8 exerciții împotriva osteocondrozei cervicale

 8 exerciții împotriva osteocondrozei cervicale.

1. Coborâți bărbia până la gât. Întoarce-ți capul la dreapta și la stânga. Repetați de 5-8 ori.

2. Înclină-ți capul spre dreapta ca și cum ai încerca să ajungi la umăr cu urechea - de 5 ori la dreapta, de 5 ori la stânga.

3. Apăsați-vă fruntea pe palma și încordați mușchii gâtului. Faceți acest exercițiu de 3 ori timp de 7 secunde.

4. Bărbia dreaptă, pune mâinile pe ceafă. Apăsați partea din spate a capului pe mâini de 3 ori timp de 7 secunde.

5. Împășește-ți mâinile în degete, adu-le sub bărbie. Apăsați bărbia pe mâini de 3 ori timp de 7 secunde.

6. Capul drept. Depășind rezistența mușchilor încordați ai gâtului, apăsați bărbia pe fosa jugulară. Vârful capului este tras în sus.

7. Încordând mușchii gâtului, apăsați tâmpla stângă pe palma stângă (de 3 ori timp de 7 secunde). Acum apăsați tâmpla dreaptă pe palma dreaptă (de 3 ori timp de 7 secunde).

8. Ridicați ușor bărbia. Întoarce-ți din nou capul la dreapta de 5 ori, apoi la stânga de 5 ori.

sursa- Barbara O'Neill✅️

CELE 15 LUCRURI LA CARE SA RENUNTI PEMTRU A FI FERICIT:

 

CELE 15 LUCRURI LA CARE SA RENUNTI PEMTRU A FI FERICIT:

1. Renunta la trecut. "Fa pace cu trecutul." "Iertarea este un verb. Cand te gandesti la persoanele care ti-au facut rau, sa simti pace si compasiune."

2. Renunta la temeri. "Imi era frica de orice. Imi era frica de viata, sa fiu vulnerabila, sa fiu vazuta." "Daca Da Vinci se ascundea, daca Picasso se ascundea, lumea nu mai era asa."

3. Renunta la convingerile limitative. "Nu trebuie sa cred chiar totul ce aud in jurul meu." "Pune sub microscop tot ce gandesti."

4. Renunta sa cauti scuze. "De multe ori noi nu stim ca scuzele sunt scuze." "Am folosit scuze multe, in loc sa folosesc motivatia".

5. Renunta la rezistenta fata de schimbare. "Imbratiseaza schimbarea, la servici, acasa, in gandire. Daca nu o faci, te vei plafona si vei fi foarte nefericit." "In momentul in care am decis sa fac schimbarea, desi imi era foarte frica, mi-am dat seama ca nu este lumea atat de intunecata pe cat credem noi, ca pericolele nu sunt la tot coltul- mintea creeaza foarte multe scenarii". "Trebuie sa intelegi ca frica nu este reala." "Frica nu este de la Dumnezeu. Atat de mult am trait in frica, incat Iubirea- am descoperit prin propria experienta- ce este cel mai real lucru din lume, imi devenise ceva care parca nu este real, si frica, care este o iluzie, pare atat de palpabila si reala." "Total opuse frica si Iubirea". "Invata sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa vezi cate lucruri frumoase ai sa creezi pentru tine si pentru cei din jur".

6. Renunta la invinovatire. "Sentimentul de invinovatire de trage atat de jos". "Trebuie sa inveti sa ierti nu numai pe cei din jur, dar si pe tine, sa intelegi "eu atat am stiut la momentul respectiv"".

7. Renunta la a te mai plange. "Noi nu vrem sa ne asumam responsabilitate pentru propria noastra viata, pentru cum arata lucrurile. Si pentru ca eu vreau ca tu sa-mi schimbi viata, bineinteles ca incep sa ma plang, fiindca tu nu faci ceea ce imi doresc eu sa faci. Si cum ai putea tu sa faci ceea imi doresc eu? Viata mea este a mea si viata ta este a ta si fiecare trebuie sa ne asumam responsabilitate pentru gandurile noastre, pentru trairile noastre, pentru unde suntem. (Cu ce inlocuiesti a te plange cand ai o nemultumire foarte mare?) "Trebuie sa ai incredere ca totul se intampla pentru tine, nu tie." "Am invatat sa spun multumesc la toate, ca-s bune, ca-s rele, toate ma ajuta pe mine sa devin o persoana mai buna."

8. Renunta la luxul de a mai critica. "Noi ne criticam foarte mult pe noi insine si de asta ii criticam foarte mult si pe cei din jur." "Un scriitor care era la sfarsitul vietii lui spunea cum uitandu-se in jurul lui vedea numai sfinti si sfintenie. Nu pentru ca lumea se schimbase, ci pentru ca devenise atat de pur, inima lui era atat de curata." "Ar trebui sa ne puna pe ganduri daca ne plangem si criticam."

9. Renunta sa-ti traiesti viata conform asteptarilor celorlalti. "Ai drumul tau si nu stii niciodata ce se intampla dincolo de usile inchise."

10. Renunta la convingerile autodenigratoare. "Cum ne sunt gandurile, asa ne va fi si viata." "Gandurile mele erau foarte toxice si din cauza asta viata mea era foarte toxica. In momentul in care am inceput sa schimb modul in care ma vedeam eu pe mine, cum imi vorbeam eu mie si despre mie, am vazut ca lucrurile se schimba si cei din jur ma trateaza altfel." "Lumea te vede asa cum te vezi tu pe tine."

11. Renunta la control. "Lasa lucrurile sa curga." " Sa renunti la frica si sa intelegi ca vor veni oameni in viata ta, oameni care poate te vor ajuta, oameni care poate iti vor face rau, tu sa ai incredere ca este ceva in lumea asta care are grija de tine".

12. Renunta la nevoia de a avea intotdeauna dreptate. "Cu ce te ajuta ca ai tot timpul dreptate, daca relatiile se deterioreaza?"

13. Renunta la nevoia de a-i impresiona pe ceilalti. "Noi nu stim asta (ca suntem foarte valorosi). Avem impresia ca trebuie sa-mi pun o anumita eticheta, sa am o anumita masina, sa arat intr-un anumit mod, ca asta ma face valoros". "In Malaysia, traind acolo, toata lumea voia sa il impresioneze pe CEO-ul companiei si la incpeput, voiam si eu sa il impresionez. Dar m-am plictisit, ca mi-am dat seama ca pierdeam foarte multa energie si foarte mult timp, mai bine ma concentrez eu pe ce imi place mie, ca mie asa de mult imi place ce fac"."Facand lucrurile cum le fac eu, asta a atras atentia si asta a impresionat, fara ca eu sa mai incerc".

14. Renunta la etichetare. "Cat este de important sa te uiti dincolo de etichete", "sa cunosti fiecare om asa cum este, nu asa cum crezi tu". "Toti suntem suflete. Sa ma uit eu in sufletul tau, tu in sufletul meu si sa vezi ce frumoase vor fi relatiile noastre". "De-a lungul vietii si copilariei mai ales, au fost puse foarte multe etichete asupra mea, mi-am dat seama cat este de dureros." "Este foarte dureros. Eram un copil, dar simteam: "dar eu sunt mai mult de-atat! De ce ma vedeti doar asa?"

15. Renunta la atasamente. "Multa lume percepe atasamentul ca si cum ar fi iubire."(...) Iubirea nu are nicio legatura. Atasamentul vine din frica, frica ca ai sa pierzi acei oameni, acele locuri." "Eu pot sa iubesc si de la distanta, nu trebuie sa am totul, sa pun mana pe acele lucruri, pe acele persoane, Iubirea curge lin si trebuie sa o lasi sa fie prezenta". "Iubirea elibereaza, ego tine." "Noi incercam sa ne tinem si de viata. Totul trece in viata, nimic nu este permanent." "In momentul in care te relaxezi, incepi sa-ti traiesti viata intr-un mod frumos si esti prezent" (...) "si fiecare experienta va fi mai intensa, mai plina de esenta".

•"(In interiorul meu) simt ca se nasc lumi intregi".

• "Sa faci ceea ce-ti spune sufletul tau, inima ta. Cateodata sa mergi in intuneric, dar sa ai incredere. Asta este credinta."

•"Cat este de important sa fii autentic, sa-ti asculti vocea interioara si sa fii cine te-a creat viata ta sa fii".

