SFATURI DE LA BUNIC

Acceptă oamenii cum sunt

Şi-ţi va fi bine pe pământ

Te vei simţi în largul tău

Şi în acord cu Dumnezeu.

Respecta tot ce este sfânt

Şi nu-ncălca vreun legământ

Ai în vedere tot mereu

Să nu confunzi "al său" cu-"al tău".

Accepta că sunt nişte legi

Si trebuie sa întelegi

Ca nu-s toţi oamenii la fel.

Că tu eşti tu iar el e el.

Acceptă că te poţi schimba

Dar fară să forţezi nota

Si n-aştepta pe-altcineva

Sa-ţi ordoneze viaţa ta.

Nu pune baza în minuni

Şi-n cupa cu deşertăciuni

Prea multe daca vei râvni

Nefericit mereu vei fi.

„Mi-e dor de tine” nu înseamnă nimic.

      Diferența între oamenii care îți spun că te iubesc și cei care o fac cu adevărat stă în fapte. Cuvintele sunt ușor de rostit. Faptele sunt ceva mai greu de realizat. E mai ușor să îi dai unui om speranțe și să îl amăgești decât să îi oferi certitudini. 

                      Diferența între oamenii care îți spun că le e dor de tine și cei cărora chiar le e dor e că cei cărora le e dor cu adevărat vor străbate câteva sute de kilometri pentru o îmbrățișare, un sărut și câteva ore petrecute alături de tine. 

                      „Mi-e dor de tine” nu înseamnă nimic. Nu înseamnă nimic dacă îl arunci într-un mesaj, închizi telefonul și apoi mergi la culcare liniștit. Oamenii cărora chiar le lipsești vor face ceva, în timp ce de la ceilalți vei auzi doar vorbe. 

                      Știu, e mai ușor să lași pe mâine, e mai ușor să spui că nu se poate și că e prea complicat. E mai ușor să îți găsești scuze decât să găsești soluții. Doar că scuzele nu vor fi niciodată recompensate, faptele da. Iar valoarea sentimentelor nu se măsoară în vorbe și în promisiuni, oricât de frumoase ar fi ele, ci în fapte, în cât ai făcut din cât ai promis. 

                      „Mi-e dor de tine” nu înseamnă nimic până când nu faci ceva care să îi dea un sens. Nici nu îți dai seama cât de ușor e să îl surprinzi pe celălalt, să îi faci o bucurie. Nici nu îți dai seama cât de ușor e, în același timp, să îl dezamăgești. 

                      Nu te așteaptă nimeni la nesfârșit. 

                      Nu se poate mulțumi nimeni doar cu vorbe. 

                      Dacă simți că e ceva ce ar trebui să faci în plus, nu ezita să o faci. 

                      Dacă tu crezi că ai putea fi mai bun, mai mult, mai altfel, într-un sens bun, pentru persoana de lângă tine, nu întârzia să fii. 

                      Nu poți hrăni un suflet cu vorbe la nesfârșit. Vine o vreme când fiecare dintre noi are nevoie de fapte, de certitudini. 

De ce credeți că ați venit pe Pământ?

 oi credeți că viața voastră este despre a acumula cât mai multe lucruri? Credeți că v-ați născut ca să fiți remarcați/ admirați/ adulați de alți oameni, ca să ieșiți voi în evidență, ca fiind mai speciali decât alții? Chiar nu înțelegeți nimic despre rostul vieții voastre?!
Voi ați venit pe Pământ ca să atingeți viața altora, ca să schimbați în bine, într-un fel sau altul, viața altora, ca să serviți Binele comun. Voi sunteți un agent al transformării pe Pământ, un agent al Divinului. Fiecare aveți în voi capacitatea de a face asta; fiecare alegere pe care o faceți are potențialul de a shimba în bine viața altuia.
Și nu mă refer doar la alegeri mărețe, la lucruri de amploare pe care le-ați putea face. Mă refer la lucruri care vouă vi se par minore, dar care au potențialul de a schimba în bine viața altora.
Uneori un zâmbet de-al vostru poate face diferența dintre viață și moarte în viața altuia. Am scris într-una dintre cărțile mele despre un om care era într-o asemenea stare, încât se gândea să se sinucidă. Mergea pe stradă către casă și deja luase decizia să se sinucidă, când va ajunge la locuința sa. S-a oprit la o trecere de pietoni, s-a uitat la șoferița care era cu mașina pe stradă, așteptând ca ea să treacă, iar acea femeie i-a zâmbit atât de cald, invitându-l să treacă el primul, încât ceva s-a luminat brusc în interiorul lui și în acea clipă a ales să nu-și mai ia viața. Acel om mi-a scris după ceva timp. Pentru el, zâmbetul acelei femei fost un miracol. Iar ea nu a aflat niciodată că zâmbetul ei a salvat viața unui om. Și nu este doar o poveste, eu am întâlnit acel om.
Aceasta este puterea pe care o are fiecare alegere a voastră, indiferent cât de „minoră” vi se pare vouă. Și aveți aceeași putere și în sens negativ: un gest de-al vostru care nu vi se pare mare lucru poate face un om să simtă că l-ați călcat în picioare, poate să fie ca un cuțit înfipt în inima lui.

