Familia Otetelesanu are radacini adanci si o genealogie indelungata inca din vremea lui Mihai Viteazul. Minti luminate, mari patrioti si iubitori de cultura nationala, boierii Oteteliseni au influentat, aproape fara exceptie, istoria acestor locuri, inca de la Radu Otetelisanu, mare postelnic in sfatul domnesc al lui Mihai Viteazul, si pana la vestitul Iordache Otetelisanu, invatat, iubitor de arta si filantrop, sau Iancu Otetelisanu, director al Teatrului National, primul care a incurajat si sprijinit formarea unui repertoriu in limba romana. Otetelisenii sunt o ramura desprinsa din neamul Buzestilor. Vistieri, postelnici, conducatori sau politicieni, boierii Oteteliseni sunt figuri importante nu numai in istoria Olteniei si in cea nationala, dar au avut de jucat roluri semnificative in momente sensibile ale istoriei regionale.
Cine are in fata arborii genealogici ai celor doua familii – spune cu respect si admiratie Tudor Octavian – este socat. Oriunde ti-ai indrepta privirea, dai de nume de manual: Grigore Ureche, Iancu Jianu, Petrache Poenaru, Nicolae Balcescu, Nasturel Herescu, Argetoianu.
Ioan Otetelesanu era fiul slugerului (dregatorului) Constantin Otetelesanu, unul dintre ctitorii Manastirii Logresti din judetul Gorj. A fost director al Salinelor in perioada 1838-1841, adunand o importanta avere. Intre 1851 si 1853 a fost ministru al controlului in timpul domniei lui Barbu Stirbei. In 1865-1866, Conu Iancu Otetelesanu a fost ministru de finante pe timpul domniei lui Cuza, in guvernul Nicolae Kretzulescu. Pe la 1860, Iancu se indragosteste de Elena Filipescu. Ea era fiica marelui logofat si vistiernic Iancu Filipescu, pe care o cunostea de cand era copila. Asa cum istoriseste Gh. Crutzescu, sotia lui Otetelesanu, Safta, isi da seama si, cu toate ca il iubea, se hotaraste sa divorteze, ca sa nu-i strice fericirea. Insa cele doua, Safta si Elena, ajung sa se cunoasca si chiar are loc un soi de impacare in fata Icoanei Maicii Precista, la Sarindar. Astfel, cele doua femei traiesc impartindu-si dragostea pentru acelasi barbat. Safta, care nu a avut taria sa se desparta cu totul, continua sa stea in preajma lui, in apropiere, il vizita zilnic, avea grija de casa si il ingrijea atunci cand era bolnav. A fost un "scandal" extrem de mediatizat si discutat in societatea bucuresteana a acelor vremuri. Cat il priveste pe Otetelesanu, acesta era pasionat de jocul de carti, dar si de colectionarea de marci postale, fiind unul dintre primii filatelisti romani. Prin donatia importanta facuta Academiei Romane, el se inscrie si in randul marilor filantropi ai Romaniei.
La moartea sa, in 1876, lui Iancu Otetelesanu i s-au facut funeralii “de suveran” si intreaga aristocratie a Bucurestilor a fost in doliu. Prima sa sotie, Safta, care il iubea intr-atat incat nu putea trai departe de el, se spune ca ar fi murit in aceeasi zi. In 1888 moare si Elena Otetelesanu, marea mecenata a Bucurestilor. Doua saloane bucurestene tineau recordul: acela al doamnei Otetelesanu... si acela al principesei Irina Grigore Sutu… Salonul Doamnei Otetelesanu era cel dintai fiindca o intimitate mai mare il leaga de lumea elitei bucurestene. Si, prin elita, nu se intelegea numai oameni de sange, ci tot ceea ce avea un nume sau o situatie in politica, in magistratura, in barou, in armata, in diplomatie, in finante, in literatura etc. Salonul Otetelesanu te consacra. Spre a fi cineva in lumea de sus trebuia sa treci prin acest salon si sub autoritatea acestui matronagiu. Aici se lansau fetele in lume, aici se lansau tinerii, aici se innodau intrigile sentimentale, aici se puneau la cale casatorii, aici se hotarau si mai multe combinatii politice. Acest salon era deschis intregului Bucuresti din societate.
.... >>> https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9435-conacul-otetelesanu-stil-neoclasic
