(Sfântul Serafim de Sarov)

 "Rosteşte fiecare cuvânt cu respect, rar, nu te grăbi să vorbeşti! Cuvintele sunt alcătuite din Duhul Sfânt, şi când vorbeşti cu un om, vorbeşte rar şi cu respect, ştiind că în acel moment Duhul Sfânt se manifestă prin tine în lume. Lasă ca fiecare cuvânt să vină din sufletul tău, simte-l înainte să îl rosteşti, doar aşa el va atinge sufletul celui căruia i te adresezi. Ceea ce spui tu dacă este lipsit de lumina sufletului tău va trece într-un cotlon al minţii, şi mintea va uita, dacă ceea ce rosteşti vine din suflet, acel om va păstra în sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui."😇

(Sfântul Serafim de Sarov)

 A iubi nu strică niciodată. 

Nu în furie, nu în resentimente, nu în furie.

 A iubi înseamnă a proteja inima cuiva nu numai de lumea exterioară, ci și de propria furie, de proasta dispoziție și de iritabilitate...

A iubi înseamnă a prețui...🌿🥀

 Despre prietenie 

Marin Sorescu 

Dacă într-o zi îți vine să plângi, caută-mă…

Nu promit să te fac să râzi, dar pot să plâng cu tine.

Dacă într-o zi îți vine să fugi, caută-mă…

Nu promit că o să te opresc, dar pot să fug cu tine.

Dacă într-o zi nu ai chef să asculți pe nimeni, caută-mă…

Promit să tac oricât vrei.

Dacă într-o zi mă cauți și nu răspund…

Vino repede să mă vezi…

Poate eu am nevoie de tine…

 

Iubirea ca o ceaşcă de cafea

Autor:Mihai Manolescu

sâmbătă, 23 aprilie 2016

 

 

Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Pe care-o guşti la început din joacă,
Iar după ce a început să-ţi placă
Ajungi să nu te mai desparţi de ea.

Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Ce îţi înmoaie buzele-n caimac
Şi-ţi dă fiori după fiori de drag,
Până vei fi sfârşit licoarea ta.

Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Sorbită într-o zi-ntr-o gară,
Cu cineva-ntâlnit întâia oară,
Pe care poate nu îl vei uita.

Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Pe care-o pregăteşti în fel şi chip,
La filtru, pe o plită, la nisip,
Aşa cum te inspiră dragostea.

Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
În care-ncerci să vezi în viitor,
Când, terminând-o, o întorci uşor
Şi-o răsuceşti, ca să citeşti din ea.

Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Pe care o refuzi decofeinizată,
Pentru că ştii ce gust avea odată
Şi surogaturi nicidecum n-ai vrea.

Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Şi-o voi primi cu zâmbet dimineaţa,
Atâta cât va fi să-mi fie viaţa,
Călăuzindu-mi inima spre ea.

Fără grabă. Fără presiune. Fără gol.

 De mici suntem învățați să alergăm spre ceva:
să realizăm, să câștigăm, să depășim.
Să luptăm, să învingem, să dovedim ceva, cuiva.

Dar nimeni nu ne învață să stăm liniștiți,
să mestecăm în tihnă un cotlet și să privim pe geam.
Nimeni nu ne învață să ne întindem în iarba rece
și să ne pierdem printre norii pufoși.

Nu ne învață să tăcem lângă cel mai bun prieten
fără să ne simțim stingheri.
Nu ne învață să ne legănăm pe un scaun
sau să plecăm la plimbare doar pentru că afară e frumos,
urmându-ne ochii, nu un scop.

Fără grabă.
Fără presiune.
Fără gol.

Ceaiuri pe bază de plante 🌿

 Ceai de Tila  – pentru anxietate, tensiune arterială și alergii.

Ceai de Brusture  – tratează problemele pielii, detoxifică și are efecte anti-cancer.

Ceai de Mușețel  – pentru dureri menstruale, somn liniștit și protecție anti-cancer.

Ceai de Soc  – stimulează sistemul imunitar și susține sănătatea inimii, reduce simptomele gripei.

Ceai de Fenicul  – pentru îmbunătățirea vederii, relaxarea corpului și reducerea stresului.

Ceai de Ghimbir  – crește circulația sângelui, reduce inflamația și stresul.

Ceai de Zmeură  – scade tensiunea arterială, stimulează sistemul imunitar și susține sănătatea pielii.

 

CANCERUL:
Este boala întristării, reprimarea sentimentului negativ,
deprimarea şi nemulţumirea faţă de sine, de soartă şi ataşament faţă
de viitor.
Bolnavii de cancer cad în depresie şi regretă trecutul.
Regenerarea iubirii faţă de alţi oameni este prima cale spre vindecarea
cancerului şi a altor boli.
Femeile care ţin mari supărări în profunzime se îmbolnăvesc de cancer.
De fapt toate emoţiile înăbuşite produc cancerul.
Emoţiile ascunse multă vreme în tine sfârşesc prin a exploda, ceea ce
provoacă şi explozia celulelor din corpul tău.
Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită, putem să ne alegem cu cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de cancer hepatic.
Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept.
Dacă vom gândi agresiv despre cei apropiaţi riscăm un cancer la stomac.
Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat cel puţin jumătate din lecţiile karmice ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând astfel evoluţia.
Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. De fapt, cancerul este o boală a sufletului şi de aceea trebuie vindecat mai întâi sufletul.

Un cămin de păsărele de Otilia Cazimir

 

                        În pădure, la cămin,

                        Zarvă mare în pridvor.

                        Unii pleacă, alţii vin

                        De la treburile lor.

 

                        La bucătărie

                        Şi prin dormitoare,

                        Bat din aripioare,

                        Fac gospodărie:

 

                        Două codobaturi

                        Mătură prin paturi,

                        Două gheonoaie

                        Spală rufe-n ploaie,

 

                        Două pitulici

                        Adună furnici,

                        Şi două răţuşte

                        Răsucesc găluşte!

 

                        Numai cucul, moş portar,

                        Care n-are altă treabă,

                        Stă pe-o vargă de arţar

                        Şi pe toată lumea-ntreabă:

                        – Cu? Cu?

Pomenirea Sfinţilor Apostoli Aristarh, Marcu şi Zinon (27 aprilie)

 Aceşti sfinţi erau din cei şaptezeci; şi Aristarh este acela de care Pavel pomeneşte în Epistola către Romani şi care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supusă cu scaunele apostolilor celor dintîi. Acesta mai întîi decît toţi a propovăduit pe Hristos Dumnezeu adevărat. Iar Marcu este acela pe care şi Ioan obişnuia a-l numi. De care pomeneşte Luca în Faptele Apostolilor şi care a fost pus episcop de apostoli în Vivlopole. Iar Zinon este acela pe care Apostolul îl scrie în Epistola către Romani legiuitor şi care a fost făcut întîi episcop de Apostolul Petru în Diospole; el învăţa propovăduind pe Hristos Dumnezeu adevărat. Aceştia multe rele pătimiri suferind de la necredincioşi pentru zidirea din nou a bisericilor şi pentru surparea idolilor, şi înşişi făcîndu-se lucrători de minuni şi de vindecări, s-au mutat către Domnul.

Pomenirea Cuviosului Ioan Mărturisitorul, egumenul mănăstirii Cataron (27 aprilie)

 

Acest fericit Ioan s-a născut în Irinopole, care era una din cetăţile Decapolei; fiu de părinţi creştini şi iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor şi Grigoria. Făcîndu-se de nouă ani, s-a dus la chinovie, unde s-a călugărit, şi fiind osîrduitor, smerit şi ascultător, a fost iubit de dascălul său. Şi a mers împreună cu el la Sinodul al şaptelea, ce s-a adunat a doua oară în Niceea, apoi mai pe urmă şi în Constantinopol.

Dascălul său s-a făcut arhimandrit şi egumen al mănăstirii lui Dalmat, iar el s-a făcut schimnic şi preot, şi de acolo a fost trimis de împăratul Nichifor egumen al Mănăstirii Cataron. Aici, cu plăcere de Dumnezeu şi apostoleşte, a ocîrmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani şi era iubit de toţi oamenii. Şi s-au descoperit fericitului încercări a toată lumea iscodite de diavolul urîtor al binelui şi, adunînd şi sfătuind pe toţi fraţii, îndemnîndu-i şi la cele de cuviinţă, a zis către ei: "Privegheaţi, părinţilor şi fraţilor, să nu fiţi furaţi de diavolul şi să nu vă lepădaţi de închinarea la sfintele icoane; căci pe mine nu mă veţi mai vedea între cei vii". Şi în vremea cînd el vorbea acestea, venind unii îndîrjiţi trimişi de Leon, luptătorul împotriva icoanelor, au împrăştiat toată turma şi cele ce au găsit în mănăstire pe la părinţi, ca pe ale lor le-au împărţit. Iar pe păstorul lor, cu lanţuri legat, l-au dus la Bizanţ, lăsînd mănăstirea în pradă.

Mergînd sfîntul la împărat şi numindu-l pe el păgîn şi osîndit, zicîndu-i şi multe altele fără de sfială, l-a pornit spre mînie. Pentru aceasta cumplit a fost bătut peste obraz cu vine de bou; iar fericitul se bucura pătimind pentru Hristos. După aceea, fiind închis în metocul său trei luni, a fost surghiunit la o cetate numită Pentadactilon, în hotarele Lambei. Acolo, legînd picioarele lui cu lanţuri, l-au pus într-o închisoare întunecoasă, lăsîndu-l acolo 18 luni. Iar după aceasta l-au dus gol în cetate, înaintea împăratului spre batjocură.

După multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii celei Mari, care multă cruzime a arătat sfîntului, strîmtorîndu-l pe el cu foame în multă vreme. După aceasta l-a înfăţişat iarăşi la împărat şi el l-a trimis la un lagăr numit Criotavron al Bucelarilor; acolo l-a închis doi ani întregi, unde de multă rea pătimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui. Însă sfîntul pe toate suferindu-le, cu mulţumire slăvea pe Dumnezeu. Iar după ce a fost junghiat Leon Armeanul şi a împărăţit în locul său Mihail Travlul, fiind liberaţi toţi cei de prin surghiunuri, s-a dus şi sfîntul pînă la Calcedon, neavînd voie ca să intre în cetate. Iar după aceea împărăţind Teofil, a voit cuviosul să se aşeze în oarecare mănăstire împreună cu alţi părinţi; apoi fiind prinşi de patriarhul din acea vreme şi cumplite necazuri suferind fericitul, a fost surghiunit la ostrovul Afusiei, unde, împlinind doi ani şi jumătate, a văzut oarecare vedenie şi, vestind celor dimpreună cu el mutarea sa, după trei zile s-a dus către Domnul.

Viaţa Cuviosului Ştefan, egumenul Pecerscăi şi Episcopul Vladimirului (27 aprilie)

 

Cel care are răbdare, se învredniceşte de toată fapta bună, se bucură în necazuri, este bine iscusit în primejdii şi în ispite se veseleşte, cum a zis Efrem Sirianul, însuflat fiind de Dumnezeu. Unul ca acesta a fost Cuviosul Părintele nostru Ştefan, care, pătimind pentru fraţii săi, deşi a fost mult necăjit, însă Dumnezeu l-a veselit foarte mult; pentru că îşi aducea aminte cuviosul de cuvîntul proorocului şi împăratului David, care zicea: După mulţimea durerilor din inima mea, mîngîierile Tale au veselit sufletul meu. Pentru aceasta toate încercările grele, ca şi cum ar fi fost trimise de la Dumnezeu, le primea cu bucurie. Apoi bine s-a deprins cu iscusinţa la toate faptele cele bune, pentru că din copilăria sa a fost crescut sub mîna celui vrednic de laudă între egumeni, adică a Cuviosului Părintelui nostru Teodosie al Pecerscăi şi a fost ucenicul lui pururea, îndulcindu-se şi hrănindu-se totdeauna de cuvintele cele insuflate de Dumnezeu, ce ieşeau din gura aceluia cea curgătoare de miere, ca un prunc; care ca un fiu cu tatăl s-au unit prin toată asemănarea cea îmbunătăţită.

Pentru aceasta cu dragostea s-a unit şi s-a lipit în inima tuturor fraţilor, de la care mai întîi a fost ales purtător de grijă al rînduielilor bisericeşti. Şi atunci învăţînd singur egumenul, adică Cuviosul Teodosie pe fraţi în biserică, cu duhovniceşti cuvinte, acesta cu vrednicie îi învăţa. Iar după aceea, cînd Cuviosul Teodosie avea să-şi dea sfîrşitul acestei vieţi vremelnice, l-au rugat toţi cu un glas, zicînd: "Ştefan este vrednic ca după tine să ia egumenia. Ştefan să ne fie egumen!"

Cuviosul Teodosie s-a plecat la rugăciunea fraţilor şi chemînd pe fericitul Ştefan, iubitul său ucenic, i-a încredinţat înaintea tuturor, ograda cea plină de cuvîntătoare oi, cele de Dumnezeu însuflate şi biserica fiind pusă pe temelie bună, îl ruga ca să o desăvîrşească. Apoi îl învăţa să păzească rînduiala mănăstirii, să iubească pe fraţi din curată inimă şi neadormit să-şi aibă ochiul ini-mii către Dumnezeu, iar iubirea de străini să nu o uite. Şi aşa s-a mutat la veşnicele lăcaşuri, însă s-a făgăduit ca şi în locul său, Pecersca cea încredinţată fericitului Ştefan, să fie cu ajutorul totdeauna nedespărţit.

Murind Cuviosul Teodosie şi fericitul Ştefan primind egumenia Sfintei Pecersca, lavra cea făcătoare de minuni, se nevoia foarte mult, silindu-se la zidirea sfintei de Dumnezeu însemnatei biserici, pe care Cuviosul Teodosie începuse a o zidi, precum şi la toată iconomisirea mănăstirească. Şi cu darul lui Dumnezeu, prin rugăciunile părinţilor noştri Antonie şi Teodosie, nu după mulţi ani s-a săvîrşit biserica. Mănăstirea din nou a îngrădit-o şi a mutat acolo pe fraţi din mănăstirea cea veche, lăsînd numai puţini dintre dînşii. Cuviosul Părintele nostru Ştefan a rînduit şi aceasta, ca în mănăstirea lui totdeauna să se săvîrşească Sfînta Liturghie pentru fraţii cei răposaţi şi pentru fericiţii ctitori. Iar Dumnezeu îi dădea toate din belşug spre trebuinţa lui, încît se înmulţea lucrul acela, cu darul lui Dumnezeu.

Dar vrăjmaşul, care urăşte binele şi se luptă totdeauna cu robii lui Dumnezeu, a zavistuit grija cea atît de mare a fericitului pentru locaşul lui cel sfînt; şi slujindu-se cu meşteşugirile sale cele rele, o tulburare ca aceea a făcut între unii fraţi, încît nu numai că a scos din egumenie pe acela, pe care mai înainte singuri cu un glas îl aleseseră; dar l-a îndepărtat şi din mănăstire, deşi era nevinovat. Însă toate acestea le-a răbdat Cuviosul Ştefan cu vitejie de la fraţii săi şi cu dragostea nu se depărta nicidecum de la aceia, de la care era depărtat cu trupul; ci cu dinadinsul se ruga lui Dumnezeu pentru dînşii, urmînd în aceasta celui de un nume cu sine, Sfîntul Întîiul Mucenic Ştefan, şi zicea: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" Pentru că era atras sfîntul de dragostea Cuviosului Teodosie, ca fierul de magnet.

Mulţi din boieri şi din dregători aflînd de un necaz ca acesta al Cuviosului Ştefan, fiind fii duhovniceşti ai lui şi încredinţaţi lui de Cuviosul Teodosie, le-au părut rău, că duhovnicescul lor părinte a pătimit aşa, şi de milă, i-au dat din averile lor destul, pentru cele de trebuinţă. În acea vreme, Cuviosul Ştefan aducîndu-şi aminte de acele preaslăvite minuni, cărora singur a fost văzător, cum ar fi meşterii din cetatea lui Constantin care au venit la Cuvioşii Părinţi Antonie şi Teodosie ai Pecerscăi, aducînd cu ea icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi au povestit şi vedenia împărătesei din Vlaherna. Apoi, ajutîndu-i Dumnezeu, cu ajutorul Cuvioşilor Părinţi Antonie şi Teodosie, şi-a zidit o mănăstire, nu departe de a Pecersăi, la Clova, în care a zidit şi o biserică din piatră în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi în pomenirea punerii cinstitului veşmînt al Ei, după felul bisericii din cetatea lui Constantin, ce este în Vlaherna. Şi în toţi anii făcea praznic luminat în 2 zile ale lunii Iulie, şi adunînd acolo mulţi fraţi, vieţuia cu plăcere de Dumnezeu.

Iar tipicul bisericii şi în toată rînduiala iconomisirii mînă-stireşti, precum o primise de la Cuviosul Teodosie în mănăstirea Pecersca, aşa a poruncit să se păzească şi într-a sa mănăstire. Şi arătînd multe isprăvi, spre folosul celor dreptcredincioşi, mergea din putere în putere, încît şi în cele mai depărtate părţi era slăvit şi ştiut de mulţi pentru viaţa lui cea îmbunătăţită. Pentru aceasta, cînd s-a sfîrşit episcopul slăvitei cetăţi a Vladimirului, pe care acel mare stăpînitor Vladimir o zidise în numele său, atunci acel cuvios a fost ales la arhierescul scaun al cetăţii aceleia şi a fost hirotonisit de prea sfinţitul Mitropolit Ioan al Kievului. Şi păştea bine oile cele încredinţate de Dumnezeu, făcîndu-se chip turmei, cu cuvîntul, cu viaţa, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa şi cu curăţia.

Apoi prin bunăvoinţa lui Dumnezeu şi cu sfatul Fericitului Ioan, egumenul Pecerscăi şi al tuturor fraţilor, aveau să se mute cinstitele moaşte ale Cuviosului Părintelui nostru Teodosie din peşteră în biserica cea zidită de Dumnezeu. În acea vreme vrednică de minune, acest episcop Ştefan, venind de la Vladimir, s-a aflat la Clova în mănăstirea sa şi a văzut în noaptea aceea peste cîmp, o rază mare strălucind deasupra peşterii şi socotind că se mută cinstitele moaşte ale Cuviosului Teodosie - aflînd scopul acela -, s-a mîhnit foarte, căci le mută fără dînsul. Şi îndată a încălecat pe un cal şi a alergat degrabă spre peşteră, luînd cu dînsul pe Climent, pe care îl pusese egumen în locul său la Clova.

Şi mergînd a văzut de departe raza care i se arătase deasupra peşterii; însă cînd s-a apropiat, a văzut acolo lumînări multe. Şi, mergînd, la peşteră, nimic din acestea n-a mai văzut; şi a înţeles că într-adevăr s-a învrednicit a vedea lumina dumnezeieştii slave, din cinstitele moaşte ale Cuviosului Teodosie; pentru că săpase deasupra cinstitelor lui moaşte şi le dusese la uşa peşterii. Iar în altă zi, după vedenia aceea, a slujit şi Sfîntul Ştefan la mutarea cinstitelor moaşte ale părintelui şi învăţătorului său, Cuviosul Teodosie.

Apoi, ducîndu-se în ale sale la scaunul Vladimirului, a făcut multe fapte bune spre sporirea cuvîntătoarei sale turme; pentru care s-a găsit vrednic de cununa slavei celei neveştejite, pe care de la începutul anilor săi a însemnat-o pentru numele său, iar cu faptele a căutat-o. Şi aşa, după mulţi ani, pentru primirea acelei cununi, s-a dus la Hristos Începătorul păstorilor, în anul de la zidirea lumii 6602, iar de la naşterea lui Hristos 1094, în 27 de zile ale lunii Aprilie. Cu rugăciunile Cuviosului Ştefan, purtător de cunună, învredniceşte-ne şi pe noi, Hristoase, Dumnezeule, a merge către Slava Ta şi a Părintelui Tău Celui fără de început, a Duhului Celui de o fiinţă cu Tine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

5 lucruri mai puțin știute despre Sfântul Mucenic Simeon, ruda Domnului

Ne aflăm, deja, aproape de sfârșitul lui aprilie. După ce, la jumătatea lunii am prăznuit cu toții slăvitul praznic al Învierii Domnului, apoi l-am cinstit așa cum se cuvine pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, și le-am transmis gândurile noastre bune și pline de nădejde creștină celor care și-au sărbătorit ziua de nume, calendarul ortodox continuă să „presare” în continuare Sfinți, Cuvioși și Mucenici, care să ne fie călăuze și pilde demne de urmat pe calea mântuirii. Un drum îngust și cu multe chinuri, pe care ar trebui să-l străbatem cu toții. „Strâmtă este poarta Raiului, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află”, ne spune Biserica, însă partea bună este că sfinții, oameni ca și noi, trăitori în această lume, au reușit să cucerească Împărăția Cerurilor și de acolo ne „ajută” să ne transformăm viața și să le urmăm viețuirea.

Unul dintre acești sfinți, cinstit de Biserica noastră în data de 27 aprilie a fiecărui an, este Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, al doilea Episcop al Ierusalimului, consemnat în calendar cu un apelativ interesant: „ruda Domnului”. Nu e un secret faptul că tradiția Bisericii noastre cunoaște și alți doi sfinți cu aceeași titulatură, de rude ale Domnului Hristos: Sfântul Iacov, cel dintâi Episcop al Ierusalimului și Sfântul Apostol Iuda Tadeul, unul dintre cei 12 Sfinți Apostoli și Ucenici ai Mântuitorului. Demn de amintit și de reținut este faptul că, făcând abstracție de speculațiile pseudo-evanghelice, care vorbesc despre „fraţii şi surorile” lui Hristos și care au stârnit multe controverse de-a lungul vremii, rudele după trup ale Domnului au existat cu adevărat. Mențiunea-cheie este, însă, că ele provin din cele două familii, adică a Maicii Domnului şi a dreptului Iosif, care a fost logodnicul Fecioarei Maria, cu toții având un rol important în vestirea Evangheliei.

Ne întrebăm, așadar, ce legătură de rudenie a existat între acest om, pe nume Simeon, care a devenit ierarh în vechea capitală a Țării Sfintei și de ce multă lume nu îl cunoaște? De ce nu este mai popular în rândul sfinților și ce ne spune istoria bisericii despre dânsul? Încercăm să răspundem la aceste întrebări și nedumeriri în rândurile de mai jos, sistematizând informațiile în cinci puncte principale, ca și în alte rânduri, pentru o reținere mult mai facilă.

1. Sfântul Apostol Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele lui losif, logodnicul Maicii Domnului, după cum mărturisesc scriitorii Eusebiu de Cezareea, Gheorghe Chedrin şi Nichifor Xantopol. A fost fratele lui Iacov, Iosie și Iuda, cei numiți și „frații Domnului”, ei fiind, de fapt, veri ai Mântuitorului. Sfântul Simeon a făcut parte, la rândul său, din cei Șaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului și a predicat Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos în ludeea, după Învierea și Înălțarea Domnului la Ceruri.

2. Sfântul Simeon este menționat în Noul Testament, în Faptele Apostolilor, capitolul 13, versetul 1: „Şi erau în Biserica din Antiohia prooroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul”.

3. După trecerea la cele veşnice a lui Iacov, care fusese ucis de iudei pentru că mărturisea credinţa în Hristos, Sfântul Mucenic Simeon a fost al doilea episcop al Ierusalimului, fiind ales în această demnitate de către membrii comunității creștine din Pella. Încă din primii ani ai episcopatului, a avut o activitate administrativă și duhovnicească de excepție, după cum citim în paginile Sinaxarului: „după ce a devenit el însuși templu al Sfântului Duh, cu râvnă dumnezeiască a distrus templele idolilor și i-a condus pe iudei și pe localnici la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, neţinând seamă de primejdii și persecuții”. De-a lungul vieții sale a fost supus torturilor mai multor împărați, dintre care îi amintim pe Vespasian (66-79), Titus (79-81) și Domițian (81-96), din toate scăpând însă cu viață.

4.  În jurul anului 106 a început o groaznică prigoană declanșată de împăratul Traian. La ordinul consulului Attikus, au fost persecutați și schingiuiți nu numai creștinii, ci și toți urmații lui Împăratului David. În acest context, câțiva dintre ereticii pe care îi combătuse cu ceva vreme în urmă, făcându-i de râs în fața mulțimii, l-au denunțat romanilor pe Sfântul Ierarh Simeon, episcopul care își păstorea turma de creștini de aproape 26 de ani.

5. Astfel, fiind prins de gărzile împăratului, a început să fie chinuit în fel și fel de moduri pentru a se lepăda de calitatea sa de creștin, încât consulul și ceilalți se întrebau cum de, în pofida vârsteai sale, putea să îndure astfel de chinuri. În cele din urmă, întunecați de furie, l-au condamnat la moarte prin răstignire. Încă o dată, contrat tuturor așteptărilor celor din jur, Sfântul Simeon a tresăltat de bucurie și, cu seninătate deplină pe chip, le-a spus că mai mare bucurie nu-i puteau face, alegând în locul său să sfârșească această viață pământească precum Însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Ca urmare, a fost răstignit în anul 107, primind pedeapsa și cununa biruitoare a muceniciei la peste 100 de ani de viață și 54 de ani de păstorire ca episcop.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului

 

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului

Glasul 1

Pe tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh şi mucenic tare, cu sfinţenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înşelăciunea şi ai păzit credinţa. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmos: Cânta-voi Ţie, Doamne...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preasfinţite Simeon, care stai înaintea Stăpânului purtând cunună, cere dezlegare păcatelor, pentru cei ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vela Crucii cu adevărat într-aripându-te, cu adierile Duhului, de Dumnezeu fericite, ai trecut valurile înşelăciunii, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învrednicindu-te, preafericite, a fi rudă după trup Celui Ce cu Trupul S-a sărăcit din milostivire, te-ai îmbogăţit cu harul îndumnezeirii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce eşti mai presus de toată zidirea, ai cuprins în pântecele tău pe Ziditorul şi Dumnezeu, şi L-ai născut, Fecioară, pentru mântuirea oamenilor.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Arcul celor puternici...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu plecarea către Dumnezeu îndumnezeindu-te, ierarhe, cu totul te-ai făcut în chip Dumnezeiesc, strălucind cu luminile muceniciei, Sfinte Preasfinţite Mucenice şi Ierarhe Simeon.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai zori celor dintru întuneric, arătând oamenilor pe Soarele dreptăţii, Care a răsărit din Norul Fecioara Prunca.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cetatea Sionului te-a avut pe tine, Fericite Simeon, păstor şi Dumnezeiesc învăţător, pe care ai luminat-o cu Dumnezeieştile tale învăţături, ierarhe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toată rânduială laudelor este întrecută acum, Preacurată, în a te lăuda pe tine, Mireasă a lui Dumnezeu: căci născând pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe îngeri i-ai întrecut.

Irmosul

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Pentru dragostea chipului...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slujit-ai jertfele cele fără de sânge, Celui Ce pentru tine S-a jertfit ca un Miel şi jertfindu-te, te-ai adus Lui pe tine însuţi prinos, de Dumnezeu cugetătorule, preafericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu strivirea feţei tale, ierarhe, munţii necredinţei şi dealurile demonilor toate s-au topit, întărindu-te pe tine Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rudă după har primindu-te Dumnezeu Cuvântul, te-a arătat cinstit ierarh al Sfintei Cetăţi şi mucenic preacinstit, Sfinte Părinte Simeon.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind învăţat în taină despre naşterea ta, proorocul Avacum, te însemnează pe tine Fecioară de mai înainte, Munte Umbros, din care a venit Dumnezeul nostru.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Lumina Ta, Doamne...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De bunăvoie te-ai dat pe tine însuţi a pătimi cu osârdie, fericite, urmând lui Hristos, Celui Ce pentru noi a pătimit cu trupul şi a micşorat patimile.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o jertfă fără de prihană te-ai dat pe tine să te ardă de tot cu focul chinurilor, fiind păzit cu bun miros de Taină, Sfinte Preafericite Simeon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pironindu-te pe cruce, Fericite Simeon, ai urmat Dumnezeieştii Patimi a lui Hristos. Drept aceea mutându-te către El, te-a mărit împreună cu Dânsul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te pentru noi lui Hristos, Celui Ce din Curate sângiurile tale S-a îmbrăcat cu Trup de materie şi pe oameni din nou i-a făcut, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Strigat-a mai înainte...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţatu-te-ai din Minunatele Străluciri Cele Dumnezeieşti, care te-au povăţuit pe tine către Dumnezeiasca Viaţă; şi te-ai făcut plin de mărire de negrăit, preafericite ierarhe.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Avându-te pe tine, Părinte Simeon, Biserica cea Dumneze­iască, plină de apele Duhului cele curgătoare de viaţă, ca de un alt râu ce iese din Eden se bucură, ierarhe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Clătinat-ai şi ai sfărâmat idolii înşelăciunii, fiind întărit cu însuflarea Duhului şi ai zidit biserici întru Slava lui Dumnezeu, Sfinte Simeon.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vindecă patimile cele fără vindecare ale sufletului meu, Mireasă a lui Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Doctorul şi Mântuitorul, Care prin Patimile Lui vindecă patimile oamenilor.

Irmosul

Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea ta cea de trei zile Proorocul Iona în chit, rugându-se: din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

 

CONDAC

glasul al 2-lea

Podobie: Căutând cele de sus...

Sionului celui de sus făcându-te cetăţean, scaunul Sionului celui de jos ai luat şi bine turma ţi-ai povăţuit la Staulul cel Ceresc. Te-ai răstignit lui Hristos, Sfinte Simeon, urmând Patimii Lui celei Dumnezeieşti.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei din Avraam...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu osârdie dându-ţi trupul la chinuri pentru Hristos, nu te-ai abătut, nu te-ai slăbit Dumnezeiescule, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-ţi-se mintea de dragostea lui Dumnezeu, preafericite, te-ai făcut mai tare decât focul cel materialnic, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înfierbântându-te cu râvnă Dumnezeiască, de tot ai stins nebunia idolilor, fericite şi ai învăţat pe credincioşi credinţa cea adevărată, cu cuget bine credin­cios, cugetătorule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară Maică Preacurată, Ceea ce eşti rană diavolilor şi Mântuirea şi Paza oamenilor şi Podoaba îngerilor, izbăveşte smeritul meu suflet de înşelă­ciunea vrăjmaşului.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel Ce S-a pironit...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată Lumina Mângâietorului primind-o în inima ta cea curată, înţelepte, ai făcut să piară întunericul cel neluminos al demonilor, luminând pe credin­cioşi, Sfinte Simeon.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu râurile Dumnezeieştilor tale învăţături uscând marea cumplitei rele credinţe, ai adăpat tot sufletul, odrăslind spic roditor al credinţei.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe SfântulDuh,Domnul.

Pe Cuvântul Tatălui propovăduindu-L Dumnezeu Adevărat către toţi, felurite chinuri ai suferit şi suindu-te pe înălţimea Crucii, te-ai mutat către Cel pe Care L-ai dorit, ierarhe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să te lăudăm cu glasuri de mulţumire pe tine, Preacurată, ca pe Una ce ai umplut cu har neamul nostru, ocroteşte-ne şi ne păzeşte pe noi de toată vătămarea, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul

Să lăudăm, bine sa cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel Ce S-a pironit cu Trupul pe Cruce şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea Ta Nestricată s-a arătat...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un stâlp de foc te-ai arătat mergând înaintea poporului celui nou, aducându-l pe el prin învăţăturile tale cu adevărat, din Egiptul înşelăciunii, către pământul făgăduinţei cel Dumne­zeiesc, fericite mucenice.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Simon Simeon îndoită numire ai avut, ca unul ce înaintea celor necredincioşi ai teologhisit pe Cuvântul în două firi, Dumnezeu şi Om. Pentru aceasta adunându-ne împreună, toţi te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pământul s-a sfinţit cu pătimirea ta, mucenice, pironit fiind pe cruce şi sufletele drepţilor s-au veselit cu suirea ta; pentru aceea toţi credincioşii te fericim, Sfinte Părinte Simeon.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu Lumina Cea Dumnezeiască, Fecioară, care eşti Locaşul Luminii, alungând întunericul patimilor mele şi noaptea cea cu adevărat adâncă, cu mijlocirile tale, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul

Naşterea ta Nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit. Că S-a arătat purtător de Trup pe pământ şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu toţi te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cu veşmintele ierarhiei te-ai împodobit şi cu frumuseţile muceniciei te-ai înfrumuseţat şi cu mărire înaintea lui Dumnezeu stând, străluceşti luminându-te cu Lumina Preasfintei Treimi. Pentru aceea te rugăm, Sfinte Ierarhe Simeon, ca pe cel ce ai îndrăznire la Dumnezeu, roagă-te pentru cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine.

