sâmbătă, 29 iulie 2023

Lasata secului pentru Postul Sfintei Marii



 

Lasata secului pentru Postul Sfintei Marii se face pe data de 31 iulie. In cazul in care 31 iulie este in zi de miercuri sau vineri, se lasa sec in seara zilei de 30 iulie.

Cuvantul sec, din sintagma "lasatul secului", este inteles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. Insa, secul pe care il cere postul ortodox este seculum (saeculum), adica lumea impatimita.

De multe ori ne este dat sa auzim ca nu postul alimentar este important, ci cel spiritual.

Dar nu este asa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfintii Parinti au randuit sa ne infranam de la anumite bucate pentru o vreme, au facut-o cu buna stiinta. Credinciosul nu trebuie sa se multumeasca cu jumatati de masura. Nu cu o parte din el trebuie sa se apropie de praznicul Adormirii Maicii Domnului, ci cu intreaga sa natura: trup si suflet.

Postul Adormirii Maicii Domnului nu a fost dintru inceput de aceeasi durata in Biserica Rasaritului. Astfel, credinciosii din partile Antiohiei posteau o zi, pe 6 august - de praznicul Schimbarii la Fata -, cei din Constantinopol patru zile, iar crestinii din Ierusalim opt zile.

Uniformizarea datei si duratei postului pentru toata Ortodoxia, s-a facut in anul 1166, la Sinodul din Constantinopol, in vremea patriarhului Luca Crysoverghi. Aici s-a hotarat ca postul inchinat Sfintei Marii sa inceapa pe 1 august si sa se incheie cu 15 august.

Postul Sfintei Marii este un post aspru, daca tinem seama de faptul ca Biserica Ortodoxa ne cere ajunare pana la ora 15:00, in zilele de luni, miercuri si vineri, iar dupa aceasta ora, ne cere sa consumam mancare uscata. Nici in celelalte zile, nu avem parte de un post usor: marti si joi se mananca fara ulei, iar sambata si duminica avem dezlegare la untdelemn si vin. Facem mentiunea ca in Pravila Mare se precizeaza ca in acest post avem dezlegare la untdelemn si vin si in zilele de marti si joi.

Postul Sfintei Marii este un post cu data fixa, incepe in fiecare an pe 1 august si se termina in ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).

A avea duh înseamnă a avea conștiința orizontului larg, conștiința comuniunii.

 


Omul având duh, se înalță peste viața de animal închis în sine și în satisfacțiile pur materiale. A avea duh înseamnă a avea conștiința orizontului larg, conștiința comuniunii. Dar aceasta o întreține în om Duhul dumnezeiesc. Când ai spirit, ai responsabilitate și simțirea ca ești cu cineva, că ești în dialog, și aceasta te ridică din inconștiența animalică! 

 În căutarea celor bune, nu e bună amânarea, orice amânare în cele folositoare e păgubitoare! 

 Mintea celor iubitori de învățătură nu e ușuratică, ci mai degrabă foarte iubitoare de osteneală și mai presus de frica celor ce nu caută cele bune, încât în tot timpul vieții se arată distingându-se prin toată râvna! Sf. Chiril al Alexandriei

🙏Sfânta Scriptură nu este numai o carte, ci este cartea drumului prin viața pământească spre cea de dincolo. Aceasta din urmă, începe de acolo de unde de fapt se termină Scriptura, căci Scriptura este o propovăduire pentru cei vii, nu pentru cei trecuți la odihna veșnică. Scriptura este cartea orientării în viață! . 🙏

 Acest război religios, fraticid, dezlănțuit crează o stare morală irespirabilă în care pizma, ura, dușmănia și ambițiile de tot felul sunt stăpâne. Toți fac teologie, fiecare in felul său și mulți intriganți dau năvală, vacarmul acoperă orice cuvânt rezonabil. Acolo unde dragostea sa răcit, unde înțelegerea frățească a dispărut, unde nu mai este compasiune, nici lacrimi și unde ura s-a aprins astfel între frați încât se bucura de nenorocirea aproapelui decât de propriile succese, m-am hotărât sa păstrez tăcerea, cel puțin pentru un timp!

Părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie.

 Postul trupesc este înfrânarea de la mâncare pe un timp limitat, ca să ne rugăm mai curat lui Dumnezeu şi să ne stăpânim firea.

Postul sufletesc este înfrânarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele; a mâinilor să nu lucreze vreun păcat şi, mai ales, pofte şi tot felul de răutăţi care ies din inimă şi a voinţei ca să nu accepte săvârşirea veunui păcat.

Bolnavii să se înfrâneze de la mâncare după putere, dar să postească de mânie, de tutun, de beţie, de ceartă, de înjurături, de glume, de somn mult, de gânduri şi imaginaţii necurate, de cărţi rele, de păcate trupeşti şi sufleteşti, de minciună, de dezbinări şi de tot păcatul.

Mai mare este postul sufletesc de gânduri şi de faptele rele, decât postul trupesc de mâncare. Cine se înfrânează de la toate acestea se va putea cu uşurinţă înfrâna şi de la mâncare şi băutură.

Extras din învăţăturile Părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie.

Sfinte Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

„Nu ți-e rușine, eu muncesc de mă spetesc ca să ai de toate, și tu?”

 



Nu vă mai mințiți copiii că v-ați sacrificat pentru ei

Vă sună cunoscut, ați auzit pe undeva părinți folosind replici de genul ăsta?
„Am muncit ca să nu-i lipsească lui nimic.”
„Tot ce-am câștigat am investit în educația lui.”
„Nu mai am timp de nimic, mă ocup numai de copil.”
„Mi-am rupt de la gură ca să aibă el ce mânca.”
Și, desigur, vestita: „Am rămas împreună, ne-am sacrificat, doar ca să aibă el/ea o familie.”
După capul meu, dacă ai luat decizia să aduci pe lume un copil (sau mai mulți), ai luat-o pentru tine, nu pentru el. Iar dacă tot ai binevoit să mai îmbogățești populația planetei cu încă un cetățean, atunci ai obligația morală (cred că și legală) să-l crești asigurându-i toate condițiile materiale, emoționale și de ce-o mai avea el nevoie. Toate astea sunt responsabilitatea ta de părinte, nicidecum un sacrificiu. Faprul că tu, părinte, consideri un sacrificiu ceea ce e de la sine înțeles c-ar trebui să faci pentru copilul tău, spune multe despre tine, să știi.
Motiv pentru care mă enervez bine de tot când aud părinți din ăștia care au impresia că se „sacrifică” pentru copiii lor.
Cu foarte rare excepții, dacă auzi replicile de mai sus, sau variațiuni pe aceeași temă, poți să fii sigur că ai de-a face cu un părinte nefericit care a ales să trăiască prin copiii lui fără să țină cont dacă ei își doresc sau nu asta.
Și cam care credeți că vor fi reacțiile atunci când „sacrificiile” nu-i vor fi recunoscute sau când copilul nu se conformează așteptărilor părintelui cu vocație de martir? Evident, la fel de cunoscutele reproșuri:
„Nu ți-e rușine, eu muncesc de mă spetesc ca să ai de toate, și tu?”
„Îmi rup de la gură ca să nu-ți lipsească nimic și ție nu-ți pasă, nesimțitule.”
„Am renunțat la tot ca să mă ocup numai de tine și recunoștința ta unde e?”
Ți-a cerut copilul să faci toate astea pentru el? Mda, pentru că nu se înghesuie nimeni să-i valideze sacrificiile nesolicitate, părintele se transformă în victimă și aruncă pe spatele copilului vina pentru propria-i nefericire.
Iar ăsta, dragii mei, nu este niciun sacrificiu, este doar egoism în stare pură. Dacă-l întrebi pe copilul pentru care s-au făcut toate „sacrificiile”, o să constați că de fapt nu avea nevoie decât de multă atenție și foarte multă iubire. Pentru că, da, ăsta este singurul lucru pe care un copil îl așteaptă de la parinții lui: iubire necondiționată. În rest, i se fâlfâie voios de toate sacrificiile lor

IISUS HRISTOS INVINGE sau Iisus Hristos Biruitorul!




Ce înseamnă literele IC XC
NI KA ?
Însemnul mai este cunoscut în tradiția creștină cu numele de "pecete", deoarece conține în jurul semnului Crucii (+) monograma hristică (IC-XC) și un cuvânt de origine grecească (NI-KA).
Cu acest însemn se pecetluiește prescura, din care preotul slujește Sfânta Liturghie, fiind deasemenea folosit în situații dintre cele mai diverse (pecete în casele creștinilor la momentul sfințirii, pecete pe crucea de binecuvântare sau care se poartă la piept, însemn pe crucile ce străjuiesc mormintele creștinilor, pe materialele și obiectele liturgice etc). Pecetea este ușor de recunoscut în general, dar poate nu toată lumea înțelege semnificația simbolurilor.
Pe scurt, așadar, traducerea sau explicația literelor IC XC NI KA:
- literele din însemn se regăsesc în registrul alfabetului grecesc.
- IC înseamnă IISUS (simbolul C este S în greacă)
- XC înseamnă HRISTOS. Deci IC XC este prescurtarea numelui Iisus Hristos (monograma).
- NIKA, scris într-un singur cuvânt, este de la verbul NIKAΩ (NIKAO înseamnă "a învinge", "a birui", în limba greacă).
IC XC NIKA înseamnă: IISUS HRISTOS INVINGE sau Iisus Hristos Biruitorul!
Epistola I Corinteni 15, 54-57:
"Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?". Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos."

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor