marți, 2 mai 2023

Sacoul nou de școală

   În  Duminica dinaintea Înălțarii Sfintei Cruci un băiat mai sărac  , ca de obicei, a mers la biserica din orasul său.
   Nu avea decat un sacou vechi si acela rupt. Mergea frecvent la biserică si se ocupa de clopot de unde mai primea un bănuț pentru liceu...

    Fusese impresionat de predica parintelui care vorbise despre jertfa lui Hristos pe Cruce  pentru mantuirea lumii, despre faptul că iubirea divină e vie.

     Un om necredincios a intrebat pe  copilul  sărac care ieșea din biserică:
    -Ce ai învațat tu azi de la părintele ?
   
    Iar copilul a răspuns:   
   -Că Dumnezeu este Iubire.
     Atunci necredinciosul a zis:
    -Dacă este bun , cum de Dumnezeu nu a trimis pe cineva sa-ți dea o hainuta  mai buna?  Un sacou pentru școală ??

     Copilul a stat un moment pe gânduri și a răspuns:
    -Dumnezeu a trimis pe cineva cu siguranță ,doar ca acela a uitat să vină.
    Însă  cu siguranță stiu ca nu sunteți dumneavoastră.
   
   Trecatorul îl privi cu mare  atenție si din ambitie îi spuse:
   - Eu nu cred in Dumnezeu si  iubirea divină, dar vreau să- ti iau un sacou nou.
 Mergi cu mine ?
 
    - Eu cred în iubirea lui Dumnezeu , spuse tanarul .
   Dar dacă voi merge trebuie să-mi îndepliniți două rugăminți.
    Prima este să- mi luati îmbracamintea si incălțămintea care mi- o doresc ca scolar ,
     apoi să mergem pană la mine acasă.
   
   -De acord , spuse trecătorul.
   
   La magazin copilul ceru imbrăcaminte completă pentru a se îmbrăca.
    Omul cu pricina îl intrebă:
   - Tinere , de ce ai luat incălțăminte asa mică, nu cred că ți se potrivește !
   
    La care copilul ii răspunse :
   - Sigur se potrivește după iubirea lui Dumnezeu.
   
     În cateva minute ajunseseră la casa copilului si cănd deschise usa observă pe cei patru frătiori ,si mama lor bolnavă in pat.
 Era curat.
   Cel mai mic avea doar 4 ani.
   
   Fara sa mai intre in prezentari copilul de la biserică spuse:
   -Sarutăm mana Mamă.
    Ai avut dreptate ,astazi m- am vazut cu iubirea lui Dumnezeu  Apou se adresă fraților :

   - Costel, uite ia un sacou nou pentru scoală.
   - Mihai , ia pantofii acestia, sigur îți vin.
   - Maria , am aici un pulovar mai gros de toamnă.

   - Ilie, tie ti- am adus o pereche de pantaloni si sosete.
   - Mamă, uite, ți- am adus un trandafir de pe mormantul lui tata și medicamentele de tuse.
 
  La vazul acestor imagini trecatorul spuse:
  -Tu, nu ti- ai cumpărat nimic??

   - Nu, Domnule, eu sunt fratele mai mare și trebuie să am grijă de mama si frățiorii mei.
    V- am invitat nu să vă impresionez , ci să va arat Iubirea lui Dumnezeu pentru noi !

    Mergi si fă o faptă bună !
    Maine este o zi de  Școală !
   Poți ajuta atatia tineri care au probleme.

    O carte, un creion,  un ghiozdan , o haină , niște medicamente...
     Orice ajută la educația unui copil , ajută o țară.

     Grija pentru educația copiilor nostrii ajută neamul nostru !
   
 Fără educație suntem pierduți ca neam.
 
  Fără "mască" nu ne pierdem,
   dar fără educație sigur ne prăbușim !

    Ajutați copii defavorizați de la tară cu un abonament ,
   cu o masă caldă, cu rechizite...

     Educăm prin educație !
    
   Hristos a Înviat!
   Seară de Mai cu mai mult suflet !


Veți călca pe pământ, dar nu pe pământul vostru!


La marginea unui sat, lângă parcela ce o avea, stătea o bătrână și privea pământul.
Chipul ei, brăzdat de riduri adânci, ascundea o mare tristețe.
La un moment dat se aplecă și luă din acel pământ cât a putut cuprinde cu mâinile ei muncite de o viață.
Îl privi atentă, iar o lacrimă îi căzu pe țărâna uscată.
- De ce plângi, mamaie?
- Nu eu plâng, maică. Pământul plânge.
- Eu îl văd uscat. Dacă plângea era ud.
- Nu cu lacrimi plânge pământul, băiete. Privește-l cu sufletul, ascultă-l cu inima și atunci o să știi când plânge și când e fericit.
- Pot să încerc acum?
- Ai putea, dar nu o să reușești.
Pentru voi pământul nu este decât ceva pe care călcați.
- De ce spui asta, mamaie?
- Ca să-l simți, trebuie să-l iubești.
Și dacă l-ați fi iubit, nu l-ați fi vândut.
Aveți grijă că după ce noi nu vom mai fi nu o să mai aveți pe ce călca!
- Pe pământ vom călca, mamaie, că nu pleacă nimeni cu el de aici.
- Veți călca pe pământ, dar nu pe pământul vostru!

 

Auto-controlul este putere. Calmul este măiestrie.

Calmul mintii este una dintre cele mai frumoase bijuterii ale intelepciunii. Este rezultatul unor eforturi indelungi si al rabdarii, al auto-controlului. Prezenta sa este un indiciu al experientei obtinute, a cunoasterii legilor si a actiunii gandurilor. Omul calm, care a invatat cum sa se stapaneasca, stie si cum sa se adapteze la ceilalti.
 

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor