Acatistul Maicii Domnului „Potoleşte întristările noastre” - cu binecuvântarea Sfântului Sinod

Icoana Maicii Domnului numita "Potoleste intristarile noastre" este cinstita in chip deosebit pe 25 ianuarie. Icoana mai este praznuita si in zilele de 25 septembrie si 9 octombrie. Icoana "Potoleste intristarile noastre" a fost adusa in Moscova de catre cazaci, in vremea domniei tarului Mihail Fiodorovici (1613-1645), si se afla in Biserica Sfantul Nicolae, din cartierul Sadovniki Pupisevo. In aceasta biserica se pastrau si o serie de insemnari despre multe dintre minunile petrecute inaintea acestei sfinte icoane, insa incendiul din anul 1771 va distruge intreaga arhiva a bisericii.

Dintre minunile din vechime ale acestei sfinte icoane se pastreaza doar amintirea unei minunate aratari a Maicii Domnului, intamplata in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Astfel, o doamna instarita, care locuia departe de Moscova, zacea de multa vreme la pat, fiind chinuita de o boala grea.

Deoarece medicii nu mai sperau ca boala sa fie tamaduita, femeia isi astepta tacuta sfarsitul. La un moment dat insa, noaptea, in somn, femeii i s-a aratat Maica Domnului, zicandu-i: "Porunceste sa te duca la Moscova. Acolo, in biserica Sfantului Nicolae, se afla icoana Maicii Domnului cu inscriptia: "Potoleste intristarile noastre". Roaga-te inaintea ei si vei primi vindecare."

Miscata profund de mila lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, femeia a pornit la drum, in pofida greutatii nespus de mari pe care i-o provoca boala. Odata ajunsa in Moscova, dupa multe cautari, femeia a aflat biserica despre care i-a spus Maica Domnului. Cercetand insa biserica, ea n-a vazut icoana despre care i s-a spus in vis. Pentru aceasta, ea a inceput sa-i povesteasca preotului despre visul cel minunat.

Afland preotul cele despre icoana, a cerut unui baiat sa aduca din clopotnita toate icoanele cu Maica Domnului. Odata aduse icoanele cu pricina, intre ele s-a aflat si vechea icoana a Maicii Domnului, pe marginea careia statea scris: "Potoleste intristarile noastre." In acel moment, femeia cea bolnava, care pana atunci nu putea sa-si miste nici macar mana, spre mirarea tuturor, si-a facut semnul Sfintei Cruci, s-a sculat in picioare si, fara ajutorul nimanui, s-a apropiat de icoana si a sarutat-o.

Din acel moment, icoana Maicii Domnului a fost asezata la loc de mare cinste, in biserica moscovita inchinata Sfantului Nicolae. Mai apoi, in cinstea ei a fost amenajat chiar si un mic altar. Deoarece tamaduirea femeii celei bolnave a avut loc in ziua de 25 ianuarie 1760, slujitorii bisericii au randuit ca zi de praznuire a icoanei tocmai aceasta zi. Nu dupa mult timp, cu multa rugaciune, a fost alcatuit si Acatistul Maicii Domnului "Potoleste intristarile noastre".

Imediat, inaintea icoanei, din toate orasele au inceput sa soseasca fel de fel de suferinzi, iar puterea lui Dumnezeu s-a aratat in numeroase alte minuni. Un numar foarte mare de minuni s-au savarsit inaintea acestei icoane a Maicii Domnului mai ales in timpul epidemiei din anul 1771.

Mai multe copii ale acestei icoane au fost impartite in intreaga Rusie, numai in Moscova aflandu-se patru icoane purtand acelasi nume, care au fost preamarite prin numeroase minuni. In cinstea altor mari minuni, icoana mai este praznuita si in zilele de 25 septembrie si 9 octombrie.

Icoana Maica Domnului numita "Potoleste intristarile noastre" o infatiseaza pe Maica Domnului tinand Pruncul cu mana dreapta, in vreme ce mana stanga se afla lipita de obraz. Pruncul tine in mana Sa un pergament desfasurat pe care sta scris: "Potoleste intristarea mea!"

Rugaciune catre Maica Domnului, pentru potolirea intristarilor

Minunata izbavire si aparare ne-a daruit noua cinstitul tau chip, Preacuvantata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ca izbavindu-ne de rele, prin aratarea lui, si cautand spre el, multumiri aducem tie, noi, robii tai, Nascatoare de Dumnezeu: ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, bucuria noastra, izbaveste-ne pe noi de tot raul si alina intristarile noastre!

O, Maica prealaudata, cereasca Imparateasa si Stapana, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce ai nascut pe Cuvantul mai Sfant decat toti sfintii! Primind prinosul nostru de acum, potoleste intristarile noastre si ne izbaveste de toate necazurile, nevoile, tristetele si ne scapa de osanda cea vesnica si chinul care va sa fie, si ne invredniceste a ne salaslui in vesnicile corturi ale raiului pe noi, robii tai, care strigam: Aliluia!

Acatistul Maicii Domnului „Potoleşte întristările noastre”
 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc,Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Condacul 1

Minunată izbăvire și apărare primim prin cinstitul tău chip, binecuvântată Fecioară, Maică a lui Dumnezeu, că, izbăvindu-ne de rele prin arătarea lui și căutând spre el, mulțumiri aducem ție, noi, robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, iar tu, având stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să-ți strigăm: Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Icosul 1:

Mulțimea Îngerilor și toate oștile cerești te slăvesc pe tine, Împărăteasă a tuturor, Maica lui Hristos, că tu ai umplut de bucurie sufletele noastre prin minunata arătare a sfântului tău chip, căruia închinându-ne, îți înălțăm smerită rugăciune, strigând cu dragoste unele ca acestea:

Bucură-te, binecuvântare trimisă de Părintele cel fără de început;

Bucură-te, lăcașul Fiului celui mai înainte de veci;

Bucură-te, ceea ce ești umbrită de Duhul Sfânt;

Bucură-te, ceea ce ești lăudată de Heruvimii cei cu ochi mulți;

Bucură-te, cea ale cărei laude la cântă Serafimii cei cu șase aripi;

Bucură-te, cea preamărită de toate oștile cerești;

Bucură-te, cea pe care toate popoarele pământului te mărturisesc Maică a lui Dumnezeu;

Bucură-te, cea prin care toată lumea se umple de veselie;

Bucură-te, ceea ce, ca o mamă, împarți bucurie sufletelor întristate;

Bucură-te, ceea ce alini, prin rugăciunile tale, suferințele noastre;

Bucură-te, ceea ce, prin mijlocirile tale, ne împlinești toate cererile;

Bucură-te, că, în icoana ta cinstită, ne închinăm ție și Fiului tău, aducând mulțumire;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 2:

Toate puterile cerești te văd, de Dumnezeu aleasă Fecioară, pururea stând înaintea tronului slavei Împăratului ceresc și pentru creștini rugându-te Fiului și Dumnezeului tău, cerească Împărăteasă; iar noi, păcătoșii, pe pământ văzând sfânta ta icoană și căzând înaintea ei, ție ne închinăm cu evlavie, strigând Fiului tău: Aliluia!

Icosul 2:

Înțelegere dă-ne nouă, neîncetata noastră solitoare, cerească Împărăteasă: că din guri necurate cum este cu putință a cânta numelui tău? Ca mijlocitoare a tuturor bunătăților, puternică ești a da ajutor în toată trebuința noastră, ca să strigăm ție cu umilință unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce înalți rugăciuni către Dumnezeu pentru alinarea noastră;

Bucură-te, ceea ce izbăvești ochii noștri de plânsul cel veșnic;

Bucură-te, ceea ce îndupleci pe Hristos, Fiul tău, spre milostivire către noi;

Bucură-te, ceea ce potolești dreapta mânie a lui Dumnezeu cea pornită asupra noastră;

Bucură-te, ceea ce, prin solirile tale, faci să fie iertate păcatele noastre;

Bucură-te, ceea ce, prin ajutorul tău, nimicești patimile noastre;

Bucură-te, ceea ce, prin ocrotirea ta, alungi necazurile noastre cele vremelnice;

Bucură-te, ceea ce ne ajuți în toate nevoile și suferințele inimii;

Bucură-te, ceea ce pururea proslăvești pe cei ce te măresc pe tine;

Bucură-te, ceea ce ne mângâi în întristările noastre;

Bucură-te, ceea ce ne dăruiești veselie neîncetată;

Bucură-te, ceea ce deschizi nouă ușile Raiului;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 3:

Puterea Celui preaînalt te-a adumbrit și te-a dăruit grabnică și caldă ocrotire celor ce aleargă la tine cu credință și se închină cinstitului tău chip, că numai ție, preacurată Maică a lui Dumnezeu, ți s-a dat în dar să împlinești toată cererea noastră bună, și tu singură poți să ne ajuți cât voiești, pe noi, cei ce cântăm Fiului tău și Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul 3:

Având bogăție de milostivire neîmpuținată, tuturor marginilor pământului le întinzi mână de ajutor și dăruiești bolnavilor vindecare, patimilor ușurare, orbilor vedere și tuturor le împlinești cererile după a lor trebuință; iar noi, cu mulțumire cântăm ție unele ca acestea:

Bucură-te, preasfântă Maică, ceea ce ne arăți milostivire;

Bucură-te, ceea ce ne descoperi nouă vistieria de mult preț a milei tale;

Bucură-te, ceea ce ne dăruiești îndurări nenumărate;

Bucură-te, ceea ce dai cuvânt de înțelepciune celor care îl cer;

Bucură-te, ceea ce dăruiești tinerilor sporire a înțelegerii;

Bucură-te, ceea ce vindeci rănile noastre cele din păcate;

Bucură-te, ceea ce ne călăuzești la corturile Raiului;

Bucură-te, ceea ce ești deznădăjduiților întărire și nădejde a bunătăților viitoare;

Bucură-te, ceea ce grabnic ridici pe cei căzuți, ca să primească har;

Bucură-te, ceea ce tuturor le răspunzi cu ajutorul pe care-l cer ei de la tine;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 4:

Cuprinși fiind de viforul multor necazuri, întotdeauna ne ajuți, cerească Împărăteasă, nouă, celor ce cu credință alergăm la tine și ne închinăm icoanei tale purtătoare de tămăduiri, prin care primim putere și har, precum ai zis oarecând despre cea dintâi icoană a ta. De aceea, crezând cu adevărat că asculți cererile celor ce cheamă numele tău cel sfânt, cântăm Fiului tău: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind Domnul mijlocirile tale cele pentru noi, aleasă Cămară a Duhului Sfânt, împlinește cererile tale; iar noi, păcătoșii, pe pământ văzând icoana ta cea sfântă care ne alină sufletele întristate ca un soare strălucitor, ție, Maicii lui Dumnezeu, cutezăm a grăi:

Bucură-te, ceea ce ni-L arăți pe Hristos, Soarele dreptății;

Bucură-te, ceea ce ne luminezi cu lumina cea neînserată;

Bucură-te, ceea ce ne înviezi din moartea păcatului;

Bucură-te, ceea ce deschizi pântecele cel neroditor al femeilor;

Bucură-te, ceea ce alungi grabnic pe vrăjmașii care năvălesc asupra noastră fără veste;

Bucură-te, ceea ce pururea ne îndulcești de bunătățile dorite;

Bucură-te, ceea ce ne mângâi degrab în necazuri și întristări;

Bucură-te, ceea ce mântuiești de moarte năprasnică pe cei cu credință cheamă numele tău;

Bucură-te, ceea ce dăruiești viață fără sfârșit celor care nădăjduiesc întru tine;

Bucură-te, ceea ce sui la cer pe cei ce au credință și dragoste către tine;

Bucură-te, ocrotitoarea noastră cea tare în toate primejdiile;

Bucură-te, ceea ce ne scoți din toate împrejurările grele ale vieții;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 5:

Ca pe o stea de la Dumnezeu purcezătoare ne-ai arătat cinstită icoana ta, Stăpână a lumii, spre care căutând și cu inimă credincioasă rugându-ne, ție, Născătoare de Dumnezeu, grăim: Tu ești scut nebiruit și zid de apărare nouă, celor ce strigăm Fiului tău: Aliluia!

Icosul 5:

Puterile cerești vedeau că porți în brațele tale pe Cel ce a zidit cu mâinile Sale pe om și înțelegeau că este Stăpânul tuturor; iar noi, păcătoșii, pe pământ văzându-te zugrăvită pe tine, Maică preacurată, tinzând cu dragoste mâinile tale către noi, cu umilință strigăm ție:

Bucură-te, ceea ce nearsă ții în mâna ta Focul dumnezeiesc, Ce arde păcatele noastre;

Bucură-te, ceea ce ai purtat pe brațe Lumina neurmată, Care luminează sufletele noastre;

Bucură-te, ceea ce biruiești pe vrăjmașii noștri văzuți și nevăzuți;

Bucură-te, ceea ce faci să izvorască iubire în inimile cele împietrite;

Bucură-te, ceea ce întinzi către Dumnezeu mâinile tale, punându-te chezașă pentru noi;

Bucură-te, ceea ce ne înlesnești intrarea în Împărăția Cerurilor;

Bucură-te, ceea ce ne ocrotești cu ajutorul tău;

Bucură-te, ceea ce ne îndemni să ne spovedim păcatele, ca să primim iertare;

Bucură-te, ceea ce alini durerile noastre cu privirea ta milostivă;

Bucură-te, că, prin mijlocirea ta, ne îndulcim de toate bunătățile;

Bucură-te, cea prin care toate dorințele noastre bune se împlinesc;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 6:

Propovăduitori plini de Duhul Sfânt fiind Apostolii, după Înălțarea Domnului, la sfințirea bisericii tale din Lida aflând chipul tău zugrăvit pe perete de mână nevăzută, Stăpână, au înțeles că Dumnezeu binevoiește să ne trimită har și binecuvântare prin icoanele tale, pentru care au strigat lui Hristos Dumnezeu, Celui născut din tine: Aliluia!

Icosul 6:

Strălucit-ai cu înțelepciunea, ca o rază a Soarelui Dreptății, Fecioară preanevinovată, și ai răspândit lumina adevăratei cunoașteri de Dumnezeu, prin care cei dreptcredincioși te mărturisesc a fi Maica lui Dumnezeu întrupat și cântă ție unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce pe toți locuitorii cerurilor îi luminezi cu slava ta;

Bucură-te, ceea ce rânduiești temeiul mântuirii omenești;

Bucură-te, corabie a vieții, care ne păzești de potopul morții;

Bucură-te, ceea ce ne dăruiești viață în sălașurile Raiului;

Bucură-te, mijlocitoare neadormită pentru tot neamul omenesc;

Bucură-te, grabnică ocrotitoare a celor din necazuri;

Bucură-te, ceea ce vindeci toate bolile noastre trupești și sufletești;

Bucură-te, ceea ce deschizi graiul muților și al gângavilor;

Bucură-te, ceea ce dai tot binele celor care cer de la tine;

Bucură-te, cea ce izvorăști tuturor învățătura mântuitoare;

Bucură-te, ceea ce ne îndulcești prin înalte simțiri duhovnicești;

Bucură-te, ceea ce împlinești dorințele bune ale tuturor;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 7:

Vrând îndelung-răbdătorul și atotvăzătorul Dumnezeu să arate iubirea Sa de oameni și adâncul îndurărilor Sale, te-a ales ca Maică a Lui și izvor nesecat al milei, încât, deși este cineva vrednic de osânda dreptei Judecăți, totuși, prin atotputernica ta mijlocire, va fi izbăvit, cântând Fiului tău și Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul 7:

Minunate ai arătat lucrările Tale în Preacurată Maica Ta, Doamne, și în chip minunat ne-ai dăruit icoana ei, care mai mult decât razele soarelui luminează pe oamenii care, privind spre aceasta, o văd pe însăși Născătoarea de Dumnezeu și strigă cu inima credincioasă și suflet plin de dragoste unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce te arăți ca un nor spre acoperământ tuturor;

Bucură-te, ceea ce mai presus de nădejde ne arăți milostivă ocrotire;

Bucură-te, ceea ce, prin icoana ta, izvorăști pretutindeni minuni;

Bucură-te, ceea ce prin arătarea chipului tău, îi luminezi pe toți oamenii;

Bucură-te, ceea ce, astfel, ne arăți un nou semn al lucrării harului în Biserica Ortodoxă;

Bucură-te, că, la icoana ta privind, ție, adevăratei Născătoare de Dumnezeu, ne închinăm;

Bucură-te, ceea ce, ca un stâlp de foc, alungi bezna păcatului;

Bucură-te, ceea ce îi veselești pe cei ce aleargă la tine cu credință;

Bucură-te, ceea ce ai ne sfințești prin atingerea sfintei icoane;

Bucură-te, că noi, păcătoșii, suntem păziți prin ocrotirea ta;

Bucură-te, ceea ce destrami haina aspră a necazurilor noastre;

Bucură-te, ceea ce ne înveșmântezi cu lumina fericirii netrecătoare;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 8:

Preaslăvită arătându-se sfânta ta icoană în biserică, Îngerii au cântat-o, Apostolii au preaslăvit-o, ceata ierarhilor i s-a închinat, iar noi, păcătoșii, căzând înaintea ei, așteptăm marile și bogatele tale milostiviri, strigând cu glas de veselie: Aliluia!

Icosul 8:

Hristos Domnul, Cel ce stăpânește peste toate cele de sus și cele de jos, văzându-te pe tine, Maica Sa, pururea stând înaintea Lui și cu umilință aducându-I rugăciune pentru noi, păcătoșii, a făgăduit să împlinească toate cererile tale. Pentru aceasta, nădăjduim în mijlocirile tale de Maică și îți mulțumim pentru binefaceri, prin laude ca acestea:

Bucură-te, ceea ce împărățești veșnic, de-a dreapta Fiului și Dumnezeului tău;

Bucură-te, ceea ce pururea îi aduci rugăciune pentru noi;

Bucură-te, ceea ce acoperi cu mila ta pe toți cei ce aleargă la tine;

Bucură-te, nădejdea tuturor, care ne dai alinare în încercări;

Bucură-te, ceea ce ai lucrat împăcarea lumii cu Tatăl ceresc;

Bucură-te, ceea ce ai unit pe Dumnezeu cu oamenii;

Bucură-te, ceea ce ai slujit tainei de mântuire a oamenilor;

Bucură-te, ceea ce ai stricat blestemul păcatului strămoșesc;

Bucură-te, ceea ce ai luminat firea noastră muritoare cu nemurirea;

Bucură-te, ceea ce străpungi împietrirea inimilor noastre;

Bucură-te, ceea ce înalți la Dumnezeu pe cei deznădăjduiți;

Bucură-te, ceea ce ai sfărâmat cursele celui viclean, întinse spre căderea noastră;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 9:

Toată firea îngerească aduce cântări de laudă ție, Maicii lui Dumnezeu, acoperitoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău; că, prin ocrotirea ta cea tare și neclintită, pe drepți îi veselești, pe păcătoși îi aperi și de necazuri îi izbăvești, întristările le potolești și te rogi pentru toți cei ce strigă cu credință: Aliluia!

Icosul 9:

Ritorii cei mult-grăitori, ca niște pești fără de glas, nu se pricep a lăuda, Stăpână, praznicul cel slăvit al sfintei tale icoane, nici nu sunt vrednice laudele aduse ție din gurile noastre cele necurate; totuși, văzând nenumăratele binefaceri arătate nouă prin sfânta ta icoană, cu sufletul și inima bucurându-ne, grăim ție:

Bucură-te, ceea ce ne aperi de foamete, hrănindu-ne cu Pâinea Vieții;

Bucură-te, ceea ce ne păzești de primejdia morții trupești și sufletești;

Bucură-te, ceea ce ne ocrotești de cutremurul pământului;

Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de înec cu mâna ta cea tare;

Bucură-te, ceea ce ne răpești din foc cu roua rugăciunilor tale;

Bucură-te, ceea ce de nevoi ne aperi de potop cu puterea ta;

Bucură-te, ceea ce ne păzești de sabie cu puterea ta;

Bucură-te, ceea ce ne mântuiești de năvălirea celor de alt neam;

Bucură-te, ceea ce cu adevărata pace ne ferești de războiul cel dintre noi;

Bucură-te, ceea ce vindeci rănile de moarte ale celor ce aleargă la Tine;

Bucură-te, ceea ce ne ferești de dreapta amenințare a lui Dumnezeu ce stă asupra noastră;

Bucură-te, ceea ce ne ridici din boală, cu cinstita ta mijlocire;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 10:

Voind a mântui neamul omenesc de înșelăciunea vrăjmașului, Domnul cel iubitor de oameni te-a dăruit pe tine, Maica Sa, spre ajutor pământenilor, grăind: „Fii ai oamenilor, iată, Maica Mea, pe care v-o dau să vă fie acoperământ și scăpare, întristaților mângâiere, necăjiților bucurie, năpăstuiților ocrotitoare și să ridice din adâncul păcatului pe toți care strigă: Aliluia!

Icosul 10:

Împărăteasa cerurilor se roagă pururea pentru noi, zicând: „Împărate ceresc, primește pe tot omul ce Te proslăvește și cheamă numele Tău și pe cei ce mă cinstesc pe mine, și nu îi lepăda de la fața Ta, ci binevoiește întru ei și primește de la ei toată ruga, și pe toți îi izbăvește din nevoi”; iară noi, păcătoșii, nădăjduind spre rugăciunile tale de Maică, strigăm unele ca acestea:

Bucură-te, fierbintea noastră rugătoare către Dumnezeu;

Bucură-te, că rugăciunea ta de Maică mult poate spre a milostivi pe Stăpânul;

Bucură-te, nădejdea celor fără de nădejde și veselia celor întristați;

Bucură-te, ceea ce luminezi cu harul tău nevrednicia noastră;

Bucură-te, ceea ce cureți întinarea noastră prin curăția ta;

Bucură-te, ceea ce îndreptezi rugile noastre cu buna ta mireasmă;

Bucură-te, ceea ce întorci stricăciunea noastră pământească întru nestricăciune;

Bucură-te, ceea ce vindeci neputința noastră;

Bucură-te, ceea ce tămăduiești toate bolile noastre sufletești și trupești;

Bucură-te, cea ce împrăștii degrab norul patimilor, necazurilor și întristărilor care ne bântuie;

Bucură-te, ceea ce prin rugăciunea ta cea tare dăruiești toate cele de folos;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 11:

Cântare cu glas de umilință primește de la noi, cerească Împărăteasă, și rugăciunea adusă ție ascultă-o, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, că la tine întru nevoi, necazuri și întristări alergăm, înaintea ta vărsăm lacrimi în tristețile noastre și, cu inimă zdrobită, ne rugăm: „Potolește întristările noastre și primește această jertfă a robilor tăi”, care strigă: Aliluia!

