● Pacatul desfranarii te duce la alte pacate. – Sfantul Vasile cel Mare

 ● Rugaciunea il elibereaza pe om, il degaja de natura exterioara si de sine insusi.In acest fel, ea tine sufletul.

●   deschis catre Dumnezeu ca Persoana.Cel ce nu se roaga ramane rob, inchis in mecanismul complex al naturii exterioare si al inclinatiilor patimilor sale, care il domina pe om mai mult decat o face natura.Rugaciunea asigura libertatea. – Dumitru Staniloae

■ Nici fecioare, nici femei maritate, nici monah, nici mirean, ci o hotarare dreapta cauta Dumnezeu.Si, primind-o ca pe insasi fapta, trimite aceluia Duhul Sfant pentru a lucra impreuna cu el, pentru a indrepta viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca. – Sfantul Macarie

  Apropie-te de cei drepti si, prin ei, te vei apropia de Dumnezeu. – Sfantul Isaac Sirul
    Noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam.Nu ierta doar din ascultare fata de Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti.(…Dar, acela care se impaca cu ceilalti spre a fi laudat, acela isi face rau singur. –

 Sfantul Ioan Gura de Aur

  Oricine doreste poate fi dascal, daca nu al altora, cel putin al sau. Cel ce cunoaste este ca si lumanarea aprinsa, de la care pot lua lumina mii de alte lumanari. –

 Sfantul Ioan Gura de Aur
 
● Cine nu crede ca va invia si ca va da socoteala, ci gandeste ca toata fiinta sa se margineste la viata aceasta, aceluia nu-i va pasa mult de faptele bune. Credinta in Inviere este adevarata mangaiere in suferinti, in lupta cu ostenelile si cu greutatile vietii. –

Sfantul Ioan Gura de Aur

● Acela este cu adevarat liber, care traieste pentru Hristos.El se afla deasupra tuturor nenorocirilor.Daca el insusi nu-si va face rau, atunci niciodata altul nu va fi in stare sa-i faca. – Sfantul Ioan Gura de Aur

●●● Pacatul desfranarii te duce la alte pacate. – Sfantul Vasile cel Mare

Iubirea supravieţuieşte chiar şi împotriva morţii.

 

Într-o zi, o fetiţă o întrebă pe bunica sa:
-Bunico, care este cel mai puternic lucru din lume?
Bătrâna se gândeşte puţin apoi îi răspunde:
-Fierul este cel mai puternic, dar focul îl topeşte.
Focul este puternic, dar apa îl stinge .
Apa este puternică, dar se evaporă devenind un nor.
Norii sunt puternici, însă vântul îi îndepărtează.
Şi vântul este puternic, însă munţii îl opresc în loc.
Muntele este puternic şi omul îl cucereşte.
Omul este cel mai puternic, dar moartea îl învinge.
-Atunci moartea este cea mai puternică!...spuse fata.
Bătrâna oftă şi răspunse:
-Nu... Iubirea supravieţuieşte chiar şi împotriva morţii.

Dialoguri pentru Sanatate – Cand si de ce sunt recomandate sedinte de kinetoterapie

 

Dialoguri pentru Sănătate – Când și de ce sunt recomandate ședințe de kinetoterapie
Invitat: domnul Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut în cadrul Clinicii Floare de Lotus (www.floare-de-lotus.com, 0744 470 138, strada Iordache Golescu nr. 17, parter, Bucureşti, sector 1)
Dialog realizat de Cecilia Caragea

Cecilia Caragea: Suntem la Clinica Floare de Lotus și stăm de vorbă cu domnul Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut. Și vrem să aflăm în ce constă o ședință de kinetoterapie, câte ședințe de kinetoterapie se fac de obicei! Și… pacienții dumneavoastră cam din ce categorie de vârstă fac parte?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: În principiu, în începerea unui tratament kinetoterapeutic, primim recomandări din partea medicului – generalist, ortoped, în funcție de ce patologie este prezentă. Și, din momentul acela, se creează un program, alături de medic. Ședințele, în principiu, durează între 5, 6, 10, 12 ședințe, cam așa, în funcție și de gravitate, în ce stadiu se află patologia, dacă este acut sau cronic. Dacă este acut, în fază de câteva săptămâni. Dacă este cronic, trece de câteva luni, deja îmi trebuie un pic mai multă atenție la mișcări și la ce să facă, ce să nu facă pacientul respectiv.

Cecilia Caragea: Și la ce interval se fac aceste ședințe?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: În funcție de patologie, fie zilnic, la două zile, ca să fie și o pauză de repaus, ca să înțeleagă și corpul ce se întâmplă și mușchii să se obișnuiască, la rândul lor, cu noile mișcări și noile…

Cecilia Caragea: Solicitări.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Solicitări, exact, obișnuințe pe care le formăm. Și, după aceea, văzut progresiv tratamentul, după o lună, două, trei, patru… Să zicem, într-o lună putem să facem 10 ședințe, după aceea facem o pauză de o perioadă… o săptămână, două și după aceea, iar, vedem aceeași schemă de tratament…

Cecilia Caragea: Încercați, de fapt, să creați niște noi obișnuințe.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact. Resetăm musculatura și obișnuim pacientul cu un stil de viață mai sănătos și, aș putea spune, cu o viață mai normală, fără dureri, fără contracturi musculare.

Cecilia Caragea: Și o ședință de kinetoterapie cam cât durează?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Minimum o oră, aș putea spune, cam o oră, 40 de minute, în funcție și de răbdarea pacientului și de cât de creativi suntem cu programul, ca să zicem așa. În cazul în care avem un copil sau un adolescent, la fel… trebuie un pic să creăm… mai antrenant, să fie mai antrenant un pic antrenamentul și tratamentul pentru ei.

Cecilia Caragea: Să nu se plictisească.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Să nu se plictisească, exact. Despre asta este vorba. Să nu se plictisească, să facă și acasă, nu doar la noi în clinică sau la sală…

Cecilia Caragea: Deci dați și teme pentru acasă.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact!

Cecilia Caragea: Îl învățați să facă niște exerciții corect și să le repete acasă.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact!

Cecilia Caragea: Există și exerciții pe care n-ar trebui să le facă? Le spuneți? Exerciții care pot să-i facă rău?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: În funcție de patologia pe care o au, ei trebuie să evite anumite mișcări. Nu trebuie să facă… spre exemplu, dacă mută piciorul mai la stânga, deja începe durerea, înseamnă că trebuie să ne concentrăm pe alți mușchi care să îi întărească și acea zonă, odată cu un alt grup de mușchi.

Cecilia Caragea: Deci durerea trebuie evitată.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Da, exact, durerea trebuie evitată și, unde este durere, trebuie întărit. Mai întâi scos din faza de durere mușchiul, adică cu un tratament, masaj, fizioterapie, în funcție de ce decid și domnii doctori, cu tratament, ca injecții, pastile, diferite tratamente… Și apoi direct pe sursă, unde este durerea, acolo să și tratăm. În majoritatea cazurilor, când vine vorba, să zicem, de o postură incorectă sau de o contractură musculară care provoacă o scolioză sau cifoză sau, cum este la picioare, talus valgum sau talus varus, eversie sau inversie, adică se îndoaie talpa piciorului în interior sau în exterior, sunt diferite exerciții pe care trebuie să le facem ca să întărim acea musculatură, în primul rând, care este slabă. În principiu, v-am și zis, durerea trebuie evitată, dar în același timp trebuie și tratată. Și să avem bine pus la punct un program pentru patologia care a apărut.

Cecilia Caragea: Dar care este diferența între kinetoterapie și fizioterapie?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Kinetoterapia se ocupă cu mișcarea, tot ce ține de mișcarea corpului. Fizioterapia înseamnă terapie pe bază de curenți electrici, de diferite forme, sunt galvanici, sunt curenți TENS… Noi folosim mai mult TENS și galvanici, dar, în principiu, TENS-ul este cel mai apropiat sistemului nostru nervos din corp, adică curenții pe care îi folosim sunt asemănători cu curenții din corpul nostru, din sistemul nostru nervos. TENS este prescurtarea pentru „stimulare nervoasă electrică transcutanată”. Acești curenți putem să îi folosim din ce în ce mai des, pentru că… la un moment dat, se obișnuiește și corpul cu curenții aceștia pe care îi folosim pentru tratament. Putem să folosim, de exemplu, laserul, laserterapia pentru reducerea inflamațiilor.

Cecilia Caragea: Așadar, dumneavoastră, kinetoterapeut, colaborați îndeaproape cu fizioterapeutul.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact. Suntem în strânsă legătură, ca să zic așa, funcționăm în același timp.

Cecilia Caragea: Așadar, este vorba de o echipă de terapeuți care implementează, să spunem așa, planul de tratament prescris de medic.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Da. În momentul în care pacienții vin la noi, sunt văzuți de medicul generalist, în primul rând, după aceea de ortoped. Și de la ortoped și medicul generalist se aplică un tratament, în funcție de ce este nevoie. În principiu, se fac câteva investigații înainte să începem tratamentul, cum ar fi posturologia. Avem un aparat care citește presiunea și distribuția corpului în călcâie, unde este…

Cecilia Caragea: În tălpi.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact, în tălpi. Unde, pe ce parte este deficitar, pe ce parte este mai multă presiune… Și, atunci, putem să ne dăm seama exact cam de unde am putea pleca, dacă este vorba despre… ne uităm și la tălpi, să vedem dacă este un platfus sau…

Cecilia Caragea: O gleznă căzută…

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Da, o gleznă căzută sau o talpă care se află în eversie, inversie sau prezintă un mont…

Cecilia Caragea: Se poate face ceva în acest caz?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Da, în cazul monturilor, sunt niște proteze speciale pe care le poate purta pacientul. Dar ideea este să fie destul de solide acele proteze, pentru că trebuie, cumva, la fel, să se reobișnuiască articulația cu noua poziție. Pentru că, în momentul în care, să zicem, montul respectiv este prezent, degetul mare este scos din poziția lui anatomică, în același timp se dă și o postură greșită. Fie genunchi în interior, să ajungă să fie un genunchi în interior, fie în exterior.

Cecilia Caragea: Adică lucruri pe care pacientul, de obicei, nu le conștientizează.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact, da. Adică pentru pacient este ceva normal deja, o…

Cecilia Caragea: Postură greșită.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: O postură greșită sau o patologie de acest fel. Și, în cazul în care se prezintă una din aceste patologii, le putem vedea la fotoscanul nostru 3D, pe care-l avem în clinică. Și de acolo putem să recomandăm niște talonete, iar împreună cu acele talonete să începem și tratamentul terapeutic. Pentru că talonetele susțin talpa și, în momentul în care susțin talpa, atunci putem să tratăm efectiv musculatura, care este… cum să zic…

Cecilia Caragea: Deviată…

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact, deviată. Sau nu este… n-a mai fost solicitată de mult și este într-o fază de a fi, cum să zic, a fi moale, ca să zic așa. Sau nu este întărită, este slabă.

Cecilia Caragea: Și aveți mulți pacienți cu monturi?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Da, persoanele în vârstă sunt cele mai afectate de aceste monturi.

Cecilia Caragea: Și de ce vin când le au deja? N-au sesizat mai repede sau vin când începe să-i doară tare?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: De obicei, cam când începe să doară tare, când începe durerea cea mai mare și nu mai au ce să facă singuri, acasă, și este nevoie de o investigare mai amănunțită.

Cecilia Caragea: Dar soluții există chiar și pentru ei.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Da, exact. Întotdeauna există câte o soluție. Tratament, un program… întotdeauna există.

Cecilia Caragea: Persoanele în vârstă care au ajuns deja să se confrunte cu dureri, e normal, vin să caute soluții. Ar fi bine să vină cât mai din timp și să caute aceste soluții, dar poate vin persoanele în vârstă cu copiii sau cu nepoții, atunci când sesizează că aceștia au început să aibă anumite probleme, tocmai ca ei să nu ajungă să aibă probleme. Cât de cooperanți sunt copiii și adolescenții pe care-i aveți… în tratament?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Sunt cooperanți, într-adevăr, pentru că și ei înțeleg, la rândul lor… sau au primit explicații de la părinți, de la bunici despre ce este vorba. Și, la rândul lor, și ei prezintă, sub o formă sau alta, dureri. Părinții, de obicei, sesizează că mersul lor este anormal, că nu mai calcă cum trebuie sau că ei prezintă dureri la nivelul tălpilor, la nivelul genunchilor, la nivelul șoldului, spatelui, prezintă dureri de cap, amețeli, nu se pot concentra… Toate acestea ajung în punctul în care facem o investigație posturologică și, de acolo, eventual o investigație kinetoterapeutică. Adică punem pacientul să stea într-o poziție de ortostatism, adică să stea drept și să facă diferite mișcări: de flexiextensie, practic, să se aplece, să se întindă, să vedem în ce formă se prezintă coloana. Și apoi începem tratamentul.

