Rugăciune către Sfintele Cuvioase Xenia, Matroana și Maria pentru vindecarea de depresie și boli psihice

Rugăciune către Sfintele Cuvioase Xenia, Matroana și Maria pentru vindecarea de depresie și boli psihice

Sfântă Cuvioasă Xenia, primind de la Hristos vindecare și întărire după cumplita întristare și deznădejde ce te-a cuprins după moartea celui care ți-a fost soț, ai hotărât să dăruiești din ceea ce nu ai, trăind pentru aproapele aflat în sărăcie, necaz și strâmtorare, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile „nebuniei” de dragul lui Hristos și astfel ai dobândit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni.

Iar tu, Sfântă Matrona, cea care din pruncie ai fost aleasă, nevederea și nemișcarea trupească făcându-ți-se prilej de vedere a lui Dumnezeu și de zbor spre înaltul cerului duhovnicesc.

După cuvântul Scripturii, „că mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei”, mulțimi de bolnavi și creștini zilnic primeai în casa ta, punându-ți viața în primejdie și înfruntând autoritățile sovietice fără de Dumnezeu.

Pentru aceasta, și după plecarea ta din această lume, mormântul tău binecuvântat loc de pelerinaj a devenit, împlinindu-ți-se prorocia: „Spuneți-mi durerile ca și când aș fi în viață și pe toți vă voi asculta”.

Și tu, Sfântă Nouă Muceniță Maria din Gatcina, care sufereai de cumplita boală Parkinson și de paralizie, în vremurile bolșevicilor urâtori de Dumnezeu te-ai nevoit, credința ai mărturisit și cununa muceniciei ai dobândit.

Pe bolnavii și suferinzii care te vizitau îi îmbărbătai, spunându-le adeseori că depresia e o cruce duhovnicească îngăduită de Domnul acelora care nu știu sau nu vor să se pocăiască și se întorc mereu la vechile patimi, lipsiți fiind de spor duhovnicesc și biciuiți fiind de conștiință.

Răbdarea cu umilință a acestei cruci, le spuneai oamenilor, va topi până la urmă întristarea și Domnul va scoate astfel la iveală adevăratele roade ale pocăinței.

Pentru acestea, sfintelor femei mult-pătimitoare, Dumnezeu v-a arătat pe voi mângâietoare și grabnic ascultătoare a celor în necazuri și în tot felul de boli, suferințe, primejdii și curse.

Iată, venim înaintea voastră cu credință și evlavie, rugându-ne pentru cei care în depresie și în alte boli ale minții și ale trupului și sufletului au căzut.

Cuvioaselor Maici Xenia, Matrona și Maria Noua Muceniță, vă rugăm, cu umilință și credință, luați aminte la starea robilor lui Dumnezeu aceștia (N), care mult se chinuiesc pe ei înșiși și pe cei care îi îngrijesc pe ei din cauza bolilor psihice și a depresiei.

Ușurați-le mâhnirea sufletească, ridicați-le tristețea cea pătimașă, alungați gândurile cele nebunești și conduceți viața lor, la limanul păcii și al odihnei aducându-i pe ei.

Căci nu are cine să le ajute și în multe feluri de primejdii se pun pe ei înșiși și pe cei apropiați ai lor, și în tot felul de tulburări, sminteli și îngroziri petrec.

Ne rugăm vouă, de Dumnezeu dăruitelor, ca să le dăruiți somn acestora care suferă de insomnii, pacea minții acestora care în tulburarea gândurilor rele se amărăsc, ridicarea tristeții celei înnegurate acestora care suferă de deprimare, să le dăruiți ascultare și bunăvoință sărmanilor care întru împotrivire și îndreptățire s-au legat pe ei.

Întru mângâierea pocăinței povățuiți-i pe unii ca aceștia cu mijlocirea voastră, sfintelor cuvioase, și la limanul cugetului smerit călăuziți-i, astfel încât, din primejdia pierderii minții izbăvindu-se, să aducem slavă și mulțumire Preamilostivului Dumnezeu: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

*Rugăciune alcătuită de către PS Episcop Macarie al Europei de NordRugăciune către Sfânta Xenia cea nebună pentru Hristos

O, Sfântă maică Xenia, vieţuind sub acoperământul Celui Preaînalt şi întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni, iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic.

Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia care eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, dar petreci şi împreună cu noi: primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El.

Cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile şi necazurile.

Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii.

Ajută, Sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez şi să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh; băieţii şi fetele să fie crescuţi în credinţă, cinste şi frică de Dumnezeu; dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură; tămăduieşte pe cei neputincioşi; trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi, învredniceşte pe monahi de nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări; întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine.

Că tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul cel în Treime închinat şi minunat întru Sfinţii Săi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Rugăciune către Sfânta Maria de Gatcina

O, preacuvioasă Sfântă Muceniță Maria, lauda îngerilor și a noilor mucenici și mărturisitori slavă.

Privește-ne pe noi, păcătoșii, care te rugăm ca o caldă apărătoare și smerită rugătoare în fața lui Dumnezeu, Celui care cu rugăciune, post, credință și răbdare te-ai arătat.

Tu, având lumina credinței în Hristos, darul înainte-vederii și a facerii de minuni, roagă-L pe Domnul să primească lacrimile și căința noastră, să ne dăruiască nouă (numele) iertarea păcatelor, dragoste nefățarnică de aproapele, tărie în credință, trezvie și viață bine-plăcută lui Dumnezeu.

O, preacuvioasă Maică, ajută-ne pe cei ce cinstim sfântă pomenirea ta și roagă-L pe Domnul ca, pentru rugăciunile tale, să ne dăruiască pace sufletească și vindecare în boli.

Roagă, preacuvioasă Sfântă Muceniță, pe milostivul Dumnezeu, făcătorul nostru, să ne ferească de răutățile ce vin asupra noastră, să trăim în curăție și în binecuvântare slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

„Părinte! Învață-mă cea mai puternica rugăciune. Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude."

 Odată, un bătrân a fost întrebat:

„Părinte! Învață-mă cea mai puternica rugăciune. Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude."

Bătrânul, zâmbind, i-a răspuns:
„Doi oameni erau pe o insulă pustie și nu puteau să primească ajutor de nicăieri. Și s-au rugat – fiecare cât a putut mai bine. Mai întâi de toate, aveau nevoie de mâncare. S-au rugat, și Dumnezeu a trimis mâncare unuia din belșug, iar celuilalt deloc.
Apoi aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească de vreme. Unul a găsit o peșteră confortabilă, iar celălalt nimic.
Pentru a pleca de pe insulă era nevoie de o barcă. Unul a găsit o astfel de barcă la mal, iar celălalt, nu. Când cel care a găsit barca a vrut să urce în ea și să plece de pe insulă, s-a gândit că prietenul său se află în aceeași nenorocire și a decis să-l ia cu el.

Când au plecat din insulă, cel dintâi l-a întrebat pe celălalt:
<< De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, Dumnezeu ți-a dat, dar mie nu? >>.
Celălalt a răspuns:
<< Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut! Pentru că în toată această vreme i-am cerut doar un singur lucru: Să te ajute pe tine! >>”.

Cea mai puternică rugăciune este iubirea aproapelui!
Fii bun si vei avea pe Dumnezeu in inimă!

Sf. Ambrozie de la Optina

 „Întotdeauna ai cerut ca Dumnezeu să-ţi dăruiască smerenie. Însă nu Dumnezeu dă acest dar. Dumnezeu este gata să-l ajute pe om să dobândească smerenia şi binele în toate, însă trebuie ca şi omul să se îngrijească de acest lucru. Sfinţii Părinţi spun: Dai sânge şi primeşti duh. Aceasta înseamnă: osteneşte-te până la vărsarea sângelui – şi vei dobândi darul duhovnicesc. Tu cauţi şi ceri daruri duhovniceşti, însă îţi pare rău de vărsarea sângelui; ţie îţi place ca nimeni să nu te sâcâie sau să te neliniştească. Dar printr-o viaţă liniştită cum se poate să obţii smerenie? Smerenia constă în faptul că omul se vede pe sine cel mai rău dintre toţi – nu numai dintre oameni, ci şi dintre animalele necuvântătoare şi chiar dintre duhurile rele. Când oamenii se tulbură, iar tu vezi că nu rabzi şi te mânii pe ei, atunci să te consideri, cu siguranţă, cea mai rea. Sau, de exemplu, când îi judeci şi îi bănuieşti pe ceilalţi, din nou să te consideri, vrând-nevrând, cea mai rea.”„Făcând rugăciunea cu buzele, nimeni nu intră în necaz, dar făcând rugăciunea minţii şi a inimii fără îndrumare devine primejdios. O astfel de rugăciune are nevoie de îndrumări, de linişte, tăcere şi de încurajare smerită în fiecare întâmplare neplăcută. De aceea sunt lipsiţi de primejdie toţi cei care fac rugăciunea cu gura pentru că suntem săraci în răbdare, smerenie şi blândeţe“.

„Nu au existat exemple în rândul celor care au zis cu gura rugăciunea ca vreunul să fi căzut în cursa vrăjmaşului. Dar cei care au făcut rugăciunea minţii şi a inimii incorect au căzut destul de des în cursa vrăjmaşului.
De aceea, mai înainte de toate, trebuie să se facă cu tărie rugăciunea verbală, apoi cea mintală, cu smerenie şi pe urmă cel căruia i se cuvine şi îi dă Dumnezeu binecuvântare, poate trece la rugăciunea inimii, după sfatul Sfinţilor Părinţi şi urmărind experienţa înaintaşilor“.

Sf. Ambrozie de la Optina

Nu se ştie de ce în Rusia s-a înrădăcinat concepţia că la Taina Maslului trebuie să alergăm numai atunci când omul nu are speranţe că va mai trăi. Dimpotrivă, în Grecia şi oamenii sănătoşi primesc taina ungerii, după obiceiul de acolo, făcând aceasta deşi nu li se apropie moartea. Cuvintele apostolului zise mai sus ne arată contrariul concepţiei false înrădăcinate în Rusia, deoarece în ele se spune destul de clar: rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica; şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui (Iacov 5, 14-15). Puterea Tainei Maslului constă în faptul că prin ea se iartă în special păcatele uitate datorită neputinţelor omeneşti, iar prin iertarea păcatelor se dăruieşte sănătate trupului şi voia lui Dumnezeu va fi peste acesta. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca El să vindece mai înainte sufletele noastre şi împreună cu aceasta să ne dăruiască şi sănătatea necesară trupului, după cum va rândui voia Lui cea sfântă“.

Sf. Ambrozie de la OptinaDacă vei plânge pentru răutatea ta şi te vei mustra pentru nedreptate şi dacă te vei căi sincer înaintea lui Dumnezeu şi a părintelui duhovnicesc, atunci vei fi deja pe calea smereniei. Acum ni se pare că e rău ceea ce e dureros, tulburător şi neplăcut. Este adevărat, însă este folositor pentru suflet. Îţi spun, de asemenea, ni se pare că sunt nefolositoare pentru suflet. Dar toate acestea ţi se întâmplă pentru că nu înţelegi viaţa duhovnicească.
Totuşi Dumnezeu a numit drumul spre Împărăţia Cerească o cale îngustă. Dar dacă nu te-ar tulbura nimeni şi ai rămâne în starea de linişte, atunci cum ai putea să-ţi cunoşti răutatea? Cum ai putea să-ţi vezi lipsurile? Nu ai putea nicicum să te vezi rea, ci imediat ai începe să te consideri îndreptăţită şi s-ar putea să ajungi să-ţi pierzi minţile. Au fost multe exemple asemănătoare chiar în ochii noştri.“

Sf. Ambrozie al Optinei„Te întristezi pentru că, după cum ai observat, toţi caută să te umilească. Dacă vor cu tot dinadinsul să te înjosească înseamnă, că vor să te smerească, dar şi tu însăţi să-i ceri lui Dumnezeu smerenie. De ce să te mai superi pe oameni după aceea? Tu te plângi de nedreptatea oamenilor, care te înconjoară cu privire la atitudinea lor faţă de tine. Dacă vrei să reuşeşti să împărăteşti cu Domnul Hristos, atunci uită-te la El şi vezi cum a procedat faţă de duşmanii care L-au înconjurat: Iuda, Ana, Caiafa, cărturarii şi fariseii, toţi cei care I-au pregătit moartea. Se pare că El nu S-a plâns de nimeni, nici de faptul că vrăjmaşii s-au purtat cu nedreptate faţă de El. Însă în toate chinurile cumplite la care a fost supus de duşmanii Lui, El a văzut Voinţa Unică a Tatălui Său Ceresc pe care s-a hotărât să o îndeplinească şi a împlinit-o până la ultima Lui suflare, neţinând cont de faptul că instrumentele cu care a fost împlinită voia Tatălui Său au fost oamenii cei mai nelegiuiţi.“

Sf. Ambrozie de la Optina„Nu analiza faptele oamenilor, nu judeca şi nu spune: „De ce e aşa, pentru ce e aceasta?“. Mai bine spune în sinea ta: „Dar ce treabă am eu cu ei? Nu eu trebuie să răspund pentru ei la Înfricoşătoarea Judecată a lui Dumnezeu“. Îndepărtează-ţi fiecare gând de la judecarea faptelor oamenilor şi roagă-te cu sârguinţă lui Dumnezeu, ca El singur să te ajute în acest lucru. Deoarece fără ajutorul lui Dumnezeu, noi nu putem să facem nimic bun, după cum Însuşi Domnul spune: Fără Mine nu puteţi să faceţi nimic (Ioan 15, 5). Păzeşte-te de neîncredere ca de foc, pentru că vrăjmaşul aşa îi prinde pe oameni în plasa lui şi se străduieşte să prezinte totul în chip denaturat: ce e alb în negru şi ce e negru în alb, aşa cum a procedat cu protopărinţii Adam şi Eva în Rai.”