7 LUCRURI CARE AFECTEAZA FRECVENTA TA VIBRATIONALA, DIN PUNCTUL DE VEDERE AL FIZICII CUANTICE

 In fizica cuantica totul e Energie - Vibratie.
Suntem Fiinte care vibram in diferite Frecvente.
Fiecare Sentiment este echivalentul unei Vibratii, in lumea "vibrationala ".
Exista doar doua tipuri de vibratii:
-vibratiile pozitive si
-vibratii negative.
Fiecare sentiment pe care il aveti emite vibratii specifice respectivului sentiment - pozitive, daca sentimentul este pozitiv,
- negative, daca sentimentul este negativ.
1- GANDURILE
Fiecare GAND emite o anume Frecventa catre Univers, Frecventa care intotdeauna se intoarce la cel care a emis acel GAND.
Daca GANDURILE tale sunt de tristete, frica, indoiala (in special fata de tine), ura, invidie, etc, toate acele Vibratii Negative care insotesc acele GANDURI, se intorc la tine.
De aceea este foarte important sa ai grija de calitatea gandurilor tale.
Invata sa cultivi un mod de gandire pozitiv.
2- COMPANIILE
Persoanele de care te inconjori au o influenta directa asupra Frecventei tale Vibrationale.
Daca alegi sa ai in preajma persoane vesele, pozitive, hotarate, tu de asemenea vei intra in Vibratia lor.
Daca insa alegi sa te inconjori de oameni care au tot timpul reprosuri de facut, tristi, pesimisti, bolnavi, invidiosi,...ai grija! Oamenii aceia nu vor face decat sa-ti scada vibratia, iar ca si consecinta, vor face ca Legea Atractiei sa nu functioneze in favoarea ta.
3- MUZICA
MUZICA este un "instrument" incredibil de puternic.
Daca asculti MUZICA care-ti vorbeste doar despre moarte, tristete, tradare, abandon, ar fi bine sa stii ca toate acelea interfereaza in Vibratia ta.
Acorda mare atentie versurilor MUZUCII pe care o asculti.
Aminteste-ti:
Tu atragi in viata ta exact acele lucruri cu care rezonezi.
4- CEEA CE VEZI
Cand vezi programe, tv. spre exemplu, care abordeaza violenta, nenorociri, catastrofe, trădări, etc, creierul tau accepta acele imagini ca pe o realitate si elibereaza in corpul tau un proces chimic care afecteaza Frecventa ta Vibratorie.
Priveste lucruri care te fac sa te simti bine, care sa te ajute sa Vibrezi intr-o Frecventa mai Elevata.
5- AMBIENTUL
Fie acasa, fie la locul de munca (unde petreci o mare parte din timpul tau), daca mediul este unul dezorganizat si murdar, acesta iti va afecta Frecventa Vibrationala.
Imbunatateste mediul in care traiesti, curata-l si fa-l unul in care sa te simti bine.
Arata-i Universului ca esti apt sa primesti mult mai mult.
Ai grija de ceea ce ai!
6- CUVANTUL
Daca ai obiceiul sa faci reprosuri tot timpul si sa vorbesti rau despre oameni sau lucruri, aceasta afecteaza Vibratia ta.
Pentru a-ti mentine o Frecventa elevata e fundamental sa elimini aceste obiceiuri din comportamentul tau.
Evita sa faci drame din tot si mai ales, evita sa te victimizezi.
Asuma-ti Responsabilitatea pentru alegerile Vietii tale!
7- RECUNOSTINTA
RECUNOSTINTA influenteaza Pozitiv Frecventa ta Vibrationala.
Ar trebui sa fie un obicei. Si n-ar fi rau deloc, sa il incorporam in Vietile noastre incepand macar de acum.
Incepe sa
FII RECUNOSCATOR pentru tot: pentru tot ceea ce consideri a fi bun, cat si pentru ceea ce consideri ca ar fi mai putin bun, sau chiar deloc.
FII RECUNOSCATOR pentru toate experientele pe care le-ai trait!
RECUNOSTINTA deschide usile prin care lucrurile bune, pozitive, sa curga in viata ta."

Canon de pocăință a celui ce se află în temniță

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum...

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

După care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi şi ne ajută; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai în deşert, că numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)

Slavă... Şi acum...

Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să fiu îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată intru fărădelegi m-am zămîslit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cântarea 1:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Prea mult am păcătuit, Milostive Doamne, prea mult m-am tăvălit în tina păcatului. Dar raza dumnezeieştii Tale milostiviri s-a atins de inima mea, şi m-a îndemnat să mă ridic din cădere şi să alerg cu inima îndurerată către Tine.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Duhul deznădejdii ispiteşte fără încetare sufletul meu, împiedicându-mă să văd calea spre dumnezeiescul liman. Oare cine mă va izbăvi? Oare cine mă va lua de mână? Şi cine mă va povăţui cu blândeţe pe calea mântuirii?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Povara singurătăţii mă zdrobeşte, şi nu este nimeni care să îmi înţeleagă frământările şi durerile. De ce ai ajuns aici, suflete? De ce nu ai ştiut să fugi de păcat, ca să nu fii nevoit să rabzi osânda aceasta?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nimeni din cei ce aleargă la tine, Născătoare de Dumnezeu, nu iese ruşinat; pentru aceasta te rog să nu treci cu vederea durerile mele, ci ca o grabnic ocrotitoare să îmi vii în ajutor.

Cântarea a 3-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Marele Pavel zicea că nici o suferinţă nu îl poate despărţi de Tine. Eu nu găsesc în mine atâta credinţă, dar cred Ţie că nu vei îngădui să trec prin încercări pe care să nu le pot duce.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Păcatul este viu în inima mea, şi am obosit să mă lupt cu cugetele păcătoase. Dar de fiecare dată când simt adierea harului Tău, ştiu că nu sunt singur în războiul pe care îl port. Îţi mulţumesc, Iubitorule de oameni, că nu Te-ai scârbit de păcatele mele şi că nu m-ai lepădat de la faţa Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înainte de a părăsi această temniţă, Te rog să mă ajuţi să părăsesc gândurile cele rele şi obiceiurile cele păcătoase. Care mi-ar fi folosul dacă aş pleca de aici pentru a mă întoarce la răutăţile de dinainte? Ce aş câştiga dacă aş mări povara păcatelor mele?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Celor neputincioşi acoperământ fiind, Preacurată, ţie mă rog: grăbeşte de mijloceşte înaintea Stăpânului să mă învrednicească de mila Sa.

Cântarea a 4-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Nu ştiu să mă rog Ţie, Doamne, nu ştiu să cad înaintea Ta. Şi cine oare m-ar putea învăţa să fiu al Tău, aşa cum păcatul m-a învăţat să fiu al diavolului? Cine, dacă nu Tu, punând în inima mea duhul pocăinţei şi al îndreptării?

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Ajută-mă, Doamne, ajută-mă… E tot ce poate spune sufletul meu. Şi chiar dacă rugăciunea mea este lipsită de putere, nădăjduiesc că o vei auzi, pentru că mare este iubirea Ta de oameni. Ajută-mă, Doamne, ajută-mă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mândria şi iubirea de sine m-au asuprit ca nişte tirani, făcându-mă surd faţă de cuvintele Bisericii Tale. Am căutat voia mea şi am căzut în prăpastie, am căzut între tâlharii cei nevăzuţi. Vino, Doamne, precum bunul samarinean, şi oblojeşte rănile mele cele fără de număr ale sufletului meu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Întristat fiind şi lipsit de cei apropiaţi sufletului meu, îndrăznesc să te rog să îmi fii povăţuitoare pe calea mântuirii. O, întoarce tristeţea mea în bucurie! Preasfântă Fecioară, întoarce tulburarea mea în linişte.

Cântarea a 5-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Tâlhar sunt şi tâlhar aş fi rămas până la sfârşitul vieţii, dacă nu ai fi binevoit să baţi la uşa inimii mele. Intră, Dumnezeule, intră Împărate al slavei. Şi cum nu Te-ai scârbit de ieslea Viflaimului, aşa nu Te scârbi nici de ieslea sufletului meu, care Te aşteaptă ca pe ultima scăpare.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Nu îmi este de nici un folos să măsor mulţimea păcatelor altora, şi să mă văd mai curat decât alţi hoţi, ucigaşi sau păcătoşi care se desfată acum de plăcerile trupeşti. Ci voi vedea numai noianul fărădelegilor mele, păstrând în sufletul meu nădejdea că prin căinţa mea voi primi iertarea lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulţi au intrat în temniţă pentru a fi pedepsiţi pentru păcatele lor, dar au ieşit mai răi şi mai păcătoşi decât au intrat. Ar fi trebuit să le fie loc de ispăşire, dar au nimerit între dascălii fărădelegii, cărora le-au urmat în răutate. Să nu fiu părtaş acestei căderi, Doamne, ci să fiu păzit prin harul Tău şi prin mila Ta !

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu strălucirea luminii tale luminează, Fecioară, sufletul meu cel împilat cu necurăţia, ca întorcându-mă precum fiul cel risipitor să primesc iertarea Părintelui Ceresc.

Cântarea a 6-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Oare voi şti să duc această grea cruce a suferinţei? Oare voi şti să culeg roadele răbdării? Mi-e teamă, Doamne, ca nu cumva din pricina nepriceperii mele durerea mea să nu rămână fără folos.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

De mă voi îndulci în mintea mea cu amintirea dezmierdărilor lumeşti, de voi primi gândurile spurcate care încearcă să gonească cugetarea la cele sfinte, cum se va mai curăţa sufletul meu?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prea mult m-am afundat în fărădelegi, prea mult am trăit ca un necredincios. Destul îţi este, suflete al meu. Până când vei mai bea din paharul pe care ţi-l întind puterile întunericului?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasă a neamului creştinesc, în pustie ai ajutat-o pe Sfânta Maria Egipteanca să rabde arşiţa soarelui şi ispitele diavoleşti. Aşa ajută-mă şi pe mine în ceasul acesta, înţelepţindu-mă şi întărindu-mă în răbdare.