Cecilia Caragea: Așadar, este foarte important ca, pe lângă echipa medicală și echipa de terapeuți, și pacientul să facă parte din aceeași echipă.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact, da, să coopereze alături de noi și să formăm o echipă pentru a trata nevoile dânsului, dânsei…

Cecilia Caragea: Așadar, putem scăpa de eventualele dureri. Și putem scăpa de ele cu atât mai repede, cu cât venim mai repede să ne îngrijim de propria noastră sănătate. Dar putem să venim și să facem ședințe de kinetoterapie dacă n-avem nicio durere? Așa, ca să nu ajungem la dureri?

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Da! Cum este vorba aceea din popor: „Mai bine previi decât să tratezi”.

Cecilia Caragea: Da! „Paza bună trece primejdia rea.”

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact, da. Și, da, prevenția este cea mai bună, cel mai bun tratament, ca să nu ajungem în fazele acelea, să ajungem într-un stadiu acut, în care deja să înceapă se instaleze patologia și, dacă o lăsăm, cum se mai spune, „Aia e!” și „Trece!”, să nu ajungem în stadiu cronic, să fie o perioadă mai lungă de tratament și cu și mai multă atenție și mai multă răbdare.

Cecilia Caragea: De fapt, nu trece și o să ajungă…

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: O să ajungă într-un stadiu…

Cecilia Caragea: Să ne coste mai scump, să ne doară și așa mai departe.

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Exact. Când se instalează faza cronică, deja nu mai puem să întoarcem la 100%, doar într-un 80%, 90%… depinde. Depinde și de cooperarea pacientului și de cât este dispus să țină tratamentul, câtă răbdare mai are. Noi, oricum, avem răbdare, dar nu depinde doar de noi acest aspect.

Cecilia Caragea: Vă mulțumim tare mult!

Vlad Cristian Iordache, kinetoterapeut: Și eu vă mulțumesc!

Cecilia Caragea: Și nu uitați: să previi e mai ușor decât să tratezi!

Share

https://accmediachannel.ro/emisiuni/dialoguri-pentru-sanatate-cand-si-de-ce-sunt-recomandate-sedinte-de-kinetoterapie/ 

Tags: durere de picioareclinica medicalaposturologiekinetoterapiedurere de spateslider_homepageterapeutirecuperare medicalaterapeutfizioterapieClinica Floare de Lotuskinoterapeutterapia dureriifizioterapeutdurere de solddurere de umar

Cand, cui si de ce ii sunt recomandate...

 

Cand, cui si de ce ii sunt recomandate...

https://youtu.be/nfMrvY1_4l0

Cum să faci milostenie pe placul Domnului ! 🙏 😇

Niciodată să nu dai milostenie familiei tale, zicând că: "dau surorii mele, dau fratelui meu, dau nepotului" etc., aceea nu este milostenie. Milostenia se face la săraci, și în principal celor pe care nu îi cunoști, și care nu îți pot întoarce înapoi ceea ce le-ai dat, pentru că milostenia nu spune, "îți dau ca să îmi dai înapoi", ci spune, "îți dau ca să rămână dat".

"Nu pot să dau milostenie", îmi vei spune, "mijloacele mele nu-mi îngăduie". Mijloacele nu-ți îngăduie ? Dar îți îngăduie să cheltuiești pentru atâtea lucruri, care nu-ți sunt de neapărată trebuință ?

Știi să găsești bani pentru cheltuieli exagerate, nebunești, iar când e vorba să-ți faci datoria, nu numai fața de sufletul tău, prin acte de binefacere la sfintele biserici, ci și față de semenii tăi, sau față de cei morți, atunci nu ai bani. Socotești că nimeni nu se găsește acum să-ți ceară socoteală de purtarea ta; dar uiți că în fața lui Dumnezeu vei da socoteală pentru necredința ta.

- Arhimandrit Gherontie Ghenoiu, Îndrumătorul bunului creștin, edit. IHTIS, p. 36
 

Mulțumeste lui Dumnezeu pentru TOATE.

