Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări şi nici aia adevărat; ele duc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea curăţă mintea şi ea vede mai bine. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Sufletul 2.5, 8.20, 10.12
Sufletul are iluzii, precum pasărea are aripi; e ceea ce îl susţine. (Victor Hugo)
Sufletul bun, gândul curat şi conştiinţa sănătoasă sunt cele mai bune jertfe care I se pot aduce lui Dumnezeu. (Minucius Felix)
Sufletul care a ales cea mai bună vieţuire schimbă pământul cu cerul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Sufletul care cunoaşte păcatul îl urăşte ca pe o fiară. Dar dacă nu-l cunoaşte, îl iubeşte. (Sfântul Antonie cel Mare)
Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat. (Solomon 13.4)
Sufletul cuprins de deznădejde în privinţa mântuirii nu este departe de nebunie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Sufletul este asemenea izvorului: de-l vei curăţi, va izvorî iar de îl vei astupa va pieri. (Patericul)
Sufletul este fiinţă înţelegătoare şi raţională având ca putere mintea, ca mişcare – cugetarea, iar ca efect – înţelegerea. De aceea tot ce facem se datorează fiecăruia în parte. Fiecare dintre noi este înzestrat cu aceste puteri prin are poate să decidă asupra hotărârilor pe care le ia. Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufletului său, deoarece, potrivit spuselor fântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufletului şi anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, ar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Sufletul este oglinda unui univers indestructibil. (Gottfried Wilhelm von Leibniz)
Sufletul mândru, care se bizuie pe sine, este sclavul fricii. (Sfinţii Părinţi)
Sufletul mort este scos din împărăţia cerurilor şi îngropat în întunericul iadului. 6.1
Sufletul omenesc este un abis de nepătruns. (Eugene Sue)
Sufletul omului este gândul lui şi unde îi este gândul, acolo şi sufletul. (Părintele Savatie Baştovoi)
Sufletul omului este nemuritor şi nepieritor. (Platon)
Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului. (Solomon 20.27)
Sufletul omului, în autoconştiinţa lui şi în unicitatea lui, nu e produsul evoluţiei, ci e operă divină. (John Eccles, laureat l Premiului Nobel în 1963, autorul cărţii Evoluţia creierului şi crearea conştiinţei, citat de părintele onstantin Galeriu)
Sufletul se formează prin deprinderi şi ajungi să gândeşti după cum trăieşti. (Demostene)
Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv. (Constantin Noica)
Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări şi nici aia adevărat; ele duc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea curăţă mintea şi ea vede mai bine. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Sufletul tânjeşte să creadă, dar intelectul refuză să-i dea voie. (Scriitorul american Dan Brown)
Sufletul, purtător al vieţii veşnice. 7.4
Sufletul, trupul Duhului Sfânt. 6.1
A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ! (Pitagora)
Această prigoană porneşte în fiecare om din sufletul lui, când sufletul îi este stricat de pofte fără de Dumnezeu, de tot felul de plăceri, de nădejdi deşarte, de visuri pline de stricăciune. … (vezi Prigoana)
Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează zilele şi-i procură ani de fericire. (Pedagogul Johann Heinrich Pestalozzi)
Admiraţia este un vin generos pentru sufletele nobile. (Auguste Rodin)
Arta – dar adevărata artă – este ţărmuită în graniţele etnice ale unui popor şi este unica graniţă a sufletului nui popor. (Barbu Ştefănescu Delavrancea)
Arta purifică sufletul de praful vieţii de fiecare zi. (Pablo Picaso)
Ascultarea cultivă în noi şi înfrângerea mâniei, şi lipsa de păcat, şi paza curăţiei trupeşti şi sufleteşti. 9.15
Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăcerea ceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea conştiinţei,cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Atâta timp cât trupul lucrează pentru patimi, sufletul nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. (Mitropolitul Filaret)
Atunci voi cunoaşte frumuseţea ta , când vei păstra curat sufletul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi a făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, lăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Facerea 2.7-9)
Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Biruinţele sufletului lasă în urma lor cuvintele vieţii care vor dăinui. (Vladimir Ghika)
Blândeţea este aşezarea nemişcată a sufletului, care rămâne acelaşi la cinste şi la necinste. (Sfântul Ioan Scărarul)
Blândeţea vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Blânzi sunt aceia care pun capăt luptei de nepotolit din sufletul lor împotriva mâniei, a poftei şi a patimilor înrudite cu acestea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Bolile sufletului sunt mult mai periculoase şi mai numeroase decât cele ale trupului. (Cicero)
Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)
Caută fericirea în propria-ţi inimă. Nu căuta nimic în afară de suflet, totul se află întrânsul. Dacă acolo fericirea nu există, atunci nu o vei găsi nicăieri. (Mitropolitul Filaret)
Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu. (Psalmi 93.16)
Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. (Solomon 1.18)
Cărţile sunt oglinzile sufletului. (Virginia Woolf)
Când cineva cade din măsura chibzuielii, devine atât fricos, cât şi îndrăzneţ cât sufletul său este slăbit. Omul, când pierde echilibrul interior, nu se mai cunoaşte pe sine şi cade astfel în extreme. (Sfântul Ioan Scărarul)
Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii. (Evrei 4.12)
Când dăm celor săraci, să avem o astfel de stare sufletească, ca şi când I-am da lui Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Când trupul este rănit curge sânge. Când sufletul este rănit curg lacrimi. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Când trupul se desfată, se face uşă de intrare a diavolului în suflet. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Cât valorează un suflet, nu valorează lumea întreagă. 2.12
Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu va găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Ceea ce este hrana trupească pentru întreţinerea puterilor noastre, acelaşi lucru este citirea Sfintei Scripturi pentru suflet. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cei ce rabdă neagoniseala, necaz adevărat au cu trupul, dar odihnă cu sufletul. Căci precum hainele cele vârtoase, călcându-se şi cu sila făcându-se se spală, aşa şi sufletul cel tare, prin sărăcia cea de bună voie, mai mult se întăreşte. (Amma Singlitichia)
Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic. (Solomon 29.24)
Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.
Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.32, 33)
Cel ce se plânge pe sine nu cunoaşte trândăvia sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul)
Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi. (Luca 17.33)
Cine nu se roagă, se usucă sufleteşte. 1.3
Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. (Matei 10.39)
Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înţelept al sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor. (Leonţiu de Bizanţ, unul dintre marii scriitori bisericeşti)
Conştiinţa este ochiul lui Dummnezeu în sufletele noastre. (Sfântul Cadoc)
Conştiinţa este oglinda sufletelor noastre, care înfăţişează greşelile din vieţile noastre în forma lor completă. (George Bancroft)
Conversaţia este hrană pentru suflet. (Proverb mexican)
Curăţirea sufletului 9.1, 2.11
Curăţirea sufletului se face prin dispreţuirea plăcerilor simţurilor. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dacă dorim să facem ceva pentru sufletul nostru, trebuie să primim jugul Mântuitorului. (Părintele Dumitru Păduraru)
Dacă nu eşti frumos la trup, atunci să ai un suflet curat şi luminos şi toată lumea te va îndrăgi pentru lumina bunătăţii sufletului tău. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)
Dacă s-ar pune rugăciunea înaintea oricărei lucrări pe care o începem, n-ar afla păcatul intrare în suflet. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa poate sufletul să ajungă la sine însuşi, la el, cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca, 9.7)
Dacă vom face ca mânia să asculte de raţiune, ea va fi un nerv al sufletului, care îi dă un impuls pentru săvârşirea faptelor bune. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. (Psalmi 138.12-14)
Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea şi să uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)
De ai slugă, îngrijeşte-o ca şi pe tine însuţi, deoarece, ca de sufletul tău, vei avea nevoie de ea. De o vei necăji şi va fugi, în care parte de loc o vei căuta? (Ecclesiasticul 33.36, 37)
Delicateţea este calitatea supremă şi cea mai rară a sufletului omenesc, ea le presupune pe toate celelalte. (Garabet Ibrăileanu)
Deşi corpul vrea să fie pământ în pământ, sufletul vrea să fie cer în cer. (Lope de Vega)
Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în singurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare; probabil astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea poziţie a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)
Dintre toate relele omeneşti, singur păcatul este adevăratul rău. Cu adevărat, infecţia sufletului este păcatul, o stricăciune de nesuferit care duce la moarte veşnică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; Mulţi zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! ” Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. (Psalmi 3.1-3)
Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Tine am lăsat toate şi pe Tine Te-am căutat toată viaţa. Trimite pe îngerul Tău cel blând să primească sufletul meu. (Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iaşi)
Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege. (Solomon 10.3)
Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni. (Solomon 13.19)
Duhul Sfânt este viaţa sufletului nostru. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepţilor sunt pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)
Dumnezeu se odihneşte în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol. (Sfântul Ioan Scărarul)
După cum amintirea focului nu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţi va încălzi sufletul. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Durerea taie în suflet brazdele prin care curge apoi izvorul viu al harului dumnezeiesc. (Nicolae Iorga)
Educaţia este pâinea sufletului. (Giuseppe Mazzini)
Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. (II Petru 2.13, 14)
Eu dorm, iar sufletul meu veghează. 3.6
Evanghelia Duminicii a 14-a după Rusalii (Matei 22.2-14), ne vorbeşte despre pilda nunţii fiului de împărat şi ea ne arată în esenţă că haina de nuntă cerească este lumina sufletului curat. (Patriarhul Daniel)
Fără suflet nu există viaţă. (Sfântul Maxim Mărurisitorul)
Fericire: să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet. (Proverb eschimos)
Fericirea adevărată şi efectivă nu o găsim deplin pe pământ, ci în ceea ce noi numim veacul ce va să fie. Viaţa din acest veac este copleşită mai mult de nenorociri, iar pentru suflet este prima şi cea mai grea luptă. (Origen)
Fericit e sufletul care zi şi noapte nu are în gândurile sale altă grijă, decât a şti cum va sta în faţa judecătorului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Fericit este acela care are un suflet curat şi un trup nepângărit, pentru a le închina lui Dumnezeu. (Origen)
Fericit este sufletul care iubeşte smerenia şi lacrimile şi care urăşte gândurile cele rele. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Fiecare corp este singur, sufletul – niciodată. (Hermann Hesse)
Fii împăcat cu sufletul tău şi atunci cerul şi pământul se vor împăca cu tine. (Sfântul Isaac Sirul)
Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce-am avut în această lume, cel puţin să ne mântuim sufletul şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru. (Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, decapitat împreună cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache pentru că nu s-au lepădat de credinţa creştină.)
Filosofia este medicina sufletului. (Cicero)
Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale. Să ştii că înţelepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută. (Solomon 24.13, 14)
Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate. (I Petru 5.19, 20)
Fraţilor, prea-săturarea este maica desfrânării, iar postul şi înfrânarea este bogăţia sufletului. (Patericul)
Frica e a trupului: trupul tremură. Curajul e al sufletului: sufletul n-are cum să tremure. (Barbu Ştefănescu Delavrancea)
Frumuseţea sufletului 2.12
Frumuseţea şi urâţenia sufletului iau naştere din calitatea virtuţilor şi a viciilor. (Sfântul Ioan Casian)
Geometria va atrage sufletul spre adevăr şi va crea spiritul filosofiei. (Platon)
Gloria este un scop la care aspiră orice suflet deosebit, dar la care nu se ajunge cu dorinţa, ci cu capacitatea. (Lorenzo Stramusoli)
Gradometrul cultural al popoarelor e literatura, căci ea reprezintă averea sufletească a lor. (Geoge Coşbuc)
Grija pentru mântuirea sufletului. 4.11
Grija şi spaima dispar atunci când omul crede din adâncul sufletului că Dumnezeul îl poate ajuta. 11.9
Haina de nuntă din Evanghelia de astăzi (Matei 22.2-14) este veşmântul credinţei şi al faptelor bune, care luminează sufletul. (Patriarhul Daniel)
Haina de nuntă este nepătimirea sufletului raţional care s-a lepădat de poftele lumeşti. (Evagrie Ponticul)
Hrana sufletului, citirea Sfintei Scripturi. 3.2
Iar poruncile, ca nişte jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufletele noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)
Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. (Isaia 42.1)
Ideile mari pornesc totdeauna din suflete mari. (Vasile Conta)
Iluzia şi visul sunt temelia sufletului nostru. (Mihail Sadoveanu)
Indiferenţa este paralizia sufletului, o moarte prematură. (Anton Pavlovici Cehov)
Informaţia este sufletul tuturor afacerilor publice. (Daniel Defoe)
Inima spirituală, centrul în care converg toate puterile sufleteşti. 3.1
Invidia este ulcerul sufletului. (Socrate)
Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea, că pe mulţi i-a omorât întristarea şi nu este folos întru ea. (Ecclesiasticul 30.23, 24)
Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El. (Michelangelo)
Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun. (Paulo Coelho)
În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi. (I Ioan 3.16)
În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea. (Psalmi 137.3)
În sufletul nostru este ascunsă scara care duce la împărăţia lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
În sufletul uman este o transformare minunată pe care Dumnezeu Însuşi o lucrează. (Harent)
În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)
În toate, şi înainte de toate, să ne amintim de moarte şi de ieşirea înfricoşată a sufletului din trup. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Înlăturarea pasiunilor este liniştea şi seninătatea sufletului, iar liniştea sufletului este izvorul cel mai productiv de virtuţi. (Sfântul Vasile cel Mare)
Înţeleptul adevărat are trupul drept sală de meditaţie şi de locuinţă sigură a sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. (Psalmi 142.10, 11)
Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22.36-39)
Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)
Învierea sufletului 11.14
Lacrimile sunt vorbele sufletului. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)
Lacrimile vin din suflet; şi nu din creier. (Leonardo da Vinci)
Liniştea este începutul purificării sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Liniştirea trupului şi sufletului. 2.3
Lipirea sufletului de Dumnezeu. 4.2
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. (Ioan 15.13-15)
Mândria este un cancer al sufletului: distruge posibilitatea iubirii, sau a fericirii sau chiar a bunului simţ. (Clive Stamples Lewis)
Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt puternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)
Mânia este unealtă foarte folositoare pentru a trezi sufletul din lâncezeală şi a-i da vigoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Memoria este jurnalul personal al sufletului. (Richard Schickel)
Memoria este scribul sufletului. (Aristotel)
Memoria pune în mişcare creierul şi acesta din urmă sufletul. (Voltaire)
Milostenia schimbă bunurile materiale în bunătate sufletească. (Patriarhul Daniel)
Mintea lipsită de ocupaţie este rugina sufletului. (Samuel Smiles)
Moartea sufletului este păcatul. 11.14
Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetăţii Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani)
Muzica mă transpune fulgerător şi nemijlocit în starea sufletească în care se găsea acela care a compus-o. Mă contopesc sufleteşte cu el şi împreună cu dânsul trec de la o stare de spirit la alta, dar de ce fac asta, nu ştiu. (Lev Tolstoi)
Muzica răscoleşte toate sentimentele; şi, ca şi după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil. (Vasile Conta)
Muzica trebuie să fie scânteia care aprinde focul în sufletul omenesc. (Ludwig van Beethoven)
Neştiinţa sufletului nu este bună iar cel ce umblă repede dă greş. (Solomon 19.2)
Natura se însufleţeşte şi se împuterniceşte printr-o neîncetată mişcare. (Comenius)
Niciun duşman nu poate să abată atâta rău ca propriul suflet atunci când se tulbură de nemulţumire sau gelozie. (Părintele Savatie Baştovoi)
Niciun grad înalt de inteligenţă sau imaginaţie, sau ambele laolaltă, nu alcătuiesc un geniu. Iubire, iubire, iubire – acesta este sufletul unui geniu. (Wolfgang Amadeus Mozart)
Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pământ păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă; ci după cum cei din închisori sunt duşi cu lanţurile lor la tribunal, tot aşa toate sufletele, când pleacă de aici, sunt duse la înfricoşătorul scaun de judecată, având în jurul lor fel de fel de lanţuri de păcate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea. (Psalmi 48.7-9)
Nimic nu aduce atâta odihnă şi linişte sufletului nostru, ca bunătatea şi smerenia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nimic nu este mai preţios decât liniştea sufletului. (Sfântul Ioan Casian)
Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. (Solomon 23.13, 14)
Nu cunosc un mai puternic legământ între două suflete pe pământ – ca taina aceluiaşi păcat. (Octavian Goga)
Nu de moarte trebuie să ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoştinţa de Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Nu e mare opera unde e mult material, ci aceea unde este mult suflet. (Nicolae Iorga)
Nu este o coincidenţă că cei mai mari gânditori din toate timpurile au fost suflete profund religioase. (Max Planck)
Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru pierderea ta. (Ecclesiasticul 4.24)
Nu pot trăi fără lux intelectual şi sufletesc. (Petre Pandrea)
Nu poţi vindeca trupul, fără să vindeci sufletul. (Socrate)
Nu te făţărnici înaintea oamenilor, şi buzelor tale ia aminte. Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău. (Ecclesiasticul 1.28)
Nu trupul e frumos, ci alcătuirea şi înflorirea cu care sulfletul colorează trupul; iubeşte dar sufletul care face ca şi trupul să fie frumos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu. (Liviu Rebreanu)
Numai valorile sufleteşti ne procură bucuria. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)
Numim fericire o vieţuire dreaptă. Numim fericit pe cel care-şi împodobeşte cu virtuţi sufletul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
O cameră fără cărţi este ca un corp fără suflet. (Cicero)
O, atâţea drepţi fără de vină junghie spurcatul dregător pentru că ei nu se închină idolilor lui celor muţi şi fără de suflet. (Pentru aceste cuvinte a fost ucis şi Sfântul Paramon, împreună cu alţi 370 de creştini, în anul 250)
Ochii dezvăluie puterea sufletului. (Paulo Coelho)
Ochii sufletelor celor mulţi sunt incapabili să suporte viziunea divinului. (Platon)
Ochii şi urechile sunt martori răi, celor care au suflete barbare. (Filosoful Heraclit)
Ochiul priveşte cele văzute, iar mintea înţelege cele nevăzute. Căci mintea care iubeşte pe Dumnezeu este făclie care luminează sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu şi-a luminat mintea sa şi vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Sfântul Antonie cel Mare)
Odihna sufletelor n-o găsiţi în nimic altceva decât în sporul duhovnicesc şi în desăvârşirea voastră, ca şi în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Omul este chemat să caute cu tot dinadinsul să-şi păstreze frumuseţea sufletului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Omul este patru în unu: spiritul şi sufletul, lumina şi corpul. (Eliphas Levi)
Omul mândru nu atrage pe nimeni. Şi dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura duhovnicească este indisolubilă numai atunci când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie. (Părintele Amfilohie Makris din Patmos)
Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său. (Solomon 11.17)
Omul, suflet viu. 5.7
Oricâte lucruri materiale am avea în jurul nostru, ele sunt trecătoare, nu le luăm cu noi în viaţa veşnică; ci în viaţa veşnică luăm doar lumina credinţei şi a faptelor bune, a rugăciunii, a pocăinţei, a ceea ce am trăit ca legătură cu Dumnezeu, care S-a imprimat în sufletul omului. Orice cuvânt bun, orice gând bun, orice faptă bună lasă în sufletul nostru o lumină; după cum gândul rău, cuvântul rău şi faptea rea lasă în suflet pată sau pete de întuneric. Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup şi se prezintă în faţa lui Dumnezeu, el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune şi în fapte bune, sufletul, sau întunecat. De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest <<ochi sufletesc>, de care vorbeşte Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)
Orice experienţă are alte urmări pentru fiecare, după structura lui sufletească. (Mihail Lermontov)
Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci numai acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)
Patimile nu ţin de suflet, chiar dacă ele se mişcă în el. (Sfântul Isaac Sirul)
Patimile sunt bolile sufletului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Patimile sufletului 11.5
Părintele duhovnic este un antrenor al sufletelor. (Sfinţii Părinţi)
Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)
Pedeapsa care face ca iadul să fie iad este durerea că sufletul L-a pierdut pe Dumnezeu. (Alfons de Liguori)
Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16.26)
Pentru ce ai făcut răul şi n-ai făcut binele, suflete? Lacrimile celor pe care i-ai îndurerat se vor scula asupra ta la Judecată. (Părintele Savatie Baştovoi)
Plângerea de sine umple sufletul de o fericită bucurie. (Sfântul Grigorie Palama)
Plânsul este o durere a sufletului, iar râsul o stricare a învăţăturii. (Scriitorul bisericesc Salvianus)
Poezia e sufletul intim al omului, e cugetarea divină, e puntea pe care poţi trece în lumea visului. (Vasile Conta)
Postul este doctorul sufletelor noastre, îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească de toate lipsurile vieţii sale. (Sfântul Simeon Noul Teolog)
Precum cangrena cuprinde trupul şi nu se mai vindecă, la fel şi ţinerea de minte a răului cuprinde sufletul omului. (Sfântul Efrem Sirul)
Precum soarele este pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Precum sufletul e mai important decât trupul, aşa şi părinţii duhovniceşti sunt mai importanţi decât părinţii trupeşti. (Sfântul Vasile cel Mare)
Precum şi este scris: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă„; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.45-49)
Prin post slăbeşti trupeşte şi te întăreşti sufleteşte. (Sfântul Vasile cel Mare)
Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre. (Luca 21.19)
Prin trup trăim în această lume, prin suflet trăim în vesnicie. (Sfinţii Părinţi)
Progresul sufletului constă în a face din dragoste ceea ce ar trebui făcut din datorie. (Vladimir Ghika)
Psihozele, bolile sufletului, se produc din lipsa sau pierderea sensului existenţei. Bolile sufleteşti aici îşi au obârşia, în lipsa sau pierderea sensului existenţei. Noi nu ne putem da singuri sensul existenţei noastre, dar suntem obligaţi, pentru sănătatea şi restul existenţei noastre, să-l căutăm. (Psihiatrul austriac Viktor Frankl, citat de părintele Constantin Galeriu) E o cerinţă adâncă a sufletului omenesc de a avea despre lume o viziune, o înţelegere coerentă şi unificatoare. În lipsa acestei viziuni, acestei înţelegeri, se nasc: angoasa şi schizofrenia. (François Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel în 1965, citat de părintele Constantin Galeriu)
Puterea sufletească a omumului credincios. 9.23
Puţina filosofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filosofiei îl duce spre religie. (Francis Bacon)
Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milostive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)
Răul pe care l-am făcut, gândit sau pe care l-am intenţionat, se va răzbuna pe sufletele noastre. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)
Răzbunarea este întotdeauna plăcerea unui suflet mic, slab şi fără vlagă. (Juvenal)
Recunoştinţa este o virtute a sufletelor nobile. (Esop)
Remediul nenorocirii este echilibrul sufletesc. (Publilius Syrus)
Rugăciunea – hrana sufletului, văzduhul şi lumina lui. 7.13
Rugăciunea este lumină pentru suflet. 3.6
Rugăciunea este lumina sufletului. (Sfântul Isaia Pustnicul)
Rugăciunea este respiraţia sufletului. (Ellen G. White)
Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar şi preot al Lui, căci şi Hristos însuşi se află în sufletul care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se întipăreşte în eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci şi locul unde se află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. (Sfântul Antim din Chios)
Rugăciunile sunt nervii sufletului. (Sfinţii Părinţi)
Salvarea sufletului 4.11
Să ai lumină în suflet! (Mitropolitul Bălan)
Să izgonim invidia din sufletul nostru, ca să atragem asupra noastră bunăvoinţa lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Să ne rânduim viaţa după voia lui Dumnezeu, pentru că numai aşa ni se pot împlini dorinţele, mai ales cele care ţin de viaţa veşnică şi de bucuria sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Să se silească omul a-şi obişnui sufletul cu bunătatea, din care să facă o datorie. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Sănătatea trupească şi sufletească. 4.12
Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)
Scriitorii sunt inginerii sufletelor omeneşti. (Iurie Oleşa)
Sfatul (canonul) duhovnicului, medicamentul prin care ne tămăduim trupul şi sufletul. 11.20
Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă. (Părintele Arsenie Papacioc)
Smereşte sufletul tău foarte, că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios. (Ecclesiasticul 7.18)
Strălucirea sufletului 4.12
Studiaţi îndeaproape corpul omenesc! Sufletul nu-i departe. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)
Suferinţele trupului sunt legate de multe ori de angoasele sufletului. 1.3
Sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună-nădejde. (Socrate)
Sufletele care nu-şi destăinuie tainele niciodată… sunt ca odăile cu ferestre închise, care nu se aerisesc. (Octavian Goga)
Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi faţa dreptei socoteli a vrăjmaşului. (Dimitrie Cantemir)
Sufletele mari rabdă în tăcere. (Friedrich von Schiller)
Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. (Luca 2.35)
Ştiinţă fără conştiinţă este ruina sufletului. (François Rabelais)
Tainele sufletului omenesc. 11.7
Tămăduirea sufletească şi trupească. 11.16
Timpul este un reparator infailibil, care tămăduieşte fără niciun leac rănile sufletului. (Guy de Maupassant)
Toate patimile zăpăcesc şi tulbură vederea clară a sufletului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Tristeţea este rana sufletului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Trupul celui ce posteşte este vrednic de cucernicie, sufletul lui este sfinţit. 2.9
Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul. (Constantin Brâncuşi)
Trupul şi sufletul 7.4
Trupul trăieşte dacă este locuit de suflet, iar sufletul – dacă este locuit de Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca)
Trupul vede prin ochi, iar sufletul prin minte. (Sfântul Antonie cel Mare)
Umblă pe pământ, iar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus. (Fericitul Augustin)
Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul. (Regina Maria a României)
Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse. (Părintele Arsenie Boca)
Unele amintiri ne parfumează sufletul pentru totdeauna. (Gabriele d’Annunzio)
Unii înţelepţi au definit frumuseţea, ca fiind simetria şi armonia privirilor sufletului.(Sfântul Vasile cel Mare)
Valoarea sufletului 2.12
Veşnicia sufletului 7.6
Viaţa e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne pregăti, prin Hristos, spre a primi viaţa veşnică. (Valeriu Gafencu)
Vindecarea sufletească, adevărata minune (videcarea celor zece leproşi). 7.16
Virtutea este sănătatea sufletului. (Joseph Joubert)
Zâmbetele sunt sărutările sufletului. (Minna Thomas Antrim)
Ziarul nu este numai o ştire, telegramă, articol de fond, reportaj, numai politică şi informaţie… Ziarul e o stare sufletească. (Tudor Arghezi)
Zic unii că nu e suflet, dar de ce mă doare? (Tudor Muşatescu)
Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet, adevărul de la limbă şi curăţenia de la trup.
Zis-a Avva Pimen: Mai mare dragoste nu este cu putinţă să afle cineva, decât să-şi pună sufletul pentru aproapele său. De va auzi un cuvânt rău de mâhnire, dar nu-l va zice, sau de i se va face nedreptate şi va suferi, dar nu va răsplăti, unul ca acesta îşi pune sufletul pentru aproapele.
Zis-a Avva Teodor: Lucrul mâinilor îl avem sub lucrul sufletului, dar acum s-a făcut lucrul sufletului sub lucrul mâinilor.
Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales de toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot ceasul să fii smerit, şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.
Zis-a un bătrân: Tu, fiule, citeşte vieţile şi vorbele sfinţilor şi prea-cuvioşilor părinţi, şi ele îţi vor lumina sufletul.