Cântarea a 7-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Vreau să pun început bun mântuirii. Vreau să mă căiesc de păcatele mele. Luminează, Doamne, mintea mea cea întunecată, ca prin spovedanie să primesc iertare de păcate, şi prin pocăinţă să primesc tămăduirea sufletului meu bolnav.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Mai devreme sau mai târziu moartea va pune stăpânire pe mădularele trupului meu. Mi-e frică de moarte, Dătătorule de viaţă, dar mă rog Ţie să sădeşti în sufletul meu nădejdea că păcatele mele vor fi iertate şi că mă voi bucura de frumuseţile cereşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dacă voi muri înainte de a fi izbăvit de lanţurile robiei trupeşti? Oare sunt pregătit să vin înaintea Ta pentru a fi judecat? Nu, Doamne, de aceea mă rog Ţie să îmi dai vreme de pocăinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, am auzit că pe mulţi i-ai scăpat din primejdia morţii, după ce au cerut cu zdrobire de inimă ajutorul tău. Aşa scapă-mă şi pe mine de primejdiile care m-au înconjurat, că tu eşti nădejdea mea în ceasul de grea încercare.

Cântarea a 8-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Având inima împietrită nu am venit la Tine mai devreme, şi în deşert mă chinui să dau timpul înapoi. Am stat departe de lumina Ta, Doamne, şi am iubit întunericul. Dar Te rog primeşte-mă la Tine precum i-ai primit pe cei ce au venit în al unsprezecelea ceas.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Iartă-mă, Dumnezeule, iartă-mă. Ştiu că Tu l-ai fi iertat şi pe Iuda, cel nevrednic de numele de apostol, dacă s-ar fi pocăit de fărădelegea sa. Şi cred că mă poţi ierta şi pe mine, dacă mă căiesc de păcatele mele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu am lacrimi de pocăinţă, şi nici nu ştiu dacă pocăinţa mea covârşeşte păcatele mele. Dar nu nădăjduiesc în mulţimea pocăinţei mele, ci în mulţimea iubirii Tale. Şi nu contenesc să mă rog Ţie: învaţă-mă Tu, Doamne, să mă pocăiesc aşa cum trebuie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Maica Domnului, alerg la tine ca la izbăvitoarea celor necăjiţi, uşurează-mă de povara păcatelor mele, ceea ce dai dezlegare de păcate celor ce se roagă ţie.

Cântarea a 9-a:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

„Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”, a strigat către Tine tâlharul de pe cruce, şi rugăciunea sa i-a fost socotită drept pocăinţă. Şi eu strig către Tine, pomeneşte-mă, Doamne, că tâlhar sunt şi nimic în afară de mila Ta nu mă poate ajuta.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

„Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai”, i-ai răspuns tâlharului, arătând prin aceasta că ai venit să îi mântuieşti nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi care vin la pocăinţă. După mântuirea Ta, Doamne, suspină sufletul meu. Mântuieşte-mă, aşa cum l-ai mântuit şi pe acela şi pe toţi cei care s-au lepădat de fărădelegile lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cred, Doamne, şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, care ai venit în lume ca să îi mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. La picioarele tale căzând ca oarecând desfrânata, mă rog Ţie cu zdrobire de inimă: „Mântuieşte-mă, Fiule al lui Dumnezeu, mântuieşte-mă…”

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, apărătoare şi scăpare a neamului creştinesc. Bucură-te, strig ţie, rugându-te să ceri dumnezeiescului tău Fiu să facă şi cu mine precum a făcut cu tâlharul şi să îmi rânduiască locaş în Împărăţia sa cea cerească.

Rugăciunea celui întemniţat

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit a Te răstigni pentru mântuirea noastră, a păcătoşilor, întinde mâna Ta cea tare şi braţul Tău cel milostiv peste mine, păcătosul Tău rob.

Am păcătuit, Doamne, şi povara păcatelor mă apasă. Am făcut fărădelegi, şi nu sunt vrednic să ridic ochii mei spre Tine. Dar cine altul mă va ridica? Cine altul se va milostivi de mine, dacă nu Tu, Doamne?

Cad în genunchi înaintea Ta şi Te rog: vezi durerea mea, vezi prăpastia în care am căzut şi ridică-mă ca un Iubitor de oameni. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, mântuieşte-mă. Îndreptează paşii mei pe calea mântuirii. Fereşte-mă de căderea în păcat. Ajută-mă să trăiesc sub pavăza sfântului înger care mă ocroteşte de la sfântul botez. Întăreşte-mă să merg pe calea cea strâmtă a virtuţii şi să am puterea de a respinge ispita care mă trage pe calea cea largă a păcatului.

Mult am greşit faţă de alţii, Preabunule Doamne. La Tine toate sunt cu putinţă. Îndreptează Tu, Doamne, ceea ce am stricat eu. Curăţă Tu, Doamne, ceea ce am întinat eu. Vindecă Tu, Doamne, ceea ce am rănit eu.

Ca văzând lucrarea Ta cea binecuvântată să Te slăvesc în toate zilele vieţii mele, până la suflarea mea cea mai de pe urmă. Amin.

Apoi se face otpustul.

„Bunul Simţ, este capacitatea de integrare optimă a fiecărui individ în parte, cu lumea înconjurătoare.”

 

Ce este „Bunul Simţ”

Nu am găsit nicăieri o definiţie scurtă şi atotcuprinzătoare a bunului simţ, ci doar cugetări despre acesta.

Şi asta, probabil, pentru că bunul simţ pare un concept filozofic prea vast şi complex pentru a putea fi enunţat în mod clar şi concis. Vina aparţine în întregime celor care se ocupă cu studiul limbii române, pentru că nu au ieşit în fața naţiunii spre a ne edifica asupra înţelesului ce rezultă din asocierea celor două cuvinte şi cum trebuie să le punem în practică.

Am pus această întrebare în spaţiul virtual românesc şi ajutat de prietenii din diverse grupări de pe internet, am recoltat o serie întreagă de răspunsuri, din care le-am selectat pe cele care mi s-a părut că au reuşit să comprime cât mai mult înţeles în cât mai puţine cuvinte.

Bunul Simţ înseamnă rațiune, Bunul Simţ înseamnă compasiune, Bunul Simţ înseamnă bună înţelegere, Bunul Simţ înseamnă altruism, Bunul Simţ înseamnă armonie, Bunul Simţ înseamnă grijă pentru viitor, prin acţiune în prezent. Bunul Simţ înseamnă conștiință, acea parte a memoriei care păstrează înregistrările faptelor noastre, fie ele bune sau rele.

La încălcarea unei reguli de bun simţ, faci pe cineva să sufere, îl jigneşti, îl deranjezi, îi creezi o stare de disconfort. De-a lungul evoluţiei sale, societatea umană a stabilit o serie de reguli absolut necesare pentru o bună convieţuire între membrii săi. Aceste reguli au fost şi sunt modificate şi adaptate periodic în funcţie de stadiul de evoluţie al societăţii. Regulile de convieţuire pot fi de diverse tipuri: de la cele scrise, adunate în legi, regulamente şi coduri, până la cele transmise oral din generaţie în generaţie, reprezentate de tradiţiile şi obiceiurile locului (sau “ale pământului”).

„Bunul Simţ s-ar putea defini ca fiind atitudinea de a respecta regulile de convieţuire, gândite pe principiul: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”. „Bunul Simţ ne cere ca în orice situaţie să ne comportăm cu respect, față de noi înşine, față de toţi cei din jur, față de natură şi de mediu, față de tot ceea ce înseamnă viaţă şi suport al vieţii”. „Bunul Simţ este o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe, a respectului pentru cei din jur. Acest lucru depinde de educaţia primită în familie şi este o moştenire de la cei care te-au conceput”.

„Bunul Simţ constă în nişte norme în conformitate cu care acţionezi; acestea depind de “background-ul” social din care provii”. Prima definiţie a lui Descartes – ”puterea de a judeca bine şi de a distinge adevãrul de fals, care este tocmai ceea ce se numeşte bunul-simţ sau raţiunea, este în mod natural egalã la toţi oamenii”.

„Bunul Simţ este o sintezã de aspiraţii ce implicã în sine o întreagã filosofie de viaţă care îmbinã dimensiunea cunoaşterii cu cea eticã, cerând şi promovând un cumul de virtuţi morale precum înţelepciunea, onestitatea, echitatea, compasiunea etc. Bunul-simţ amendează întotdeauna aberaţiile inteligenţei precum infatuarea, vanitatea, egocentrismul, autosuficienţa sau intoleranța, oferind bunului-simţ o valoare moralã”.

„Se vorbeşte de Bunul Simţ tradiţional, de cuviinţă şi respectul omului simplu fațã de obiceiuri şi tradiţii, criteriile de evaluare reducându-se numai la evidenţierea calităţilor, fãrã a pomeni nimic, însă, despre defecte”.

„Bunul Simţ reprezintă un etalon al valorilor şi implicit, al criteriilor de apreciere în toate domeniile vieţii sociale ale unei ţări”. „Bunul Simţ reprezintă capacitatea omului, bazată pe experienţa cotidiană, de a judeca şi de a aprecia just oamenii, lucrurile şi evenimentele”. „Prin Bunul Simţ noi înţelegem educaţie-respect-politeţe, deci Bunul Simţ nu se poate reduce doar la respect”. „Bunul Simț înseamnă să ne trăim frumos viața, fără ca prin asta să o facem urâtă pe a altuia!”. „Bunul Simţ este armonizarea gusturilor, adică ceea ce este bun pentru fiecare parte şi pentru sistem, în ansamblu. Pentru ca ceva să fie de bun simţ trebuie să fie bun atât pentru mine, cât și pentru tine şi întreaga comunitate.”

Alexandru Paleologu spunea că „Bunul Simţ este contrariul prostiei, mai mult chiar decât inteligenţa”.

Avem tendinţa să complicăm atât de mult lucrurile simple, încât reușim să le facem să-şi piardă sensul. Putem să afirmăm că un om are Bun Simţ printr-o înşiruire imensă de cuvinte: Iubeşte sincer, se oferă total, se comportă cu demnitate şi e demn de încredere, e cinstit, e sincer, e modest, e onest, e integru moral, e corect, se ţine de cuvânt, se poartă Omeneşte, onorează promisiunea, e plin de consideraţie, e intact sufleteşte, are ţinută Nobilă, e incoruptibil, e conştiincios, repară greşelile făcute, e punctual, e justiţiar, e veridic, e fidel, are stimă, e onorabil, e statornic, e devotat, e loial, e neprihănit, e cuminte, e mândru, e pur, dăruieşte din Suflet, e folositor, e nevinovat, știe să aprecieze, învaţă permanent, e binevoitor, e milos, e amabil, face bine tot timpul, e cuviincios, respectă Legile, respectă totul și pe toată lumea, e agreabil, e apropiat de semeni, e îngăduitor, e cumsecade, e blând, etc…

„Bunul Simţ reprezintă eternul mod de a se manifesta frumos a Omului”. „Bunul Simţ este o formă frumoasă de manifestare a lui DUMNEZEU, prin Oameni, sau forma frumoasă de manifestare a Omului, faţă de DUMNEZEU”. „Cine are Bun Simţ înţelege oamenii, îi iubeşte şi îi ajută, întrucât aceştia sunt făcuţi după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu!”. „Bunul Simţ este o atitudine, o manifestare a calităţilor individuale, măsura culturii şi implicit gradul de civilizaţie”. Bunul Simţ=Bun Simţ=Simț Bun=Să Simţi Bine=Să Simţi Natural. Bine în sensul de Corect, de Natural, din firea OM-ului. Un OM cu Simţ Bun, ştie din instinct sau mai bine zis Intuieşte cu ajutorul acestui Bun Simţ când şi cum trebuie făcut, când și cum trebuie zis….E posibil ca Bunul Simţ să fie strâns legat de Intuiţie…

Bunul Simț = Instinct de conservare = bine faci, bine găseşti = lumea nu conştientizează acţiunile de bun simţ înscrise în matricea individuală a subconştientului = mulţi nu le respectă = mulți dintre cei care le respectă o fac inconştient-involuntar, din instinct de conservare şi de perpetuare a speciei. „Bunul Simţ este acea trăsătură a omului care îi permite armonizarea cu NATURA, cu societatea, cu tot ceea ce îl înconjoară”. „Bunul Simţ, este capacitatea de integrare optimă a fiecărui individ în parte, cu lumea înconjurătoare.”

„Bunul Simţ este un Simţ atât de Simplu/Natural/Firesc încât a-l explica înseamnă deja să ne depărtăm de sensul său real, … este ca o esenţă preţioasă şi are o “valenţă” atât de subtilă încât nu se poate identifica cu societate de azi.”

Acatistul Adormirii Maicii Domnului

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,

Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei, celei ce te sui de la pamant la cer, cantare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem tie Nascatoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinta peste moarte, de toate intamplarile aducatoare de moarte ne pazeste pe noi, ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

 

Icosul 1

Ingerul intai statator, din cer a fost trimis, sa spuna Nascatoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fara de grija si mai inainte sa vesteasca venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Si luminat stralucind inaintea ei stand, a zis asa:

Bucura-te, preavesela Maica a Imparatului;

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, imparateasa cerului si a pamantului;

Bucura-te, preamarita, ca vine cu slava la tine Fiul lui Dumnezeu sa te ia la cer;
Bucura-te, ceea ce esti preamarita, prin vestirea ducerii tale catre Fiul tau si Dumnezeu;

Bucura-te, cea aleasa de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucura-te, sfanta incapere a Cuvantului lui Dumnezeu;

Bucura-te, plinirea vestirii profetilor;

Bucura-te, preacinstita cununa a apostolilor;

Bucura-te, podoaba si stapanirea ocarmuitorilor;

Bucura-te, infrumusetarea arhiereilor si podoaba preotilor;

Bucura-te, povatuitoarea monahiilor, celor inteleptite de Dumnezeu, catre Împaratia cea de sus;

Bucura-te, ceea ce deschizi usile raiului neamului crestinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 2

Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat si Timotei, cel incuviintat cu dumnezeiasca arhierie, vazand ceata apostolilor, adusa cu voia ta de fata pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta, preanevinovati cantau lui Dumnezeu : Aliluia!

 

Icosul 2

Toata faptura cea intelegatoare, impreuna cu capeteniile cetelor ceresti, au venit cu Imparatul lor, Care, in miinile cele incepatoare de viata, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinta fierbinte, cu multe lacrimi a zis catre ea asa:

Bucura-te, Maica Facatorului lumii care te-ai suit la cele fara de grija;

Bucura-te, ceea ce te-ai mutat la largimile cele mari ale cerului;

Bucura-te, ca prin suirea ta, ai sfintit cele patru stihii;

Bucura-te, ca prin mergerea ta, ai veselit cele ceresti;

Bucura-te, ceea ce ai fost primita in frumosul Ierusalim de sus;

Bucura-te, ceea ce cu bucurie ai intrat in locasurile cele nefacute de maini omenesti;

Bucura-te, imparateasa heruvimilor si a serafimilor;

Bucura-te stapana ingerilor si a arhanghelilor;

Bucura-te, mangaierea si izbavirea credinciosilor;

Bucura-te, ajutorul si sprijinirea mostenirii tale;

Bucura-te solitoarea catre Dumnezeu, pentru tot neamul crestinesc;

Bucura-te, intru tot buna si datatoarea tuturor bunatatilor;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 3

Puterea celui de sus a rapit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a intamplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu sa fie de fata si a fost dus la mormantul cel primitor de viata. Deci pentru Toma, fiind desfacut mormantul plecandu-se sa o vada acolo, a cunoscut ca este inaltata la cer si crezand vedeniei sale celei din calatorie prin vazduh, a cantat: Aliluia!

 

Icosul 3

A inteles astfel ucenicul, ca din iconomia lui Dumnezeu i-a fost randuit sa nu se intample sa fie la inmormantarea Maicii Domnului impreuna cu ceilalti. Pentru aceea. bucurandu-se pentru Adormirea ei cea fara de moarte, a zis asa:

Bucura-te, ca ai fost luata de la pamant de Fiul tau;

Bucura-te ca te-ai suit la cele inalte, spre a te indulci de slava lui Hristos;

Bucura-te, ca te-ai suit la cele de sus, inconjurata de toate capeteniile ingeresti si i-ai aruncat lui Toma omoforul tau in vazduh, ca o adeverire, spre marturie;

Bucura-te, ca ai fost purtata de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;

Bucura-te, ca ai fost inaltata cu cantare de mare cuviinta prin portile ceresti, de mai marii puterilor ingeresti;

Bucura-te, ca esti inconjurata si fericita de toti locuitorii cerurilor;

Bucura-te, cer pamintesc, care esti inaltata la locuinta Celui de Sus;

Bucura-te, tronul Domnului, care esti inaltata de la pamant la Imparatia cereasca;

Bucura-te, solitoarea noastra si tare sprijinire la Fiul tau;

Bucura-te, chezasia noastra catre Dumnezeu, spre mantuire;

Bucura-te, imparateasa crestinilor si ajutatoare pentru dobandirea Imparatiei ceresti;

Bucura-te, Maica Vietii, si, dupa Dumnezeu, nadejdea vietii noastre celei vesnice;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

 

Condacul 4

Vifor de ganduri netrebnice si necredincioase, avand in sine evreul Atonie, si vazand pe purtatorii de Dumnezeu apostoli, ducand la mormant cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca sa-l rastoarne. Dar fara de veste, odata cu orbirea, i s-au taiat si mainile, ce au ramas lipite de pat. Acela apoi, prin credinta, Mama a lui Dumnezeu te-a marturisit pe tine cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 4

Auzind tainicii apostoli si singurii vazatori ai Cuvintului pe ingeri cantand inalte cantari, la inmormantarea trupului celui de Dumnezeu purtator, si vrand sa-i dea cinstea cea placuta lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a canta asa:

Bucura-te, ceea ce ai luat bunavestire, pentru mergerea ta la Imparatia Cea de Sus;

Bucura-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;

Bucura-te, ca ai luminat multimea heruvimilor cea prea cinstita;

Bucura-te, ca ai luminat firea serafimilor cea preamarita;

Bucura-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac si Iacov mai inainte inchipuita;

Bucura-te, ceea ce ai fost de profet mai inainte vestita;

Bucura-te, ca ai infrant semetia cea rea a evreului;

Bucura-te, ca ai dat lui vindecare.

Bucura-te, ceea ce ai intors necredinta lui Atonie la credinta;

Bucura-te, ceea ce ai primit pocainta lui;

Bucura-te, ca inalti la cer pe cei ce au iubire si credinta catre tine;

Bucura-te, ca esti izbavitoarea celor ce cu credinta tare cheama numele tau in ajutor;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

 

Condacul 5

Sfintii apostoli, ca niste stele conduse de Dumnezeu fiind in lume imprastiati pentru predicarea Evangheliei, rapiti au fost pe nori prin vazduh si adusi spre inmormantarea Maicii Domnului, pe care cu laude si cu cantare petrecandu-o impreuna cu ingerii cantau: Aliluia!

 

Icosul 5

Vazand vazatorii de Dumnezeu pe Stapanul lor, luand in maini sufletul Maicii Sale si cunoscand ca El este Domnul, s-au nevoit cu cantari sfintite a lauda pe cea binecuvantata si au cantat asa:
Bucura-te, imparateasa, care ai purtat pe Cel ce imparateste peste toate;

Bucura-te, cea ce si tu insati esti purtata de mainile Fiului tau;

Bucura-te, sceptru imparatesc, din dreapta lui Hristos;

Bucura-te, stalparea porumbitei, cea din mina lui Noe;

Bucura-te, toiagul lui Aaron, care a odraslit neputreziciunea;

Bucura-te, crinul cel nevestejit, care a inflorit nemurirea;

Bucura-te, chivotul insufletit de Dumnezeu, al dumnezeiescului parinte David;

Bucura-te, psaltire si alauta preafrumoasa, ce ai ridicat marirea profetiei;

Bucura-te, chivot insufletit, al sfinteniei Domnului;

Bucura-te, viata care ne-ai adus pe noi intru bucurie Domnului;

Bucura-te, cortul cel umbrit de heruvimi;

Bucura-te, Sfanta Sfintelor, cea graita de serafimi;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

 

Condacul 6

Apostolii, purtatori ai cuvantului lui Dumnezeu in lume, dupa ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind asezati la obisnuita masa comuna si luand o parte de paine si inaltand-o in numele Domnului, deodata au vazut de sus pe imparateasa, Nascatoarea de Dumnezeu, impreuna cu ingerii purtatori de lumina si auzind-o, dandu-le lor pace de la Fiul ei si Dumnezeu, au cantat: Aliluia!

 

Icosul 6

Stralucit-a noua de voie Hristos, Soarele dreptatii, din preacuratele tale coapse si prin buna intelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam in neam te-a preamarit. Pentru aceasta si noi te fericim cantand tie:

Bucura-te, pururea Fecioara, ca de toate neamurile in veci esti marita;

Bucura-te prea buna si prea indurata, asupra oamenilor mare ajutatoare;

Bucura-te, ca ai implinit fagaduinta cetei ucenicilor;

Bucura-te, ca prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tau si Dumnezeu;

Bucura-te, privire preadorita si dulce a sfintilor;

Bucura-te, bucuria cea intru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici si a sfintelor fecioare;

Bucura-te, ca treci peste corturile dreptilor din rai;

Bucura-te, ca indreptezi pe toti spre dumnezeiasca slava cereasca;

Bucura-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;

Bucura-te, inceputul mantuirii omenesti;

Bucura-te, imparateasa celor ce imparatesc, dupa Dumnezeu pe pamant;

Bucura-te, Doamna si Stapana celor ce domnesc dupa Domnul si Stapanul cerului;

Bucura-te, cea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

 

Condacul 7

Pe toti, cei ce vor sa intre cu credinta in sfanta ta biserica, Nascatoare de Dumnezeu, pururea ii miluiesti, iar pe cei ce te maresc, de toate asupririle si supararile ii izbavesti. Pentru aceea, si binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeste, invingere asupra potrivnicului ii daruieste si toate cele de mantuire ne da noua, care ne rugam tie, cantand:Aliluia!

 

Icosul 7

Aratat-a faptura noua, aratandu-Se noua Domnul, Facatorul tuturor, prin tine Nascatoare de Dumnezeu; iar tu, avand purtare de grija pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbam Adormirea ta, primeste sa cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasa dintre pamanteni;

Bucura-te, ceea ce esti mai presus de cele pamantesti si de cele ceresti;

Bucura-te, ca te-ai suit mai sus de heruvimi si de serafimi;

Bucura-te, ca ai adunat prin nori ceata apostolilor la inmormantarea ta;

Bucura-te, caci cu puterea lui Dumnezeu, dovedire invederata, dupa inmormantarea ta,

inaintea lui Toma te-ai aratat in vazduh, cand venea pe nori;

Bucura-te, ca prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;

Bucura-te, ca ai dat lui Toma omoforul tau, ca o podoaba de incredintare a mutarii tale;

Bucura-te, ceea ce esti impodobita cu frumusetea tuturor virtutiilor;

Bucura-te, ceea ce ai primit in pantecele tau pe Fiul lui Dumnezeu spre mantuirea oamenilor;

Bucura-te, ceea ce ai inflorit ca un finic cu trupul;

Bucura-te, ca te-ai inaltat ca un cedru in slava cea cereasca;

Bucura-te, pomul vietii, cel sadit in mijlocul raiului celui de sus;

Bucura-te, corabia cea intelegatoare, ce te-ai inaltat din potopul mortii, la cele de sus;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu nu lasi pe noi!

 

Condacul 8

Ca pe un soare intru cele de sus, stiindu-te pe tine, stapana aleasa, suita de Fiul tau inauntrul frumusetilor celor mai presus de fire si a bunatatilor celor nespuse din ceruri, fiind tinuta cu placere in mainile Lui si cu bucurie stand la dreapta lui cea incepatoare de viata, pururea cantam Lui: Aliluia!

 

Icosul 8

Cu totul fiind ridicata la cele ceresti, iar pe cele pamantesti nelasandu-le Maica lui Dumnezeu, de mainile Fiului tau ai fost purtata intru cele nepatrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasa si cu totul luminata ai intrat, de heruvimi si de toate puterile ceresti fiind inconjurata si cantandu-ti-se unele ca acestea:

Bucura-te, al carei sfant suflet se salasluieste in Sionul cel de sus si prealuminat;

Bucura-te, al carui trup nestricacios se preamareste, impreuna cu sufletul;

Bucura-te, ceea ce ai intrat in cetatea cea imparateasca a Atottiitorului;

Bucura-te, ceea ce te-ai inaltata in raiul cel frumos, sadit sus in ceruri;

Bucura-te, ceea ce te-ai mutat in cetatea impodobita cu pietre stralucitoare;

Bucura-te, ceea ce esti dusa in cetatea cea inconjurata de ostile cele preainalte;

Bucura-te, ca esti luata mai presus de ceruri de Fiul tau, cu buna cuviinta dumnezeiasca;

Bucura-te, ca esti mai cinstita decat toate mintiile cele nematerialnice ale ingerilor;

Bucura-te, ceea ce duci rugaciunea celor credinciosi, la Fiul tau si Dumnezeu;

Bucura-te, ceea ce te rogi neincetat pentru noi la scaunul fiului tau si Dumnezeu;

Bucura-te, solitoarea catre Dumnezeu, pentru mantuirea lumii;

Bucura-te, aparatoarea neamului crestinesc, daruita de Dumnezeu;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

 

Condacul 9

Toata firea ingereasca te inalta pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, iar neamurile omenesti te maresc, ca pe o maica a lui Dumnezeu si serbeaza preacinstita Adormirea ta, imparateasa. Caci pamantenii prin tine se impreuna cu cele ceresti, iar noi intr-un glas cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 9

Cuvintele inaripate ale profetilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem implinite intru tine, Nascatoare de Dumnezeu. Caci cu adevarat, ai nascut noua pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezand taina Cuvantului lui Dumnezeu cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, inceputul cel deplin al legii si al profetilor;

Bucura-te steaua lui Iacov, cea prevestita de Varlaam;

Bucura-te, patul marelui Imparat, cel vestit de Solomon;

Bucura-te, lana cea rourata de Iisus, preainchipuita de Ghedeon;

Bucura-te, rugul cel nears, mai inainte vazut de primitorul legii, Moise;

Bucura-te, munte sfant, privit de barbatul doririlor;

Bucura-te, scara cereasca, vazuta de Iacov;

Bucura-te, usa pecetluita si neumblata, mai inainte vazuta de Iezechiel;

Bucura-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai inainte aratat psalmistului David;

Bucura-te, taina ce s-a prezis de profeti in multe chipuri;

Bucura-te, ca intru tine s-au inchipuit cuvintele prezise, ale tuturor profetiilor;

Bucura-te, ca ai primit toata iconomia Celui de sus, pentru mantuirea lumii;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

 

Condacul 10

Vrand sa mantuiasca lumea, Domnul tuturor, din neamul pamantenilor te-a ales pe tine Maica pentru Sine. Facandu-se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorase si cu Sine te-a ridicat si pe tine, spre a petrece in slava cea vesnica si a Împaratiei, impreuna cu Dansul fara de sfarsit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toti: Aliluia!

 

Icosul 10

Zid esti credinciosilor, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara. Si aparatoare tuturor celor ce alearga, la tine, Preacurata, caci tu te-ai mutat la ceruri, ca sa fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toti care canta tie:

Bucura-te, cetatea marelui Imparat, asezata deasupra muntilor ceresti;

Bucura-te, zid si acoperamant, ce nu te ascunzi de la a noastra staruinta;

Bucura-te, ca ajuti pe cei credinciosi sa biruiasca uneltirile dusmanilor;

Bucura-te, ca ai infrant multimea agarenilor;

Bucura-te, pazitoarea cea neclintita a ortodocsilor;

Bucura-te, imprastierea ereticilor;

Bucura-te, ca ne esti pace si bucurie;

Bucura-te, ca ai calcat iadul cel atotpierzator;

Bucura-te, cununa aleasa a celor ce cu mintea intreaga lupta impotriva pornirilor trupului;

Bucura-te, preamarirea cea mult pretuita a nevoitorilor mucenici;

Bucura-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuviosi;

Bucura-te, datatoarea bucuriei celei vesnice a monahilor celor ce bine au vietuit;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

 

Condacul 11

Toata cantarea cetelor ingeresti celor insufletite de Dumnezeu lauda Adormirea ta cea preacinstita, ceea ce esti cu totul laudata, stapana imparateasa, de Dumnezeu Nascatoare. Iar noi din inima aducem tie, care esti maica tuturor, smerita noastra rugaciune, impreuna cu ostile ceresti, cantand unuia Dumnezeu, Celui ce dupa vrednicie, te-a preamarit pe tine: Aliluia!

 

Icosul 11

Faclie primitoare de lumina cea adevarata te-ai aratat noua celor de pe pamant. Caci tu luminezi sufletele si le indreptezi spre cunostiinta de Dumnezeu, ale celor ce serbeaza mutarea ta cea cu totul cinstita. Pentru aceasta cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, faclia cea nestricata, a focului celui nematerialnic;

Bucura-te, aurora cea netrecatoare, a luminii celei neinserate;

Bucura-te, luna stralucitoare din Soarele dreptatii;

Bucura-te, lumina ce luminezi si in intuneric;

Bucura-te, faclie pusa in sfesnicul cel preainalt;

Bucura-te, izvorul vietii, cel rasarit din mormant la lumina;

Bucura-te, maica luminii, care calauzesti sufletele celor evlaviosi;

Bucura-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mangai sufletele celor intristati;

Bucura-te ceea ce daruiesti sfarsit bun celor ce nadajduiesc spre tine;

Bucura-te, ceea ce la judecata Fiului tau gatesti credinciosilor tai mostenirea celor din dreapta Lui;

Bucura-te, preafericita, ca prin tine vom fi si noi fericiti, avandu-te pe tine ajutatoare si sprijinitoare in rugaciuni;

Bucura-te, preabinecuvantata din neam in neam, ca Domnul este cu tine, si prin tine cu noi;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!
Condacul 12

Vazand multimile ingeresti harul maririi, in slavitul Tron ceresc, daruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu sederea de-a dreapta Fiului ei si Dumnezeu, i s-au inchinat ei Scaunele si Puterile, au inconjurat-o incepatoriile si capeteniile, i s-au plecat infricosati heruvimii, serafimii si domniile, impreuna cu arhanghelii si ingerii, care smeriti, o preamareau cantand: Aliluia!

Icosul 12

Cantand intru tot cinstita ta Adormire, laudam toti inaltarea ta la ceruri, imparateasa, Maica a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinteste, mareste si miluieste pe toti cei ce cu dragoste te lauda asa:

Bucura-te, ceea ce ai curatit pamantul, cu pasii preacuratelor tale picioare;

Bucura-te, ceea ce ai sfintit vazduhul cu suirea ta la cer;

Bucura-te, ceea ce te-ai suit la inaltimea cereasca;

Bucura-te ceea ce privesti toata frumusetea cea negraita;

Bucura-te, ca sezi intru slava Fiului tau si Dumnezeu;

Bucura-te, ca te bucuri in veci cu Fiul tau si Dumnezeu;

Bucura-te, frumusetea din dreapta Domnului, care infrumusetezi pe toti cei ce in ceruri te fericesc pe tine;

Bucura-te, bucuria tuturor pamantenilor care nadajduiesc spre tine;

Bucura-te, ceea ce esti imbracata in soare, care stralucesti cu harul si cu marirea toata lumea;

Bucura-te, ceea ce te-ai fagaduit a pazi si a mantui pe toti care te cheama din toata inima;

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce esti mai cinstita si de Dumnezeu Nascatoare numita;

Bucura-te, care de la rasarit si pana la apus, esti preamarita de toti credinciosii ortodocsi;

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

 

Condacul 13 (se zice de trei ori)

O Maica prealaudata a Imparatului cerului si a pamantului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vietuieste si dupa moarte, primeste de la noi, la cinstita Adormirea ta, aceasta rugaciune de acum si in viata aceasta si, la vremea mortii noastre, scapa-ne de toata nenorocirea si chinul; si Împaratiei celei ceresti ne invredniceste, imparateasa, pe noi cei care cantam lui Dumnezeu : Aliluia!

 

Apoi care se zice

Icosul 1

Ingerul intai statator, din cer a fost trimis, sa spuna Nascatoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fara de grija si mai inainte sa vesteasca venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Si luminat stralucind inaintea ei stand, a zis asa:

Bucura-te, preavesela Maica a Imparatului;

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, imparateasa cerului si a pamantului;

Bucura-te, preamarita, ca vine cu slava la tine Fiul lui Dumnezeu sa te ia la cer;
Bucura-te, ceea ce esti preamarita, prin vestirea ducerii tale catre Fiul tau si Dumnezeu;

Bucura-te, cea aleasa de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucura-te, sfanta incapere a Cuvantului lui Dumnezeu;

Bucura-te, plinirea vestirii profetilor;

Bucura-te, preacinstita cununa a apostolilor;

Bucura-te, podoaba si stapanirea ocarmuitorilor;

Bucura-te, infrumusetarea arhiereilor si podoaba preotilor;

Bucura-te, povatuitoarea monahiilor, celor inteleptite de Dumnezeu, catre Împaratia cea de sus;

Bucura-te, ceea ce deschizi usile raiului neamului crestinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;

 

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei, celei ce te sui de la pamant la cer, cantare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem tie Nascatoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinta peste moarte, de toate intamplarile aducatoare de moarte ne pazeste pe noi, ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

 

 

 

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu

Preasfanta stapana, de Dumnezeu Nascatoare, departeaza de la noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, trandavirea, uitarea, nerecunostiinta, lenevirea si toate gandurile cele rele si viclene, urate si defaimatoare. Alunga-le de la inimile noastre cele ticaloase si de la sufletele noastre cele intinate si de la mintea noastra cea intunecata. Stinge vapaia patimilor noastre si ne ajuta ca neputinciosi santem. Fereste-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene si de toate faptele cele rele, din noapte si din zi si ne izbaveste de ele. Ca prebinecuvantat si preamarit este numele tau cel sfant, in cer si pe pamant, in vecii vecilor. Amin

Acatistul Maicii Domnului Pentru împăcarea celor învrăjbiţi

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 

Condacul 1:

Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi, şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu multpătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Icosul 1:

Îngerul care binevestise păstorilor din Bethleem naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu zicând: ” Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Iar tu, Maica lui Dumnezeu, neavând unde să îţi pleci capul, căci nu mai era acolo loc de găzduire, ai născut pe fiul tău, cel unul-Născut în peştera şi înfăţişându-l L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale îţi cântăm acestea:

Bucură-te, Ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea-ţi L-ai încălzit;

Bucură-te, că pe pruncul cel dinainte de veci L-ai înfăşat;

Bucură-te, căci pe Ţinătorul lumii la pieptul-ţi L-ai alăptat;

Bucură-te, că peşteră în cer o ai prefăcut;

Bucură-te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;

Bucură-te, că intru naştere şi după naştere Fecioară ai rămas;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 2:

Văzânu-l pe Pruncul cel dinainte de veci înfăşat şi în iesle culcat, păstorii din Bethleem, cei veniţi să I se închine, au vestit cuvântul grăit lor de înger despre acest Copil, iar Maria a păstrat toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Trecând apoi o săptămână, L-au tăiat împrejur după legea lui Israel, ca pe un prunc de parte bărbătească de opt zile; Luând smerenia şi răbdarea ta, de Dumnezeu Născătoare, Îi cântăm Celui veşnic: Aliluia!

Icosul 2:

Cugetarea având-o întărită în Dumnezeu şi ţinând Legea Domnului, în a patruzecea zi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, părinţii L-au adus pe Iisus la Ierusalim ca să Îl închine Lui Dumnezeu şi să dea jertfă, precum s-a scris în Legea Domnului, pentru care îţi cântăm acestea:

Bucură-te, că pe Făcătorul lumii întru împlinirea Legii în templul din Ierusalim L-ai adus;

Bucură-te, că acolo cu bucurie de către bătrânul Simeon ai fost întâmpinată;

Bucură-te, ceea ce între femei una eşti curată şi binecuvântată;

Bucură-te, căci crucea ta, cea cu suferinţe împodobită, cu smerenie o ai purtat;

Bucură-te, că voia cea dumnezeiască niciodată nu ai călcat;

Bucură-te, căci prin tine chipul smereniei şi al răbdării l-ai ivit;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în buciurie întristarea noastră!

Condacul 3:

Întărită cu putere de sus au fost la auzul cuvintelor bătrânului Simeon, cel ce ţi-a grăit, Maică a Domnului: ” Iată, Acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri, iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” Atunci mâhnire mare a străpuns inima Născătoarei de Dumnezeu, ce a strigat cu durere Celui de sus: Aliluia!

Icosul 3:

Având Irod dorinţă să piardă Pruncul, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflau de la magi. Însă din dumnezeiască poruncă vestită în vis bătrânului Iosif de către îngerul Domnului, a fugit întreaga familie sfântă în Egipt şi acolo a locuit şapte ani până la moartea lui Irod, pentru care îţi cântăm cu umilinţă:

Bucură-te, că întreaga strâmtorare a călătoriei o ai răbdat;

Bucură-te, că toţi idolii ţării Egiptului au căzut pentru că tăria Fiului Tău nu o au îndurat;

Bucură-te, că şapte ani printre păgânii cei necredincioşi ai locuit;

Bucură-te, Ceea ce împreună cu Pruncul-Copil, Cel dinainte de veci, şi cu logodnicul tău în Nazaret ai venit;

Bucură-te, ceea ce alături de bătrânul dulgher în sărăcie ai trăit;

Bucură-te, că tot timpul trudindu-te ţi l-ai petrecut;

Bucură-te, Maica a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în buciurie întristarea noastră!

Condacul 4:

Ca un vifor a cuprins-o mâhnirea pe Maica Preacurată, când pe drumul de la Ierusalim, copilul Iisus nu l-au aflat. Pentru aceasta s-au intors în Ierusalim, căutându-L, şi după trei zile L-au aflat în templu şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Iar mama Lui a zis către El: ” Fiule, de ce ne-ai făcut noua aşa? Iată, tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat îngrijoraţi.” Şi El a zis către ei: ” De ce oare să mă căutaţi? oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?” Iar Maica Lui păstra în inima ei toate acesta cuvinte strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Auzit-a Născătoarea de Dumnezeu că Iisus, străbătând toată Galileea, învăţa în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi, tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor şi s-a dus vestea despre el pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. Dar tu Maica Domnului, te-ai scârbit cu inima cunoscând că degrabă va veni ceasul când Fiul tău se va da jertfă pe sine din pricina păcatelor lumii, pentru care te fericim, Maică mult-pătimitoare, strigând:

Bucură-te, ceea ce pe Fiul tău L-ai dat spre slujirea poporului iudeu;

Bucură-te, Ceea ce inima o ai avut îndurerată, dar supusă a rămas voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, că de potopul păcatelor lumea o ai scăpat;

Bucură-te, căci capul şarpelui celui demult l-ai sfărâmat;

Bucură-te, ceea ce pentru Dumnezeu te-ai făcut jertfă vie;

Bucură-te, cea binecuvântată, Domnul este cu tine;

Bucură-te, Maica a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 5:

Propovăduind împărăţia cerurilor pe pământ, Iisus vădea mândria fariseilor, cei ce se credeau a fi drepţi, iar aceştia ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte şi căutând să-L prindă s-au temut de popor pentru că îl socotea prooroc. Văzând acestea,  Maica lui Dumnezeu se îndurera pentru Fiul cel iubit, temându-se să nu-l omoare şi striga cu durere: Aliluia!

Icosul 5:

Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus, iar Caiafa care în anul acela era arhiereu le-a zis: ” Ne este mai de folos sa moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.” Şi din ziua aceea s-au hotărât ca să-L ucidă; şi noi strigăm către tine Preacurată:

Bucură-te, că pe al lumii Mântuitor L-ai născut;

Bucură-te, ceea ce capul mântuirii noastre te-ai făcut;

Bucură-te, că mai înainte de veci să fii Maica Mântuitorului nostru a fost hotărât;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu ce cu pătimirea te-ai logodit;

Bucură-te, binecuvântată, ceea ce Împărăteasa cerurilor te-ai făcut;

Bucură-te, ceea ce pururea prin rugăciunea ta ne eşti scut;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 6:

Mai întâi propovăduitor al Cuvantului lui Dumnezeu, iar în urmă vânzător, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli, a mers la arhiereui să vândă pe învăţătorul său. Iar aceştia s-au bucurat foarte şi au făgăduit să îi dea argint. Ci tu, Maica lui Dumnezeu, îndurerată pentru Fiul tău preaiubit ai strigat cu amar Celui de sus: Aliluia!

Icosul 6:

Strălucit-a ucenicilor lui Iisus ultima cină, unde învăţătorul le-a spălat picioarele, arătând astfel chipul smereniei, şi le-a grăit: : ” Unul dintre voi mă va vinde, cel ce mănâncă pâinea cu Mine.” Ci noi, împrejur pătimind cu suferinţă Maicii lui Dumnezeu, îi strigăm:

Bucură-te, Maica a lui Dumnezeu, istovită de al inimii chin;

Bucură-te, că toate le-ai îndurat în valea aceasta plină de suspin;

Bucură-te, că în rugăciune liniştea ţi-ai găsit;

Bucură-te, bucuria celor scârbiţi;

Bucură-te, a tristeţilor noastre potolite;

Bucură-te, Ceea ce din tina păcatelor eşti a noastră mântuire;

Bucură-te, Maica a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în buciurie întristarea noastră!

Condacul 7:

La Cina cea de taină, voind să-şi arate Domnul Iisus Hristos iubirea pentru neamul omenesc, binecuvântând a frânt pâinea şi dând ucenicilor a zis: ” Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu” şi luând paharul şi mulţumind le-a dat zicând: ” Beţi din acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”, mulţumind Bunului Dumnezeu pentru negrăita Sa milostivire pentru noi, îi cântăm: Aliluia!

Icosul 7 :

Semn nou al milostivirii Sale a arătat Domnul Ucenicilor Săi făgăduind să le trimită pe Duhul sfânt, Mângâietorul, carele de la tatăl purcede şi va mărturisi despre El. Iar ţie Maică a lui Dumnezeu, de două ori sfinţită de Sfântul Duh îţi strigăm:

Bucură-te, ceea ce eşti al Duhului Sfânt sălaş;

Bucură-te, că eşti prealuminat lăcaş;

Bucură-te, cea în care Dumnezeu Cuvântul şi-a găsit încăpătoare cămară;

Bucură-te, ceea ce ai rodit dumnezeiesc mărgăritar;

Bucură-te, să ne deschizi uşile raiului prin naşterea ta;

Bucură-te, că prin tine semnul milostivirii lui Dumnezeu ne-ai arătat;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 8:

Străin şi amar ne-a fost cuvântul, cum printr-un sărut Iuda Iscarioteanul l-a vândut pe Invăţătorul şi Domnul său, iar oştenii cu căpetenia şi slugile iudeilor L-au prins pe Iisus, L-au legat şi L-au dus mai întâi la Anna, mai marele preoţilor iar, apoi, la Caiafa-arhiereul. Iar Maica lui Dumnezeu aşteptând împlinirea sfatului aducător de moarte pentru Fiul Său Cel iubit, striga Celui de sus: Aliluia!

Icosul 8 :

Mai-marii iudeilor L-au dus cu toţii pe Iisus în pretoriu, la Pilat din Pont, învinuindu-l a fi răufăcător; iar Pilat întrebându-L, le-a răspuns că nu găseşte nici o vină la dânsul, pentru care îţi strigăm:

Bucură-te, că de mâhnire inima ţi-a sfâşiat;

Bucură-te, că pentru fiul tău lacrimi ai vărsat;

Bucură-te, ceea ce fără de cârtire ca o roabă a Domnului toate le-ai îndurat;

Bucură-te, că ai suferit şi ai plâns;

Bucură-te, Împărăteasa a cerurilor şi a pământului, care rugăciunile robilor tăi le primeşti;

Bucură-te, căci vas plin de harul Duhului Sfânt eşti;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 9:

Toate nemurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, Stăpâna şi Maica Izbăvitorului nostru ceea ce prin naşterea ta ai adus bucurie lumii întregi, iar mai în urmă amărăciune adâncă te-a cuprins, văzând pe Fiul tău cel preaiubit fiind dat spre batjocură, bătaie şi la moarte. Ci noi, cu umilinţă îţi aducem cântare ţie, Preacurată, cântând Dumnezeului celui atotputernic: Aliluia!

Icosul 9:

Ritorii cei mult-grăitori nu pot a spune toate patimile îndurate de tine, Mântuitorul nostru, atunci când oştenii, împletind cununa din spini, Ţi-au pus-o pe cap şi Te-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, zicând: „bucură-te, regele iudeilor”, şi-Ţi dădeau palme. Ci, noi, Maică a lui Dumnezeu, cunoscând suferinţele tale îţi strigăm:

Bucură-te, că pe acela pe care L-ai alăptat, muncint fiind L-ai zărit;

Bucură-te, că încununarea Lui cu spini ai privit;

Bucură-te, ceea ce patimile Sale împreună cu El ai pătimit;

Bucură-te, că părăsit de toţi ucenicii săi L-ai ştiut;

Bucură-te, că osândit de judecătorii nedrepţi L-ai văzut;

Bucură-te, ceea ce una eşti curată şi preabinecuvântată între femei;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 10:

Voind să îl scape pe Iisus, Pilat le-a grăit iudeilor: ” Avem obiceiul să vă eliberăm un întemniţat, voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?”, iar ei au răspuns strigând: ” Nu pe El, ci pe Baraba!” Preamărind pe Milostivul Dumnezeu, care a dat pe Fiul Său Unul născut la moartea pe cruce, pentru a ne mântui de moartea cea veşnică Îi strigăm: Aliluia!

Icosul 10:

Zid şi îngrădire fii nouă, Stăpână, celor care suntem istoviţi de boli şi mâhniri, căci tu însăţi ai primit auzindu-i pe iudei strigând: ” Răstigneşte-L!” Ci, acum, auzi-ne pe noi, cei ce-ţi strigăm:

Bucură-te, Maică a milostivirii, care de la cei ce pătimesc cumplit, toată lacrima o depărtezi;

Bucură-te, ceea ce lacrima de umilinţă ne dăruieşti;

Bucură-te, că pe cei gata să piară în păcate îi mântuieşti;

Bucură-te, că niciodată nu ai rămas de ruşine solind pentru creştini;

Bucură-te, că ne eşti izbăvitoare de patimi;

Bucură-te, ceea ce inimii înfrânte îi dăruieşti bucurii;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în buciurie întristarea noastră!

Condacul 11:

Cântare preaumilită îi aducem Mântuitorului lumii, Cela ce la patimi de bunăvoie a mers, iar crucea şi-a purtat-o pe Golgota spre răstignire, şi stăteau lânga crucea lui Iisus, Maica Lui şi sora Maicii Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena. Deci, Iisus văzând pe Maica sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis Maicii Sale: ” Femeie, iată Fiul tău!” Apoi a zis ucenicului: ” Iată Maica ta!” Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. Ci tu, maica lui Dumnezeu văzând pe Fiul şi Dumnezeul tău pătimind pe cruce, strigai Celui de sus: Aliluia!

Icosul 11:

Lumina mea, Dumnezeule mai înainte de veci şi Făcătorul a toată făptura, Doamne, cum înduri pătimind pe cruce”-aşa grăia plângând Fecioara Preacurată despre naşterea Ta cea străina. ” Fiul meu, mai mărită am fost între toate maicile, dar, vai mie, privindu-te acum răstignit mă aprind cu rărunchii”. Ci noi, auzind acestea, vărsăm lacrimi şi îţi strigăm:

Bucură-te, că de bucurii şi veselie te-ai văduvit;

Bucură-te, ceea ce pe Fiul tău de bunăvoie pătimind pe cruce l-ai privit;

Bucură-te, ceea ce pe Copilul tău mult-iubit plin de răni fiind l-ai zarit;

Bucură-te, Mieluşeaua care Copilul-ţi dus ca pe un miel la tăiere L-ai văzut;

Bucură-te, că pe izbăvitorul de rănile duhului şi ale trupului acoperit de răni L-ai zărit;

Bucură-te, ceea ce fiul tău înviat din morţi L-ai văzut;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 12:

Trimite-ne harul Tău Mântuitorule, Preamilostive, Cela ce pe cruce duhul ţi l-ai dat şi astfel zapisul păcatelor noastre l-ai rupt. ” Iată Lumina Mea cea bună, dumnezeul Meu s-a stins pe cruce”, grăia Fecioara tânguindu-se: ” Grăbeşte, Iosife, intră la Pilat şi cere-i să îl scoată de pe cruce pe învăţătorul tău. Văzându-te plin de răni, fără de nici o slavă dezbrăcat pe cruce fiind, Copilul meu, prin suflet mi-a trecut sabia, după prorocirea dreptului Simeon”-spunea Maica lui Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icosul 12:

Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ne închinăm bogăţiei milelor Tale, stăpâne, ” Făptura Ta vrând să o mântuieşti, moarte ai primit”-grăia Preacurata, ci prin Învierea Ta, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi toţi, care cu umilinţă îi strigăm Maicii Tale Preacurate:

Bucură-te, că pe Domnul Cel Preabun fără de suflare l-ai zărit;

Bucură-te, ceea ce ai sărutat trupul Fiului tău preaiubit;

Bucură-te, că ai primit la lumina ta cum era străpus de moarte şi dezbrăcat;

Bucură-te, ceea ce apoi mormântului l-ai încredinţat;

Bucură-te, că trupul Său în giulgiu nou l-ai înfăşurat;

Bucură-te, ceea ce l-ai văzut înviat;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, Maică prealăudată, ceea ce te-ai istovit de amăraciune, stând lângă crucea Fiului şi Dumnezeului tău, ascultă suspinele şi lacrimile noastre şi ne izbăveşte de mâhniri, boli şi moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduiesc la nespusa ta milostivire şi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Îngerul care binevestise păstorilor din Bethleem naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu zicând: ” Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Iar tu, Maica lui Dumnezeu, neavând unde să îţi pleci capul, căci nu mai era acolo loc de găzduire, ai născut pe fiul tău, cel unul-Născut în peştera şi înfăţişându-l L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale îţi cântăm acestea:

Bucură-te, Ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea-ţi L-ai încălzit;

Bucură-te, că pe pruncul cel dinainte de veci L-ai înfăşat;

Bucură-te, căci pe Ţinătorul lumii la pieptul-ţi L-ai alăptat;

Bucură-te, că peşteră în cer o ai prefăcut;

Bucură-te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;

Bucură-te, că intru naştere şi după naştere Fecioară ai rămas;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

şi Condacul 1:

Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi, şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică a lui dumnezeu multpătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

După aceea zicem această rugăciune:

RUGĂCIUNE:

O, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, ceea ce pentru curăţia ta şi pentru nenumăratele suferinţe îndurate de tine pe pământ, eşti mai presus decât toate fiicele pământului, primeşte suspinele noastre multîndurerate şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, căci alt adăpost şi solire caldă în afară de tine nu avem, ci tu, îndrăznire având către Cel născut din tine, ajută-ne şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale ca fără de oprelişti să ajungem în împărăţia cerurilor, unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta lui Dumnezeu Celui în Treime, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!

Tropar

Despietreşte inimile noastre cele învrăjbite, Născătoare de Dumnezeu, iar năvălirile celor ce ne urăsc le potoleşte şi toată strâmtorarea sufle­tului nostru o conteneşte. Ridicând ochii la icoana ta cea sfântă ne umilim în faţa suferinţei şi milostivirii tale pentru noi şi rănile Ţi le sărutăm, iar de săgeţile noastre care te străpung ne înfricoşăm. Ci tu Maica prea-milostivă, nu ne lăsa să pierim în împietrirea noastră şi din pricina nemilostivirii celor apropiaţi, căci eşti cu adevărat despietrirea inimilor învrăjbite.

Icoana Maicii Domnului „Despietrirea inimilor învrăjbite” (ceea ce de şapte ori a fost săgetată) „Semistrelnaya”, 13 august

Icoana Maicii Domnului „Despietrirea inimilor învrăj­bite” simbolizează proorocirea bătrânului Simeon de Dumnezeu primitorul, care a grăit către Maica lui Dumnezeu: „Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivirea şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Lc. 2,34-3 5)

În Sfânta Scriptură, cifra şapte semnifică plinătatea a ceva, în cazul de faţă a amărăciunii şi a „tristeţii şi durerii inimii”.

Această icoană se mai numeşte şi „Proorocirea lui Simeon”.

In Rusia, copiile acestei icoane s-au preaslăvit prin numeroase vindecări. Astfel, în anul 1830, în oraşul Vologda, s-a stins epidemia de holeră după o procesiune cu icoanele „Semistrelnaya” şi „Semigorodnaia” (Icoana celor şapte oraşe). În faţa acestei icoane se fac rugăciuni şi pentru împăciuirea celor învrăjbiţi. Icoana este prăznuită la 13 august.