – îl numeau „lacrima stejarului” şi însoţeau culegerea unui astfel de vâsc de ceremonii fastuoase. Druizii, preoţii celţi înveşmântaţi în alb, tăiau vâscul numai cu o seceră de aur, şi-l înveleau apoi cu grijă într-o mantie albă. Cu acel prilej se adunau ofrande şi se jertfeau doi tauri albi, înălţându-se rugi către zeii atotputernici, pentru a fi îndepărtate duhurile rele.

O altă legendă spune că Balder, fiul zeiţei norvegiene Frigga, ar fi fost ucis de o săgeată din vâsc. Lacrimile albe ale zeiţei l-au readus la viaţă, iar ea a binecuvântat planta. În alte legende medievale se spune că vâscul era atât de mult venerat, încât dacă doi duşmani se întâlneau din întâmplare sub un pom în care era vâsc, ei încetau imediat duşmănia şi se împăcau spre cinstirea vâscului, a cărui putere magică o recunoşteau astfel, , potrivit volumului „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).

Vikingii divinizau vâscul, îl considerau un simbol al păcii, era ca un spirit ce-i proteja de cele rele. Grecii au spus că Eneas a păşit în lumea cealaltă pe o poartă deschisă cu o mlădiţă de vâsc. Romanii l-au aşezat sub formă de coroniţă pe capul zeiţei Diana, simbol al fertilităţii.

În ajunul Anului Nou, oamenii îşi împodobesc casele cu vâsc ca simbol al bucuriei şi pentru pacea sufletească. Sărutul sub vâsc este asociat pentru prima oară cu festivităţile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar, mai târziu, cu tradiţiile primitive legate de căsătorie.

Acest obicei îşi avea originile în mai multe credinţe. Una dintre acestea era aceea că vâscul era un leac pentru fertilitate. De Crăciun, fiecare fată care stătea sub coroniţa de vâsc nu putea refuza sărutul. Acesta putea însemna iubire, prietenie sau noroc. Dacă fata rămânea nesărutată, avea ghinion în dragoste în anul următor şi nu se căsătorea.

Obiceiul mai spunea că de fiecare dată când un bărbat săruta o fată, trebuia să rupă şi una dintre bobiţele albe ale vâscului. După ce toate bobiţele au fost rupte, nimeni nu se mai săruta sub coroniţa de vâsc.

Chiar dacă semnificaţia strămoşilor a fost uitată, obiceiul sărutului sub vâsc este păstrat în multe ţări. Dacă un cuplu îndrăgostit se sărută sub vâsc înseamnă că va avea o relaţie lungă şi fericită. În ţările europene, acest obicei se practică în noaptea de Anul Nou.