 

În această perioadă a anului, mulți oameni încep să se gândească la modalități prin care se pot schimba în bine. Așadar, aici sunt câteva sugestii pentru creștinii ortodocși hotărâți să se schimbe în mai bine în anul care tocmai a început, lucruri pe care orice drept-măritor creștin le poate face.

1.Ia în serios venirea la biserică (mai des).

Nu am nici o îndoială că mulți dintre cei care citesc acest articol participă cel puțin în fiecare duminică la biserică. Cu toate acestea, doar o parte foarte mică din totalul creștinilor ortodocși frecventează biserica săptămânal. Aceasta este o situație foarte îngrijorătoare. Care este motivul pentru care nu reușești să ajungi la biserică săptămânal? Cu excepția unor „binecuvântate pricini”, creștinii nu au nici o scuză să lipsească de la biserică. Dacă nu iei încă în serios participarea la dumnezeiasca liturghie săptămânal, ar fi timpul să devii serios. Este vorba despre viața veșnică și nu de un „club” religios.

Dacă te numeri printre cei care frecventează biserica săptămânal, ia în calcul să participi la (cel puțin) o slujbă în plus pe săptămână. În cele mai multe parohii se fac Vecernia și Utrenia măcar o dată pe săptămână (de obicei, sâmbătă seara și duminică dimineața). Preotul tău și enoriașii sunt acolo în rugăciune, rugându-se inclusiv pentru tine. Ce faci de obicei în timpul acestor slujbe? De ce să nu te alături lor? Nu vei regreta!

2.Zeciuiala.

A oferi 10% din ceea ce câștigi lui Dumnezeu pare o nebunie în mintea multor oameni, dar realitatea este că aceasta e o practică curentă pentru mulți creștini. Cine și-ar dori să nu mai existe lumină în biserică pentru că furnizorul de electricitate a sistat-o?

Oricum tu cheltuiești sume mult mai mari pe abonamentul la cablu TV, la internet sau telefon, pe mâncare sau ieșitul în oraș.

Cel mai important lucru când vine vorba de susținerea financiară a parohiei nu se referă la amortizarea pierderilor financiare sau la întreținerea preotului (doar este un om educat și își face bine treaba). Este vorba despre închinare. Inima ta este acolo unde este comoara ta (Matei 6, 21). Unde este comoara ta? Vezi unde îți sunt banii și vei afla unde îți este inima.

Dacă nu ești încă pregătit să dai 10%, atunci încearcă 8%. Sau 6%. Sau orice alt procent. Dar fă o regulă și disciplinează-ți capacitatea de a dărui, pe măsura posibilităților.

3.Roagă-te acasă.

Chiar dacă tot ce faci este să spui un Tatăl nostru când te trezești (regula de 3 ori pe zi este una dintre cele mai vechi cunoscute), vei observa o schimbare în modul în care te raportezi și percepi credința. Ea va deveni tot mai prezentă pentru tine și te va defini mai mult.

Oh, iar pentru părinți? Acest lucru va avea un impact major asupra copiilor tăi. Când copiii își văd părinții rugându-se acasă și (cu timpul) se alătură lor în rugăciune, pe termen lung, aceasta devine una dintre cele mai mari contribuții pe care copiii o pot primi pentru propria lor viață duhovnicească.

Dacă nu aduci credința acasă, însemnătatea acesteia se va pierde cu timpul, fie că vorbim despre tine sau despre copii tăi.

4.Memorează un psalm.

Memorarea Scripturii este un lucru foarte bun din mai multe motive. Psalmii sunt rugăciuni, de aceea ei sunt deosebit de puternici. Alege și memorează un psalm favorit. Mulți ortodocși îndrăgesc Psalmul 50, dar sunt atâția din care poți alege. Alege unul mai scurt sau mai lung și însușește-ți-l. Încearcă să te rogi cu el zilnic.

5.Încurajează-ți preotul.

Da, el ar trebui să fie dispus să-și facă treaba fără a primi nici o vorbă de încurajare. Și mulți preoți fac asta. Situația nu ar fi atât de dificilă, dacă ei nu ar primi atât de multe plângeri. În timp ce unii preoți nu sunt „bombardați” sistematic de plângeri, alții nu pot scăpa deloc de ele (chiar și cei care își pun viața pentru enoriașii lor). De fapt, aș dori să spun că eu primesc probabil mai multe plângeri decât cuvinte de încurajare. Frații mei preoți spun în cea mai mare parte același lucru.

Preotul tău este o ființă umană, la fel ca și tine. Cu toate că el nu ar trebui să se hrănească din laudele tale, tu poți să-l ajuți să înțeleagă că munca sa asiduă este apreciată, spunându-i aceasta. Nu este datoria ta să-i spui că nu ar trebui să-și dorească laude – el are un părinte-duhovnic care să-i spună asta. Datoria ta este să-l iubești. Iar a-i adresa câteva cuvinte de susținere face parte din această dragoste. Nu e cazul să-l lingușești cu complimente. Spune-i că ceea ce el face contează pentru tine.

În parohia mea există câțiva oameni care mă încurajează. Și chiar dacă eu nu mă hrănesc din cuvintele de laudă, ele mă motivează, pentru că îmi amintesc că munca mea contează pentru oameni.

Nu este nimic mai bun pentru viața unei parohii decât un preot susținut. Dacă el simte că ceea ce face contează, atunci va iubi să facă asta și se va strădui de asemenea să se îmbunătățească. Așadar, chiar dacă simți că el are nevoie de îndreptare, cel mai bun mod de a-l ajuta să facă asta este să-l inspiri, nu să te plângi lui.

6.Invită pe cineva la biserică.

Conform unei statistici, 82% dintre cei care nu vin la biserică declară că ar veni dacă ar fi invitați. Doar 2% din membrii bisericii invită pe cineva la biserică într-un an.

În cazul în care parohia ta este pe moarte (și multe parohii din România sunt într-adevăr pe moarte), nu crezi că ar fi timpul să inviți pe cineva la biserică? În cazul în care parohia ta e vie, nu crezi că ai putea contribui la renașterea alteia?

Chiar crezi cu adevărat că ai văzut Lumina cea adevărată, ai primit Duhul cel ceresc, ai aflat credința cea adevărată, așa cum cânți aproape de sfârșitul liturghiei? Atunci de ce le ții doar pentru tine? Gândește-te la cel puțin o persoană cunoscută care nu este din Biserică și fă-ți pentru el sau ea o prioritate duhovnicească în acest an. Roagă-te în fiecare zi pentru această persoană. La momentul potrivit, poți să-i adresezi invitația și sunt șanse să spună da.

Atunci când o inviți, nu te adresa astfel: „Ar trebui să mergem împreună la biserică, într-o zi”. „Într-o zi” la fel de bine poate să însemne... niciodată. Spune-i: „Noi mergem la liturghie duminica asta, începând cu ora 9.00, pot să vin să te iau și să mergem împreună?”.

7.Vizitează o mănăstire.

Nu o să-ți vină să crezi cât de minunate sunt vizitele la mănăstire până nu vei merge într-o astfel de vizită. Există puține posibilități care să ne arate adevăratul potențial al vieții creștine la fel de bine ca o vizită la mănăstire, unde oamenii sunt dedicați 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână și 365 de zile pe an unui singur lucru: credința în Dumnezeu.

Oare oamenii care practică rugăciunea atât de mult n-au experiență în privința ei?

Mănăstirile nu sunt doar pentru călugări și maici, ci pentru toți creștinii. Ele nu sunt doar „colțuri de Rai”, ci și focare de spiritualitate. Nu te duce doar o dată și bifează că ai fost. Dezvoltă o relație.

Poate vei fi binecuvântat cu adevărat și unul dintre copiii tăi va merge la mănăstire și se va ruga pentru tine mult mai mult.

8.Citește Vechiul Testament.

Noi ar trebui să citim Biblia în întregime, dar cei mai mulți creștini-ortodocși nu știm aproape nimic din Vechiul Testament. Suntem crypto-marcioniți. Marcion a fost un eretic din secolul al II-lea, care învăța că Vechiului Testament este o carte plină de idei iudaice și nu are nici o legătură cu creștinii. El s-a înșelat amarnic. Vechiul Testament acoperă mii de ani de pregătire înainte de venirea lui Iisus Hristos. Astfel se stabilește cadrul pentru arătarea Sa. Iisus este în tot Vechiul Testament, dar trebuie să știi cum să Îl cauți.

Vechiul Testament cuprinde tot felul de povestiri fascinante, rugăciuni, cântece, poezie, etc. Însă cei mai mulți dintre noi aproape că nu știm că sunt și altele în afară de Adam și Eva, Noe și Iona. Probabil avem unele neclarități cu privire la o parte dintre aceste amănunte.

Dar, dacă Dumnezeu, prin ceea ce a făcut în Vechiul Testament, a pregătit lumea pentru venirea lui Iisus, cum ne putem gândi că vom fi pregătiți de venirea Lui în viața fiecăruia dintre noi, fără nimic din aceeași pregătire?

Vrei un plan pentru a parcurge întreaga Bibliei într-un an? Aici ai unul.

Dacă ai nevoie de ajutor pentru a parcurge Vechiului Testament în întregime (mai ales pentru că este considerabil mai mare decât Noul Testament), de ce nu apelezi la preotul tău, ca să începeți un studiu biblic pe câteva cărți? Probabil că va fi atât de încântat la auzirea veștii, încât va crede că visează.

9.Fii voluntar.

Fă ceva în parohie sau în comunitatea ta, de care să beneficieze și alte persoane, fără să-ți aducă nici un câștig material. Fă-o fără a aștepta recunoștință. Recunoștința pentru tine va veni de la Dumnezeu în Împărăția Sa. Nu ai nevoie de ea de la nimeni altcineva.

Nu numai că voluntariatul jertfelnic te va ajuta să fii mulțumitor pentru ceea ce Dumnezeu ți-a dat, dar va constitui un exemplu pentru ce înseamnă să fii creștin, pentru copiii și prietenii tăi. De asemenea, te va ajuta să fii smerit, calitate de care știm că este necesară pentru a intra în Împărăția Cerurilor.

10.Mergi la spovedanie.

Sunt o mulțime de creștin-ortodocși care merg la spovedanie o singură dată pe an – sau poate chiar niciodată. Ca atunci când oamenii nu merg niciodată la doctor, crezând că totul este în regulă și n-au nevoie de nici un ajutor. Concret, înseamnă că ei nu cred că au nevoie de darul iertării care se dă prin taina dezlegării.

Nu știu cum ești tu, dar eu sunt un păcătos. Adică, păcătuiesc în fiecare zi. Simt nevoia să-mi înfrunt păcatele direct prin mărturisire și astfel vreau să primesc taina dezlegării.

Încerc să merg o dată pe lună (cu toate că recunosc că nu țin mereu foarte strâns la regulă), și deoarece nu-mi place să mă gândesc la cât sunt de păcătos, am mereu șovăieli înainte de a merge. Și apoi mă minunez de fiecare dată, de ce mi-a luat atât de mult, după ce am mers. Este într-adevăr minunat!

11. Citește o carte duhovnicească.

Sunt puține lucruri care să ne ne deschidă o nouă perspectivă asupra vieții, să ne transpună într-o altă poveste, la fel ca o carte bună. Însă, o carte duhovnicească bună este utilă să-ți aducă mintea „pe aceeași frecvență” cu mintea lui Hristos. Majoritatea dintre noi nu avem mintea lui Hristos. Noi avem mintea altcuiva. Avem mințile pline de distragere, de nevoile și grijile acestei lumi. Prin intermediul cugetării metodice la ceea ce este bun, adevărat și frumos, folosind o carte duhovnicească bună, poți să primești ajutorul de care ai nevoie pentru a schimba ceea ce te nemulțumește sau te doare în viața ta. Și mai e cava: această schimbare te ajută la dobândirea păcii. Fiecare dintre noi avem multă nevoie de asta.

12. Mulțumeste lui Dumnezeu pentru TOATE.

ZECIUIALA – UN PRINCIPIU AL BUNĂSTĂRII

Mulți oameni se întreabă și astăzi, dacă zeciuiala este o invenție omenească sau este o poruncă a lui Dumnezeu pentru omenire. Primul om care a primit legea zeciuielii de la Dumnezeu a fost Avraam. Doar unsprezece dintre cei douăsprezece fii ai lui Iacob au primit în împroprietărire pământuri, ultimul fiu pe nume Levi nu a primit nicio bucată de teren, pentru că seminția lui a fost dăruită slujirii lui Dumnezeu, în calitate de preoți, iar pentru aceștia era stabilită zeciuiala. Creștinismul mai este sub această poruncă a zeciuielii sau nu?

Dumnezeu a dat această poruncă Părintelui nostru Avraam, care potrivit Vechiului Testament a dat zeciuială, din toata prada de război, marelui preot Melchisedec (Geneza14,18-20). Conform principiului zeciuielii, fiecare om primește de la Dumnezeu cu cel puțin zece la sută mai mult decât ar merita, având datoria ca acel procent să-l dăruiască donatorului de drept, lui Dumnezeu. Acest principiu este firul roșu al dărniciei și nu ar trebui să fie întrerupt de nimeni. În felul acesta se asigură transferarea bogăției și a bunăstării de la un om la celălalt.

Pe de o parte, în Vechiul Testament este stabilită zeciuiala prin poruncă divină dată lui Avraam (1830) și care s-a transmis din generație în generație până în zilele noastre, constituind a zecea parte din venitul în bani și natură. Evreii respectă cu strictețe această poruncă. De asemenea, Iacov, în anul 1971, s-a angajat în mod liber, înaintea lui Dumnezeu astfel: „Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da” (Geneza 28, 20-22). În anul 1513, Dumnezeu dă aceeași poruncă israeliților, prin Moise, pe muntele Sinai: „Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului”. Mai mult, el a rânduit zeciuiala pentru seminția leviților: „Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii” (Numeri 18, 21). Tot în Vechiul Testament apare termenul de „zeciuială din zeciuială”. Prin Legea dată de Dumnezeu lui Moise, la Muntele Sinai, orice persoană, fără excepție, trebuia să plătească zeciuiala, inclusiv leviții. Datorită faptului că nu aveau nici averi personale și nici alte venituri din care să dea zeciuiala, leviții dădeau zeciuială din zeciuiala primită de la popor, adică dădeau „zeciuială din zeciuială”. (Numeri 18, 26).

Pe de altă parte, în Noul Testament vedem că această poruncă nu este anulată sau înlocuită, ci este întărită chiar de Domnul Iisus Hristos și anume: „Vai vouă cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuie să le faceți și pe acelea să nu le lăsați (Matei 23, 23). Evanghelia lui Hristos, dar mai ales apostolii vorbesc despre zeciuială ca o dărnicie dăruită cu inimă bună, cu bucurie și cu multă dragoste. Nu este stabilit un prag al zeciuielii, ci fiecare dăruiește cât îl lasă inima și după posibilitate, unul poate da mai mult, altul dăruiește mai puțin. Importantă este dărnicia, nu cantitatea, cât de puțin, dar să dăruiești, pentru a nu întrerupe harul bunăstării, recompensa lui Dumnezeu. De ce nu a dat, totuși Hristos o lege specială privind zeciuiala? Pentru simplu fapt că Legea Harului Duhului Sfânt este mai mare decât Legea veche a Vechiului Testament. Dacă Avraam, Părintele nostru a dat zeciuială lui Melchisedec, cu atât mai mult se cuvine ca noi să dăm zeciuială lui Hristos.

Apoi, toată lumea se întreabă cu ce se folosește dacă ar da zeciuiala? Răspunsul ni-L dă Dumnezeu în Biblie: „Cel care dă cu mână largă devine tot mai bogat, iar cel care economisește prea mult devine tot mai sărac” Proverbe (11, 24-25). Cui trebuie să dăruim zeciuiala? La biserică, la preot, la o asociație cu misiune socială, la străin, la cel flămând, la cel gol, la copilul orfan și la femeia văduvă. În Evanghelia lui Hristos se mai precizează faptul că fiecare creștin ar trebui să aducă din pârga lui la Biserică și să împartă. De pildă, la creștinii ortodocși există tradiția aceasta ca prima pâine făcută din făină nouă, primele roșii coapte, primii struguri copți, primele mere, primii pepeni etc. să fie aduse la Biserică și împărțite credincioșilor.

Așadar, dărnicia este bine să se facă cu inimă bună, cu dragoste, cu bunătate, cu bucurie și în mod voluntar, pentru că este atât spre bunăstarea noastră materială, cât și spre folosul nostru duhovnicesc. Zeciuiala este o atitudine de respect față de Dumnezeu și reprezintă o forță, o energie, un impuls pe care îl primim ca recompensă din partea divinității. Practic, Dumnezeu nu are nevoie de zeciuiala noastră, dar este necesar să îndeplinim această poruncă, pentru că este spre binele nostru.

Să fie primită și binecuvântată de Dumnezeu, dărnicia tuturor creștinilor!