A iubi înseamnă a ierta, a ierta nu o faptă care este sau ți se pare greșită, a ierta adînc și necontenit, a ierta o dată și pentru totdeauna răul ce se ridică împotriva ta.

 A iubi înseamnă a ierta, a ierta nu o faptă care este sau ți se pare greșită, a ierta adînc și necontenit, a ierta o dată și pentru totdeauna răul ce se ridică împotriva ta.
Iubește pentru a fi iubit și iartă pentru a fi iertat. Dumnezeu, cînd S-a pogorît în lume, mai înainte ne-a iertat, ne-a iertat pentru că L-am trădat in Rai, ne-a iertat pentru că ne-am îndepărtat de poruncile pe care ni le-a descoperit prin proroci, ne-a iertat pentru că nu L-am primit pe Fiul Său, că L-am răstignit. Pentru toate ne-a iertat . Ne-a iertat- pentru că ne-a iubit. Și noi sîntem datori să răspundem cu aceeași dragoste. A iubi înseamnă a ierta. Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca și noi, fiecare la rîndul nostru, să facem același lucru cu aproapele nostru... Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui, și asemenea lui Dumnezeu sîntem cînd iertăm.  Ieromonah Savatie Baștovoi

Din ce pricină păcătuim?

 In căutarea binelui, omul, înșelat din necunoștință, face o alegere rea a celor încredințate lui, adică alege în locul binelui adevărat ceea ce este socotit a fi bine, către care tinde nu prin fire, ci îl preferă împotriva firii din slăbirea judecății.

 ricina pentru care omul păcătuiește este înșelarea lui în căutarea binelui, de a cărui desfătare însetează și pe care o caută. Despre aceasta, Sfântul loan Damaschin zice: „Și al celor rele început și sfârșit este binele, căci pentru bine sunt toate, și câte sunt bune și câte sunt potrivnice, căci și pe acestea le facem însetând de bine, căci nimeni nu face ceea ce face privind spre rău, fiindcă răul nici nu are existență, ci este o lipsă de existență, având existență pentru bine, și nu pentru sine. Căci tot ceea ce există fie este pentru bine, fie pentru că este socotit bine”.

În căutarea binelui, omul, înșelat din necunoștință, face o alegere rea a celor încredințate lui, adică alege în locul binelui adevărat ceea ce este socotit a fi bine, către care tinde nu prin fire, ci îl preferă împotriva firii din slăbirea judecății. Dar fiindcă binele este iubit și dorit prin fire, omul care alege binele care nu este prin fire bine, ci este doar crezut bine, fiindcă alege un bine dorit contra firii, un bine care nu este creat de Dumnezeu, prin urmare răul, acel om păcătuiește.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 51)

 https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/din-ce-pricina-pacatuim