Pomenirea Sfîntului Mucenic Simeon, Episcopul Ierusalimului, ruda Domnului, unul din cei şaptezeci de apostoli (27 aprilie)

 

Acest Sfînt Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sfîntului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credinţă, scriitorii vechi de istorie bisericească greacă, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin şi Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas mărturisesc că Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, şi Cleopa au fost fraţi buni de tată şi de mamă, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, după întoarcerea lui Iosif din Egipt a luat de soţie, de la fratele său Iosif, pe o fiică a lui Maria, care a născut pe acest Sfînt Simeon. Ajungînd în vîrstă şi auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfîntul Simeon a crezut Într-însul. Iar după patima cea de bunăvoie a Domnului şi după Înălţarea la cer, a fost numărat în ceata sfinţilor şaptezeci de apostoli întru bunavestire a lui Hristos, umblînd prin cetăţi şi prin sate, învăţînd şi făcînd minuni; luminînd popoarele cu lumina sfintei credinţe şi pierzînd întunericul închinării idoleşti. Iar în acel timp Sfîntul Iacov, fratele Domnului, fiul Sfîntului Iosif logodnicul, ţinea scaunul arhieriei Ierusalimului, fiind întîiul episcop acolo; şi fiindcă mărturisea pe Hristos, necredincioşii evrei doborîndu-l de pe scaunul Bisericii, l-au ucis, lovindu-l în cap cu un lemn.

După uciderea Sfîntului Iacob, a sosit degrabă risipirea Ierusalimului prin Tit şi Vespasian, precum mai înainte a zis Domnul. Iar după risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau între cei vii, împreună cu cei care după trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, şi acest sfînt Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul şi fiul de frate al lui Iosif şi rudenia Domnului l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului - în locul Sfîntului Iacov -, căci acum Ierusalimul, începuse iarăşi a fi locuit de oamenii cei ce rămăseseră. Iar Sfîntul Simeon, fiind ca o biserică a Sfîntului Duh, împodobea prin sine scaunul Ierusalimului, aducînd pe cei rătăciţi la Hristos Dumnezeu. Apoi după mai mulţi ani, pe vremea împărăţiei lui Traian, a fost clevetit de zavistnicii eretici către Attic, antipatul Romei, pentru două pricini: întîi, fiindcă este cu neamul din casa lui David, iar al doilea că este creştin. În timpul acela era prigonire de la împăraţii Romei, asupra seminţiei lui David şi asupra celor ce credeau în Hristos. Şi erau cercetaţi cu dinadinsul pretutindeni, cînd se afla cineva din neamul lui David şi se pierdeau, ca nici urmă din acea seminţie împărătească să nu rămînă între evrei, ci să stăpînească veşnic împăraţii Romei pămîntul iudeilor. Asemenea şi cei ce credeau în Hristos erau chinuiţi şi ucişi, pentru ca zeii păgîneşti să fie cinstiţi prin toată lumea.

Deci, Sfîntul Simeon, ca cel din Seminţia lui David şi ca cel ce credea în Hristos, fiind rudă cu El, a fost prins de păgîni, după porunca lui Attic antipatul. Fiind bătrîn Sfîntul Simeon, căci avea mai mult de o sută de ani, după multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca şi Hristos Domnul, şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.

Notă - Prologul în 18 zile ale lunii Septembrie scrie astfel despre acest Sfînt Simeon: "Acela era fiul lui Iosif, logodnicul şi fratele lui Iacov. Dar mai vrednic lucru de credinţă este că, nu al lui Iosif a fost fiu, ci al lui Cleopa, fratele lui Iosif; iar lui Iosif i-a fost nepot, adică fecior de frate, precum de la cei mai sus zişi scriitori vechi de istorii ai Bisericii greceşti, se dovedeşte aceasta. De unde se arată şi aceasta, că Simeon nu i-a fost frate bun lui Iacov, fratele Domnului şi fiul lui Iosif, ci văr.

Iarăşi prologul, în patru zile ale lunii Ianuarie, scrie despre soborul Sfinţilor şaptezeci de Apostoli, şi în cuvîntul sub numele Sfîntului Dorotei, episcopul Tirului se scrie despre acest Sfînt Simeon aşa: "Cleopa sau Simeon este nepotul Domnului". Dar acolo destul s-a arătat că altul a fost Cleopa şi altul Simeon. Cleopa a fost tatăl lui Simeon, iar Simeon fiul lui Cleopa; însă nu nepot al Domnului, ci rudenie, aşa ca şi cum ar fi fost văr din fraţi.

În această lună şi zi, prologul a scris astfel: "Îndoită numire a cîştigat fericitul, pentru că se numea Simon şi nu Simeon". Simon a fost fiu al lui Iosif şi frate bun al lui Iacov, fratele Domnului; iar Simeon, precum s-a zis, este fiul lui Cleopa şi văr din fraţi cu Iacov; după aceea era rudenie a Domnului, fiind şi numărat între cei şaptezeci de apostoli. Iar Simeon fiul lui Iosif, nicidecum nu se află între apostoli. Este scris de Sfîntul Ioan Evanghelistul în cap. 7, stih 5, cum că "nici fraţii lui Hristos n-au crezut în El". Iar fraţii aici, spune Sfîntul Teofilact, sînt fiii lui Iosif, pe care Sfîntul Evanghelist Matei în cap. 13, stih 56, anume îi pomeneşte: Iacov, Iosie, Simon şi Iuda. Ci şi aceasta este arătat, că mai pe urmă au crezut în El, Iuda, care se zice şi Tadeu, unul din cei doisprezece apostoli; apoi Iacov cel dintîi din cei şaptezeci şi Iosie asemenea din cei şaptezeci. Iar Simon se pare că n-a luat slujba apostoliei, ci mai înainte de împărţirea prin toată lumea a Sfinţilor Apostoli a trecut din cele de aici, adeverind Sfîntul Apostol Pavel în întîia epistolă către Corinteni, în cap. 15, şi zicînd: Mulţi sînt pînă acum, iar oarecare s-au şi mutat.

Iar despre Sfîntul Simeon al lui Cleopa şi rudenie a lui Hristos, ştiut este că a fost unul din cei şaptezeci de apostoli şi episcop al Ierusalimului, al doilea după vărul de frate al lui Iacov. Dar ceea ce se pare unora, că Cleopa murind fără fii, după legea de atunci, Iosif i-a luat femeia lui şi a făcut cu dînsa şase fii, patru feciori şi două fete, adică pe Maria care se numeşte fiica lui Cleopa şi pe Salomeea pe care o pomeneşte Teofilact în tîlcuirea cea de la Matei în cap. 13. De aceasta se cuvine a socoti cu dinadinsul, că Iosif a murit mai înainte de Cleopa, nu Cleopa mai înainte de Iosif. Deci, cum putea Iosif ca să aibă pe femeia lui Cleopa? Iar Iosif a murit mai înainte de Cleopa, este arătat de aici, că Cleopa după Învierea Domnului a fost şi a văzut pe Domnul în Emaus împreună cu Luca, de care S-a şi cunoscut Domnul în frîngerea pîinilor.

Cleopa, şi după Înălţarea Domnului şi după primirea Sfîntului Duh, a fost viu şi s-a sfîrşit prin mucenicie. Iar Sfîntul Iosif nici Patimile lui Hristos n-a apucat, ci încă mai înainte de Botezul Domnului, a trecut din viaţa aceasta. Deci, cum putea să fie aceasta, ca Iosif după moartea lui Cleopa să ia femeia sa şi să facă cu dînsa fii. Mai vrednic de crezare este aceasta, că nu Iosif a luat pe femeia lui Cleopa, ci Cleopa pe fiica lui Iosif a luat-o de soţie, de care lucru Gheorghe Chedrin zice aşa: "După cinci ani, Iosif s-a întors din Egipt în Nazaret, pe a cărui fiică Maria, Cleopa fratele lui Iosif, care era din doi părinţi, a luat-o de soţie şi dintr-însa a născut pe Simeon, care după Iacov, fratele Domnului, a fost episcop al Ierusalimului".

Iar ceea ce se zice de Maria lui Cleopa, cum că ar fi fost fiică lui Cleopa, aceasta nu este în Evanghelie; pentru că se scrie la Sfîntul Evanghelist Ioan în cap. 19, stih 25: "Şi stătea lîngă Crucea lui Iisus, mama lui şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa". Aici nu zice Sfîntul Evanghelist Ioan, Maria fiica lui Cleopa, ci numai Maria lui Cleopa, iar nu fiica lui Iosif, pe care ca pe o soră o avea Preacurata Fecioară Maria, Maica lui Iisus. Căci după ce S-a logodit cu Iosif, S-a dus din Biserica Domnului în casa lui şi locuia cu Maria, fiica lui, fiind încă fecioară, ca soră cu soră, avînd locuinţă împreună. Deci, să se ştie, că aici Maria lui Cleopa, nu este fiica lui, ci femeia, care a născut pe acest Simeon rudenia Domnului, vărul de frate după trup, din pricina lui Iosif cel părut tată al lui Hristos, fratele lui Cleopa, tatăl lui Simeon.

Acatistul Sfântului Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întărire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Icosul 1

Îngerii, văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale, zicând:
Bucură-te, înger întrupat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că pătimirilor Lui ai urmat;
Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;
Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;
Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;
Bucură-te, uşa mucenicilor;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, lauda nevoitorilor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 2-lea

Nesuferind iudeii râvna ta cea dumnezeiască, cu care grăiai împotriva lor şi-i mustrai cu îndrăzneală, s-au pornit asupra ta să te ucidă, pentru că ei nu ştiau să cânte: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înverşunata răutate a iudeilor şi focul nebuniei lor le-au vărsat asupra ta; şi s-au pornit cu pietre a te ucide pe tine, ca pe un miel nevinovat; iar noi, cinstind râvna ta, zicem:
Bucură-te, suflet de diamant;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, voinţă înfocată către Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că raza dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că pe Fiul lui Dumnezeu iudeilor L-ai vestit;
Bucură-te, că ei din pricina aceasta au înnebunit;
Bucură-te, că faţa lor s-a îngălbenit;
Bucură-te, că sufletul lor s-a amărât;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 3-lea

Sfinţii Apostoli, vorbind cu îndrăzneală la adunarea lor creştinilor, au zis: „Nu se cuvine a sluji meselor, ci lui Dumnezeu”; atunci ai fost ales a fi ocrotitor sărmanilor, spre a-i învăţa să cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Fiind ales arhidiacon, ai făcut multe minuni cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, spre întărirea celor ce te vedeau; de aceea vrednic eşti de acestea:
Bucură-te, arhidiacone;
Bucură-te, apostole minunate;
Bucură-te, că pe bolnavi i-ai vindecat;
Bucură-te, că pe credincioşi i-ai întărit;
Bucură-te, că pe evrei cu îndrăzneală i-ai mustrat;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai arătat Mesia cel adevărat;
Bucură-te, că fariseii de aici s-au îndemnat spre a te ucide;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 4-lea

Fiind adunate toate neamurile în Templul lui Solomon şi în sinagoga lor, ai fost pârât că strici Legea şi necinsteşti locul cel sfânt, hulindu-te fără dreptate; iar tu cântai din inimă: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Stând în mijlocul celor nedrepţi, ca un înger între ucigaşi, ai zis: „O, bărbaţilor, nu vă înşelaţi, că Iisus Hristos Mesia nu în lăcaşuri făcute de mâini omeneşti locuieşte, ci în sufletele celor ce strigă cu credinţă: Hristos este Dumnezeu adevărat”; iar noi zicem ţie acestea:
Bucură-te, că stând între iudei ca un înger te-ai arătat;
Bucură-te, că gura lor cea înveninată o ai astupat;
Bucură-te, că ochii lor au sângerat privindu-te;
Bucură-te, că toată istoria de la Adam şi Moise le-ai arătat;
Bucură-te, că ei, acestea auzind, şi-au astupat urechile;
Bucură-te, că i-ai mustrat ca Ilie râvnitorul;
Bucură-te, că i-ai arătat pe ei a fi împotrivitori Duhului Sfânt;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 5-lea

Dumnezeiescul har întărindu-te pe tine, înaintea iudeilor ai zis, cu îndrăzneală, că a venit Mesia cel adevărat; iar ei, necrezând, s-au pornit asupra ta cu mânie. Dar tu, vesel fiind, râdeai de nebunia lor, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

În zadar s-au tulburat iudeii asupra ta, că stând la loc înalt ai strigat cu mare glas: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui”; iar noi, mirându-ne de îndrăzneala ta, grăim ţie acestea:
Bucură-te, om îngeresc;
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, piatră nesfărâmată;
Bucură-te, propovăduitorule al lui Hristos;
Bucură-te, următorule al blândului Iisus;
Bucură-te, că ai biruit cu puterea Lui;
Bucură-te, că El ţi-a gătit cununa răbdării;
Bucură-te, că în ceruri te sălăşluieşti;
Bucură-te, că acolo vezi Sfânta Treime;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 6-lea

Mucenice şi Arhidiacone Ştefan, ca să întăreşti pe credincioşi, ai făcut rugăciuni pentru ucigaşii tăi; deci roagă-te şi pentru noi şi ne izbăveşte de toate nevoile şi de vrăjmaşii noştri şi păzeşte pe credincioşii creştini de erezii, ca să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Neamul evreiesc fiind învăţat cu uciderea proorocilor, s-a pornit asupra ta cu vifor de mânie, şi te-a scos afară din cetate, ca să te ucidă; dar noi te cinstim cu laude ca acestea:
Bucură-te, următorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, căci ca El ai fost batjocorit;
Bucură-te, că afară de porţi ai pătimit;
Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că răbdarea ta a străbătut cerurile;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 7-lea

Saul, fiind foarte râvnitor după Legea părintească, sufla cu îngrozire asupra ta, vrând cu mii de mâini să te ucidă; dar neputând el face aceasta, a păzit hainele ucigaşilor, că nu ştia să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Valea lui Iosafat fiind îndestulată de pietre, iudeii cei blestemaţi acolo te-au scos ca să te ucidă, ca pe un miel nevinovat; dar fiindu-ne jale de tine, cu lacrimi zicem ţie acestea:
Bucură-te, suflet nevinovat;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt te-a umbrit;
Bucură-te, că Saul, rudenia ta, la credinţa creştinească a venit;
Bucură-te, că şi el asemenea a pătimit;
Bucură-te, că răbdarea ta pe mulţi i-a întărit;
Bucură-te, că prin tine Domnul S-a preaslăvit;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 8-lea

Preasfânta Fecioară, Maica Domnului Iisus, împreună cu ucenicul cel iubit stând la loc înalt şi privind spre pătimirea ta, se ruga pentru tine, învăţându-ne pe noi să ne rugăm unul pentru altul şi să cântăm cu credinţă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Mucenice al lui Hristos, Ştefane, dulci şi lesnicioase ţi se păreau chinurile, când vedeai pe Iisus privindu-te şi pe Sfântă Maica Sa rugându-se pentru tine; iar noi, încredinţându-ne îndrăznelii tale celei către Dumnezeu, cântăm ţie aceste laude:
Bucură-te, că ele ţi s-au făcut flori spre încununare;
Bucură-te, că prin ele ai câştigat mare îndrăzneală la Dumnezeu;
Bucură-te, rugătorule pentru sufletele noastre;
Bucură-te, cel ce ne izbăveşti pe noi de vrăjmaşi;
Bucură-te, cel ce împaci sufletele celor învrăjbiţi;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, că rugându-te pentru noi vei fi ascultat;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 9-lea

Fiii piericiunii cei băutori de sânge, întunecaţi fiind la minte de tatăl lor satana, şi-au plinit pofta lor ucigându-te cu pietre pe tine, care te rugai pentru ei şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Dumnezeiasca pronie a sădit în inima ta frica Sa şi te-a îndemnat a răbda azvârliturile de pietre, a ne întări pe noi spre dragostea lui Dumnezeu şi a grăi ţie acestea:
Bucură-te, purtătorule de chinuri;
Bucură-te, biruitorul iudeilor;
Bucură-te, fierbinte rugătorule al Mântuitorului;
Bucură-te, cel ce te milostiveşti de toţi credincioşii;
Bucură-te, Apostole preaminunate;
Bucură-te, arătătorule de taine adevărate;
Bucură-te, că, rugându-te, ai adormit;
Bucură-te, că sufletul tău Dumnezeu ca o jertfă l-a primit;
Bucură-te, scăparea celor necăjiţi;
Bucură-te, ocrotirea diaconilor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 10-lea

Împăratul slavei, Domnul Iisus, primind sfântul tău suflet în cerul cel văzut de tine deschis şi sălăşluindu-te lângă scaunul dumnezeirii, nu ne uita pe noi, cei cuprinşi de multe nevoi şi de ispitele vieţii; ci te roagă pentru noi şi ne întăreşte în răbdarea şi în dragostea cea către Dumnezeu, spre a cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Trupul tău cel zdrobit de pietre fiind aruncat spre mâncare fiarelor şi păsărilor, zăcea neîngropat; dar măritul Gamaliel, cu fiul său, l-a îngropat cu cinste, zicând către tine aşa:
Bucură-te, soare strălucitor;
Bucură-te, blândule mieluşel;
Bucură-te, mântuitorule de suflete;
Bucură-te, risipitorule de vrăjmaşi;
Bucură-te, al Evangheliei propovăduitor;
Bucură-te, sprijinitorul văduvelor;
Bucură-te, mustrătorul iudeilor;
Bucură-te, binefăcătorul tuturor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 11-lea

Împărăteasa Evdochia, venind la cetatea Ierusalimului şi aflând locul unde ai fost ucis, cu lacrimi a sărutat pământul cel roşit cândva cu sângele tău; şi zidind biserică preafrumoasă, ca să Se preaslăvească Dumnezeul minunilor, a pus într-însa cinstitele tale moaşte, ca văzându-te credincioşii să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Împărate Sfinte, preadulce Iisuse, primeşte pe pătimitorul Tău ca mijlocitor pentru mântuirea noastră şi pentru sporirea în fapte bune; pentru ca îndreptându-ne viaţa, să grăim cu dragoste către pătimitorul Tău unele ca acestea:
Bucură-te, viteazule ostaş;
Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, moştenitorule al cereştii Împărăţii;
Bucură-te, al lumii învăţător;
Bucură-te, păzitorule al legii strămoşeşti;
Bucură-te, ocrotitorule al ţărilor creştineşti;
Bucură-te, întărirea ostaşilor creştini;
Bucură-te, cel ce surpi pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, împodobitorul bisericilor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 12-lea

Făclie luminoasă fiind, nu putem a te lăuda pe tine, cel ce ai pus în uimire pe îngeri prin pătimirile tale; ci tu, cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, învaţă-ne pe noi a avea evlavie şi credinţă către toţi sfinţii, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Întrupându-Se Fiul lui Dumnezeu, a izvorât mulţime de mucenici, între care tu ai fost cel dintâi, arătându-le calea spre pătimire şi îndemnându-ne pe noi a zice ţie unele ca acestea:
Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru neamul creştinesc;
Bucură-te, cel ce ai biruit tot sfatul diavolesc;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale mângâi pe toţi;
Bucură-te, cel ce prin pătimirile tale goneşti demonii;
Bucură-te, că pe cei ce te cinstesc îi faci sănătoşi;
Bucură-te, că cei ce te laudă vor câştiga mila ta;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor ce te cheamă;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 13-lea

O, preadulce Mucenice al lui Hristos Ştefan, primeşte această puţină rugăciune din gurile noastre cele de tină şi te roagă pentru noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne mântuim de mânia lui Dumnezeu şi de ceasul cel înfricoşător al Judecăţii; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii, văzând pătimirea ta…, Condacul 1: Apostole al lui Hristos…

Icosul 1

Îngerii, văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale, zicând:
Bucură-te, înger întrupat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că pătimirilor Lui ai urmat;
Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;
Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;
Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;
Bucură-te, uşa mucenicilor;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, lauda nevoitorilor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul 1

Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întărire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Rugăciune către Sfântul Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan

Sfinte Mare Mucenice al lui Hristos Ştefan, cel ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinşi de nevoi şi ispite; ci te roagă pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca să împace lumea şi să depărteze de la noi pe tot vrăjmaşul cel pornit asupra noastră, prin mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Roagă-te, Sfinte al lui Dumnezeu, cu aceeaşi căldură cu care te-ai rugat pentru ucigaşii tăi; roagă-te să depărteze de la noi furia celor fără de Dumnezeu şi să ne apere pe noi, poporul Său cel nou ales, ca prin rugăciunile tale fiind mântuiţi, să lăudăm bunătatea lui Dumnezeu cea nespusă şi pe tine să te mărim în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni

 

Troparul Sfântului Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni

Glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ştefan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni

Glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ştefan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

Glasul 1

Irmos: Cântare de biruinţă...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prăznuind cu credinţă dumnezeiască pomenirea ta, de Dumnezeu înţelepţite părinte, pe Stăpânul tuturor pururea Îl slăvim, Cel Ce te-a preamărit pe tine cu multe mi­nuni, Preacuvioase Ştefan.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preaînţelepţeşte îndumnezeindu-ţi-se cugetul cu dumnezeieştile chemări, desăvârşit s-a îndepărtat de la patimile tru­pului şi te-a arătat pe tine înger pe pământ, Sfinte Ştefan.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ostenelile înfrânării le-ai ales şi patimile cele cu anevoie de înfrânat ale trupului le-ai ni­micit, părinte. Şi în nepătimire, ca într-o haină luminoasă, te-ai îmbrăcat, Sfinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin înfrânare răstignindu-ţi mădularele tale, ai vieţuit lui Hristos, Celui Ce a pierdut moartea prin Cruce şi te-ai îm­bogăţit din destul cu darul tămăduirilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul Cel de Negrăit L-ai zămislit, Preacurată; pe Cel Ce ţine toate marginile pă­mântului, pe Acesta L-ai născut. Pe Care, cu osârdie, roagă-L să ne mântuiască pe noi.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce peste ape ai întărit cerul cel de-al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fapte cinstite şi cu în­dreptări virtuoase, ca o stea prealuminoasă ai strălucit în adunarea călugărilor, părinte şi cu strălucirile minunilor ai luminat cele de sub soare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea harului Duhului ai nimicit pe vrăjmaşii cei fără de trupuri şi prin cugetare smerită, cu bună cuviinţă te-ai înălţat şi te-ai arătat lucrător asupra ta, înţelepte părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cuvântul adevărului ai îngrădit gurile ereticilor, părin­te şi surghiunuri pătimind, ai dobândit dumnezeiască cunu­nă şi te-ai arătat mai presus de răni, prea ales mucenic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Dumnezeu să Se arate oamenilor, S-a făcut Dumnezeu Om, primind început din tine, Singura Curată, Cel fără de început. Pentru aceasta, credincioşii te fericim pe tine, Fecioară.

Irmosul

Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce peste ape ai întărit cerul cel de-al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cu Duhul mai înainte văzând...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adăpându-te cu picăturile sfinţitelor tale lacrimi, te-ai arătat pom aducător de roadă, Sfinte Cuvioase, Preaînţelepte Ştefan, dând roade de fapte bune, pline de bun miros şi izvorăşti mulţime de minuni. Pentru aceasta, cu bună cuviinţă te cinstim pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica, unde se odihnesc cinstitele tale moaşte, înţelepte, ca un dumnezeiesc rai se arată, răsărind multe feluri de flori ale minunilor, cu care se îndul­cesc inimile celor ce, cu credin­ţă, pururea te laudă pe tine, Pă­rinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cei orbi îi dezlegi şi poto­leşti neputinţele cele rele ale oa­menilor, spre slava lui Hristos, de la Care, îmbogăţindu-te prin darul ostenelilor, te-ai înălţat, te-ai luminat şi te-ai preamărit, lauda călugărilor, părintele nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfinţeşte-ne pe noi, Preasfân­tă Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut cu trup pe Cel Sfânt, Care a voit a Se asemăna oamenilor. Şi prin rugăciunile tale, arată-ne pe noi părtaşi lo­caşului celui ceresc, Preacurată.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin virtuţile cele de Dum­nezeu insuflate arătându-te uns ca şi cu un mir, după adormire ai izvorât mirul cel cu bună mireasmă, preaînţelepte; de care minunându-se cei credincioşi, cu dragoste te cin­stesc pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu arătările cele mari ale minunilor celor înfricoşătoare şi după moarte şi după mutare şi după sfinţită îngroparea ta ai strălucit, vrednicule de laudă, Părinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşindu-ţi în chip sfinţit, întru Hristos, vieţuirea ta, te-ai sălăşluit laolaltă cu Sfinţii, Preacuvioase Şte­fan, de Dumnezeu înţelepţite, părintele nostru. Şi acum sfin­ţeşti pe cei ce cu credinţă te cin­stesc pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născând tu, Fecioară, pe Dumnezeu Emanuel, Care S-a arătat în Trup din milostivire, pe Acesta, ca pe un iubitor de oameni, roagă-L, Preacurată, să Se milostivească spre oame­nii cei păcătoşi.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Proorocului Iona urmând, strig Ţie: scoate din stri­căciune viaţa mea, Bunule şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei şchiopi îi faci să umble, pe cei orbi îi faci să vadă, pe cei slăbănogi îi în­tăreşti a umbla şi duhurile cele viclene le alungi, cu puterea lui Hristos, Preacuvioase Părinte Ştefan.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din cinstită racla ta, întoc­mai ca dintr-un izvor curat, curg neîncetat, cu îndestulare, ape de tămăduiri, fericite, se­când mlaştinile cele urâte ale patimilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lucrător minunat al minuni­lor şi păstor adevărat te-ai ară­tat, Cuvioase Părinte Ştefan, pă­zind de-a pururi turma ta, pe care ai adunat-o cu sudorile tale cele multe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Asupra ta, ca ploaia pe lână, pogorându-Se Mântuitorul, Năs­cătoare de Dumnezeu, cu ade­vărat a secat apele închinării la idoli şi a adăpat sufletele celor ce pururea te cinstesc pe tine.

Irmosul

Proorocului Iona urmând, strig Ţie: scoate din stri­căciune viaţa mea, Bunule şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pe cei ce cu credinţă săvâr­şesc pomenirea ta, Preafericite Ştefan, păzeşte-i de toată rău­tatea şi ispita şarpelui, ca unul care ai dobândit îndrăznire către Stăpânul tuturor. Pe Care, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De tinerii cei din Babilon...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cărbunii petrecerii celei sihăstreşti jertfindu-te pe tine însuţi, bună mireasmă a lui Hristos te-ai arătat, părinte, bine înmiresmând feţele credincioşilor şi lucrând minuni mai presus de cuget.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu razele dreptei credinţe strălucind, ai alungat întunericul eresurilor, înţelepte şi mulţi ani răbdând surghiu­nurile, mucenic, fără de sânge te-ai arătat. Pentru aceasta, cu credinţă te lăudăm pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multă răbdare şi înfrânare dobândind şi credinţă şi dragos­te adevărată, te-ai arătat pen­tru săraci părinte, pentru vă­duve ocrotitor, împreună pătimitor şi smerit, mărirea şi lau­da călugărilor, Sfinte Părinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De privegherea ta cea de toată noaptea şi de stăruinţa rugăciunilor, de lacrimi şi de suspinuri şi de dragostea cea adevărată către Ziditorul, s-a minunat ceata celor cu cuget rău, ale cărei înşelăciuni le-ai surpat, Sfinte Ştefan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cum hrăneşti cu lapte pe Fiul tău Cel fără de tată, Care hrăneşte toată suflarea, Maică Preacurată? Cum porţi în mâini pe Cel Ce poartă toate? O, mi­nunea ta, cea mai presus de gând! Pentru aceasta, pururea cântăm minunile tale.

 

Cântarea a 8-a

Irmos

Pe Cel de Care se înfrico­şează îngerii şi toate Oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul, preoţi, lăudaţi-L, tineri, slăviţi-L, popoare, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În chip preacuvios săvârşind cele preacuvioase, preafe­ricite, te-ai alăturat de cei preacuvioşi şi de toţi cei aleşi, cu care împreună te cinstim pe tine şi ne plecăm înaintea raclei moaş­telor tale, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Ştefan.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dobândind cuget curat,ai ajuns oglindă împodobită a Du­hului, preaînţelepte, primind întru tine descoperirile Lui şi cu dogmele învăţăturilor tale ai luminat pe oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preamărită minune se vede, săvârşită de tine preaînţelepţeşte, preafericite. Că, numai cu o privire a ta, femeia care era întru neputinţă s-a vindecat şi a umblat drept.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Domnul.

Pe Tatăl Cel fără de început, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Treimea Cea Nedespărţită, pe Atotţiitoarea Cea pururea Înfi­inţată, Firea Cea în Trei feţe, ca pe o Slavă şi ca pe o Împărăţie să O slăvim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel fără de trup, Care S-a întrupat de bunăvoie dintru tine, Preacurată, roagă-L ca să omoare patimile trupului şi sufletului meu, celui omorât de păcate şi să-l învieze.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel de Care se înfrico­şează îngerii şi toate Oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul, preoţi, lăudaţi-L, tineri, slăviţi-L, popoare, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe norul cel purtător de lu­mină, întru care Stăpânul tuturor din cer, ca ploaia pe lână, S-a pogorât şi S-a întrupat pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o mărim cu toţii, ca pe Maica Preacurată a Dumnezeului nostru.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând pe cărările celor ce au vieţuit cu bună cuviinţă şi în chip preacuvios pe pământ, blând şi fără de rău­tate, liniştit, smerit şi împreună pătimitor şi plin de dragoste dumnezeiască, te-ai arătat, Sfinte Şte­fan. Pentru aceasta, cu cre­dinţă te lăudăm pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un mir cu dulce mireas­mă, ca un crin preacinstit, ca un trandafir bine înflorit, izvorăşti din cinstita ta raclă, buna mireasmă a tămăduirilor celor nenumărate, îndepărtând neputinţele cele rele ale celor ce cu fierbinte credinţă se apropie de tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe un păstor dumnezeiesc, ca pe un mare următor al În­cepătorului păstorilor, Hristos, pe tine te rugăm, înţelepte, cu mijlocirile tale cele pururea cinstite, mântuieşte-ne pe noi, ca pe cei ce ne găsim acum ca nişte oi ale turmei tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta cea preasfântă stră­lucind, ca un soare mare, lumi­nează cu adevărat făptura. Pe care cu dreapta credinţă săvâr­şind-o, strigăm ţie, Sfinte Şte­fan, acoperă-ne şi păzeşte-ne pe noi, luminând cugetele tuturor, prin rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca un iubitor de păcate, în­tru nepurtare de grijă am vie­ţuit şi mă cutremur de judecata cea nefăţarnică, înaintea că­reia, prin sfintele tale rugăciuni, păzeşte-mă pe mine neosândit, Mireasă a lui Dumnezeu, ca pu­rurea să te fericesc pe tine, ca pe o ocrotitoare, Preacurată.

Irmosul

Pe norul cel purtător de lu­mină, întru care Stăpânul tuturor din cer, ca ploaia pe lână, S-a pogorât şi S-a întrupat pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o mărim cu toţii, ca pe Maica Preacurată a Dumnezeului nostru.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Pomenirea ta, părinte, ca un soare luminos luminează inimi­le credincioşilor, alungând pati­mile şi scoţându-ne dintru în­tuneric şi ne acoperă şi ne pă­zeşte de ispitele vieţii, pe cei care cu credinţă săvârşim sfântă po­menirea ta, Preacuvioase Părinte Ştefan.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Chiverniseşte, Curată, tică­losul meu suflet şi te milostiveşte spre dânsul, care alunecă din pricina mulţimii greşelilor în adâncul pierzării; şi în ceasul înfricoşătoarei morţi răpeşte-mă pe mine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de la de­monii cei ce mă clevetesc şi din tot chinul.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Maica cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu Cel fără de început cu Ta­tăl şi cu Duhul, ce este această orânduire nespusă a Ta, Îndu­rate, prin care ai mântuit zidi­rea cu Preacinstită mâna Ta?