Viața este cea mai bună poveste

Motto-ul zilei!

,,Viața este cea mai bună poveste."

  H. C. Andersen!

***

POVESTE CU TÂLC!

   ❤️Povestea femeii obosite...

***

✍️A fost odată o FEMEIE OBOSITĂ.

  *În fiecare dimineață abia de se trezea, se forța să muncească toată ziua și mergea la culcare epuizată complet.

   Ca ziua următoare să facă exact la fel.

 La un moment dat nu-și mai amintea când ultima dată s-a simțit odihnită, plină de forță și cu dorința de a trăi.

   Și așa a continuat, până în momentul în care umbra acelei femei obosite s-a îndepărtat de ea.

   Era o zi caldă de vară când trebuia să facă un lucru extrem de important pentru ea din două motive:

 „nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”

 și

 „cel care nu lucrează nu mănâncă”.

      Era o zi frumoasă de vară când s-a întâmplat acea separare, femeia avea multe treburi și era nevoită să le facă pe toate în acea zi pentru că știa că nu le poate lăsa pentru altă dată.

    Anume acea întâmplare a adus femeia la apogeul oboselii ei.

    Umbra ei începu-se, încet-încet, să se îndepărteze de ea, lăsându-și stăpâna slăbită pe un scaun de birou.

Femeia își implora umbra:

– Te rog întoarce-te la mine! Dacă pleci, odată cu tine pleacă toată puterea mea …

Iar umbra îi răspunsese:

– Da, așa e. La urma urmei, eu sunt Sursa energiei tale. Dar nu te mai pot ajuta cu nimic. Ți-ai epuizat aproape toate puterile fără a-ți reface rezervele.

Te-ai adus la epuizare completă.

 Acum reflectează cu mare atenție: de ce ți s-a întâmplat ție toate astea?

Femeia îi răspunse:

– Fără tine, îmi va fi greu să înțeleg. Te rog să mă ajuți!

Umbra se gândi o clipă și apoi acceptă:

– Bine. Dar numai cu condiția să treci de cele trei încercări care îți vor reînnoi sursele tale de energie. Ești de acord?

– Sigur!

– Atunci ascultă.

Sarcina unu: trebuie să-ți simți spatele și umerii.

 Simți o povară insuportabilă?

Femeia obosită dădu din cap, confirmând cele spuse. Cum să nu simtă asta?

  Ea ani întregi purta pe spatele ei acele greutăți invizibile.

– Atunci nu mai purta povara altor oameni pe spatele tău. Sunt lecțiile lor, sunt victoriile lor, sunt dezvoltarea lor.

   Și păstrează-ți partea ta. Și atunci poți începe să-ți trăiești viața.

O, cât de greu i-a fost acelei femei să recunoască că duce o povară care nici măcar nu îi aparține.

   Era dincolo de puterea ei, îi scurgea energia: grijile prietenilor, ale soțului, ale părinților.

   Ea și-a târât toate problemele, toate dificultățile și a încercat să le rezolve, dar nu a făcut decât să înrăutățească situația.

De îndată ce femeia obosită s-a eliberat de povara copleșitoare, telefonul ei a început să sune.

  Toată lumea care a pus cândva toată această povară asupra ei au început să o caute.

Femeia obosită se uită cu frică la Umbra ei:

– Ce ar trebui să fac?

Acum vor începe din nou să-mi ceară să le car povara!

Umbra a rămas neiertătoare.

– Dacă vrei să fii sănătoasă, dacă vrei ca toți acești oameni să trăiască o viață deplină fără a regreta nimic, atunci trece al doilea test:

 Invață să spui NU, atunci când este necesar.

Femeia a dat din cap, dar a simțit că cel de-al doilea test este poate chiar mai dificil decât primul.

   Cum să refuzi?

Ce ar crede ei despre ea? Ce se întâmplă dacă încetează să vorbească cu ea?

Dacă nu o iubesc? Dar nu este nimic de făcut.

Ea a răspuns la apelul prietenului ei.

  Conversația nu a avut succes:

 o prietenă a convins-o să facă toată munca pentru ea, iar FEMEIA obosită a continuat să se scuze.

Umbra s-a apropiat de ea și a încurajat-o liniștit:

– Pentru a învăța să spui Nu, mai întâi trebuie să renunți la toate scuzele pe care le-ai adus până acum.

 În caz contrar, oamenii vor simți nesiguranța ta și vor continua să te convingă până când renunți și să-ți asumi povara.

Femeia a dat din cap și a încheiat ferm conversația cu prietena ei, cu un Nu plin de compasiune, dar necesar.