Neamurile la Dumnezeu
Pe când lumea era mai puțină, lui Dumnezeu îi venea ușor să stea de vorbă cu fieștecare, dar după ce oamenii s-au înmulțit, Dumnezeu n-a mai avut cum face acest lucru.
De aceea, se zice că a chemat într-o bună zi la sine de tot feleșagul de oameni câte unul, să ceară ce-a voi odată pentru totdeauna și cu ce va fi dăruit neamul său, cu aceea să rămână.
lată şi-ntâi Talianul şi zice:
- Bună ziua. Doamne!
- Bun să fii, îi răspunse Dumnezeu.
Şi Talianul ieși.
Vine Turcul.
- Bună ziua. Doamne!
- Bun e Talianul!
- Bine, Doamne!
- Binele să fie al tău!
Vine Rusul:
- Bună ziua. Doamne!
- Bun e Talianul!
- Bine, Doamne!
- Binele-i al Turcului!
- Mare eşti și puternic, Doamne!
- Mare și puternic să fii, Rusule!
Vine Neamţul:
- Bună ziua, Doamne!
- Bun e Talianul!
- Bine, Doamne!
- Binele-i al Turcului!
- Mare eşti și puternic, Doamne!
- Mare şi puternic e Muscalul!
- Meşter ești, Doamne!
- Meșter să fii, Neamțule!
Vine Românul:
- Bună ziua, Doamne!
- Bun e Talianul!
- Bine, Doamne!
- Binele l-a luat Turcul!
- Mare ești și puternic, Doamne!
- Mare și puternic e Rusul!
- Meşter ești, Doamne!
- Meşter e Neamţul!
- Treaba ta Doamne!
- De treabă să fii, Române!
Vine Jidovul.
- Bună ziua, Doamne!
- Bun e Talianul!
- Bine, Doamne!
- Binele-i al Turcului!
- Mare ești și puternic, Doamne!
- Mare și puternic e Rusul!
- Meşter ești, Doamne!
- Meşter e Neamțul!
- Treaba ta, Doamne!
- De treabă-i Românul!
- Le vânduși pe toate, Doamne!
- Negustor să fii, Jidove!
La urmă veni și Țiganul, care auzind că toate cele bune au fost date și dăruite altor nații, zise el supărat.
- Cum-văd eu, Doamne, am rămas de râsul tuturora!
- De râs să fii, Țigane!
Și de atunci și până în ziua de astăzi neamurile se deosebesc unele de altele prin cele ce-am arătat mai sus