Icosul 11:

Făclie primitoare de lumină a Luminii celei adevărate arătându-te celor de pe pământ, luminezi sufletele celor care cinstesc arătarea icoanei tale și la Dumnezeiasca înțelegere povățuiești pe cei ce cântă ție unele ca acestea:

Bucură-te, făclie nestinsă a Focului nematernialnic;

Bucură-te, răsărit al neurmatei Lumini dumnezeiești;

Bucură-te, strălucire a Celui ce este Răsăritul cel de sus;

Bucură-te, ceea ce ne izvorăști nouă râurile Raiului vieții;

Bucură-te, Maica Luminii, care luminezi sufletele tuturor năpăstuiților;

Bucură-te, izbăvitoarea tuturor celor ce cheamă numele tău în ajutor;

Bucură-te, ceea ce dăruiești sfârșit neînfruntat al vieții celor ce nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce neîncetat ajuți tuturor neamurilor care te cinstesc pe tine ca Maică a lui Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce alungi de la noi închipuirile duhurilor rele, prin cinstirea sfintei tale icoane;

Bucură-te, ceea ce ne dai grabnica mângâiere în necazurile și întristările care vin fără de veste;

Bucură-te, ceea ce ești apărătoare credincioșilor ortodocși de pretutindeni;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 12:

Har de sus cere pentru noi de la Stăpânul tuturor, Fiul și Dumnezeul tău, și întinde-ne mâna ta de ajutor, acoperă-ne cu aripile tale, depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul, împacă viața noastră, ca să nu pierim cumplit, și ne primește în corturile cele veșnice, ocrotitoarea noastră, ca, bucurându-ne, să cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 12:

Cântându-te pe tine, Stăpână grabnic ajutătoare, te lăudăm și, rugându-ne ție cu umilință, credem și mărturisim că vor primi prin tine bunătățile cele vremelnice și veșnice toți cei ce cântă ție:

Bucură-te, ceea ce aperi toată lumea cu mijlocirea ta;

Bucură-te, ceea ce dăruiești biruință dreptcredincioșilor asupra barbarilor;

Bucură-te, ceea ce înfrângi năvălirile celor de alt neam asupra creștinilor;

Bucură-te, ceea ce păzești în credință pe cei cucernici;

Bucură-te, ceea ce risipești ca praful de pe fața pământului pe cei ce hulesc sfintele tale icoane;

Bucură-te, ceea ce ajuți grabnic celor aflați întru necazuri, care se închină sfintei tale icoane și te cheamă în ajutor;

Bucură-te, ceea ce ne povățuiești pe noi, păcătoșii, spre mântuire și primirea bunătăților celor veșnice;

Bucură-te, ceea ce pentru noi toți ceri de la Fiul tău și Dumnezeul nostru Împărăția cea veșnică;

Bucură-te, ceea ce dăruiești credincioșilor viața cea fără de sfârșit;

Bucură-te, ceea ce tuturor le dăruiești toate cele bune și de folos;

Bucură-te, Bucuria noastră, izbăvește-ne de tot răul și potolește întristările noastre!

Condacul 13:

O, Maică prealăudată, cerească Împărăteasă și Stăpână, ceea ce L-ai născut pe Cuvântul, Cel mai sfânt decât toți Sfinții, primind acest dar de acum, potolește întristările noastre și ne izbăvește de toate necazurile, nevoile și durerile. Scapă-ne de osânda cea veșnică și de chinul ce va să fie, și ne învrednicește de veșnicele corturi ale Raiului pe noi, robii tăi, care cu credință cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciunea întâi către Maica Domnului:

Atotbună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul sufletului meu. Dar, fiind milostivă, ca o Maică a Dumnezeului celui milostiv, spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu, și trupul meu slăbit se va întări, că tu ai îndrăznire către Hristos, și cuvântul tău este plin de putere. Deci, o, Împărăteasă a toate, dăruiește-mi sănătate sufletului și trupului, veghează pururea asupra mea și mă îndreaptă pe calea mântuirii, ca să măresc numele tău cel minunat totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua:

O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a toate, auzi suspinele noastre cele pline de durere, înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni. Întoarce-ți privirea spre copiii care suferă de boli netămăduite și care cad cu credință înaintea sfintei tale icoane. Şi precum pasărea își acoperă cuibul de pui cu aripile, așa acoperă-ne și tu, Fecioară, cu omoforul tău cel vindecător. Când nădejdea ne părăsește, mila ta să fie nădejdea noastră nemișcată. Când grijile amare ne copleșesc, dă-ne răbdare și odihnă; când chinul și deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară lumina necreată a lui Dumnezeu peste noi. Mângâie-i pe cei fricoși, întărește-i pe cei slabi, revarsă blândețe și lumină peste inimile amărâte. Vindecă poporul tău cel suferind, atotmilostivă Stăpână, binecuvântează mințile și inimile doctorilor, ca prin ei să lucreze atotputernicul Doctor, Iisus Hristos, Mântuitorul. Ne rugăm înaintea icoanei tale, ca puterea ta să se facă simțită în noi, Stăpână și Doamnă. Întinde mâinile tale pline de binecuvântări, ceea ce ești bucuria celor mâhniți, și potolește întristările noastre, ca, degrab primind ajutorul tău cel minunat, să lăudăm pe Treimea cea de viață făcătoare și nedespărțită: pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Istoria Icoanei Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” (25 ianuarie și 9 octombrie)

Icoana Maicii Domnului Potolește întristările noastre, după tradiție a fost pictată de un călugăr rus de la Muntele Athos și a fost trimisă în Moghilev, din Belarus. În timpul țarului Mihail I (1613-1645), în acele ținuturi a avut loc a luptă cu ocupanții polonezi, iar ostașii cazaci, învingători, au dus icoana la Moscova și au așezat-o în biserica Sfântul Nicolae din cartierul Pupâșev. Mai târziu, în urma unui incendiu, biserica a fost renovată; în timpul lucrărilor, icoana a fost depozitată în clopotniță, rămânând uitată acolo vreme îndelungată. În anul 1760, o femeie de origine nobilă, care trăia departe de Moscova, a suferit de paralizia întregului corp, pentru o lungă perioadă de timp. Având numeroase bogății, bolnava a consultat mulți medici, dar nu a primit ajutor de la niciunul, încât ea își pierduse orice speranță că se va face bine. Atunci, Născătoarea de Dumnezeu i s-a arătat în vis, spunându-i: „Poruncește să te ducă la Moscova. Acolo, în biserica Sfântului Nicolae, se află icoana mea cu inscripția: Potolește întristările noastre. Roagă-te înaintea ei și vei primi degrab vindecare”. În timpul visului, femeia a văzut icoana Preasfintei Fecioare. Când s-a trezit, i-a rugat pe cei care o îngrijeau să o ducă la biserica amintită. După un drum anevoios, au ajuns în Moscova și au descoperit, în cele din urmă, biserica Sfântul Nicolae. Intrând cu credință, femeia bolnavă s-a închinat la toate icoanele, dar nu a văzut icoana care-i apăruse în vis. Atunci a început să-i povestească preotului despre visul ei minunat. Preotul a poruncit paraclisierului să aducă din clopotniță toate icoanele Maicii Domnului care erau păstrate acolo. Printre icoanele vechi și prăfuite au descoperit și icoana Maicii Domnului cu inscripția Potolește întristările noastre. Văzând icoana, femeia bolnavă a strigat cu bucurie: „Ea este! Ea este!” După ce sa săvârșit Paraclisul Maicii Domnului înaintea Sfintei Icoane, femeia bolnavă s-a ridicat pe picioarele ei, neavând nevoie de sprijin, și a plecat din biserică prin propriile puteri, întorcându-se acasă deplin sănătoasă. 2 Această minune săvârșită de Maica Domnului a avut loc în 25 ianuarie 1760, zi pe care Biserica Rusă a închinat-o prăznuirii acestei icoane făcătoare de minuni, alcătuind încă de atunci o Slujbă și un Acatist în cinstea ei. Suferinzi din toate orașele au început să sosească la icoana nou descoperită și puterea lui Dumnezeu s-a arătat în numeroase alte binefaceri primite de credincioși prin chipul Maicii Domnului. Un număr foarte mare de minuni și vindecări s-a săvârșit în timpul epidemiei de ciumă din anul 1771. De aceea, mai multe copii ale icoanei au fost realizate și împărțite în întreaga Rusie, în Moscova aflându-se patru dintre acestea, care au fost preamărite prin numeroase minuni săvârșite. În anul 1930, regimul ateu bolșevic a închis și apoi a demolat biserica în care era adăpostită icoana Maicii Domnului, dar aceasta a fost mutată în biserica Sfântul Nicolae din cartierul Kuznețkaia, unde este și astăzi cinstită de credincioși. Icoana o înfățișează pe Maica Domnului ținând mâna stângă ridicată lângă cap, care este ușor înclinat. Aceasta sugerează că Născătoarea de Dumnezeu ascultă rugăciunile tuturor credincioșilor care apelează la ea în nevoile, necazurile și întristările lor. Cu mâna dreaptă, Fecioara Maria Îl ține pe Pruncul Iisus. Mântuitorul poartă în mâinile Sale un sul desfăcut, pe care sunt înscrise următoarele cuvinte: „Faceți judecată dreaptă și purtați-vă fiecare cu milă și cu îndurare, nu asupriți pe văduvă și pe orfan și nu țineți minte răutatea fratelui vostru în inimile voastre” (cf. Zaharia 7: 9-10). Chiar numele acestei icoane este o rugăciune către Maica Domnului, pentru izbăvirea de boli, necazuri și întristări trupești și duhovnicești.

Troparul, glasul al 5-lea:

Potolește întristările sufletului meu mult îndurerat, ceea ce ai șters toată lacrima de pe fața pământului, că tu vindeci bolile oamenilor, stingi suferințele păcătoșilor și alungi necazurile celor ce au în tine nădejde și sprijin, Preasfântă Fecioară.

Cuvinte pline de mânie sau de ură

Dacă cineva îți spune cuvinte pline de mânie sau de ură, NU REACȚIONA, ci TOT TIMPUL OBSERVĂ emoțile negative trezite în minte, devenind din ce în ce mai CONȘTIENT de ele, încât să le poți vindeca- elibera
Nu poți schimba ce a zis, dar îți poți schimba modul în care îl percepi
Când nu mai ești deranjat de cuvintele celuilalt , el va fi mai puțin motivat să -și proiecteze părțile lui nevindecate asupra ta
Când observi partenerul cum creează proiecții, nu incerca să-l îndrepți, deoarece acesta ar însemna să i te alături în minciună,
ci rămâi pur și simplu conștient de cine este
 el cu adevărat(esența sa)
Dar mai important de orice, stai și ascultă
Nu ești de acord nu ceea ce vorbește el
(mintea sa) și nici nu îl contrazici
Ascultă fără să judeci sau dacă descoperi că judeci mental, să devii conștient de propriile tale judecăți și stai iarăși și ascultă.
Ascultă cu mintea și sufletul deschis.
Cu cât asculți mai mult fără să judeci, inclusiv mental, cu atât călătoria plină de acuze și critică a celuilalt încetinește.
Egoul nu va recunoaște niciodată că el este autorul proiecțiilor, fiindcă el nu știe.
Doar Conștiința poate observa.
 Dacă noi emitem emoții negative, fată de cineva nu vom obține decât reflexia acestora
 în oglindă, astfel cu cât gândurile noastre sunt mai ostile față de cineva cu atât cealaltă persoană devine mai dușmănoasă
Este suficient să ne imaginăm o persoană într-o postură negativă doar în minte și acea persoană se va mula (manifesta) după forma voastră de contemplare
Cu prima ocazie când vă simțiți vinovați față de ceva anume în privința altei persoane veți observa în mod invariabil că la următoarea întâlnire, persoana va aduce vorba despre exact acel lucru pe care îl aveți voi în minte
Prin menținerea vinovăției, noi ne aducem singuri criticile altora și ironia lor
Lipsa de încredere în noi înșine și respectul de sine scăzut vor fi canalizate înapoi către noi prin intermediul altora în forma invalidării
vieții noastre
 Dacă menținem în mintea noastră că suntem mici și fără valoare, obținem aceste feluri de răspunsuri de la alții, ale căror remarci tind să indice că suntem mărunți și fără valoare.
 Dacă ne dorim ca alții să nu mai fie critici la adresa noastră și să ne atace , trebuie să începem să renunțăm la vinovăție și la celelalte sentimente care ne- au stârnit- o.

 

Despre zodia Pesti

 

CODUL BUNELOR MANIERE :

 1. La spectacole de teatru, operă, gale sau expoziții, vom merge îmbrăcați elegant.
2. Când ne întâlnim cu cineva pe stradă, nu vom rămâne în mijlocul străzii sau în mijlocul trotuarului.
3. Nu ne vom întrerupe niciodată interlocutorul, în cadrul unei discuții.
4. Autoprezentarea se obișnuiește frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în fața superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut.
5. Într-un restaurant sau bar, bărbatul va intra mereu primul.
6. Când strănutăm, tușim sau căscăm, se pune întotdeauna mâna la gură, indiferent de distanța sau de relația pe care o avem cu o persoană. Este indicat să purtăm mereu la noi șervețele sau batistă.
7. La intrarea în mijloacele de transport în comun, întâi sunt lăsați să iasă afară cei care coboară, după care vor intra ceilalți pasageri.
8. La masă, se va aplica „Regula gheișei”: Nu suflați în mâncare/ceai/cafea! Așteptați să se răcească!
9. De fiecare dată când o doamnă se ridică de la masă sau se așază, toți bărbații trebuie să se ridice odată cu ea.
10. O doamnă nu va intra niciodată singură într-un bar sau local în care se vând cu predilecție băuturi acoolice.
11. Bărbatul este prezentat femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, iar gradul mai mic celui superior.
12. În mijloacele de transport în comun: Dacă o doamnă este însoțită de un bărbat, acesta îi va cumpăra biletul și îi va oferi locul de lângă geam. Dacă există doar un singur loc liber, el va fi oferit doamnei, iar domnul va rămâne lângă ea în picioare. Niciodată nu o va părăsi, grăbindu-se să prindă un loc liber când se ivește ocazia.
13. A nu răspunde la gestul celui care întinde mâna este în sine o ofensă, chiar mai gravă decât cea de a nu saluta.
14. Punctualitatea, atunci când suntem invitați la masă este deosebit de importantă.
15. Nu așezați coatele pe masă! Dacă folosiți doar o mână, așezați-o în poală.
16. Întotdeauna, salutul trebuie însoţit de un zâmbet. Când salutăm trebuie să-l privim în ochi pe cel salutat, nu salutăm o persoană stând cu spatele către persoana respectivă sau privind spre cer sau pământ.
17. Nu vorbiți cu gura plină! Mestecați cu gura închisă! Mulțumiți chelnerului când vă servește!
18. Cum se taie mâncarea din farfurie: Bucata de mâncare trebuie tăiată exact lângă furculiță. În plus, se taie numai pentru o înghițitură, nu se fac „soldăței”.
19. Nu vorbiți la telefon în timpul mesei. Dacă primiți un apel foarte important, trebuie să vă scuzați și să vă ridicați de la masă.
20. Nu salutăm ţinând mâinile în buzunare sau cu gura plină. Nu salutăm făcând gesturi ample, nefireşti.
21. După ce terminați de mâncat, nu împingeți farfuria spre colțul mesei! Așteptați să vină chelnerul să o ia.
22. Nu se apelează oamenii la telefon înainte de 10 dimineața, între orele 13-17 și după ora 21, cu excepția celor apropiați, cărora le știți programul.
23. O convorbire convențională nu trebuie să depășească 5 minute!
24. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulțumirea
Ambalajul unui dar este foarte important.
25. Nu se duc flori bărbaților decât dacă sunt la spital.
26. Nu salutăm grăbit şi cu aerul că suntem preocupaţi de ceva.
27. Băieţii trebuie să-şi scoată căciula de pe cap când salută. Formulele cele mai des folosite sunt: „ Bună ziua!”, „Bună seara!” , „Bună dimineaţa!”. Între prieteni sau colegi se folosesc de regulă „Bună!”, „Salut!” Niciodată nu vom saluta o persoană mai în vârstă cu „Bună!” sau „Salut!”
Se salută cu „Bună dimineaţa!” până la ora 11 dimineaţa, cu „ Bună ziua !” după ora 11 şi până la lăsarea serii, iar apoi cu „Bună seara!”
28. Când se intonează imnul de stat în locuri publice, ne ridicăm în picioare, luăm o poziţie decentă, băieţii îşi scot căciulile şi se ascultă în perfectă linişte.29. Prețul de pe cadouri va fi înlăturat cu grijă. Excepție fac discurile și cărțile, de pe acestea prețul nu se șterge. Cartea nu se atinge!
Florile se oferă fără ambalajul în care le-am cumpărat, chiar dacă este foarte frumos.
30. Florile primite trebuie așezate imediat într-un vas cu apă.
31. Cel care primește un dar îl va deschide în fața musafirului și nu-i va strica bucuria protestând că este prea scump, că nu trebuia sau mai rău, că nu-i place, nu-i trebuie, că nu-l poate accepta.
32. Când distanţa sau zgomotul nu ne permit să salutăm verbal, atunci salutăm printr-o uşoară înclinare a capului.
33. Băieţii salută primii fetele, bărbaţii salută primii femeile, copiii sau persoanele mai tinere salută persoanele mai în vârstă. Când intrăm într-o încăpere îi salutăm pe cei aflaţi deja acolo. Când ne prezentăm unui grup salutăm primii. După ce ne salutăm, nu întrerupem discuţia în care sunt antrenaţi membrii grupului.
34. Întotdeauna cel care merge îl salută pe cel care stă pe loc, iar cel care se află într-o maşină pe cel care este pieton, dar întotdeauna, nu trebuie să ne sfiim să salutăm primii, chiar dacă regula cere să fim salutaţi. A saluta este o dovadă de politeţe. A aştepta să fii salutat este o dovadă de impoliteţe.
35. Bărbatul va merge întotdeauna la marginea dinspre stradă a trotuarului, în momentul în care merge alături de o femeie sau mai multe femei. Dacă sunt doi bărbați și o femeie, atunci aceasta va sta la mijloc.
36. Întotdeauna se întreabă unde este toaletă și nu se folosesc alte cuvinte referitoare la aceasta, cum ar fi „baia”.
37. "O femeie nu poate fi lovită nici măcar cu o floare!”, nici măcar în glumă și nici nu se poate insinua lovirea unei femei.

Mâinile care fac bine trebuie să nu aibă mai multe cicatrici decât cele pe care le vindecă, altfel atingerea lor va deveni rană pentru sine şi ceilalți.

Problema cu binele făcut dincolo de limitele tale este că el nu merge dincolo de limitele celuilalt. În clipa în care te sacrifici, automat apare în mintea ta o aşteptare, că şi celălalt ar face la fel, că devotamentul şi sacrificiul tău sunt primite cu înțelegerea completă a efortului cu care sunt făcute. Poate nu spui cât de greu îți este, doar ca celălalt să nu refuze ajutorul, pentru că intenția ta este bună şi dezinteresată. Şi aşa ar trebui să rămână intenția ta, dar să fie vegheată de nişte limite emoționale precise, non-negociabile. Dacă de fiecare dată din dorința de a face bine îți sacrifici sănătatea mintală, fizică, emoțională, vei ajunge epuizat şi te vei simți abandonat. Celālalt poate spune, în mod perfect legitim:" Te-am pus eu să faci toate astea?" Şi într-un fel, are dreptate: tu ai ales să faci tot, sacrificiul este întotdeauna o alegere personală, nu se poate sacrifica nimeni pentru că îi este impus din afară. De aceea, da, avem puterea de a face bine, de a ajuta, şi este divin sā faci asta dar trebuie administrat binele făcut de aşa manieră încât să nu devină o ignorare completă a corpului, sufletului, minții, vieţii tale. Pentru că mai apoi, din starea acea de epuizare, nu vei mai putea să faci bine, iar din starea de aşteptări neîmplinite nu te vei mai putea bucura de binele făcut.
Echilibrul te poate ajuta să menții în viața ta limite ferme( suporți umilința, trădarea, manipularea până într-un prag peste care, dacă se trece, şi tu şi celălalt ştiți că nu mai există disponibilitate din partea ta) dar şi puterea de a fi deschis emoțional, implicat, prezent, în vieţile celorlalţi.
Un bine care înseamnă reprimarea ta completă, anularea nevoilor tale pentru satisfacerea şi împlinirea nevoilor celuilalt, duce întotdeauna la dezamăgire, durere, furie. Mâinile care fac bine trebuie să nu aibă mai multe cicatrici decât cele pe care le vindecă, altfel atingerea lor va deveni rană pentru sine şi ceilalți.

“De multe ori, nefericirea oamenilor provine din faptul ca le pasa prea mult de ceea ce gandesc altii despre ei.

Ii afecteaza barfa, remarcile rautacioase sau negative, invidia celor din jur, neacceptarea din partea unor persoane care de fapt nici nu conteaza, se chinuie efectiv sa placa altora renuntand la propria lor autenticitate.

Opreste-te din a mai lua lucrurile la modul personal, adica intelege faptul:
- ca ceilalti te percep pe tine in functie de cat si cum sunt ei, nu de cat si cum esti tu;
- ca ei te judeca, de dezaproba sau te eticheaza atunci cand nu corespunzi dorintelor si nevoilor lor egoiste, cand nu esti asa cum se asteapta ei;
- ca ar fi nevoiti sa depuna un efort ca sa te inteleaga, iar oamenilor nu le place sa depuna niciun efort in plus;
- ca pe ei ii sperie faptul ca tu esti diferit pentru ca asta le da un anumit sentiment de nesiguranta;
- ca fiecare om are o anumita viziune asupra vietii, punctul lui de vedere care este cat un punct, insa pe care il considera universal valabil, iar daca nu corespunzi viziunii lui limitate va crede ca este ceva in neregula cu tine, fara sa-si puna problema ca de fapt el poarta "ochelari de cal" s.a.m.d.

Elibereaza-te de povara de a te stradui sa le faci altora pe plac, sa fii asa cum vor ei si da-ti voie sa traiesti in acord cu singurul adevar valabil pentru tine: autenticitatea ta.

Lasa-i pe ceilalti sa vorbeasca (asta le da ceva de facut, atunci cand vietile lor sunt plictisitoare sau cand vor sa-si exteriorizeze propriile frustrari si nemultumiri existentiale) si mergi cu fruntea sus si cu incredere pe calea ta.”