Sf. Ambrozie al OptineiCum să-L imităm pe Dumnezeu

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Efeseni, scrie: Fiţi, dar, următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi (Efeseni 5, 10).
Adevăraţii creştini pot să-L imite pe Dumnezeu prin împlinirea în special a următoarelor trei porunci evanghelice:
 Domnul vorbeşte în Evanghelie: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc milostiv este (Luca 6, 36), că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi (Matei 5, 45).
Această poruncă, în primul rând, arată că omul trebuie să fie milos faţă de aproapele şi să facă milostenie fără să îi deosebească pe cei vrednici de cei nevrednici. În al doilea rând, trebuie ca noi să fim îngăduitori cu aproapele şi să îi iertăm toate defectele, insultele şi supărările.
 Sf. Apostol Petru scrie: Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, ci după Sfântul care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii, că scris este: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt“ (1 Petru 1, 14–16). Această poruncă arată că omul trebuie să-şi păstreze nevinovăţia şi curăţenia trupească şi sufletească nu numai în ceea ce priveşte patima desfrâului, ci şi cu privire la alte patimi, deoarece şi invidia, şi ura, şi pomenirea răului provoacă necurăţia sufletului.
 Se spune în Evanghelia după Matei: Fiţi, dar, voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este (Matei 5, 48).
Desăvârşirea creştină, după cuvintele Sf. Isaac Sirul, constă în adâncimea smereniei: fariseul, cum a şi mărturisit singur despre el, nu era supus nici unui viciu, ca acela care, ridicându-se, se mustra şi se umilea chinuindu-se. În comparaţie cu vameşul nu numai că a pierdut totul, dar a fost şi pedepsit de Dumnezeu.
Pentru acest motiv, Domnul spune: Aşa şi voi când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem (Luca 17, 10).”

Sf. Ambrozie de la Optina

„Dacă cineva dintre creştini nu ar fi tare şi ferm în împlinirea obligaţiilor lui de creştin, această împlinire şi faptele sufleteşti, după cuvântul Sfinţilor Părinţi, se aseamănă numai cu mica cristelniţă sau cu focul cel mai mic, iar poruncile lui Dumnezeu se aseamănă cu marea cea mare, după cum spune Sf. Prooroc David: porunca Ta este fără de sfârşit (Ps. 118, 96).
Faţă de această vastitate, vrând nevrând s-au smerit şi cei mai mari sfinţi, numindu-se pământ şi cenuşă şi s-au considerat mai răi decât orice făptură. Sau, aşa cum s-a exprimat cel mai înţelept dintre apostoli, Sfântul Pavel: Uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Iisus Hristos. Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi aceasta să gândim (Filip. 3, 14–15).”

Sinaxar 3 februarie

 Sinaxar 3 februarie: Sfântul și Dreptul Simeon, Primitorul de Dumnezeu; Sfânta Prorociță Ana; Sfântul Nicolae al Japoniei; Sfântul Ignatie de Mariopol (Ucraina) și Sfinții Mucenici Adrian și Evul. Despre viețile lor pe scurt, puteți citi în continuare…

În luna februarie, în ziua a treia, pomenim pe Sfântul și Dreptul Simeon, Primitorul de Dumnezeu

Simeon, bătrînul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios, așteptînd mîngîierea lui Israil, iar Duhul Sfînt era peste dînsul. Aceluia i s-a făcut știre de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Cînd, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise și toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleși oameni înțelepți din Israil, șaptezeci la număr. Între aceștia era și Sfîntul Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul și, ajungînd la cuvintele: Iată fecioara în pîntece va zămisli și va naște fiu, s-a îndoit, zicînd că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luînd cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mîna, zicînd: „Nu fi necredincios față de cele scrise, și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea pînă ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”.

Deci el, crezînd cuvintele îngerești și proorocești, aștepta cu dor venirea lui Hristos în lume. Și era drept cu viața și fără prihană, ferindu-se de tot răul, șezînd lîngă biserică și rugîndu-se lui Dumnezeu să miluiască lumea Sa și să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.

Născîndu-se Domnul nostru Iisus Hristos și împlinindu-se patruzeci de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mîinile Preacuratei Sale Maici, atunci și Sfîntul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică și, căutînd spre Pruncul cel mai înainte de veci cum și la Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit și că aceea este Fecioara prin care avea să se împlinească proorocia Isaia. De aceea, i s-a închinat, văzînd-o înconjurată de lumină cerească și fiind strălucită cu dumnezeieștile raze.

Deci, cu frică și cu bucurie apropiindu-se de dînsa, a luat în mîinile sale pe Domnul și a zis: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunînd că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mîhnirii și a necazului, cînd va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce. Și așa, mulțumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adînci bătrîneți, pentru că se scrie despre dînsul că a trăit 360 de ani – Dumnezeu astfel lungindu-i viața – ca să ajungă vremea cea din toți vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfînta Fecioară, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Despre acest Sfînt Simeon, care a primit în mîinile sale pe pruncul Iisus, cel dus în biserică și care a binecuvîntat pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria și pe Iosif, mulți înțeleg că a fost preot, precum era preot și Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în biserică și care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înțeleg astfel, este Sfîntul Atanasie cel Mare, în cartea sa „Despre aceeași fire a Tatălui și a Fiului”, apoi Sfîntul Chiril din Ierusalim, în „Cuvîntul de la Întîmpinarea Domnului”, și Sfîntul Epifanie, în „Învățătura despre părinții Legii Vechi și ceilalți”. Dar de vreme ce sînt unii care nu se unesc – căci nu se pomenește despre aceasta în Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici în cuvîntul acesta.

Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Prorociță Ana

În această zi se mai face și pomenirea Sfintei Ana, proorocița, de care se pomenește în Evanghelie, și care cu Sfîntul Simeon primitorul de Dumnezeu întîmpinînd pe Domnul nostru Iisus Hristos în biserică, grăia despre Dînsul tuturor celor ce așteptau izbăvirea în Ierusalim, cum că Acela este Mesia cel așteptat. Totdeauna se face și pomenirea Sfîntului prooroc Azaria, de care se scrie în cartea a doua, Paralipomena, capitolul al 15-lea. Apoi a Sfinților mucenici Adrian și Euvul, care au pătimit pentru Hristos în Cezareea, de la Firmilian ighemonul. Și a Sfinților mucenici Papia, Diodor și Claudian, care s-au chinuit pentru Hristos în vremea lui Deciu, împăratul, de către Paulin, boierul Pamfiliei. Cum și a Sfîntului mucenic Vlasie cel din Cezareia Capadociei, care era păstor și fiind muncit nu s-a lepădat de Hristos, ci pe mulți i-a adus la credință, iar pe ighemon l-a omorît. Apoi, rugîndu-se lui Dumnezeu, și-a dat duhul în mîinile Lui și era văzută o porumbiță, în chipul luminii, zburînd deasupra trupului lui. Toiagul lui păstoresc, înfigîndu-l în pămînt, a odrăslit și a crescut copac mare, care acoperea cu ramurile sale altarul bisericii, zidită peste moaștele lui.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Nicolae al Japoniei

Acesta s-a născut la 1 august 1836 în satul Berezovsk din eparhia Smolensk, Rusia, având tatăl diacon. Pe când avea 5 ani, mama sa plecă la cele veșnice. Tânărul Ivan, căci acesta era numele său în lume, arătă încă din fragedă pruncie multă evlavie și râvnă pentru lucrurile cele duhovnicești. Astfel, urmă Seminarul Teologic din Smolensk, iar mai apoi în anul 1857 intră la Academia Teologică din Sankt Peterersburg. La 24 iunie 1860, în biserica academiei, episcopul Nectarie îl tunse în monahism cu numele Nicolae, iar în următoarele zile îl făcu diacon, iar mai apoi preot.

Tânărul ieromonah Nicolae s-a oferit să fie preot al bisericii ambasadei ruse din orașul Hakodate, Japonia.

La început, părea cu neputință propovăduirea Evangheliei pe pământ japonez, căci după cuvintele sfântului Nicolae, „japonezii din vremea aceea priveau străinii ca pe niște fiare, iar creștinismul ca pe o sectă pentru ticăloși și vrăjitori”. Tânărul părinte vreme de 8 ani studiază țară, limba și obiceiurile poporului japonez.

În 1868, turma tânărului părinte Nicolae numără 20 de japonezi. În anul 1870, ieromonahul Nicolae a fost numit arhimandrit și pus în fruntea misiunii de propovăduire a dreptei credințe în Japonia.

În același an, sfântul Nicolae începu ridicarea unei clădiri de piatră în Tokio în care se aflau biserica și o școală pentru 50 de copii, care în anul 1878 deveni seminar.

În anul 1874, episcopul Pavel al Kamchatkai ajunse în Tokio pentru a face preoți pe mai mulți candidați japonezi recomandați de sfântul Nicolae. Pe atunci misiunea din Tokio cuprindea 4 școli: una pentru catehumeni, una pentru fete, una pentru enoriași și un seminar. La Hakodate funcționau două școli, una de băieți și una de fete.

În a doua jumătate a anului 1877, văzu lumina tiparului revista misiunii „Mesagerul Bisericii”. După numai 8 ani de activitate a misiunii, roadele erau deja bogate: 4115 japonezi creștini adunați în mai multe comunități, slujbe și lecții în limba japoneză, revistă de misiune și cărți duhovnicești. În decembrie 1878, sfântul Nicolae ceru numirea unui episcop al Japoniei.

Astfel, la 30 martie 1880, sfântul Nicolae a fost numit episcop în Biserica Sfintei Treimi a Lavrei Sfântului Alexandru Nevski. Întors în Japonia, se dărui cu mai multă râvnă lucrării sale de propovăduire a Ortodoxiei. Termină ridicarea Catedralei Învierii Domnului din Tokio, traduse cărțile de slujbe și întocmi un dicționar teologic ortodox în limba japoneză.

Multe încercări se abătură asupra sfântului episcop și a turmei sale în timpul războiului ruso-japonez (1904-1905). Pentru biruirea greutăților acestor ani, fu mai apoi ridicat la rangul de arhiepiscop.

În 1911, la jumătate de veac de când ieromonahul Nicolae puse piciorul pe pământul japonez, erau 33017 creștin-ortodocși în 266 de comunități ale Bisericii Ortodoxe Japoneze al cărei cler era format dintr-un arhiepiscop, un episcop, 35 de preoți, 6 diaconi, 14 dascăli de muzică psaltică și 116 dascăli.

La 3 februarie 1912, în vârstă de 66 de ani, încărcat de anii faptelor sale bune, sfântul arhiepiscop Nicolae plecă în pace la cele veșnice, fiind trecut în rândul sfinților la 10 aprilie 1970.

Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ignatie de Mariopol (Ucraina)

Sfântul Ignatie de Marioupolis s-a născut la începutul secolului al 18-lea în insula Thérmi. Este vorba, probabil, despre insula Kýthnos din Ciclade, care purta și numele Thermiá (Fierbinți), pentru că pe insulă se găseau multe izvoare termale tămăduitoare. Era fiul binecunoscutei și evlavioasei familii Ghezedinoú.

A mers încă de tânăr în Sfântul Munte. La Mănăstirea Vatopedi viețuia o rudă apropiată a sa. Iubind din tot sufletul viața mănăstirească, a părăsit orice deșertăciune lumească și a fost tuns monah cu numele Ignatie. Mai târziu a fost hirotonit preot.

Pentru virtutea sa, a fost ales să păstorească o turmă aflată într-un loc îndepărtat, care se afla sub jugul tătarilor. În anul 1769 a fost hirotonit episcop de Gotféi și Kefái, în Crimeea. S-a arătat ierarh plin de bunătate și neobosit, câștigând iubirea și respectul turmei sale. Pentru slujirea sa cea bună, patriarhul ecumenic de la Constantinopol i-a conferit titlul de arhiepiscop și l-a făcut membru al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice.

Contemporanii săi îl caracterizează drept bărbat cinstit, cucernic, moral, smerit, neprihănit și neobosit în privegheri. Avea o înfățișare exterioară liniștită, purtare îngerească, fiind un bun cunoscător al chestiunilor bisericești și având aptitudini și daruri înnăscute. Cu aceste însușiri era inevitabil să devină un nou Moise al turmei pe care o păstorea. A reușit să înfăptuiască o mare și dificilă operă, aceea de a-i scoate pe grecii ortodocși din Crimeea, aflați sub jug tătărăsc și să-i strămute în pământul creștinesc al Azovului, care se afla sub chiriarhie rusească. Rugându-se cu lacrimi lui Dumnezeu pentru turma sa cea prigonită de-a lungul vremii, a luat hotărârea plecării. Conștientizase foarte bine pericolul imediat în care se aflau ortodocșii, acela de a fi nimiciți trupește și duhovnicește.

La data de 23 Aprilie 1778, după Sfânta Liturghie ținută în biserica Schitului Adormirea Maicii Domnului, ce era amenajată într-o peșteră, Sfântul i-a chemat pe creștini să se pregătească de ieșirea din pământul robiei și al îndelungii lor smeriri. Oameni de încredere i-au anunțat pe toți credincioșii din peninsulă despre data plecării. Autoritățile tătărăști nu au aflat nimic despre acest eveniment iminent și de aceea nu au putut împiedica mulțimile. Oamenii au fost obligați să-și lase averile, casele și pământurile, bisericile și mormintele părintești. În luna iunie a anului 1778 a început acest mare și dificil exod. Purtau icoana Maicii Domnului de la Bahtisaráï, care-i apăra. Călăuză duhovnicească le era Episcopul Ignatie. Aproximativ 50000 de greci au părăsit atunci Crimeea stăpânită de turci și tătari. Pentru curajul, îndrăzneala, bărbăția și eroismul său, împărăteasa Ecaterina a Rusiei i-a acordat viteazului și înțeleptului ierarh cea mai înaltă decorație, Engolpionul de diamant al Maicii Domnului. Cu rugăciunile bunului și credinciosului lor păstor, refugiații au depășit multele greutăți, lipsuri și boli în vremea îndelungatei lor călătorii. Fiind loviți, în timpul marșului lor, de o molimă necunoscută și înfricoșătoare, sfântul ierarh s-a rugat fierbinte Sfântului Haralambie făcătorul de minuni, care i-a apărut în vedenie, ajutând poporul”.

Pe malul rusesc al Mării Azov, unde s-au așezat cu binecuvântarea Mitropolitului Ignatie, grecii plecați din Crimeea au întemeiat marele și frumosul oraș Mariupolis, închinat Maicii Domnului, având în jurul său 23 de sate grecești. În acest oraș a fost înființată o nouă mitropolie sub conducerea duhovnicească a sfântului ierarh, supusă acum Bisericii Ortodoxe Ruse. Preocuparea de căpătâi a Mitropolitului Ignatie era continua îndrumare duhovnicească a turmei sale. Dificultățile și problemele din noua așezare, atacurile dese din partea turcilor în vederea întoarcerii populației în locurile din care plecaseră, i-au făcut să fie temători și tulburați, protestând, prin urmare, de mai multe ori înaintea ierarhului lor din pricina acestor multe încercări.

Sfântul episcop nici nu s-a înspăimântat, nici nu a cedat, ci și-a adus aminte de ieșirea evreilor din pământul robiei Egiptului, precum și de multele plângeri ale evreilor față de eliberatorul și conducătorul lor, de Dumnezeu-văzătorul Moise. Credinciosul rob al lui Dumnezeu, Ignatie, L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima, cu toată puterea și din tot cugetul, răbdându-i pe credincioșii săi și îndreptățindu-i, fiindcă trăiseră viață martirică și încă se aflau în dureri. El obișnuia să spună: „pentru Biserică și din Biserică izvorăște binecuvântarea cerească și se vădește izbânda în toate acțiunile și întreprinderile omenești”. Astfel, pe toate le întâmpina cu rugăciune, răbdare și blândețe.

Locuind într-o chilie de piatră, pe care o construise el însuși la 6,5 kilometri de Marioupolis, după două săptămâni de boală, Sfântul și-a dat sufletul cu pace Ziditorului la data de 3 februarie 1786. A fost înmormântat în cea dintâi biserică din Marioupolis, aceea a Sfântului Haralambie. Mormântul său a devenit, mai târziu, mare loc de închinare. Locuitorii cucernici îl cinsteau cu recunoștință pe sfântul lor părinte duhovnicesc, care le fusese și eliberator.

În 1936, după instalarea teribilei stăpâniri ateiste, Biserica Sfântului Haralambie a fost distrusă. Mormântul Sfântului a fost deschis, iar cinstitele sale moaște au fost găsite nestricate. Mai târziu au fost mutate altundeva, dar în timpul celui de-al doilea război mondial, orașul Marioupolis a fost ars de către germani, la fel și moaștele Sfântului. Astfel s-a împlinit profeția Sfântului care spunea că trupul său va arde împreună cu orașul. O parte din oseminte au fost salvate, păstrându-se astăzi în Biserica Sfântului Gheorghe din Marioupolis.

În anul 1977 a fost recunoscut sfânt de Biserica Ortodoxă Ucraineană, pomenirea sa făcându-se pe 3 februarie.

Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Adrian și Evul

Acești sfinți erau din cetatea Vanea; și fiindcă aveau dragoste către mărturisitorii și mucenicii lui Hristos, s-au dus la Cezareea, unde mulți pătimeau pentru Hristos. Aflându-se acolo că erau creștini, au fost duși la ighemonul Firmilian și, mărturisind în fața tuturor pe Hristos, îndată au fost supuși la chinuri mari. Dar fiindcă stăteau tari în mărturisirea lui Hristos, ighemonul s-a mâniat foarte și i-a dat spre mâncare fiarelor. Mai întâi fericitul Adrian a fost aruncat înaintea unui leu și, luptându-se cu el și rămânând nevătămat cu harul lui Dumnezeu, i s-a tăiat capul. Apoi Sfântul Evul a fost aruncat și el înaintea aceluiași leu. Dar fiindcă a biruit pe leu și a rămas nevătămat, i s-a tăiat și lui capul. Si așa au luat amândoi cununa muceniciei cea neveștejită.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.

Acatistul Sfântului și Dreptului Simeon

Condacul 1

Ca un lăcaș minunat, sfințit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, așteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale șoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeiești și le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cerești și întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de darul dat ție de sus, cu cuviință îngerească îți aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înțelepciunii dumnezeiești;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaș al binecuvântărilor dumnezeiești;
Bucură-te, încredințare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaș al sfințeniei luminătoare;
Bucură-te, așteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfințită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereștii înțelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, așteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 2

Ca o stea prea luminoasă străluceai în mijlocul celor șaptezeci de înțelepți ai lui Israel, fiind însetat de lumina înțelepciunii Celui Ce primește, din multa Sa milostivire, din nevrednicele noastre guri lauda îngerească: Aliluia!

Icosul 2

Adâncul judecăților dumnezeiești prea înfricoșător l-ai socotit, Sfinte Simeon, și încercând să-l cuprinzi între hotarele minții omenești, ai gândit că e cu neputință ca o fecioară să ia în pântece, neștiind de bărbat; dar te-ai învrednicit mai apoi a vedea cu ochii tăi mântuirea lui Israel gătită prin Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu, pentru care primește cuvinte de cinstire ca acestea:
Bucură-te, pătrunderea tainelor înalte;
Bucură-te, vederea celor mai presus de minte;
Bucură-te, cercetare întru înțelepciune a Scripturilor;
Bucură-te, așteptarea celor nemaivăzute;
Bucură-te, împărtășire din izvorul înțelepciunii;
Bucură-te, primirea cuvântului mântuitor;
Bucură-te, oglindă a darurilor dumnezeiești;
Bucură-te, cort sfințit al Treimii;
Bucură-te, adăpare din cuvintele Scripturii;
Bucură-te, luminare cu razele prorociilor;
Bucură-te, plinitor al legii dumnezeiești;
Bucură-te, vederea rânduielii Stăpânului;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 3

Voind a cuprinde taina nașterii Fecioarei în oglinda minții omenești, te-ai grăbit a șterge tălmăcirea cuvintelor prorocului Isaia, dar, luând îndreptare prin înger, ai cântat Stăpânului: Aliluia!

Icosul 3

Îngerul Domnului a fost trimis ca să te oprească de la fapta ce voiai să o săvârșești din îndoiala inimii și ți-a vestit că vei vedea plinirea celor prorocite, de care minune veselindu-te, te învrednicești acum de cinstirea noastră:
Bucură-te, primirea făgăduinței mântuitoare;
Bucură-te, îndreptare minunată prin înger;
Bucură-te, ascultarea cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, îndulcire de purtarea de grijă a Ziditorului;
Bucură-te, tâlcuirea tainei mai presus de minte;
Bucură-te, împărtășire de lumina înțelepciunii;
Bucură-te, descoperirea adâncului judecăților dumnezeiești;
Bucură-te, ascultarea glasului îngeresc;
Bucură-te, lămurirea tainei străine înțelegerii omenești;
Bucură-te, buna mireasmă a sfințeniei;
Bucură-te, făclie nestinsă în ceata drepților;
Bucură-te, așteptarea vederii celor prorocite;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 4

Cuvintele îngerului păstrându-le în cartea inimii tale ca pe niște daruri înaintemergătoare vederii Cuvântului, ți-ai împodobit sufletul cu aripile îngerești ale rugăciunii, strigând către Dătătorul tuturor darurilor: Aliluia!

Icosul 4

Viața ta a fost ca o oglindă a viețuirii îngerești, întru toate împrejurările ferindu-te de orice răutate și curățindu-ți ochii sufletului cu roua rugăciunii; noi, minunându-ne de râvna ta de împodobire cu virtuți în așteptarea Adevărului, îți aducem stâlpările noastre de gând cinstitor de viață curată:
Bucură-te, îndemnător spre viețuire îngerească;
Bucură-te, vas purtător de daruri cerești;
Bucură-te, suflet îmbrăcat în haina curăției;
Bucură-te, mireasmă tainică a darurilor Duhului;
Bucură-te, ocrotitor tainic al pruncilor;
Bucură-te, scară a virtuților dumnezeiești;
Bucură-te, lucrător osârdnic în pământul mântuirii;
Bucură-te, curățirea minții în râurile umilinței;
Bucură-te, așteptarea Luminii neapuse;
Bucură-te, carte a cugetărilor dumnezeiești;
Bucură-te, făclie sfințită a dreptății;
Bucură-te, stâlp neclintit al virtuții;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 5

Biserică a Cuvântului te-ai făcut, mai înainte de arătarea Acestuia cu trupul pe pământ, sălășluindu-te în preajma templului și aducând rugăciuni neîncetate pentru mântuirea lumii de sub robia celui viclean, dar și laudă milostivirii Stăpânului: Aliluia!

Icosul 5

Ascultând îndemnul Duhului, te-ai grăbit să ajungi la templu, ca să îmbrățișezi pe Cel Ce toată lumea îmbrățișează cu însuși gândul Său desăvârșit de iubire; iar noi, prin îmbrățișarea rugăciunii, îți aducem șoaptele gândurilor de evlavie:
Bucură-te, plinirea nădejdii luminoase;
Bucură-te, îmbrățișarea Celui Necuprins cu mintea;
Bucură-te, primirea mângâierii Duhului;
Bucură-te, pas sfințit spre templul încăpător al Darului;
Bucură-te, răspunsul dorit la rugăciuni stăruitoare;
Bucură-te, îndulcire de vederea Celui Nevăzut;
Bucură-te, foc al rugăciunii la jertfelnicul inimii;
Bucură-te, primirea razelor nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, cercetare iubitoare a Duhului;
Bucură-te, îndemnător spre limanul Cuvântului ;
Bucură-te, călătorie în corabia rugăciunii;
Bucură-te, vederea celor mai presus de înțelegere;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 6

Ochii tăi însetați de vederea Izvorului vieții s-au umplut de lacrimile bucuriei, văzând ca într-o icoană, purtându-Se în brațele Fecioarei, pe Cel Ce a luat trup pentru noi, Căruia I-ai cântat: Aliluia!

Icosul 6

Cunoscut-ai că Pruncul ținut în brațe de Maica Sa cu dragoste este Mesia Cel făgăduit și brațele ți-ai deschis ca să cuprinzi pe Cel Necuprins în ceruri; pentru aceasta, mărind evlavia și dragostea ta față de Cel Ce S-a îmbrăcat cu haina smeritului nostru trup, te împodobim cu laude ca acestea:
Bucură-te, vederea Mântuirii lui Israel;
Bucură-te, dragoste nestinsă pentru Adevăr;
Bucură-te, izvor de laude dumnezeiești;
Bucură-te, întâmpinarea Celui tăinuit sub haina trupului smerit;
Bucură-te, îmbrățișarea celui Ce cuprinde toată zidirea;
Bucură-te, vestirea Mângâierii lui Israel;
Bucură-te, împodobirea Pruncului cu gânduri iubitoare;
Bucură-te, îmbrățișarea Celui Ce cu mâna Sa te-a zidit;
Bucură-te, adăpare din smerenia Cuvântului;
Bucură-te, vederea Pruncului vechi de zile;
Bucură-te, întâmpinarea Celui de pe scaunul heruvimilor;
Bucură-te, odihna gândurilor dumnezeiești;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 7

Recunoscut-ai pe Fecioara Cea prorocită de Isaia ca fiind Maică a Celui mai presus de ceruri și i te-ai închinat ei, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 7

Văzut-ai pe Cea fără prihană înconjurată de cerească lumină și de dumnezeieștile raze strălucită și te-ai veselit cu duhul, mărind smerenia Celui Ce nu S-a rușinat a cerceta nevrednicia noastră, luând chip de Prunc; Acestuia închinându-ne, pe tine te cinstim cu cântări ca acestea:
Bucură-te, vederea Fecioarei născătoare de prunc;
Bucură-te, laudă adusă Treimii;
Bucură-te, minunare de înțelepciunea Ziditorului;
Bucură-te, vederea plinirii prorociei lui Isaia;
Bucură-te, mărturisirea judecăților dumnezeiești;
Bucură-te, întâmpinarea Celei pline de dar;
Bucură-te, adăpare din vasul milei dumnezeiești;
Bucură-te, vederea Celei închipuite în cuvinte de proroci;
Bucură-te, îndulcire de tainele înalte;
Bucură-te, bucurie revărsată în pământul inimii;
Bucură-te, lauda Altarului sfințeniei;
Bucură-te, stea mărturisititoare a tainelor înalte;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 8

Luând în brațe pe Ziditorul Tău, cu smerenie ți-ai plecat gândul înaintea Lui și i-ai cerut să te slobozească, pentru a-i cânta neîncetat cu îngerii: Aliluia!

Icosul 8

Văzând mai dinainte patima și răstignirea lui Hristos cu ochii prorocești ai sufletului și sabia mâhnirii ce rănea inima Fecioarei, nu i-ai tăinuit Celei Preafericte întristarea care avea s-o cuprindă la vederea Fiului Ei răstignit pe Cruce; minunându-ne de plinirea cuvintelor tale, te cinstim cu evlavie așa:
Bucură-te, împărtășire de darul prorociei;
Bucură-te, glas prin care s-a făcut vestirea Duhului;
Bucură-te, înțelegerea tainei necuprinse de minte;
Bucură-te, vederea în oglinda minții a Răstignirii lui Hristos;
Bucură-te, vestitor al Patimilor Cuvântului ;
Bucură-te, mângâierea Fecioarei prin cuvânt;
Bucură-te, adăpare din durerea Celei fără prihană;
Bucură-te, văzător al celor ascunse;
Bucură-te, sălășluire în cămara prorociei;
Bucură-te, împărtășire de slava dreptății;
Bucură-te, casă luminată de Soarele dreptății;
Bucură-te, cunună a tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 9

Împreună cu prorocița Ana ai lăudat pe Cel mai presus de heruvimi, Care a binevoit să se înfățișeze înaintea ochilor omenești ca Un Prunc Smerit, aducându-i în dar ca o legănare a Duhului cântarea: Aliluia!

Icosul 9

După plinirea nădejdii celei luminate ai ajuns la apusul vieții și luând binecuvântare de la Răsăritul Cel de sus, te-ai mutat din pământul acestei lumi, așteptând revederea Soarelui dreptății întru odihna vieții veșnice; noi, cei lipsiți de înțelepciunea cea de sus, te rugăm să ne aduci la limanul Vieții, ca să te cinstim cu credință cu stâlpări de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, ajungere la apusul vieții;
Bucură-te, plinirea voinței gândului dumnezeiesc;
Bucură-te, împărtășire de binecuvântarea Cuvântului;
Bucură-te, sălaș sfințit al Înțelepciunii;
Bucură-te, comoară a tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, îngrădirea minții cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, îndemnător spre slujirea Cuvântului;
Bucură-te, sălășluire întru odihna cea neînserată;
Bucură-te, primire întru bucurie Vieții;
Bucură-te, îndulcire de privirea Soarelui veșnic;
Bucură-te, purtător al cuvintelor dumnezeiești;
Bucură-te, moștenitor al darului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 10

În corabia nădejdii ai călătorit în râul curgerii anilor vieții tale și nu te-ai înspăimântat, așteptând să ajungi la limanul vederii lui Mesia și să-I aduci cântarea de mulțumire: Aliluia!

Icosul 10

Casa sufletului ți-ai zidit cu pietrele virtuților în așteptarea Celui Ce venea să înnoiască cămările inimilor pustiite de păcate și ai adus Lui jertfa neîncetată a rugăciunii, pentru care primește de la noi raze de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, hotar al sfințeniei înalte;
Bucură-te, templu al darurilor Cuvântului;
Bucură-te, împodobirea minții cu laude cerești;
Bucură-te, gătirea sufletului cu podoabele faptelor bune;
Bucură-te, împărtășire de darul vederii Celui Preaslăvit;
Bucură-te, oglindă a Luminii neapuse;
Bucură-te, grăitor al tainelor Împărăției;
Bucură-te, primirea Ziditorului a toată făptura;
Bucură-te, umplere de lumina bucuriei;
Bucură-te, întâmpinarea Celui Nevăzut;
Bucură-te, vederea Vârfului doririlor cerești;
Bucură-te, munte înalt al vestirilor Cuvântului;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 11

Pe Îngerul Cel de mare sfat văzându-L în brațele Fecioarei, ți-ai întraripat gândul luminat cu zborul laudelor dumnezeiești de: Aliluia!

Icosul 11

Binevoit-a gândul înțelepciunii Tatălui să Te arate pe tine mărturisitor al întrupării Fiului Său, și, străbătând veacurile cu nădejde și întru lumina Duhului, ai slujit tainei înfricoșătoare, făcându-te vrednic de cinstiri ca acestea:
Bucură-te, glas mărturisitor al Cuvântului;
Bucură-te, arătarea deschiderii porților mântuirii;
Bucură-te, propovăduirea lui Mesia Cel adevărat;
Bucură-te, ședere pe scaunul înțelepciunii;
Bucură-te, luminarea gândurilor noastre;
Bucură-te, întâmpinarea Celui slujit de îngeri;
Bucură-te, odihnirea Cuvântului în templul inimii;
Bucură-te, alergare cu pașii Duhului;
Bucură-te, priveghere întru lumina înțelepciunii;
Bucură-te, arătarea Celui Ce stăpânește veacurile;
Bucură-te, odihnirea sufletului în mâinile Celui îmbrățișat;
Bucură-te, mărturisire neștearsă a Aducătorului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 12

Slujind tainei Celui vechi de zile Care ți S-a arătat ca un Prunc de curând născut, plin de zile te-ai mutat din această viață, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 12

Acum veselindu-te în corturile îngerești și îndulcindu-te de cântarea întreit sfântă, adu-ți aminte și de noi, cei ce cu evlavie, rostim în cămara inimii gânduri luminoase ca acestea:
Bucură-te, zbor îngeresc pe treptele laudelor;
Bucură-te, mergător pe cărările Luminii;
Bucură-te, aflarea odihnei binecuvântate;
Bucură-te, adăpare din izvoarele Vieții;
Bucură-te, sălășluire la limanurile Raiului;
Bucură-te, ajutător al celor împovărați de necazuri;
Bucură-te, vestirea mântuirii către toți;
Bucură-te, stâlp al înțelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, aprinderea făcliei evlaviei în inimile noastre;
Bucură-te, apărător al celor prigoniți de patimi;
Bucură-te, mijlocitor tainic către Hristos;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 13

O, Sfinte și dreptule Simeon, cel ce din negura vremurilor ai fost chemat în zilele cele din urmă, ca să vezi strălucind pe Soarele dreptății în brațele Cerului înțelegător, Preacurată Maica Sa, roagă-L pe Acesta, Cel pe Care L-ai întâmpinat cu bucurie, să ne întâmpine și pe noi cu față milostivă în ceasul judecății, ca să-I cântăm împreună cu îngerii: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale șoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeiești și le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cerești și întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ție de sus, cu cuviință îngerească îți aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înțelepciunii dumnezeiești;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaș al binecuvântărilor dumnezeiești;
Bucură-te, încredințare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaș al sfințeniei luminătoare;
Bucură-te, așteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfințită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereștii înțelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, așteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte și dreptule Simeon, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 1

Ca un lăcaș minunat, sfințit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, așteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Canon de rugăciune către Sfântul şi Dreptul Simeon

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În locaşurile drepţilor cu bucurie sălăşluindu-te, pe Domnul Cel Drept, Dreptule Simeon, roagă-L să îndrepteze pe cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta mutare, preafericite.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce în Lege ai fost sfinţitor, preasfinţite, pe Cel Ce a propovăduit Legea, Prunc L-ai văzut. Şi după Legea firii, de Dumnezeu primitorule, murind, la Viaţa Cea Nemuritoare, bucurându-te, te-ai mutat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Cel Ce ţine în mâinile Sale marginile lumii, L-ai văzut purtat de mâinile Fecioarei; şi în cinstitele tale braţe primindu-L, mai cinstit decât Moise te-ai arătat, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Plin S-a deşertat, Cel mai înainte de veci S-a început, Cuvântul S-a Întrupat, Ziditorul S-a zidit, Cel Neîncăput în pântece a încăput, din tine Întrupându-Se, de Dumnezeu Dăruită.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Pentru ca Biserica cea stearpă...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-te cu sfinţite fapte, de Dumnezeu grăitorule, ca un stâlp luminos sprijinit în chip vădit de Sfântul Duh te-ai arătat. Pentru aceasta te lăudăm.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Domnul Legii, Care a deschis pântecele cel Fecioresc şi Prunc purtător de Trup S-a făcut, Dreptule Simeon, L-ai văzut; pe Cel Ce dăruieşte tuturor izbăvire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce a zidit cu mâna pe om Întrupându-Se, de mâinile tale a fost ţinut, sfinţindu-te în chip vădit pe tine; şi cerându-te tu la Viaţa ce va să fie, preafericite, te-ai eliberat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cleşte Duhovnicesc, purtând Cărbunele Cel Dumnezeiesc, Care din sângele tău S-a Întrupat mai presus de minte, dacă L-a văzut Dreptul Simeon, bucurându-se, te-a fericit, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Irmosul:

Pentru că Biserica cea stearpă din păgâni a născut, iar adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti Doamne!

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învechitu-te-ai întru bătrâneţe, dar întru credinţă ai întinerit, vrând Dreptule Simeon să vezi Prunc Tânăr pe Cel Desăvârşit, Care a înnoit lumea cea învechită prin asuprirea luptătorului celui vechi.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să fericim cu un glas pe Dreptul Simeon Fericitul, ca pe cel ce s-a învrednicit a vedea pe Dumnezeu, Care S-a îmbrăcat în Trup, ca să facă fericiţi pe cei ce mai înainte erau ticăloşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dătător Legii Te cunosc pe Tine, Cel Ce Te-ai Întrupat în afară de firea Legilor, Care în Lege Nouă, ne-ai făcut a locui; Dreptul Simeon a strigat: unule Doamne, acum mă slobozeşte la Viaţa Cea Nestricăcioasă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce în mână toate le poartă, de mâinile pururea Fecioarei este purtat; pe Aceasta, ca pe Ceea ce L-a născut, mai presus decât Heruvimii şi Serafimii a făcut-o. Pe aceea să o lăudăm şi cu evlavie să o fericim.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curăţia minţii, ca un înger slujind lui Dumnezeu Atottiitorul, fericite, cu sângele jertfelor ai curăţit de demult pe poporul lui Israel, mai înainte arătând prealuminat Sângele Cel de mântuire.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine însuţi te-ai făcut, prin Dumnezeieşti fapte, Biserică Preasfântă a lui Dumnezeu, de Dumnezeu grăitorule; pentru aceasta ai văzut pe Dumnezeu cu Trup ca un Prunc, în Sfânta Biserică, mutându-te pe tine la Dumnezeieştile Locaşuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi să lăudăm cu toţii, duhovniceşte dănţuind, pe Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu şi împreună cu dânsul pe Sfânta Proorociţă Ana cea Preaînţeleaptă, ca pe cei ce au fost prooroci ai lui Dumnezeu şi L-au văzut pe Dânsul Prunc făcut pentru noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce din fire este Neschimbat, nearzând pântecele tău, Ceea ce Singură eşti mai Sfântă decât Heruvimii, Om S-a arătat, din tine născându-Se; şi pe toţi cei lepădaţi prin stricăciune i-a mântuit, Maica lui Dumnezeu, cu totul fără de prihană.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strigat-ai, Dreptule Simeon, când ai văzut pe Domnul; acum, precum ai făgăduit, slobozeşte pe robulTău, Mântuitorule, ca să vestesc tuturor celor din iad Dumnezeiasca Ta Întrupare.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţatu-te-ai şi decât Moise mai luminat te-ai făcut, în braţe primind pe Cel cu Frumuseţe Împodobit, bătrânule Simeon, Care pentru noi, precum suntem noi, Prunc S-a făcut.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ridicându-te plin de Ape Dumnezeieşti, ai venit la cei ascunşi în întunericul iadului şi văzându-te cei ce erau încătuşaţi acolo, Dreptule Simeon, de Dumnezeiască răcorire s-au umplut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Totdeauna caută să mă vâneze pe mine cel preaviclean; ci, mă rog ţie: din cursele lui mă smulge, Stăpână şi sub Dumnezeiescul Acoperământ al aripilor tale întreg mă păzeşte.

Irmosul:

Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune mântuieşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

 

CONDAC, glasul 1.

Cel Ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile Dreptului Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe care o ai iubit, Unule Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege ai slujit Domnului Atotţiitorului ca un drept, cu adevărat, sub Lege fără greşeală aflându-te, fericite. Pentru aceasta ai cântat: Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucuria celor necăjiţi a venit, Izbăvirea lui Israel cu adevărat s-a arătat ca un Prunc în Biserica Sa şi Simeon bucurându-se a strigat: slobozeşte-mă la Viaţa ce va să fie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru milostivirea îndurărilor tale, pe mine, robul Tău cel trudit cu Scriptura Legii şi gârbovit de bătrâneţ, slobozeşte-mă, Mântuitorule, a strigat Dreptul Simeon, că Te-am văzut pe pământ Trup purtând.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Deplin, Nedeşertând Preacuratul Sân al Tatălui Celui Ce L-a Născut, în sânurile tale, Preacurată, ca un Prunc a şezut, gătind, Preacurată, Sfinţită şedere cu adevărat, celor cu care a voit a Se asemăna.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Care a venit să împodobească lumea cea văduvită de Dumnezeiasca Slavă, ca pe o mireasă, văduva Ana cea prealăudată şi care strălucea cu harul proorociei, L-a slăvit şi Dumnezeiasca Izbăvire Ce era să fie tuturor, celor ce erau de faţă, a arătat-o.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfele de sânge ale Legii le-ai adus, vestind de departe Preasfinţitul Sânge al Mielului Cel de mântuire, Ce s-a vărsat din milostivirea cea negrăită; pe Acela Întrupat ţinându-L, Dreptule Simeon ai fost preamărit mai mult decât Moise şi decât toţi Proorocii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Văzând pe Cel Dorit, dezlegare din trup ai luat, de Dumnezeu insuflate şi ca nişte grâu copt te-ai mutat la părinţi, mărite, crescut fiind în bătrâneţi frumoase. Pentru aceasta săvârşim pomenirea prăznuirii tale cu bucurie sufletească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un Crin, ca pe un Trandafir cu bun miros, ca pe o Dumnezeiască Mireasmă te-a cules pentru Sine Cuvântul, Dumnezeul Cel Preaînalt, Preacurată Dumnezeiască Mireasă şi în pântecele tău S-a Sălăşluit, umplând de bună mireasmă firea noastră, ce se umpluse de întinăciunea cea din păcat, Marie, de Dumnezeu Născătoare.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şt să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva cu adevărat...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstite sunt mâinile tale cu adevărat, de Dumnezeu primitorule, cele ce s-au atins de Dumnezeieştile mădulare ale Celui Ce Se atinge de munţi şi fumegă, precum cântă David; cu adevărat fericit ai fost tu. Pentru aceasta după vrednicie te lăudăm.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Racla ta izvoreşte credincioşilor tămăduiri şi fericită este pomenirea ta, strălucind mai mult decât soarele şi sufletele tuturor luminând, întunericul duhovnicesc risipind, slujitorule al Tainelor, preasfinţite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminează cu strălucire duhovnicească, întocmai ca soarele şi luna, partea cea de sub soare, Înţeleapta Ana Proorociţa şi Bătrânul Simeon Măritul. Pentru care izbăveşte-ne pe noi, Iubitorule de oameni Doamne, de întunericul păcatelor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dacă te-a văzut venind pe tine, Maica lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, bătrânul a zis ca un prooroc: iată Fiul tău spre ridicarea şi căderea multora este pus, Stăpână şi spre semn cu anevoie de tâlcuit.

Irmosul:

Eva cu adevărat prin boala neascultării a primit blestemul în partea cea mai dinăuntru; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla pântecelui tău, Binecuvântare lumii ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Pe Tine, Cel Ce Te-ai Întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se Te-a primit în braţe Sfinţitul Simeon, strigând: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne. Şi Sfânta Ana cea fără de prihană, proorociţa şi mărita, mărturisire şi laudă Ţi-a adus Ţie. Iar noi, Dătătorule de viaţă, strigăm către Tine: Slavă Ţie, Celui Ce ai binevoit aşa!

Rugăciunea Dreptului Simeon

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel.