”Mie nu mi se poate întâmpla”… … expresia în spatele căreia ne aruncăm toate îndoielile, ne ascundem toate fricile, dar și naivitatea.

 ”Mie nu mi se poate întâmpla”… … expresia în spatele căreia ne aruncăm toate îndoielile, ne ascundem toate fricile, dar și naivitatea.

Aflati ce este condilografia si cum se realizeaza fatetele dentare condi...

 Cuiul lui Pepelea Am ispitit şi eu pe mai mulţi să aflu ce înseamnă "cuiul lui Pepelea"' şi nu mi-au ştiut da un răspuns frumos. De asta, spun eu, acuma, povestea adevărată. Pepelea a fost un om frumos și isteţ, iar "cuiul lui Pepelea" a fost un cui de lemn, bătut în peretele casei părinteşti, pe care Pepelea a vândut-o unui om. Omul acela avea o fată cuminte și mândră nevoie mare, de-ţi venea să cumperi numaidecât două lumânări albe de ceară curată și s-o cununi cu Pepelea...! Pepelea ar fi vrut şi el, nu-i vorbă şi nici fata nu s-ar fi dat în lături, dar tatăl fetii nu voia să audă. - Măi moşule, dă-mi pe fiică-ta de nevastă, zicea Pepelea. - Mai pune-ţi pofta-n cui, băiete, îi răspundea tatăl fetii. - Atunci, dacă-i aşa, am să-mi vând şi eu casa şi-am să mă duc în lume. - Ţi-o cumpăr eu. - Bine. Ţi-o vând toată, din cheotoare-n cheotoare, fără numai un lucru nu: cuiul din păretele din răsărit. Pe acela să mi-l laşi mie. - Ei, şi de ce? - Să am și eu moştenirea asta de la părinţi. Scoate banii şi să facem hârtiile. Omul a scos banii, hârtiile s-au fost întărit şi omul cu fata cea frumoasă s-a mutat în casa lui Pepelea. Şi era bine acolo, în odăile acelea încăpătoare, în casa cea împrejmuită cu livadă și acareturile frumoase.. Le era dragă casa lui Pepelea şi lui Pepelea îi era drag, încă mai mult, cuiul de lemn bătut în păretele din răsărit. A doua zi, veni Pepelea la om: - Ce vrei, Pepeleo? - Am venit să-mi pun căciula-n cuiul meu. Omul cam strâmbă din nas, dar ce putea sa facă, dacă aşa scria la învoială. A treia zi iar! - Ce vrei, Pepeleo? - Am venit să-mi iau căciula din cuiul meu. Şi azi aşa, mâine aşa, Pepelea avea întotdeauna câte ceva de pus ori de luat din cuiul de lemn bătut în păretele de răsărit. Şi, vedeţi, acestea se întâmplau mai întotdeauna când omul lipsea de pe-acasă, când rămânea numai fata, singură. Şi fata avea mare grijă să nu iasă cumva cuiul din perete şi să nu se piardă. Din ce pricină însă, tăieţi-mă, spânzuraţi-mă, că nu v-aş putea spune. Nu ştiu! Lucrurile au rămas aşa: casa în picioare şi cuiul în părete. Pepelea îndrăgostit de cuiul de lemn şi fata... tot aşa. Şi mai mult nu. Că într-o zi, am auzit că Pepelea s-a însurat cu fata cea frumoasa şi cuminte şi că stă chiar în casa cea nu de mult vândută, m-am dus la creştinul acela şi l-am întrebat: - Bine, omule, ce te făcu să-ţi măriţi fata tocmai cu unul de care nici nu vreai să auzi? - Ce m-a făcut? Blestematul de cui al lui Pepelea, nepoate, mi-a răspuns omul. Şi atât.

"De ce ce ma rog când ma pun în genunchi prima dată? - Doamne, dă-mi sănătate trupească. - Doamne, dă-mi viață. - Doamne, dă-mi zile!"

 

 Psalmul 26

1.Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?

2.Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?

3.Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;

4.Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.

5.De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.

6.De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.

7.Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,

8.Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.

9.Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;

10.Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.

11.Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.

12.Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.

13.Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.

14.Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;

15.Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.

16.Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.

17.Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.

18.Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.

19.Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.

20.Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.