Incepe Postul Nasterii Domnului

 Dupa randuiala Bisericii Ortodoxe, inceperea postului este marcata de Lasatul secului. Este ultima zi in care se pot consuma mancaruri de dulce. In familiile crestine este un bun prilej de a fi impreuna la masa, de a manca fel de fel de bunatati dupa pofta inimi si a pantecelui. Finii se intalnesc cu nasii, rudele se impaca, familiile se intalnesc pentru o ultima masa copioasa inainte de un mare praznic. Pe vremuri in comunitatile traditionale era ceva obisnuit, mult asteptat si respectat cu sfintenie. Pregatirea pentru post se facea impreuna cu toti membri familiei. Se aduceau bucate deosebite, se petrecea cu veselie, dansau, cantau, isi cereau iertare unii de la altii, iar din ziua urmatoare incepeau a posti fiecare dupa putinta. Chiar si vasele se spalau si erau inlocuite cu cele in care urma a se gati doar mancaruri de post. Se stia, de asemenea, ca in perioada postului nu se fac nunti sau alte petreceri cu mancare multa, bautura, muzica si dans. Postul care urmeaza este o perioada de indreptare duhovniceasca, de ridicare din caderile cotidiene.
Nu este doar o abtinere de la anumite mancaruri ci este mai cu seama o straduinta de infranare de la pacate. Mania, lacomia, ura si toate celelalte patimi pot fi mai usor potolite prin infranarea de la mancare. Zicea Sfantul Ioan Gura de Aur: Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru, asadar postul este o infranare de la toate cele lumesti si o cugetare mai adanca la cele duhovnicesti.
Postul intareste trupul si curateste sufletul, lungeste zile omului, aduce sanatate exterioara si interioara, echilibreaza si restaureaza chipul lui Dumnezeu in om. Pentru praznicul Nasterii Domnului se lasa sec in data de 14 noiembrie, de ziua Sfantului Filip, iar din 15 noiembrie si pana la Craciun, crestinii postesc si se intaresc in rugaciune.
Impacarea cu ceilalti este esentiala pentru a pune inceput bun, caci nu se poate curati ogorul inimii cand neghinele urii, ale maniei si ale razbunarii si-au facut radacini adanci acolo. Nu se poate inalta cel ce nu-si iarta fratele si nu-si iubeste aproapele. Este o lege a compensarii, care se aplica fara indoaiala: primesti cat daruiesti, iubesti cat daruiesti. Nu poti primii Harul Duhului Sfant si iertarea, daca tu, la randul tau, nu ierti din inima pe fratele care ti-a gresit. Nu intamplator rostim in rugaciunea Domneasca si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Masura cu care iertam este moneda de schimb in iertarea pe care speram sa o primim.
M-am uitat in jur si m-am intristat. Parca anul acesta a inceput mai devreme ca niciodata impodobirea brazilor, a rafturilor cu decoratiuni si bunatati pentru ziua si masa de Craciun. Lumea pare ca a uitat insemnatatea acestei sarbatori. Totul este doar consum, sclipici, mancare, bautura si voie buna. Nimic nu te mai duce cu gandul la Dumnezeu. Nimic nu te indeamna la post, ci toate te invita la consum excesiv. Asa sunt sarbatorile par a spune toate privirile, prin urmare sa cumparam si sa impodobim, sa cheltuim si sa ne bucuram.
Dar cat de durabila este aceasta bucurie si cat ajuta sufletului omului?
Doar in Biserici, Manastiri si cateva case de crestini, se fac pregatiri pentru a intampina cum se cuvine Nasterea Domnului. In afara lor, totul e haos si marketing. Putini sunt cei ce inteleg sa idolii lumii acestia au furat din sufletele oamenilor adevarata bucurie care este Hristos. Cu ochii la cozonaci oamenii au uitat de Painea Vietii, care este si ramane pentru totdeauna Hristos. Cu ochii la luminitele din brazi au uitat sa priveasca Rasaritul Cel de Sus. Un lucru este cert: Domnul se naste in casele crestinilor de fiecare Craciun si inviaza de fiecare Paste. Doar El lumineaza si impodobeste deplin sufletul omului. El este bucuria suprema pe care nimic din lumea aceasta nu o poate inlocui.
Post binecuvantat tuturor romanilor de pretutindeni! 

 https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/8930-incepe-postul-nasterii-domnului?fbclid=IwAR0D_Kt0amz0N9fsFBdvtz6xKMX3tgQikkrjnPfq4wKll2VyYCmZ4jJrGi8

 "Super puterea creștinului este iertarea. Această virtute vă îndemn să o cultivați mai ales în post. Nu veți fi mai buni decât ceilalți dacă veți mânca mai puțin. Cel mult veți pierde câteva kg, ceea ce nu ține de scopul postului. Creștinul adevărat va reuși mai ales în această perioadă să devină zid Împotriva răutăților, umbrelă celor aflați în bătaia ploilor și a ninsorilor, haină celor dezbrăcați , hrană pentru cei flămânzi, speranță pentru deznădăjduiți, acoperământ pentru toți oropsiții. Creștinul este invincibil când își pune nădejdea total în Dumnezeu și nu așteaptă nimic în schimb de la oameni. Creștinul poate și trebuie să devină tuturor toate, măcar pe unii să îi câștige. Fiți eroii nevăzuți, cei nebăgați în seamă, totuși cei fără de care lumea aceasta nu ar putea continua să existe. Postiți, dar nu ostentativ, ci în ascunsul cămării voastre. Nu uitați, adevărații eroi sunt cei care învață să moară pentru ceilalți, știind că dincolo îi așteaptă o Înviere (Hristos). Post binecuvântat și iertați orice v-am greșit ca om!"

 

 

”Dumnezeule Cel Prea Înalt, Care eşti slăvit de toată făptura cu cântări de laudă, Cel Ce Te odihneşti pe scaunul slavei, dar nu Te depărtezi nici de scaunele inimilor smerite, Izvorul Cel pururea curgător al bunătăţii, Care adapi din destul brazdele inimilor umilite şi trimiţi la bună vreme lumina şi căldura iubirii Tale de oameni, ca să culegi din lanul sufletelor spicele faptelor bune, Însuţi Îndurate Stăpâne, Oceanul milostivirii întru Care cufundăm toate nădejdile noastre de mântuire, Cel nevăzut de heruvimi, dar arătat de oameni în oglinda Trupului Unuia Născut Fiului Tău, ia aminte la nevredncele noastre rugăciuni şi revarsă din destul tuturor roua milei Tale dătătoare de pace.
De vei căuta la nevrednicia noastră, vom fi după dreptate aruncaţi în focul cel veşnic, căci ca nişte desfrânaţi am vieţuit, îmbrăţişând patimile cele osânditoare ale sufletului şi trupului nostru. N-am plinit poruncile Tale şi totdeauna întru prostia noastră am căutat să aprindem focul patimilor, dar prin aceasta nu am reuşit decât să aprindem focul dreptei Tale mânii şi ne-am supus judecăţii.

Dă-ne şi coiful nădejdii în vremea tulburării gândurilor rele şi întrarmează-ne cu săgeţile rugăciunii de foc, ca să doborâm pe vrăjmaşii cei ce ne necăjesc. Moise a postit 40 de zile şi a primit din mâna Ta tablele legii, însă acum Însuţi scrie cu degetul Tău dumnezeiesc gândurile înţelepciunii Tale, care să ne călăuzească la tot lucrul cel bun. Suntem firi slabe şi lesne biruite de păcat, dar cu braţul puterii Tale ridică-ne deasupra valurilor patimilor noastre şi dă-ne a privi spre adâncurile milostivirii Tale. Pune în inimile noastre dragostea de rugăciune şi cu adierile dorului Tău învăluie sufletele noastre. Învaţă-ne a iubi mai mult curăţia şi mintea noastră o arată tablă a cugetărilor îngereşti scrise cu slovele Duhului Tău înţelepţitor. Să se atingă de inima noastră împietrită scânteia iubirii Tale de oameni şi să o prefacă în ceară în care cu degetul Tău dumnezeiesc să închipui cuvinte iubitoare faţă de aproapele. Greu suferim povara neputineţelor noastre şi adesea ne tânguim fiind biruiţi de vărjmaşii noştri nevăzuţi, dar adâncul milostivirii şi îndurărilor Tale este mare, deci totdeauna sprijineşte-ne cu braţul Tău puternic pe cărarea postului.”

Amin !

 

O PILDĂ LA ÎNCEPUTUL POSTULUI NAȘTERII DOMNULUI (De citit)

Odată, un bătrân a fost întrebat:
– Părinte! Învață-mă cea mai puternică rugăciune pentru câ incepe postul.
Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude.Acum începe si postul si aș vrea să am inima liniștită

Bătrânul, zâmbind, i-a răspuns:
– Doi oameni erau pe o insulă pustie și nu puteau să primească ajutor de nicăieri.
Și s-au rugat – fiecare cât a putut mai bine.

Mai întâi de toate, aveau nevoie de mâncare.

S-au rugat și Dumnezeu a trimis mâncare unuia din belșug, iar celuilalt deloc.

Apoi aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească de vreme.
Unul a găsit o peșteră confortabilă, iar celălalt nimic.

Pentru a pleca de pe insulă era nevoie de o barcă. Unul a găsit o astfel de barcă la mal, iar celălalt, nu.

Când cel care a găsit barca a vrut să urce în ea și să plece de pe insulă, s-a gândit că prietenul său se află în aceeași nenorocire și a decis să-l ia cu el.

Când au plecat din insulă, cel dintâi l-a întrebat pe celălalt:
„De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, Dumnezeu mi-a dat, dar ție nu?”

Celălalt a răspuns:
„Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut ! Pentru că în toată această vreme i-am cerut doar un singur lucru:
Să te ajute pe tine !”

Cea mai puternică rugăciune in post este Iubirea aproapelui !
Fii bun si vei avea pe Dumnezeu in inimă !

Post binecuvantat tuturor !

 "Anul acesta, pentru Postul Crăciunului, am o listă lungă de dorințe.

Îmi doresc să devin câtva din samarineanul milostiv, care nu și-a propus să meargă să facă fapte bune, ci însăși fapta bună era modul lui de viețuire. Iar faptul că a ajutat un nenorocit în cale, a fost doar întâlnirea firească dintre cerere și ofertă…

Îmi doresc să fiu mai tot timpul prezent înaintea lui Dumnezeu, să-i amintesc mereu că sunt carne, indiferent de cât de vegetal aș mânca.

Vreau, asemenea lui Ioan Botezătorul, să-i las pe alții să crească și eu să mă micșorez. Pentru că știu că Dumnezeu ne cercetează numai în stare de smerenie.

Mi-aș dori ca timpul pe care-l irosesc citind etichetele produselor alimentare să-l dedic citirii unui psalm. Și de mai am vreme și de lista ingredientelor, aș vrea să nu mai oftez atunci când ciocolata ce stă se topească-n mână-mi, are și proteine animale…

Aș vrea să văd în căderile fratelui meu o oglindă și nu un tablou. Și să acopăr oglinda aceea cu o năframă imaculată, așa cum făceau bunicile noastre pe la vreun priveghi.

Îmi doresc să pot fi odihnă pentru cât mai mulți dintre cei prea mici, astfel ca venirea Lui să mă găsească pat moale.

Pe toate mi le doresc să fie nu numai „în acest post”, ci, mai ales „din acest post”.

Și-apoi să vină Crăciunul!"

 Despre cele mai mari trei lucruri din viață
-Sf. Nicolae Velimirovici -
 
Mi-aţi pus trei întrebări, şi anume: Care este cel mai mare gând vrednic de om?
Care este cea mai mare grijă vrednică de om?
Şi care este cea mai mare aşteptare vrednică de om?
A se gândi la purtarea de grijă a lui Dumnezeu în viaţa omenească e cel mai mare gând vrednic de om.
A se îngriji de mântuirea sufletului e cea mai mare grijă vrednică de om.
A aştepta moartea e cea mai mare aşteptare vrednică de om.
Cum trebuie să vă gândiţi la purtarea de grijă a lui Dumnezeu în viaţa omenească? Trebuie să luaţi ca măsură legea morală a lui Dumnezeu. Urmând acestei măsuri, să priviţi ce se întâmplă în viaţa oamenilor pe care îi cunoaşteţi şi cu care sunteţi în legătură. Acesta nu este totdeauna lucru uşor, fiindcă pricinile sunt uneori îndepărtate şi ascunse în trecutul îndepărtat al unui om, iar alteori se pot afla numai în viaţa părinţilor lui.
Mărturisirea creştină se întemeiază pe descoperirea acestor pricini. Şi legea Domnului este lumină ce luminează ceea ce se întâmplă cuiva.
Cum trebuie să vă îngrijiţi de mântuirea sufletului? Ca să nu vă mai înşir, citiţi Evanghelia şi întrebaţi Biserica. Omul n-are bun mai mare pe această lume ca sufletul. Şi tocmai acest cel mai mare bun este singurul pe care îl poate scăpa de pieire şi moarte. Tot restul, ce nu e om, ci al omului, dintre cele pe care le preţuieşte şi le păstrează omul, fără putinţă de scăpare piere şi moare. Sufletul omului este în ochii lui Dumnezeu un lucru mai de preţ decât întreaga lume materială, după cuvântul lui Hristos: „Ce-i va folosi omului dacă va dobândi întreaga lume, iar sufletul său şi-l va pierde?”. Aşadar, nu poate fi mai mare grijă vrednică de om ca grija mântuirii sufletului său.
Cum trebuie aşteptată moartea? Ca ostaşul în război. Sau ca elevul care se pregăteşte cu grijă, aşteptând în orice clipă ca profesorul să îl cheme la ascultat. De neîncetata pomenire a clipei morţii ne-a amintit şi Mântuitorul în pilda despre bogatul care făcea hambare noi şi se pregătea s-o ducă bine multă vreme pe pământ, dar i s-a zis pe neaşteptate: „Nebunule, în această noapte vor smulge de la tine sufletul tău, iar cele ce le-ai pregătit ale cui vor fi?”.
De ce e gândul la purtarea de grijă a lui Dumnezeu în viaţa oamenilor cel mai mare gând vrednic de om? Fiindcă el aduce omului înţelepciunea şi fericirea.
De ce e grija pentru mântuirea sufletului cea mai mare grijă vrednică de om? Fiindcă sufletul e cel mai mare bun de pe pământ, şi e firesc ca celui mai mare bun să-i trebuiască închinată cea mai mare grijă.
De ce e aşteptarea morţii cea mai mare aşteptare vrednică de om? Fiindcă aşteptarea morţii curăţă conştiinţa şi îi dă omului imbold la toată fapta bună. Când un oarecare om vrednic şi bun a fost întrebat ce l-a împins mai mult în viaţă la osteneală şi bună rânduială, a răspuns: „moartea”.

"Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă." Grigore Vieru

 "Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă." Grigore Vieru