Viața este cea mai bună poveste

Motto-ul zilei!

,,Viața este cea mai bună poveste."

  H. C. Andersen!

***

POVESTE CU TÂLC!

   ❤️Povestea femeii obosite...

***

✍️A fost odată o FEMEIE OBOSITĂ.

  *În fiecare dimineață abia de se trezea, se forța să muncească toată ziua și mergea la culcare epuizată complet.

   Ca ziua următoare să facă exact la fel.

 La un moment dat nu-și mai amintea când ultima dată s-a simțit odihnită, plină de forță și cu dorința de a trăi.

   Și așa a continuat, până în momentul în care umbra acelei femei obosite s-a îndepărtat de ea.

   Era o zi caldă de vară când trebuia să facă un lucru extrem de important pentru ea din două motive:

 „nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”

 și

 „cel care nu lucrează nu mănâncă”.

      Era o zi frumoasă de vară când s-a întâmplat acea separare, femeia avea multe treburi și era nevoită să le facă pe toate în acea zi pentru că știa că nu le poate lăsa pentru altă dată.

    Anume acea întâmplare a adus femeia la apogeul oboselii ei.

    Umbra ei începu-se, încet-încet, să se îndepărteze de ea, lăsându-și stăpâna slăbită pe un scaun de birou.

Femeia își implora umbra:

– Te rog întoarce-te la mine! Dacă pleci, odată cu tine pleacă toată puterea mea …

Iar umbra îi răspunsese:

– Da, așa e. La urma urmei, eu sunt Sursa energiei tale. Dar nu te mai pot ajuta cu nimic. Ți-ai epuizat aproape toate puterile fără a-ți reface rezervele.

Te-ai adus la epuizare completă.

 Acum reflectează cu mare atenție: de ce ți s-a întâmplat ție toate astea?

Femeia îi răspunse:

– Fără tine, îmi va fi greu să înțeleg. Te rog să mă ajuți!

Umbra se gândi o clipă și apoi acceptă:

– Bine. Dar numai cu condiția să treci de cele trei încercări care îți vor reînnoi sursele tale de energie. Ești de acord?

– Sigur!

– Atunci ascultă.

Sarcina unu: trebuie să-ți simți spatele și umerii.

 Simți o povară insuportabilă?

Femeia obosită dădu din cap, confirmând cele spuse. Cum să nu simtă asta?

  Ea ani întregi purta pe spatele ei acele greutăți invizibile.

– Atunci nu mai purta povara altor oameni pe spatele tău. Sunt lecțiile lor, sunt victoriile lor, sunt dezvoltarea lor.

   Și păstrează-ți partea ta. Și atunci poți începe să-ți trăiești viața.

O, cât de greu i-a fost acelei femei să recunoască că duce o povară care nici măcar nu îi aparține.

   Era dincolo de puterea ei, îi scurgea energia: grijile prietenilor, ale soțului, ale părinților.

   Ea și-a târât toate problemele, toate dificultățile și a încercat să le rezolve, dar nu a făcut decât să înrăutățească situația.

De îndată ce femeia obosită s-a eliberat de povara copleșitoare, telefonul ei a început să sune.

  Toată lumea care a pus cândva toată această povară asupra ei au început să o caute.

Femeia obosită se uită cu frică la Umbra ei:

– Ce ar trebui să fac?

Acum vor începe din nou să-mi ceară să le car povara!

Umbra a rămas neiertătoare.

– Dacă vrei să fii sănătoasă, dacă vrei ca toți acești oameni să trăiască o viață deplină fără a regreta nimic, atunci trece al doilea test:

 Invață să spui NU, atunci când este necesar.

Femeia a dat din cap, dar a simțit că cel de-al doilea test este poate chiar mai dificil decât primul.

   Cum să refuzi?

Ce ar crede ei despre ea? Ce se întâmplă dacă încetează să vorbească cu ea?

Dacă nu o iubesc? Dar nu este nimic de făcut.

Ea a răspuns la apelul prietenului ei.

  Conversația nu a avut succes:

 o prietenă a convins-o să facă toată munca pentru ea, iar FEMEIA obosită a continuat să se scuze.

Umbra s-a apropiat de ea și a încurajat-o liniștit:

– Pentru a învăța să spui Nu, mai întâi trebuie să renunți la toate scuzele pe care le-ai adus până acum.

 În caz contrar, oamenii vor simți nesiguranța ta și vor continua să te convingă până când renunți și să-ți asumi povara.

Femeia a dat din cap și a încheiat ferm conversația cu prietena ei, cu un Nu plin de compasiune, dar necesar.

CELE MAI ÎNALTE ȘI MAI VINDECĂTOARE ENERGII DIN UNIVERS...

 IUBIREA: Cea mai puternică forță din univers este Iubirea. Cunoaște-te pe tine însuți, înțelege-te, iartă-te și iubește-te necondiționat. Găsește în tine energia inepuizabilă a Iubirii. Îndrăgostește-te de viață, pentru că a experimenta și a trăi în dragoste este cel mai mare și mai important lucru pentru oricine.
⁣⁣
RECUNOȘTINȚĂ: Fii recunoscător pentru orice, chiar și pentru lucrurile mici și nesemnificative. Cu cât ești mai recunoscător, cu atât va trebui să fii recunoscător pentru mai multe situații și lucruri în viața ta.
⁣
IERTARE: Iartă-te pe tine și pe ceilalți, fii plin de compasiune și înțelegere, deoarece fiecare dintre noi face tot ce poate la un moment dat în viață. Iertarea este Iubire și eliberează energia blocată. Deschide-ți inima către lume și către oameni. Să renunți la trecut și să deschizi noi oportunități de împlinire.
⁣⁣
FERICIRE: Adevărata bucurie nu are nevoie de un motiv pentru a fi fericit, pentru că vine din interior și este cauzată de propria ta existență. Nu face nimic care să nu-ți aducă bucurie și, dacă este necesar, încearcă să vezi părțile bune în orice situație și rămâi calm oricum.
⁣⁣
CALM: Fii calm și calm ca universul. Orice se întâmplă afară, ia-o ușor, fără rezistență și fără judecată. Apoi faceți o alegere pașnică, rămâneți în acea situație sau schimbați-o și plecați. Alegerea este întotdeauna a ta. Și dacă nu poți sau nu vrei să schimbi nimic acum, acceptă ceea ce este și acordă-ți timp să înțelegi...

.
 

La multi ani 

tuturor barbatilor din pagina mea.

 Va doresc multa sanatate fericire si prosperitate, weekend placut.

~ Crinul păcii ~

În Feng Shui, crinul păcii este considerat o plantă norocoasă care aduce energie pozitivă în casă și promovează dragostea și prosperitatea. Aceasta are și capacitatea de a îndepărta energiile negative. Crinul păcii simbolizează speranța și vindecarea.
 Crinul păcii este una dintre cele mai apreciate flori de apartament de pe mapamond. Este o plantă delicată, care te bucură cu aspectul plăcut al florilor de culoare albă. Aproape oriunde în lume, oamenii asociază crinul păcii cu liniștea și pacea. Planta a adoptat acest sens de la sine, deoarece albul este văzut adesea ca un simbol al păcii. Floarea sa amintește de steagurile albe arborate în toată lumea în semn de armistițiu, de aceea se poate oferi în dar pentru a rezolva o neînțelegere. Această floare poate fi un cadou oferit femeilor care tocmai au născut, deoarece reprezintă inocența copilului.
Un simbol al virginității și virtuții în creștinism, Crinul păcii este asociat în mod obișnuit cu puritatea Fecioarei Maria. Crinul păcii este recunoscut ca o plantă care ajută la curățarea aerului prin absorbirea impurităților. Este cea mai potrivită plantă de dormitor, deoarece aduce energie pozitivă și o atmosferă liniștitoare camerei.

Un sfat prețios de la un călugăr✨❤️

 Un călugăr bătrân, cu ochii blânzi și sufletul luminat de credință, împărtășea adesea această înțelepciune simplă dar profundă: Când te așezi seara în pat, nu te grăbi să adormi. Mai întâi, mulțumește pentru tot ce ai primit în ziua aceea - pentru pâinea de pe masă, pentru sănătate, pentru cei dragi, pentru fiecare bucurie mică sau mare.

Dar nu te opri aici. După ce ai mulțumit pentru binecuvântările tale, roagă-te pentru alții. Pentru cel bolnav să-și găsească vindecare, pentru cel singur să găsească alinare, pentru cel necăjit să vadă lumină în întuneric. Când inima ta se deschide și pentru durerea altora, când rugăciunea ta îi îmbrățișează și pe cei pe care nu-i cunoști, atunci se întâmplă adevăratele minuni.

Și mai spunea bătrânul călugăr: Nu lăsa niciodată gândurile negre să-și facă cuib în mintea ta. Sunt ca niște păsări întunecate pe care, dacă le lași să se așeze, vor începe să-și construiască un cuibar tot mai mare. În loc să te gândești la ce îți lipsește, numără tot ce ai bun și frumos în viață.

Pentru că recunoștința e ca o cheie care deschide ușa miracolelor. Când înveți să vezi binele din viața ta, când înveți să mulțumești pentru el și să te rogi și pentru binele altora, Dumnezeu îți va trimite și mai multe binecuvântări, pentru că ai învățat să prețuiești ce ți-a dat și să împărtășești cu alții.❤️🥰

Legăturile simbolice şi boala

 

Probabilitatea producerii îmbolnăvirilor sau rănirilor este legată şi de particularitatea că aceasta derivă atât din natura semnului cât şi din triada elementară căreia{ îi aparţine acesta  dar şi din particularitatea planetelor care se află în semnul sau casa respectivă}. Predispoziţiile spre boală ale semnului sau ale planetei pot apărea şi ca rezultat al reflexului în semnul opozabil sau prin reflectarea în semnul opozabil din semnul în care planeta respectivă este în exaltare. De exemplu, Venus este în exaltare în Peşti şi prin reflex, bolile asociate cu Venus şi Peştii se pot regăsi şi în Fecioarei.

Asta nu înseamnă că nu pot exista şi alţi factori declanşatori, dimpotrivă sunt destui care joacă acest rol în astrologia medicală şi diagnosticarea unor posibile boli sau predispoziţii spre boală. De regulă, aceşti factori sunt condiţionaţi de felul în care se manifestă, planeta poate fi afectată de un aspect stresant venit dinspre o planetă malefică sau care prin natura sa este o planetă malefică. Planete benefice cum sunt Jupiter sau Venus pot fi susţinute sau nu, de aspectele venite dinspre Soare sau dinspre Lună, totul în funcţie de tranzitul celorlalte planete.

Într-o hartă astrologică vom urmări posibilele  boli ale nativilor, cu consecinţele lor şi se va interpreta fiecare aspect în parte. Interpretarea previziunilor sunt focalizate pe cinci din cele douăsprezece case, astfel:

• Casa 1 – personalitatea nativului, sănătatea şi   vitalitatea.
• Casa a 4-a – reflectă aspectul ereditar al bolii, gena  şi ADN-ul nativului.     
• Casa a 6-a – descrie bolile acestuia.
• Casa a 7-a – arată terapia la care va fi supus  acesta.
• Casa a 8-a – moartea şi din motive de sănătate.
• Casa a 10-a – nevoia pacientului de a fi ajutat de  medic (ca profesionist).
• Casa a 12-a – cronicizarea bolilor.

          Legătura simbolică dintre casele interesate în aflarea stării de sănătate se regăseşte şi în semnele zodiacale în care cad pragurile  caselor cercetate pentru sănătate, împreună cu guvernatorii semnelor respective, dar şi a caselor.

De exemplu, dacă semnul Taurului este la Ascendent (prima casă, primul prag) apoi Venus, care guvernează Taurul pentru a vedea care este starea de sănătate şi vitalitatea nativului. În consecinţă, Venus îl semnifică pe pacient. Aceeaşi tehnică se aplică şi Casei a 6-a, a 7-a, a 8-a şi a 10-a, care vor semnifica bolile nativului, terapia, moartea şi respectiv medicul.

Cum Luna răsare din apa oceanului, ea simbolic reprezintă din punct de vedere astrologic influenţa fluidelor din organism, în special al forţei vitale. Din acest motiv în harta stării de sănătate, Luna va avea rolul unui semnificant în ce priveşte boala, pentru că ea reflectă direcţia în care evluează boala.

Diferenţa dintre medicina alopată şi astrologia medicală este că prima tratează boala abia după ce aceasta a fost descoperită pe când astrologia medicală furnizează informaţii asupra diverselor boli de care poate suferi nativul de-a lungul vieţii.

Asemeni celor douăsprezece semne ale zodiacului, există douăsprezece case, iar relaţia dintre acestea şi semne este foarte strânsă. Ca şi în cazul semnelor zodiacale şi casele, prin afinitate astrală, pot caracteriza diverse regiuni anatomice cum este de exemplu Casa 1 asociată cu semnul Berbecului şi care stăpâneşte capul, Casa a 2-a asociată cu semnul Taurului răspunde de gât ş.a.

Conform simbolismului astrologic, casele reprezintă experienţa noastră în diverse domenii ale vieţii. Ele proiectează energia planetelor, esenţială pentru a păstra integritea universului interior, acel celebru echilibru dintre minte şi suflet, în afară, proiecţia noastră în exterior, şi care atinge diferite laturi ale vieţii cotidiene. Totodată Casele astrologice reprezintă relaţia cu noi înşine şi cu ceilalţi, situaţii şi momente din viaţa nativului. Fiecare domeniu al vieţii simbolizat prin casa astrologică este centrat pe relaţia dintre nativ şi ceilalţi.

Toate acestea sunt căi prin care astrologia medicală ne este de folos. În esenţă, casele arată influenţa sau impactul diferitelor domenii asupra mediului în care trăim şi cu factorii individuali de risc patogenic. Multe case au de a face cu condiţiile de sănătate în relaţie cu sănătatea propriu-zisă a nativului. 

Datorită acestor corespondenţe strânse dintre case şi semne, casele pot avea afinitate şi cu elementul şi modul vibraţional al acestora, cu umorile şi temperamentul corespunzătoare lor. În timp ce semnul în care se află  planetele indică însuşirile native şi temperamentul nativului, casa implicată arată felul în care se dezvoltă aceste însuşiri în timpul vieţii, cu specificaţia că la maturitate, trebuie să ne aşteptăm ca influenţa şi impactul acestora, datorate efectelor cumulate în timp precum şi a altor factori externi alăturaţi, să ducă la uzura, oboseala organismului şi implicit la manifestarea unor boli la care nativul este sensibil.

Legătura strânsă dintre semnul zodiacal şi casă poate fi folosită pentru a determina cât de puternice sau cât de slăbite sunt planetele din horoscop pentru a influenţa într-un fel sau altul starea de sănătate a nativului. Cu cât planetele se află într-o poziţie mai vicioasă şi mai slăbită, cu atât creşte predispoziţia spre diverse disfuncţii organice şi spre boală. De exemplu, Venus este în cădere în semnul Fecioarei şi deci foarte slăbită energetic şi cum ea răspunde de dulciuri dar şi de plăcerea de a mânca, aici vom găsi cele mai multe probleme ale pancreasului, implicit diabetul, şi ale colonului, ; de asemenea, Venus în Casa a 6-a este foarte slăbită, deoarece Casa a 6-a corespunde semnului Fecioarei. Este extrem de puternică în schimb, în Casa a 2-a corespunzătoare semnului Taur sau în Casa a 7-a corespunzătoare semnului Balanţă.

Atunci când studiem o temă astrală, trebuie să avem în vedere, următoarele repere:

• Ascendentul care dă informaţii asupra nativului,  starea lui de sănătate, vitalitatea, personalitatea.
• Descendentul care oferă informaţii despre parteneriatele de orice fel – partenerul de viaţă, partenerii de afaceri dar şi duşmanii, dar şi relaţia cu medicul, practicianul şi tipul de terapie la care apelăm.
• Mijlocul Cerului sau Medium Coelli sau punctul maxim de elevare socială – locul până unde trebuie să ajungem din punct de vedere social – prin propriile puteri, prin studii, prin poziţia socială la care ajungem, de fapt un indicator al evoluţiei sociale, dacă vreţi; aici găsim medicul ca profesie. Momentul în care clinicianul intervine pentru a echilibra starea de sănătate.
• Fundul Cerului sau Imun Coelli – situaţia patrimonială din această viaţă, dar şi ceea ce am moştenit ca ereditate.

 Ascendentul

             Unul din factorii foarte importanţi în astrologia medicală nu este o planetă anume, cum poate s-ar aştepta unii, ci un punct – Ascendentul. Grecii l-au numit horoskopo ceea ce s-ar putea traduce prin reperul orei sau indicatorul orei. Acest punct se găseşte în tema astrală a tuturor şi reprezintă constelaţia, semnul care se ridică la orizont în momentul naşterii şi care, conform uzanţei, se află la un anumit grad.

                Ascendentul este pragul Casei 1, de unde de altfel începe şi numerotarea celor 12 Case astrologice. De aceea, el reprezintă EU-l şi perspectiva dezvoltării personalităţii dar şi orientarea în viaţă precum şi evoluţia din perspectivă personală, este felul în care te vezi şi te percepi ca individ, faţă în faţă cu tine însuţi, o interfaţă între tine ca individ şi restul lumii. Se spune că Ascendentul reprezintă masca socială a nativului, persona garanta sau imaginea obiectivă a Sinelui.

                Medical, Ascendentul reprezintă corpul sau vehiculul fizic cu care venim în această lume – natura constituţională şi temperamentul, structura personalităţii şi aparenţa precum şi punctul sensibil sau vulnerabil la boală. De asemenea, reprezintă starea şi circumstanţele naşterii, cum a decurs aceasta din urmă.

                Astrologia modernă afirmă că, în esenţă, Ascendentul rezonează cu semnul Berbecului şi stăpânul acestuia Marte, atâta timp cât reprezintă pragul Casei 1. Aşa se face că Ascendentul reprezintă corpul, anatomic vorbind, şi expresia stării fizice a acestuia, în general, şi capul, în particular. Natura şi temperamentul Ascendentului  sunt extrem de variate (combinări de n luate câte k) şi ele sunt condiţionate de semnul dar şi de gradul zodiacal sau de planetele conjuncte ori în aspect cu el. De exemplu, Luna conjunctă cu Asc poate imprima nativului atât un temperament flegmatic, cât şi unul coleric dacă ne gândim că Marte este stăpânul Asc. Oricum, trebuie ştiut că temperamentul îl dă semnul în care este Asc.

De asemenea, semnul în care cade Ascendentul este foarte important. Cu semnul Leului la Ascendent, semnul Taurului este pragul Casei a 10-a sau un Ascendent în Capricorn, Balanţa este pragul Casei a 10-a. Planeta care stăpâneşte cele două semne aflate la praguri, Taur şi Balanţă, este Venus şi este considerată dispozitorul temei astrale. Dacă în semnul Berbecului cade pragul Casei a 10-a, dispozitorul  va fi Marte, dacă este semnul Gemenilor, Mercur ş.a. Condiţia şi plasarea dispozitorului casei ne spune foarte multe despre ce se întâmplă la nivelul casei respective. Dacă dispozitorul este afectat sau prost plasat el sugerează disfuncţii organice şi o patologie diversă.

                În ce priveşte energia organismului aceasta este pendinte de Soare, Lună şi Ascendent. Indiferent ce se va raporta la aceste trei elemente – semn, casă sau aspect va fi lucrul cel mai important din hartă şi deci trebuie interpretat ca atare, nimic nu este în cazul lor periferic, secundar sau neimportant.

Ascendentul în semne de Foc - Berbec, Leu sau Săgetător – vitalitate, energie, impulsivitate şi curaj. Predispune însă la pusee inflamatorii, stări febrile, manifestări acute. Un marcaj foarte puternic de Foc (majoritatea planetelor în semne de Foc) îl fac pe nativ omul extremelor fie extrem de impulsiv, fie excesiv de energic (impulsivitatea se sublimează).

Ascendentul  în semne de Apă - Rac, Scorpion sau Peşti – rezistenţă scăzută la boli, labilitate emoţională, boli psihice – manii, depresii, tulburări afective sau apatie sunt cele mai frecvente. Predispoziţie spre tulburări digestive, urinare şi ale mucoaselor interstiţiale. Un marcaj puternic de Apă duce la excese de afectivitate care îmbracă întreaga gamă de la indiferenţă la posesiune. Cu excepţia Scorpionului, fără a fi violent.

Ascendentul  în semne de Aer - Gemenii, Balanţa sau Vărsătorul – nervozitate excesivă, hiperagitaţie, hiperkinetism. Preispoziţie la boli de respiratorii, de inimă şi de rinichi. Un marcaj puternic de Aer, sugerează înclinaţii spre artă şi literatură, dar de regulă exponenţii acestor domenii sunt cu probleme de ordin afectiv care induc cu uşurinţă boli psihice de tipul maniilor sau schizofreniilor.

Ascendentul  în semne de Pământ - Taur, Fecioară sau Capricorn - vitalitate dar şi o mare rezistenţă. Teama faţă de boală îi transformă în victime sigure ale bolilor cronice. Cele mai frecvente maladii sunt situate la nivelul gâtului, digestiv, colon şi intestin subţire mai ales, şi la nivelul articulaţiilor – reumatisme de tot felul, gută ş.a. Marcajul puternic de Pământ îi poate transforma în pesimişti incurabili însoţit de cele mai multe ori de o avariţie ieşită din comun, sensibilitatea emoţională fiind redusă iar cea afectivă exagerată.

În tema astrală, interpretarea medicală depinde de cinci case în mod special. Acestea sunt Casa 1 sau Ascendentul, Casa a 4-a, Casa a 6-a, Casa a 8-a şi Casa a 12-a.  Casa 1 sau Ascendentul este Casa vieţii, vitalităţii, sănătăţii, temperamentului şi naturii vibraţionale. Celelalte patru nu fac tot timpul aspecte majore cu Ascendentul, dar pot conţine planete care fac aspecte cu celelalte case de sănătate, fac aspecte între ele şi vorbesc despre sănătatea nativului.

Pe de altă parte, angularitatea semnelor cardinale dintr-o hartă natală, care formează pragurile caselor 1, a 4-a, a 7-a şi a 10-a, un patrat în sistemul caselor astrologice, este, de asemenea, importantă. Planetele angulare sau conjuncte cu aceste unghiuri sunt foarte importante în interpretarea generală a unui horoscop.

Planetele conjuncte cu Ascendentul (Asc), pragul Casei 1, au mare influenţă asupra naturii constituţionale şi temperamentale a nativului şi, în general, asupra întregului organism. Aspectele grele cu Asc de regulă, reprezintă obstacole, dificultăţi în viaţa şi probleme de sănătate, în timp ce aspectele armonioase vorbesc despre o sănătate bună, în general. Asc, este primul prag, cel al Casei 1, şi are afinitate cu Berbecul, care guvernează capul. Asc este cel mai important în astrologia medicală.

Planetele în opoziţie sau conjuncte cu Descendentul (Dsc),  pragul Casei a 7-a, de regulă, reprezintă funcţia fiziologică sau metabolică a nativului, care este slăbită sau nu funcţionează cum trebuie şi trebuie remediată pe cât posibil. Descendentul desemnează pragul Casei a 7-a şi are afinitate cu Balanţa care stăpâneşte rinichii, aparatul uro-genital şi partea inferioară a spatelui.

          Planetele conjuncte cu Mijlocul Cerului (MC), pragul Casei a 10-a, adesea concentrează indicii vizibile despre individualitatea şi statutul social al nativului.Cum Casa a 10-a corespunde Capricornului, aceste planete pot avea influenţă asupra  oaselor, încheieturilor sau asupra ţesutului conjunctive.

Planetele conjuncte cu Fundul Cerului (FC, IC), pragul Casei a 4-a adesea reprezintă problemele de sănătate minore sau ascunse, care evoluează uneori insidios, dar care niciodata nu vor influenţa vital sănătatea nativului, la nivelul acestei case se reflectă nutriţia, felul cum mâncăm şi ce mâncăm, dar nimic mai mult. Deoarece Casa a 4-a corespunde semnului Rac, stomacul, uterul, sânii ş.a. pot fi afectate.

           Primul pas după analiza Ascendentulului este să aflăm în ce semn cad  Soarele, Luna ş.a. care sunt relaţiile dintre ele, dar mai ales cum influenţează acestea starea de sănătate a nativului. Cele 12 semne ale zodiacului sunt clasificate din punct de vedere elementar în semne de foc, de aer, de apă şi de pământ. Aşa cum zodiacul este împărţit în 12 sectoare şi corpul uman este împărţit în acelaşi fel. Fiecare dintre cele 12 părţi este guvernată de unul din cele 12 semne zodiacale. Acestea sunt considerate la modul general, dar planetele care guvernează anumite părţi ale organismului se pot afla în alte semne decât cele pe care le guvernează sau cu care ar avea afinitate sau în alte case astrologice decât cele pe care le stăpânesc.

Trebuie reţinut că după Soare şi  Lună, cea mai importantă planetă din tema natală este stăpânul Ascendentului, guvernatorul semnului în care cade el. Semnul în care se află acesta, casa şi aspectele pe care le face, sunt o sursă de informaţie importantă pentru astrolog, mai mult ele dau culoare şi determină temperamentul nativului, iar medical, dau informaţii asupra punctelor forte sau vulnerabile din organismul nativului.

 Soarele şi Luna

Soarele şi Luna reprezintă cele două surse de energie ale organismului. Soarele arată cum este consumată şi folosită energia emisă de el de către nativ. Luna care absoarbe lumina arată cum se regenerează şi cum se recuperează această energie.  Împreună, Soarele şi Luna sunt forţa motrice, Soarele sugerând drumul pe care îl va urma nativul în viaţă,  iar Luna cum va merge pe acest drum.

Energia celor trei constituie ritmul cosmic şi bioritmul vieţii. Fizicienii cunosc şi chiar lucrează cu acestea:  Ascendentul este legat de ritmul circadian, altfel spus mişcarea zilnică pământului în jurul axei sale; Luna prin luna lunară măsoară propriul ciclu care cunoaşte două faze importante: de creştere şi de descreştere şi două faze secundare: pătrarii; Soarele prin cliclul său anual este legat de ciclul solstiţiilor şi echinoxiilor şi implicit de anotimpuri.

Poziția Soarelui într-o temă natală vorbește, în esență, despre catabolism,  iar Luna despre anabolism,  indiferent de sex. Interdependența celor două funcții fiziologice și relațiile lor cu celelalte planete, semne sau case, vorbesc despre sănătate, în general, scoțând în evidență vitalitatea și rezistența organismului la boală. Mai precis, Sorele este un indicator al vitalității iar Luna a stării de sănătate. Aspectele amonioase dintre luminarii dau indicii despre o stare de sănătate bună.

          Viscerele sunt sensibile la influențele Lunii, în special cele gastrice. De aceea în perioadele c u Luna în creștere se intensifică aciditatea gastrică, iar în cele cu Luna în scăderenormal, scade; de asemenea, în perioadele cu Luna în creștere, activitatea intestinală este mai lentă și favorizează depunerile de grăsimi și de toxine în organism pe când în perioadele cu Luna în scădere, aceasta se intensifică și digestia este mai rapidă.

De vorbă cu Îngerul

  Vi se întâmplă vreodată să vă pomeniţi vorbind cu dvs dar ca şi cum ar fi o altă persoană? Psihiatrii ar spune că este vorba despre un caz de personalitate multiplă. Şi totuşi ştiţi că sunteţi în deplinătatea facultăţilor mintale, ştiţi că sunteţi conştient şi totuşi cineva parcă v-ar spune ce să faceţi ca şi cum o fiinţă nevăzută v-ar şopti peste umăr: întoarce-te, ai greşit drumul! 
     În viaţă ni se întîmplă să greşim de multe ori drumul cu ştiinţă sau fără ştiinţă şi v-o spune un om care ştie ce înseamnă să fii şi foarte sus dar să fi şi foarte jos. Normal ar fisă ne întrebăm: unde am greşit? Din păcate trebuie să retrăim iar şi iar o serie de experinţe ca să înţelegem că pe lângă viaţă nu trebuie să trecem ci să o trăim. Cam asta îmi şoptea Îngerul meu de pe umărul stâng: întoarce-te!!
      Este extraordinar să fi Cineva, lumea să apeleze la tine ca la un Vindecător dar ce ne facem când nu ştim să ne vindecăm pe noi înşine? Atunci când eşti pe un drum pe care și-ar dori și alții să fie dar care nu fac nimic pentru a ajunge acolo, pritenii nu înţeleg pentru ce te chinui să străbaţi un drum de care nu te leagă nimic, dar nici o clipă nu-şi pun întrebarea ce simţi tu străbătând acel drum, aparent părăsit, uneori desfundat, care nu trece prin nici o locaţie decât prin a conștiinței tale.
       Am avut norocul să mă simt aleasă, am avut şansa de a demonstra că pot fi acolo unde foarte puţini ajung, dar credeţi-mă nu este nici o fericire. De acolo de sus panorama propriei vieţi este cenuşie şi adesea păleşte în comparaţie cu a celorlalţi deşi eşti adulat, deşi lumea îşi închipuie că eşti o minune, deşi locul unde ai ajuns este disputat de orgolii şi de pseudo-ştiutori. Pe urmă, am remarcat că prea mulţi voiau să scotocească în sufletul meu pentru a găsi ceva întunecat cu care să-mi sfarâme şi ultima fărâmă de demnitate pentru că acolo unde ajunsesem eu, ideea de omenie era atât de mică încât îţi trebuia o viaţă ca să o găseşti, asta dacă o mai găseşti, dacă nu cumva banul a şters orice urmă care ar conduce spre drumul înapoi. Alergam de colo colo, ca pe o pistă de încercări, de multe ori mi-am spus că viaţa este o cursă infernală, fără să-mi dau seama că transformam tot ce atingea într-un vârtej care mai de vreme sau mai târziu m-ar fi înghiţit. Abia când am simţit vâltoarea vremii adunâmdu-mi-se la tâmple şi în creştetul capului mi-am dat seama că alerg după o himeră.
        Și într-o bună zi am sesizat că şoaptele Îngerului meu amuţiseră iar vorbele unui prieten mi se înșurubaseră fierbinte în minte fiecare purtăm pe umăr câte un Înger și se zvârcoleau, clocoteau, amenințau să îmi pustiască sufletul deși eu mă întrebam nedumerită când s-a întâmplat asta. Mergeam la biserică, mă rugam, îl căutam cu înverşunare locurile prin care ştiam că Există iar Îngerul meu tăcea în continuare...Tristețea coborâse în sufletul meu ca o apă neagră. Alunecam printre oameni și printre lucruri încercând să mă regăsesc dar ce să faci cu o mână de cioburi?!
      Acum câteva zile însă, într-o zi geroasă de ianuarie, a început să mă doară spatele. Durerea se înşurabase adânc între omoplaţi şi ameninţa să nu plece prea curând. Azi dimineaţă însă s-a înteţit. Aproape furioasă că nu m-am putut odihni toată noaptea, am vrut să merg la baie să mă uit în oglindă, să văd poate îmi ieșise vreun coș sau vreun furuncul și eu nu sesizasem. În drum m-am lovit de tocul uşii. Doamne ce durere mi-a fulgerat spatele, o percepeam undeva în dreptul stomacului ca imediat să nu mai simt nimic decât am auzit un suspin de uşurare: nu credeam să mă mai eliberezi vreodată!
      Șoapta a făcut să dispară durerea instantaneu iar eu am izbucnit în râs, în hohote, ca în copilărie. Râdeam cu lacrimi. De fericire. Doamne, cât de simplu fusese. Îmi purtasem Îngerul, peste tot, cu mine, de fapt, îl făcusem prizonierul meu, iar acum îl eliberasem, iar EL îmi vorbise din nou. Eram SALVATĂ.

SURSA--MINERVA

Incotro?

   Marele Om care a rămas în istorie cu numele de Platon remarca într-una din operele sale - „Banchetul” dacă nu mă înşel - că în fiecare zace un copil indiferent de vârsta biologică, idee preluată şi dezvoltată mai apoi, de elevul şi discipolul său, nu mai puţin celebrul Aristotel. Acesta din urmă avea să observe că felul jucăuş al omului este condiţia histrionică a actorului. Dar nu despre aceasta vreau să vorbim.
      Vă amintiţi probabil de Cavalerii Mesei Rotunde, de Arthur, Merlin şi Sir Lancelot, de Sfântul Graal - potirul în care Iosif din Arimateea a strâns sângele care picura din trupul lui Iisus atunci când a fost răstignit, şi cum, o dată cu trecerea timpului acest potir şi legenda sa au ajuns simbolul idealului -, şi de Galahad, fiul lui Lancelot, cel care prin puritate sufletească şi fizică, va ajunge să-l afle, ca imediat apoi, să dispară împreună cu el, în chip misterios!?
       O legendă vorbeşte despre capacitatea noastră de a ne găsi idealul. Problema este dacă noi avem un ideal, şi acum nu vorbesc despre generaţia pe care o reprezint, ci despre generaţia care stă să vină. Nu o dată m-am întrebat care va fi idealul lor. Noi, de bine de rău, găsisem în ideea de educaţie şi de şcoală o sursă de formare şi de informare, dar pentru copiii noştri aceste surse mai au oare aceeaşi valoare?
      Să ne închipuim că România de azi este o expoziţie şi că tot ceea ce este expus ne reprezintă. Nu vi se pare că ne înecăm în prea multe griuri, că atmosfera este una sumbră, că prea puţini oameni zîmbesc? Cineva spunea că în durere eşti salvat de speranţă. Privind mai atent însă, veţi observa că de pe chipurile oamenilor a dispărut orice speranţă. Să fim chiar atât de disperaţi? Ce mă sperie este nonşalanţa cu care tineretul trăieşte prezentul fără a se mai gândi că trebuie să existe şi un viitor. Mi se pare că oferindu-le totul i-am transformat în nişte handicapaţi. Le-am luat puterea de a visa. Pentru ei speranţa este o noţiune abstractă de dicţionar. Nu au fost învăţaţi să spere? Dar nici să lupte pentru ceva! Le-am dat TOTUL fără să luăm în calcul faptul că acest TOT se poate întoarce împotriva noastră. Şi acumi ce vom face?
       Tot ce simt şi tot ce ştiu este că raportul de forţe se schimbă, că ei reprezintă sintagma „fiecare generaţie cu idealul ei” grotesc, fără sens! Sunt prea puţini care ştiu ce au de făcut, care şi-au făcut un plan de viaţă, cei mai mulţi trăiesc doar în prezent.
       Mi se pare firesc să mă întreb: omenirea, ÎNCOTRO?

Arborele care daruieste

 

Am citit o poveste frumoasa scrisa de Shel Silverstein si intitulata Arborele care daruieste. Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat. 

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie. 

Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele. Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.

Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.

Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil. 

Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza...

Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni… De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: "Vino, vino. Te astept". Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare. 

Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.

Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti. "Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?". Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: "Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine".
Baiatul i-a raspuns: "Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani". Egoul este intotdeauna motivat: "Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o". Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.
Uimit, copacul i-a spus baiatului: "Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am". Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat. "Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani". Baiatul i-a spus: Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani". Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: "Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani". Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire. Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor. Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii. Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie. Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac. Acesta i-a spus: "Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma". Barbatul i-a raspuns: "Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte". Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.
Copacul a insistat: "Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine".  Barbatul i-a raspuns: "Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?"  Copacul a exclamat: "O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor". Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime. Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: "Vino, vino, iubitul meu". Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a aşezat sub copac. Acesta l-a intrebat: "Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp". Batranul i-a raspuns: "Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca". Fericit, copacul i-a spus: "Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta". Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat. Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: "Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj".

Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.

PS - din pacate povestirea nu este scrisa de mine, dar tin minte cand am citit-o prima oara era o pilda, nu mai stiu in ce carte, aveam vreo 7 ani si am plans o dupa amiaza intreaga iar ai mei nu intelegeau ce am. Am primit din intamplare povestirea si mi-am adus aminte de perioada aceea din copilarie cand totul era posibil, cand nimic nu umbrea Visul si Speranta, cand Problemele erau departe...povestirea seamana cu o alta, Inima de mama dar despre aceea am sa va vorbesc intr-o alta zi....Acum, intorcandu-ma la acest blog ma simt ca si calatorul obosit care s-a asezat langa ciotul batran care inca spera sa mai vina sa-l caute cel de care se legase sufleteste. Din pacate, in viata de zi cu zi, copacul acesta ia parca prea des chipul copiilor si parintilor abandonati, a oamenilor parasiti, a povestilor nescrise...

SURSA - Minerva