Aveți o asemenea putere, încât ar fi trebui să vă gândiți în fiecare dimineață, înainte de a începe ziua: „Toate alegerile pe care le fac astăzi au putere, vor avea efecte asupra celor din jurul meu. Nu există niciun act de bunătate, oricât de mic, care să nu aibă putere. Cum aleg să mă comport astăzi?”.
Până și modul în care vă uitați la ceilalți are impact asupra lor; puteți să vă uitați de sus la cineva și să-l faceți să se simtă un nimeni, fără să scoateți un cuvânt.
Până și ceea ce gândiți despre un om are efect asupra sa, pentru că oamenii vă simt energia, chiar dacă nu spuneți niciun cuvânt.
Fiecare alegere a voastră contează. Faceți-vă alegerile cu înțelepciune. 

 

Eşti puternic atunci când reuşeşti să taci, chiar dacă simți nevoia să le spui unora tot ceea ce merită. Eşti puternic atunci când cazi, dar te ridici singur și o iei de la capăt. Eşti puternic atunci când ai în suflet o mie de lacrimi şi totuşi găseşti forța să arăți lumii că eşti bine. Eşti puternic atunci când uiți de tine și îi pui pe cei dragi pe primul loc. Uneori mai uiți asta, aşa că am vrut să îți reamintesc că eşti un om puternic!

Variante de " prea multă iubire"

 Poate că...
Nu te iubești pe tine însuți/ însăți.

Cu cât te iubești mai puțin,  cu atât nevoia ta de iubire din partea celorlalți este mai mare.
Iar nevoia e atât de intensă, încât va fi imposibil să fie vreodată împlinită...

Și ce poți, in condițiile astea, să faci?

Inversezi rolurile!
Adică iubești tu așa cum ai avea nevoie să fii iubit(ă)... nelimitat...

Este strigătul tău mut de ajutor, in speranța că la un moment dat vei fi auzit(ă)...
Înțeleas(ă) dincolo de cuvinte...
Că cineva, cumva, îți va oferi ceea ce dorești, de fapt:
capacitatea de a te iubi pe tine...

 Astăzi îți doresc să primești totul cu SENINĂTATE. Fie ca tu să fii liniștit, în pace, plin de credință, nădejde și dragoste. Te invit să îți începi ziua comunicând CLAR cu cei din jur. Deschide-ți inima și nu te mai gândi: „oare ce va zice...?” Această gândire alungă seninătatea de la tine și te frământă pe interior.

Atunci când ai o nevoie, cineva te rănește sau îți face o bucurie, găsește o modalitate de a-i spune acest lucru. Reprimarea gândurilor și a emoțiilor (fără a fi oferite lui Dumnezeu spre transformare, precum lutul din mâna olarului) duce la frustrare și mai târziu la izbucniri nervoase ce nu vor fi înțelese de cei din jur, deși ție îți vor părea îndreptățite. Nu te baza pe faptul că oamenii citesc printre rânduri. De cele mai multe ori, sunt prea prinși cu ale lor pentru a o face.

INSPIRĂ-EXPIRĂ și caută cele mai senine cuvinte care pot zugrăvi emoția pe care tu o ai și spune-o celuilalt. Doar când ne folosim de cuvinte, avem șansa de a fi ascultați. Există neuroni oglindă și cu ajutorul lor putem citi intențiile celor din jur, însă pentru asta este nevoie de multă prezență și exercițiu. Până vom ajunge să stăpânim această putere, să ne folosim de cuvinte.

Atenție! Cuvintele DOR și aceleași cuvinte pot ZIDI. Să fim raționali și să ne dorim să privim totul dintr-o altă perspectivă, o nouă perspectivă, mai înaltă și să nu ne mai lăsăm atât de ușor trași în jos de emoții, stări și gânduri de moment."E timpul...!

E timpul să miști energia!

E timpul să zâmbești!

E timpul să înflorești!

E timpul să îți spui părerea!

E timpul să iubești și să fii iubită!

E timpul să pleci de acolo, din locul în care sufletul tău se sufocă sau e trist!

E timpul să construiești!

E timpul să ai încredere!

E timpul să ai grijă de emoțiile tale și de corpul tău!

E timpul... E timpul tău... E momentul tău să începi să faci lucrurile diferit.

Zi cu decizii inspirate!"

Legenda Ghiocelului

 

A fost odată o rază de soare şi aceasta era chiar fata cea mai mică și răsfățată a astrului luminos. Și  tocmai pentru că era cea mai mică și mai răsfățată, tatăl ei o lăsa să zburde pe unde îi dorea inima. Și iată că, într-o
bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Grădina Paradisului, iar flori care mai de care mai colorate și mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!
„Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr?” a gândit raza de soare. Și, repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare și s-a înălțat din nou în văzduh.
Toate florile din grădină au privit mirate către cer și au început să murmure:
„Ați văzut-o? Ce frumoasă era? Ce rochie frumoasă? Oare ce floare o fi ales prințesa?”
„Cu siguranță a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat și roșu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.”
„Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.”
„Nici vorbă de așa ceva! Le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre frații mei. Nu vedeți ce frumoși și parfumați suntem?”
Până și o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susținut că raza de soare culesese o violetă, și nu altceva.
Numai într-un colț cineva plângea. Era un ghiocel mic și firav, a cărui codiță fusese ruptă de trena rochiei de aur a prințesei.
Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit și i-a părut tare rău. Și a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codița cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.
Dar nu a fost numai atât. Prințesa-Rază de soare a venit lângă ghiocel și i-a spus așa:
„Floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorință vrei să-ți îndeplinesc pentru a-mi repara greșeala?”
„Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-și frumosul căpșor în jos.”
„Nu vrei frumusețea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei?” a insistat raza de soare.
!Bine, a încuviințat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simțit să-i facă pe oameni să se bucure și să știe că a venit primăvara!”
Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel și vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.
De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbește dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, și toată lumea știe că iarna este pe sfârșite.

 

LEGENDA LACRAMIOAREI

 Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un băiat și o fată. La naștere, cei doi copii primiseră de la Zâna cea Bună cele mai minunate daruri: frumusețe, înțelepciune, cumințenie. Cei doi copii crescuseră împreună și își petreceau tot timpul jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori.
Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ținutul în care locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Era o boală ciudată: oamenii adormeau şi nu se mai puteau trezi.
Într-o dimineaţă însăşi fiica regelui nu s-a mai putut trezi. Atunci fratele ei, sfâşiat de durere a plecat în lumea mare ca să găsească un leac pentru draga lui surioară. A colindat mări şi ţări, dar în zadar… nimeni nu ştia ceva despre leacul acestei boli.
Văzând că nu are cum să-şi ajute sora, fiul împăratului începu să plângă. Şi plânse zile şi nopţi întregi. După un timp în jurul lui au început să crească nişte plante pe care nimeni nu le mai văzuse până atunci: aveau frunzele destul de late şi nişte tulpiniţe delicate, pe care se înşirau, ca nişte mărgeluşe albe, floricele de o deosebită gingăşie. Dar ce uimea cel mai tare la aceste flori, era mirosul lor pătrunzător şi deosebit de plăcut.
Băiatul se opri din plâns, culese un bucheţel cu gând să-l ducă la căpătâiul surioarei lui.
Se apropie de pat, puse bucheţelul şi privea la chipul frumos al tinerei prinţese.
Deodată fata trase aer adânc în piept şi deschise ochii, întrebând:
De unde vine acest miros dumnezeiesc?
Prinţul, fericit şi uimit, îi întinse bucheţelul de flori şi zise:
Acestea sunt lacrimile mele de durere. Zâna Bună mi-a ascultat ruga neîntreruptă şi ţi-a redat firul vieţii.
De atunci acele flori s-au numit lăcrămioare. Oamenii le-au plantat în grădinile lor ca să-şi bucure ochii şi sufletul.

(Pr. Arsenie Boca) =Rugăciunea Maicii Domnului dictată în vis unei femei

În cartea “Am Auzit Un Sfânt Vorbind – Arsenie Boca”, scrisă de preotul Ioan Sofonea, unul din ucenicii Părintelui Arsenie Boca, se relatează minunea săvârșită de Maica Domnului cu o femeie care nu știa să se roage.

Întâmplarea este povestită chiar de preotul Ioan Sofonea, iar minunea s-a petrecut chiar cu mama acestuia.
Mama mea, Sofia, nu știa carte, și era necăjită cu nu putea să învețe rugăciuni mai lungi, precum cele din cărțile de rugăciune.
Părintele Arsenie i-a zis:
– “Roagă-te cum știi, că Dumnezeu îți primește rugăciunea.”
Avea Părintele și vorba aceasta de la Sfinții Părinți: “Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie."

Într-o noapte, în vis, Maica Domnului a învățat-o pe mama mea următoarea rugăciune:

“Împărăteasa mea preabună, și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor, ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, ci-l dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă ajuți, și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.”

Când s-a sculat din somn, mama știa deja rugăciunea pe de rost. Ne-a învățat și pe noi, copiii ei, ca nu cumva s-o uite.
Dar n-a uitat-o niciodată. I-a spus și Părintelui Arsenie această rugăciune, și el i-a zis:

– “No vezi, așa să te rogi, cum te-a învățat Maica Domnului!”
După un timp, am descoperit că această rugăciune este și în Ceaslov (la finalul Rugăciunii de Dimineață), exact așa cum a învățat-o Maica Domnului pe mama mea Sofia, ceea ce ne dă certitudinea că rugăciunile care ne-au rămas de la Sfinții Părinți ai Bisericii nu sunt inventate de aceștia, nu sunt din mintea lor, ci le-au fost insuflate de Duhul Sfânt.
“Lipește-te de Dumnezeu, de Maica Preacurată, și viața ta se va umple de sens.

Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată.”

RUGA CEA MARE PENTRU SĂNĂTATE

 

Rogu-mă, Doamne, mă rog,

Doamne cu drag mă rog,

Către Domnul Dumnezeu din cer

Şi către Maica preacurată,

De Domnul binecuvântată

Cum se roagă, Doamne,

Nouă arhierei, în 9 biserici

La 9 altare, cu 9 prestoale

Cu faţa lor, către soare răsare.

Se roagă, Doamne

Cu 9 Evanghelii deschise,

Cu 9 făclii aprinse.

Se roagă, Doamne,

Cu rugă curată, cu inimă luminată;

Către Domnul Dumnezeu din cer

Şi către Maica preacurată,

De Domnul binecuvântată

Şi eu, Doamne mă rog

Cu ruga mea şi ruga lor.

Cu rugă curată, cu inimă luminată

În coate şi în genunchi,

Cu faţa la pământ plecată,

Mă rog înaintea Tatălui meu,

A preabunului Dumnezeu,

Mă rog Celui ce m-a zidit

Şi toate în mine le-a împlinit

Mă rog cu toată inima mea,

Cu toată credinţa mea,

Cu tot sufletul meu,

Către Atotputernicul Dumnezeu,

Mă rog pentru ajutor şi sănătate

Pentru iertarea mea de păcate.

Mă rog pentru dezlegare

Pentru iertare și vindecare

Și cer dumnezeiască apărare,

Discernământ, întărire şi luminare.

Mă rog cu recunoștință şi mulțumire

Pentru tot ce-ai zidit, Părinte, în mine

Te rog Părinte cu toată a mea simțire

Te rog Tată, pentru a mea împlinire

Și pentru completa mea tămăduire.

II

Şi iară, Doamne, mă rog,

Doamne, cu drag mă rog

Cum se roagă, Doamne,

Nouăzeci şi nouă de preoţi

În 99 de biserici, la 99 de altare

Cu 99 de prestoale

Cu faţa lor, către soare răsare.

Se roagă, Doamne, cu 99 de slujbe,

Slujbe cu drag slujite

De Iisus şi Maica sfântă împlinite.

Se roagă, Doamne,

Cu 99 de Evanghelii deschise,

Cu 99 de lumânări aprinse.

Se roagă, Doamne,

Cu rugă curată, cu inimă luminată;

Către Domnul Dumnezeu din cer

Şi către Maica preacurată,

De Domnul binecuvântată

Şi eu, Doamne mă rog

Cu ruga mea şi ruga lor.

Cu rugă curată, cu inimă luminată

În coate şi în genunchi,

Cu faţa la pământ plecată,

Mă rog înaintea Tatălui meu,

A preabunului Dumnezeu,

Mă rog Celui ce m-a zidit

Şi toate în mine le-a împlinit

Mă rog cu toată inima mea,

Cu toată credinţa mea,

Cu tot sufletul meu,

Către Atotputernicul Dumnezeu,

Mă rog pentru ajutor şi sănătate

Pentru iertarea mea de păcate.

Mă rog pentru dezlegare

Pentru iertare și vindecare

Și cer dumnezeiască apărare,

Discernământ, întărire şi luminare.

Mă rog cu recunoștință şi mulțumire

Pentru tot ce-ai zidit Părinte în mine

Te rog Părinte cu toată a mea simțire

Te rog Tată, pentru a mea împlinire

Și pentru completa mea tămăduire.

III

Şi iară, Doamne, mă rog

Doamne, cu drag mă rog

Cum se roagă, Doamne,

Nouăzeci şi nouă de călugări

În 99 de mănăstiri, la 99 de altare

Cu rugă curată, cu inimă luminată;

Se roagă, Doamne,

Cu rugă curată, cu inimă luminată;

Către Domnul Dumnezeu din cer

Şi către Maica preacurată,

De Domnul binecuvântată

Şi eu, Doamne mă rog

Cu ruga mea şi ruga lor.

Cu rugă curată, cu inimă luminată

În coate şi în genunchi,

Cu faţa la pământ plecată,

Mă rog înaintea Tatălui meu,

A preabunului Dumnezeu,

Mă rog Celui ce m-a zidit

Şi toate în mine le-a împlinit

Mă rog cu toată inima mea,

Cu toată credinţa mea,

Cu tot sufletul meu,

Către Atotputernicul Dumnezeu,

Mă rog pentru ajutor şi sănătate

Pentru iertarea mea de păcate.

Mă rog pentru dezlegare

Pentru iertare și vindecare

Și cer dumnezeiască apărare,

Discernământ, întărire şi luminare.

Mă rog cu recunoștință şi mulțumire

Pentru tot ce-ai zidit Părinte în mine

Te rog Părinte cu toată a mea simțire

Te rog Tată, pentru a mea împlinire

Și pentru completa mea tămăduire.

IV

Rogu-mă, Doamne, mă rog

Doamne, cu drag mă rog

Cum se roagă, Doamne,

Nouăzeci şi nouă de diaconi

În 99 de biserici

Cu 99 de cărţi deschise

Cu 99 de lumânări aprinse.

Se roagă, Doamne,

Cu rugă curată, cu inimă luminată;

Către Domnul Dumnezeu din cer

Şi către Maica preacurată,

De Domnul binecuvântată

Şi eu, Doamne, mă rog

Cu ruga mea şi ruga lor.

Cu rugă curată, cu inimă luminată

În coate şi în genunchi,

Cu faţa la pământ plecată,

Mă rog înaintea Tatălui meu,

A preabunului Dumnezeu,

Mă rog Celui ce m-a zidit

Şi toate în mine le-a împlinit

Mă rog cu toată inima mea,

Cu toată credinţa mea,

Cu tot sufletul meu,

Către Atotputernicul Dumnezeu,

Mă rog pentru ajutor şi sănătate

Pentru iertarea mea de păcate.

Mă rog pentru dezlegare

Pentru iertare și vindecare

Și cer dumnezeiască apărare,

Discernământ, întărire şi luminare.

Mă rog cu recunoștință şi mulțumire

Pentru tot ce-ai zidit Părinte în mine

Te rog Părinte cu toată a mea simțire

Te rog Tată, pentru a mea împlinire

Și pentru completa mea tămăduire.

V

Rogu-mă, Doamne, mă rog

Doamne, cu drag mă rog

Cum se roagă, Doamne,

Nouăzeci şi nouă de monahii

În 99 de chilii,

Se roagă, Doamne,

Cu rugă curată, cu inimă luminată;

Către Domnul Dumnezeu din cer

Şi către Maica preacurată,

De Domnul binecuvântată

Şi eu, Doamne mă rog

Cu ruga mea şi ruga lor.

Cu rugă curată, cu inimă luminată

În coate şi în genunchi,

Cu faţa la pământ plecată,

Mă rog înaintea Tatălui meu,

A preabunului Dumnezeu,

Mă rog Celui ce m-a zidit

Şi toate în mine le-a împlinit

Mă rog cu toată inima mea,

Cu toată credinţa mea,

Cu tot sufletul meu,

Către Atotputernicul Dumnezeu,

Mă rog pentru ajutor şi sănătate

Pentru iertarea mea de păcate.

Mă rog pentru dezlegare

Pentru iertare și vindecare

Și cer dumnezeiască apărare,

Discernământ, întărire şi luminare.

Mă rog cu recunoștință şi mulțumire

Pentru tot ce-ai zidit Părinte în mine

Te rog, Părinte, cu toată a mea simțire

Te rog, Tată, pentru a mea împlinire

Și pentru completa mea tămăduire.

VI

Rogu-mă, Doamne, mă rog

Doamne, cu drag mă rog

Cum se roagă, Doamne,

Nouăzeci şi nouă de semeni robiți

În 99 de închisori pecetluiți,

La 99 de ferestre greu închise,

La 99 de uşi zăvorâte

Să-i slobozi pe ei, Doamne,

Să le rupi lanţurile,

Să le deschizi lăcăţile.

Ascultatu-i-ai, Doamne, pe ei

Ruptu-le-ai lanţurile lor,

Deschisu-le-ai lăcăţile,

Slobozitu-i-ai pe ei Doamne.

Ascultă Doamne şi rugăciunea mea,

Că şi eu, Doamne, mă rog,

Cu ruga mea şi ruga lor,

Cu rugă rugată, cu inimă îndurerată

În coate şi în genunchi,

Cu faţa la pământ plecată,

Către Maica preacurată

Şi către Domnul Dumnezeu din cer

Să mă slobozi din a bolilor robie

Să rupi lanţurile lor,

Să deschizi lăcăţile de ele închise.

Ascultatu-m-ai, Doamne,

Rupt-ai lanţurile,

Deschis-ai lăcăţile,

Slobozitu-m-ai pe mine Doamne

Din toată boala şi din tot chinul

Din tot amarul şi din tot veninul

Vindecatu-mi-ai rana cea rea

Şi mi-ai dat iar sănătatea.

Trupul mi-l-ai tămăduit

Sufletul mi-l-ai sfinţit

Spiritul mi-l-ai întărit. Amin.

Tot ce a fost stricăciune

Curăţit-ai cu al Tău nume

Zile bune în cunună

Pus-ai Doamne-n al meu nume

Mâna Ta dumnezeiască

Pururea să mă păzească.

VII

Rogu-mă, Doamne, mă rog

Doamne, cu drag mă rog

Cum se roagă, Doamne,

Patruzeci de sihaştri,

În 40 de pustietăţi

Şi aceia, Doamne, se roagă,

Se roagă, Doamne,

Cu rugă curată, cu inimă luminată;

Către Domnul Dumnezeu din cer

Şi către Maica preacurată,

De Domnul binecuvântată

Şi eu, Doamne mă rog

Cu ruga mea şi ruga lor.

Cu rugă curată, cu inimă luminată

În coate şi în genunchi,

Cu faţa la pământ plecată,

Mă rog înaintea Tatălui meu,

A preabunului Dumnezeu,

Mă rog Celui ce m-a zidit

Şi toate în mine le-a împlinit

Mă rog cu toată inima mea,

Cu toată credinţa mea,

Cu tot sufletul meu,

Către Atotputernicul Dumnezeu,

Mă rog pentru ajutor şi sănătate

Pentru iertarea mea de păcate.

Mă rog pentru dezlegare

Pentru iertare și vindecare

Și cer dumnezeiască apărare,

Discernământ, întărire şi luminare.

Mă rog cu recunoștință şi mulțumire

Pentru tot ce-ai zidit Părinte în mine

Te rog Părinte cu toată a mea simțire

Te rog Tată, pentru a mea împlinire

Și pentru completa mea tămăduire.

VIII

Rogu-mă, Doamne, mă rog

Doamne, cu drag mă rog,

Către tine, o, pământ

Zidit de Domnul Preasfânt

Eu te rog să-mi dai iertare

Pentru orice supărare,

Pentru pasul meu greşit

Ce pe tine-am săvârşit

Şi te rog cu glasul meu

Să strigi către Dumnezeu

Să-l rogi ca să-mi dea iertare –

Pentru orice supărare.

Tu, pământule curat,

În mâna Domnului ai stat

Când pe tine te-a împletit

Şi pe mine m-a zidit

Tu, pământule, ai văzut

Câte-n lume am făcut.

Roagă-te la Dumnezeu

Să mă apere de rău

Roagă-te, pământ cinstit

Ce în mine eşti zidit

Roagă-te, pământ frumos

Ce pe tine eu calc jos

Lasă-ţi, pământ, glasul tău

Să se ridice cu-al meu

Glasul tău de rugăciune

Să se înalţe să răsune

Glasul tău şi glasul meu

S-ajungă la Dumnezeu

Şi să-i ceară îndurare

Ajutor şi vindecare

Eu pământ îţi mulţumesc

Şi aș vrea să te sfințesc

Orice clipă aici cu tine

Să fie numai în bine

IX

Din pământ am fost zidit

Şi-n chip tainic plăsmuit

Mâna Domnului Preasfântul

Sa-mpreunat cu pământul

Şi împletindu-l El frumos

După chipu-i luminos

A suflat în a mea faţă

Şi am venit aici la viaţă

Suflul sfânt din Domnul Sfânt

S-o împletit cu acest pământ

Aer sfânt, suflu curat

Viața mea tu ai purtat

Eu mă rog acum la tine

Cel de afară şi din mine

Zboară iar spre Dumnezeu

Şi te întoarce-n trupul meu.

Zboară-n sus în rugăciune

Şi apoi vino iar în mine

Adă iar suflul cel sfânt

Plin de viaţă pe pământ.

Adă vocea cea cerească

Trupul să-mi tămăduiască.

Adă chipul Domnului

Şi mi-l dă sufletului

Roagă-te, aer curat,

Să fiu iertat de păcat.

Roagă-te cu glasul meu

Şi îl du la Dumnezeu

Roagă-te cu tot ce-i sfânt

Ce tu ştii pe acest pământ.

Roagă-te la al nost Părinte

În lăcaşurile-i sfinte

Acolo du glasul meu

Şi-l uneşte cu al tău

Uneşte-l în rugăciune

Stăruieşte pentru mine

Cere-i Tatălui Preasfânt

Să nu uite că-s pământ

Să nu uite că-s al Său

Să mă scoată din ce-i rău

Adă-i, tu, din nou aminte

De acele sfinte cuvinte

De acea sfântă a Sa suflare

Ce-o zidit pe fiecare

Roagă-l tu să te primească

În a Sa gură cerească

Şi din ea să te cobori

Peste mine să nu mor

Adă harul Său cel sfânt

Să lucreze pe pământ

Să zidească să sfinţească

Viaţa să mi-o dăruiască

Să repare ce-am stricat

Să mă ierte de păcat

Aer ţie-ţi mulţumesc

Şi cu drag eu te cinstesc

Cât prin tine voi trăi

Şi în mine cât tu vei fi.

X

Rogu-mă, Doamne, mă rog

Doamne, cu drag mă rog,

Către Apa cea curată

Cea de Domnul Sfânt creată

Cea ce-nveşmântezi pământul

Şi slujeşti pe Domnul Sfântul

Tu ce-l ştii pe Dumnezeu

Şi-i slujeşti cuvântul Său

Tu ce faci să fie viaţă

La a Domnului povaţă,

Tu ce-n trup sălăşluieşti

Şi pe Domnul îl slujeşti

Rogu-te acum pe tine

Cea din lume şi din mine

Lasă-ţi acum glasul tău

Să se unească cu al meu

Din mine, din tot pământul

Să meargă spre Domnul Sfântul

Să-i ceară Lui îndurare

Pentru mine vindecare.

Roagă-l tu cu glasul tău

Să mă cureţe de rău

Prin tine să mă sfinţească

Harul Său îmi dăruiască

Am greşit pe acest pământ

Şi am distrus ce a fost sfânt

Dar acum îmi cere iertare

Pentru orice supărare

Şi îl rog să mă sfinţească

De cei rău să mă ferească

Apă, eu îţi mulţumesc

Şi curată te cinstesc

În trup să îmi fii viaţă

După-a Domnului povaţă

De boli tu mă curăţeşte

De răni mă tămăduieşte

Spală tot ce nu e bine

Din trup, din a mele vene

Că Domnul te-a făcut tare

Sfântă și curăţitoare.

XI

Glasul meu de rugăciune

Vine acuma către tine

Flacără plină de viaţă

Lumină ce dai povaţă

Tot omul ce vine-n lume

E învăluit în tine,

Tot omul ce e în viaţă

Moare fără a ta povaţă

Lumină dumnezeiască.

Tu faci ce-i viu să trăiască

Tu, din Domnul izvorăşti

Şi-n chip tainic tu zideşti

Rogu-te, flacără sfântă,

Și pe mine mă înfierbântă,

Răul din mine topeşte

Trupul mi-l tămăduieşte.

Ridică-ţi glasul cu mine

Şi-l fă sfântă rugăciune

Ca tămâia cea curată

Sus la Domnul te arată,

Cere-i a Sa îndurare

Ajutor şi vindecare.

Apoi lină te coboară

În mine cu al Său har iară

Flacăra ta cea cerească

Ce-i stricat să rezidească,

Ce îi murdar să curăţească

Cei neîmplinit să-mplinească

Ce-i bolnav tămăduiască

Tot ce-i rău ea să topească.

Eu, lumină, îţi mulţumesc

Chipul tainic ţi-l cinstesc

Domnul pururi te sfinţească

Mie mi te dăruiască

Să fiu pururi viu în tine

Și tu să rămâi în mine.

XII

Şi eu, Doamne iar mă rog

Cu ruga mea şi ruga lor,

Cu glasul pământului,

Cu grăirea vântului,

Cu murmurul apei sfinţitoare,

Cu puterea flăcării nemuritoare,

Cu rugă curată, cu inimă îmbucurată

Cu Duhul Sfânt ce le uneşte

Şi pe toate le împlineşte,

Cu Duhul ce mi-a dat viaţă

Şi este pururea a mea povaţă,

Cu Îngerul ce mă păzeşte

Şi în toate mă călăuzeşte,

Cu Arhanghelii lui Dumnezeu,

Cu puterea Tatălui nostru și al meu,

Cu îngerii vindecători din mine

Ce pot face orice mare minune.

Mă rog pentru a mea însănătoșire,

Pentru a mea iertare și întărire.

Mă rog la Maica Sfântă, Preacurată

La Sfinții din lumea toată

La puterile cerești

Ce pe Domnul îl slujesc

Să lucreze împreună

Pentru a mea tămăduire

Acuma și în veșnicie

Amin. Amin. Amin

O Măicuța noastră

O Măicuța noastră și a lui Dumnezeu, păzește-mă și pe mine de orice blestem greu.

Dragostea de mamă ce ai dăruit-o scump Fiului tău, spulbere blestemul și tot gândul rău. Iarăși Tu Iisuse blând și iertător să-mi fii mie sprijin și ocrotitor.

Mâna Ta Iisuse, bun Vindecător, să îmi dea sănătate și al meu ajutor. Duhul Tău cel Sfânt, trimite-L să vină și să mă întărească prin al Tău cuvânt. Pacea Ta Iisuse, să coboare lin și să risipească tot al meu suspin. Binecuvântarea sfântă și dumnezeiască să fie cu mine să mă însoțească în această viață a mea, pământească. Să mă pot purta pe ale mele picioare, până la a mea ultimă de aici răsuflare.

Amin. Amin. Amin.

Rugăciune către îngerii Domnului

Înger, îngerașul meu care mi te-a dat Dumnezeu, totdeauna fii cu mine și mă învață să fac bine. Când sunt mic, tu fă-mă mare. Când sunt slab, tu fă-mă tare. În tot locul mă însoțește și de rele mă ferește. Fă, Doamne, îngerii Tăi, să fie păzitorii mei, și în zi și în noapte până în ceasul cel de moarte. Amin.

 

Rugăciune către arhanghelii Domnului

Sfinți Arhangheli luminați care pe Domnul ascultați, fie ca a Sa iubire să vă îndrume înspre mine. În toate să mă apărați, în bine mă ajutați, de ce-i rău mă curățați, din legături mă dezlegați, în sănătate mă întăriți, de necazuri mă păziți și în toate căile mă însoțiți, de rele să mă feriți. Amin. Amin. Amin.

Rugăciune când este luat sau atins sporul casei

 

Dacă vezi că îți este atins sporul casei tale, cheamă-i dacă poți pe toți cei care viețuiesc cu tine și vă rugați Domnului să vă ajute și să vă apere cu puterea Sa, să aducă binecu-vântare și spor în toate cele bune ale casei. Seara aprindeți 3 lumânări, ziceți de 7 ori rugăciunea Tatăl nostru, vezi p. 2 cerându-i pâinea cea spre ființă și mântuirea Sa. Apoi fiecare să zică cu glas o dată Ps. 50 vezi la pagina 85, și această rugăciune.

 

Revarsă, Doamne, a Ta binecu-vântare peste a mea casă și peste toate cele ce Tu ne-ai dăruit și nu lăsa, Atotputernice, să se topească sau să se risipească precum e apa aruncată pe pământ pustiu. Păzește-ne și dă-ne acum iertare, dacă am greșit sau avem datorii neșterse, Tu șterge-le acum și ne păzește, și nu lăsa să ni se ia sau să se risipească sporul casei și toate cele bune ce le-am primit prin truda noastră sau prin darul bunătății inimii Tale. Și dacă ni s-au luat, atunci, să se reverse acum harul bunătății Tale peste noi și peste cei care ni le-au luat, și să se întoarcă toate cum au fost dintru început de Tine bine rânduite pentru fiecare dintre noi. Fă, Doamne să fim binecuvântați de acum și până în veac! Fă, Doamne, să sporească toate cele bune ale noastre. Fă, Doamne, să avem bucurie și înțelegere între noi după ele și să bucurăm cu sporul casei noastre pe toți cei dragi și pe toți cei apropiați sau îndepărtați ai noștri. Îți mulțumim.

Amin. Amin. Amin.

Aceasta să o faceți în 7 zile lucrătoare.

Doamne, primeste umila mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maice, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima, care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-a pus in mormant, care a treia zi Te-a vazut inviat din morti si la Inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamant la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.

Indura-Te, Doamne, si de cei vii si de cei morti, pentru rugaciunile sfintilor Tai, catre care zic si eu nevrednicul: O, fericiti servitori ai Lui Dumnezeu, nu incetati a va ruga Lui ziua si noaptea, pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu atatea nenumarate pacate! Mijlociti pentru noi darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta. Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre, pacatosii sa castige iertare, saracii ajutor, intristatii mangaiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire, si toti impreuna darul Lui Dumnezeu spre folosul cel sufletesc, in marirea Lui Dumnezeu Celui in Treime laudat, Caruia I se cuvine cinste si inchinare in veci. Amin.

Binecuvinteaza, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte! Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat. Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina; Cel ce intinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vanturilor;

 

Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc; Cel ce ai intemeiat pamantul pe intarirea lui, si nu se va clatina in veacul veacului. Adancul ca o haina este imbracamintea Lui; peste munti vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tau se vor infricosa. Se suie munti si se coboara vai, in locul in care le-ai intemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece si nici nu se vor intoarce sa acopere pamantul.

Cel ce trimiti izvoare in vai, prin mijlocul muntilor vor trece ape; adapa-se-vor toate fiarele campului, asinii salbatici setea isi vor potoli. Peste acelea pasarile cerulul vor locui; din mijlocul stancilor vor da glas. Cel ce adapi muntii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va satura pamantul.

Cel ce rasari iarba dobitoacelor si verdeata spre slujba oamenilor; ca sa scoata paine din pamant si vinul veseleste inima omului; ca sa veseleasca fata cu untdelemn si painea inima omului o intareste. Satura-se-vor copacii campului, cedrii Libanului pe care i-ai sadit; acolo pasarile isi vor face cuib. Locasul cocostarcului in chiparosi. Muntii cei inalti adapost cerbilor, stancile scapare iepurilor.

Facut-ai luna spre vremi; soarele si-a cunoscut apusul sau.

Pus-ai intuneric si s-a facut noapte, cand vor iesi toate fiarele padurii; puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu mancarea lor. Rasarit-a soarele si s-au adunat si in culcusurile lor se vor culca. Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara. Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut! Umplutu-s-a pamantul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare si larga; acolo se gasesc taratoare, carora nu este numar, vietati mici si mari. Acolo corabiile umbla; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca sa se joace in ea.

 

Toate catre Tine asteapta ca sa le dai lor hrana la buna vreme.

Dandu-le Tu lor, vor aduna; deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati. Dar intorcandu-Ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor si se vor sfarsi si in tarana se vor intoarce. Trimite-vei duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului.

Fie slava Domnului in veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce cauta spre pamant si-l face pe el de se cutremura; Cel ce se atinge de munti si fumega. Canta-voi Domnului in viata mea, canta-voi Dunmezeului meu cat voi fi. Placute sa-i fie Lui cuvintele mele, iar eu ma voi veseli de Domnul. Piara pacatosii de pe pamant si cei fara de lege, ca sa nu mai fie. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.

Amin!

Rugaciuni pentru sporul casei catre Sfanta Parascheva

Purtatoare de chinuri, Sfanta Parascheva, roaga-te Parintelui Ceresc ca pe mine, cel impovarat cu toate pacatele si neinfranat, sa ma ridice spre cuvantarea maririi Sale si sa ma indrepteze ca intotdeauna sa am sus inima, sa gandesc la cele ceresti, iar nu la cele pamantesti.

Roaga-te la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca a auzit ruga ta cea cucernica, pentru ca si pe mine lenesul, cel ce ma trandavesc spre rugaciune si spre implinirea poruncilor lui Dumnezeu, sa ma indrepteze si sa-mi dea cuget, ca sa doresc a ma ruga Lui neincetat.

Cheama si pe Duhul Sfant – izvorul Care te-a intarit pe tine, fecioara curata, la lupta cea buna -, ca sa-mi zideasca mie inima curata si duh drept sa innoiasca intru cele dinlauntru ale mele si mai vartos sa ma cheme si sa-mi dea osardie ca sa ma nevoiesc in viata curata si sa ma intareasca in lucrarea faptelor bune.

Rugaciuni pentru sporul casei.  Rugaciune de binecuvantare

Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, care intru cele inalte locuiesti si spre cele smerite privesti, binecuvanteaza casa noastra si cu puterea Ta, intareste-ne pe noi, robii Tai (numele), cei ce locuim in ea.

Bine este, Doamne, ca si casa noastra sa ne fie ca o doua biserica, in care noi ne inchinam inaintea sfintelor icoane si ne rugam Tie. Binecuvanteaza, Doamne, gaspodaria noastra si inmulteste in ea toate bunatatile, ca sa uitam de grijile si nevoile pamantesti si sa putem lucra mai cu osadrie pentru dobandirea vietii cele vesnice si pentru a ajunge in locasurile Tale cele sfinte.

Indeparteaza de la noi toate cursele vrajmasului celui pierzator de suflete, trimite pe ingerul Tau cel milostiv, ca sa ne pazeasca si sa ne fereasca de toata rautatea si sa ne povatuiasca spre lucrarea tuturos faptelor celor bune si spre implinirea sfintelor porunci.

Ca tie ti se cuvine a ne milui si a ne mantui, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin!