𝐒𝐮𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐝𝐫𝐨𝐦𝐮𝐥 𝐛𝐫𝐨𝐚𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐟𝐢𝐞𝐫𝐭𝐞?

 

Cercetările din psihologie se bazează în mare măsură pe experimente. Iar experimentele se fac de obicei pe animale. Cel mai adesea pe cobai, pe şoarecii albi, sau pe… studenţii la psihologie 🙂

Experimentul cu broasca (Goltz) este însă unul relevant pentru modul de comportament al omului obişnuit! Deşi acesta pretinde că are un creier mult mai evoluat decât orice animal, instinctele şi comportamentele bazate pe instinct pot fi, în anumite situaţii, similare.

În cazul experimentului cu broasca, vom constata că dacă introducem o broască într-un vas cu apă prea fierbinte, aceasta SE MOBILIZEAZĂ, şi face un supraefort ca să sară afară, să se salveze de la moarte! Însă dacă broasca este pusă într-un vas cu apă rece, iar temperatura apei este crescută lent, în mod constant, broasca NU VA MAI SĂRI afară! Ea va face un continuu EFORT ADAPTATIV, şi se va obişnui treptat cu căldura excesivă. Până la nivelul la care va muri fiartă!

Explicaţia e simplă, în loc să îşi concentreze toată energia pentru SALVAREA ei, broasca o va consuma pentru a se OBIŞNUI cu temperaturile excesive! Astfel că va muri epuizată, fără să-i mai rămână energie pentru a se salva! Toată energia ei a fost consumată în procesul de adaptare la apa fierbinte!

Deseori, păţim acelaşi lucru. Agresiunile mediului exterior, dacă sunt bruşte şi violente, ne mobilizează, în timp ce solicitările în exces care vin lent, tind să fie NEGLIJATE! Le dăm o semnificaţie redusă, le marginalizăm, le ascundem sau ne minţim, le NEGĂM, încercând eroic să le suportăm!

Faptul că suportăm, şi ne străduim să ducem pe picioare sarcinile grele, pare a fi un lucru pozitiv. Dar numai cu condiţia de a şti când să ne oprim, şi să avem PUTEREA de A SPUNE NU. De a spune STOP jocului periculos!

Însă această putere este risipită în procesul de adaptare! Şi atunci intrăm cu uşurinţă în incapacitatea de a reacţiona, de a ne salva! Stăm şi acceptăm, ca şi ciobanul din balada Mioriţa, să se întâmple inevitabilul. Pe care de altfel l-am prevăzut! Şi la care nu ne mai putem opune, din lipsa energiei!

Domeniile în care cădem victime acestui comportament pot fi şi sănătatea, familia şi cariera. În ce priveşte sănătatea fizică, deseori refuzăm să mergem la medic, deşi corpul trimite semnale clare. Durerile suportabile sunt NEGLIJATE, NEGATE, ascunse, şi nerecunoscute!

Sindromul broaștei fierte acționează lent!

În mod similar viciile ne atacă lent. Fumatul, alcoolul, dependenţele de orice tip, au de regulă cauze adânci, negate, şi nerezolvate de mai mulţi ani! O ţigară cu haşiş sau un pahar de alcool nu te omoară brusc, dar intoxicaţia lentă, treptată, sistematică te poate într-o zi distruge definitiv din interior!

În familie, conflictele mocnite, persoanele toxice, lipsa de comunicare sunt pietre de moară, purtate ani de zile. Violenţa verbală sau fizică este suportată în tăcere zeci de ani, şi sentimentele de ruşine, jenă, ne fac să NEGĂM, să ASCUNDEM obsesiv problemele reale.

Insatisfacţia, lipsa afecţiunii reale, frustrarea şi nemulţumirea sunt toxine reale, care SE ACUMULEAZĂ! Hormonul de stres pe care îl producem chiar noi, în propriul nostru organism, ne intoxică lent, imperceptibil, până la nivelul la care organismul se prăbuşeşte, inclusiv fizic. Odată imunitatea deteriorată, poarta e deschisă tuturor afecţiunilor.

La serviciu, mai ales dacă munca pe care o facem NE DISPLACE, se acumulează nemulţumirile, şi sentimentele negative. Atmosfera de la locul de muncă, anturajul, dar şi venitul insuficient sunt factorii care agravează tensiunile tale interioare, până la nivelul la care renunţi la a mai avea încredere tu în propria ta persoană!

În acel moment începe DECLINUL. Sau EROZIUNEA. Lent, dar sigur, tinzi să devii treptat o epavă. Nu mai ai energia să ieşi din cercul vicios, să te califici în altă profesie, să cauţi alt loc de muncă sau să participi la un interviu.

Frica te depăşeşte, şi pune complet stăpânire pe capacitatea TA de a FACE ALEGERI CORECTE. Poţi să devii astfel cu uşurinţă un instrument în mâna altora, de care ei să se folosească mereu. Iar tu eşti inacapbil să mai spui NU, sau să opreşti procesul de eroziune, pentru că energia ta se află la un nivel prea scăzut ca să mai poţi să te eliberezi.

Apare astfel un adevărat BLOCAJ MENTAL, o incapacitate de acţiune, deşi de fapt tu ştii exact ce ai de făcut, şi cunoşti faptul că aşa nu se mai poate. Însă în lipsa PERCEPŢIEI REALE a pericolului ascuns, tu nu reacţionezi, sau amâni reacţia ta pe termen nelimitat.

Nu te protejezi, nu ai grijă de tine, şi când consecinţele neglijenţei tale sunt prea mari, decoperi că e prea târziu. Ca şi broasca din experiment, care sfâşeşte prin a muri fiartă, deşi INIŢIAL avea suficientă energie să se salveze singură!

Oamenii însă mai au o şansă, un life coach, antrenor pentru viaţă, psiholog, terapeut, care să le dea o mână de ajutor, dacă se apelează la el ÎN TIMP UTIL. Prin simplul fapt că acesta te observă din EXTERIOR, treptat devii CONŞTIENT de situaţia reală, şi te mobilizezi LA TIMP pentru a ieşi din situaţia critică.

Ai de parcurs, ghidat din exterior, doar paşii care presupun ieşirea din starea de NEGARE, conştientizarea situaţiei şi ACCEPTAREA ei, şi apoi, treptat, începerea procesului de PREGĂTIRE, care se va finaliza cu trecerea la ACŢIUNE. Urmând ca apoi să fii atent să nu cazi din nou în aceeaşi capcană.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!

Cercetările din psihologie se bazează în mare măsură pe experimente. Iar experimentele se fac de obicei pe animale. Cel mai adesea pe cobai, pe şoarecii albi, sau pe… studenţii la psihologie 🙂

Experimentul cu broasca (Goltz) este însă unul relevant pentru modul de comportament al omului obişnuit! Deşi acesta pretinde că are un creier mult mai evoluat decât orice animal, instinctele şi comportamentele bazate pe instinct pot fi, în anumite situaţii, similare.

În cazul experimentului cu broasca, vom constata că dacă introducem o broască într-un vas cu apă prea fierbinte, aceasta SE MOBILIZEAZĂ, şi face un supraefort ca să sară afară, să se salveze de la moarte! Însă dacă broasca este pusă într-un vas cu apă rece, iar temperatura apei este crescută lent, în mod constant, broasca NU VA MAI SĂRI afară! Ea va face un continuu EFORT ADAPTATIV, şi se va obişnui treptat cu căldura excesivă. Până la nivelul la care va muri fiartă!

Explicaţia e simplă, în loc să îşi concentreze toată energia pentru SALVAREA ei, broasca o va consuma pentru a se OBIŞNUI cu temperaturile excesive! Astfel că va muri epuizată, fără să-i mai rămână energie pentru a se salva! Toată energia ei a fost consumată în procesul de adaptare la apa fierbinte!

Deseori, păţim acelaşi lucru. Agresiunile mediului exterior, dacă sunt bruşte şi violente, ne mobilizează, în timp ce solicitările în exces care vin lent, tind să fie NEGLIJATE! Le dăm o semnificaţie redusă, le marginalizăm, le ascundem sau ne minţim, le NEGĂM, încercând eroic să le suportăm!

Faptul că suportăm, şi ne străduim să ducem pe picioare sarcinile grele, pare a fi un lucru pozitiv. Dar numai cu condiţia de a şti când să ne oprim, şi să avem PUTEREA de A SPUNE NU. De a spune STOP jocului periculos!

Însă această putere este risipită în procesul de adaptare! Şi atunci intrăm cu uşurinţă în incapacitatea de a reacţiona, de a ne salva! Stăm şi acceptăm, ca şi ciobanul din balada Mioriţa, să se întâmple inevitabilul. Pe care de altfel l-am prevăzut! Şi la care nu ne mai putem opune, din lipsa energiei!

Domeniile în care cădem victime acestui comportament pot fi şi sănătatea, familia şi cariera. În ce priveşte sănătatea fizică, deseori refuzăm să mergem la medic, deşi corpul trimite semnale clare. Durerile suportabile sunt NEGLIJATE, NEGATE, ascunse, şi nerecunoscute!

Durerea de dinţi e proverbială în acest sens! Abia când se trece de limita suportabilităţii, cu medicamente cu tot, luăm decizia de A ACŢIONA, de a merge în sfârşit la dentist!

Sindromul broaștei fierte acționează lent!

În mod similar viciile ne atacă lent. Fumatul, alcoolul, dependenţele de orice tip, au de regulă cauze adânci, negate, şi nerezolvate de mai mulţi ani! O ţigară cu haşiş sau un pahar de alcool nu te omoară brusc, dar intoxicaţia lentă, treptată, sistematică te poate într-o zi distruge definitiv din interior!

În familie, conflictele mocnite, persoanele toxice, lipsa de comunicare sunt pietre de moară, purtate ani de zile. Violenţa verbală sau fizică este suportată în tăcere zeci de ani, şi sentimentele de ruşine, jenă, ne fac să NEGĂM, să ASCUNDEM obsesiv problemele reale.

Insatisfacţia, lipsa afecţiunii reale, frustrarea şi nemulţumirea sunt toxine reale, care SE ACUMULEAZĂ! Hormonul de stres pe care îl producem chiar noi, în propriul nostru organism, ne intoxică lent, imperceptibil, până la nivelul la care organismul se prăbuşeşte, inclusiv fizic. Odată imunitatea deteriorată, poarta e deschisă tuturor afecţiunilor.

La serviciu, mai ales dacă munca pe care o facem NE DISPLACE, se acumulează nemulţumirile, şi sentimentele negative. Atmosfera de la locul de muncă, anturajul, dar şi venitul insuficient sunt factorii care agravează tensiunile tale interioare, până la nivelul la care renunţi la a mai avea încredere tu în propria ta persoană!

În acel moment începe DECLINUL. Sau EROZIUNEA. Lent, dar sigur, tinzi să devii treptat o epavă. Nu mai ai energia să ieşi din cercul vicios, să te califici în altă profesie, să cauţi alt loc de muncă sau să participi la un interviu.

Frica te depăşeşte, şi pune complet stăpânire pe capacitatea TA de a FACE ALEGERI CORECTE. Poţi să devii astfel cu uşurinţă un instrument în mâna altora, de care ei să se folosească mereu. Iar tu eşti inacapbil să mai spui NU, sau să opreşti procesul de eroziune, pentru că energia ta se află la un nivel prea scăzut ca să mai poţi să te eliberezi.

Apare astfel un adevărat BLOCAJ MENTAL, o incapacitate de acţiune, deşi de fapt tu ştii exact ce ai de făcut, şi cunoşti faptul că aşa nu se mai poate. Însă în lipsa PERCEPŢIEI REALE a pericolului ascuns, tu nu reacţionezi, sau amâni reacţia ta pe termen nelimitat.

Nu te protejezi, nu ai grijă de tine, şi când consecinţele neglijenţei tale sunt prea mari, decoperi că e prea târziu. Ca şi broasca din experiment, care sfâşeşte prin a muri fiartă, deşi INIŢIAL avea suficientă energie să se salveze singură!

Oamenii însă mai au o şansă, un life coach, antrenor pentru viaţă, psiholog, terapeut, care să le dea o mână de ajutor, dacă se apelează la el ÎN TIMP UTIL. Prin simplul fapt că acesta te observă din EXTERIOR, treptat devii CONŞTIENT de situaţia reală, şi te mobilizezi LA TIMP pentru a ieşi din situaţia critică.

Ai de parcurs, ghidat din exterior, doar paşii care presupun ieşirea din starea de NEGARE, conştientizarea situaţiei şi ACCEPTAREA ei, şi apoi, treptat, începerea procesului de PREGĂTIRE, care se va finaliza cu trecerea la ACŢIUNE. Urmând ca apoi să fii atent să nu cazi din nou în aceeaşi capcană.

Daca ti-a placut articolul da-i un share!

       

Nodurile Maicii Domnului. Rugăciunea nodurilor(necazurilor)

 

Icoana o reprezintă pe Maica Domnului în picioare impodobită ca o împărăteasă; ea are în partea dreaptă un înger ce-i dă o panglică cu diferite noduri, mai mici şi mai mari. Maica Domnului prinde panglica cu Sfintele Sale Mâini, şi cu răbdare desface fiecare nod, dând panglica întinsă, netezită unui alt înger din stânga sa.

Icoana datează din 1700 şi este pictată de un autor necunoscut. Nodurile reprezintă necazurile omenirii.

Această imagine poate fi, de asemenea, interpretată ca ajutorul Împărătesei Cereştilor Îngeri ai lui Dumnezeu pe căile întunecate ale vieţii pământeşti. Imaginea Mariei dezlegând noduri este o referire clară la problemele umanităţii care sunt simbolizate prin noduri, energii care blochează fluxul normal de comunicare dintre Dumnezeu şi om... Prin dezlegarea nodurilor şi cu ajutorul îngerilor, Sfânta Fecioară deblochează energile negative şi malefice.

Rugăciunea către Maica Domnului care desface nodurile(necazurile, magia neagră) cunoscută sub denumirea de Rugăciunea nodurilor(necazurilor):

O,Mamă prea iubită şi Prea Sfântă Marie,

Tu care desfaci "nodurile" ce îi sufocă pe copiii Tăi,

Intinde-Ţi Mâinile Milostive spre mine.

Iţi încredinţez astăzi acest "nod"(necaz; îl numim, pe cât posibil) şi toate consecinţele negative.

Iţi dau acest "nod" care mă chinuie şi mă face nefericit(ă) şi mă impiedică să mă unesc cu Tine şi cu Fiul Tău, Mântuitorul meu.

Cred cu tărie că poţi să desfaci acest "nod" pentru că Domnul Iisus îţi dă întreaga putere.

Tu eşti Mama mea, ştiu că vei face asta pentru că mă iubeşti cu Insuşi Iubirea Lui Dumnezeu.

Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)

O, Mamă prea iubită, izvorul tuturor harurilor,

Inima mi se îndreaptă azi către Tine.

Recunosc că sunt păcătos(păcătoasă), şi am nevoie de ajutorul Tău.

Incredinţez în Mâinile Tale acest "nod" şi Te rog să mă ierţi că am neglijat adeseori harurile pe care Tu le obţii pentru mine.

Maica Domnului, care desfaci"nodurile"vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)

Preasfânta mea Mijlocitoare, Impărăteasa Cerului,

Tu ale cărei Mâini primesc şi împart toate bogăţiile Cereşti,

Depun în Mâinile Tale acest "nod" al vieţii mele.

Ii cer iertare Părintelui Veşnic pentru greşelile mele,

Ca Tu să poţi desface acest "nod" pentru care îţi mulţumesc şi a-mi uşura viaţa.

Maica Domnului care desfaci "nodurile" vietii mele, roaga-Te pentru mine!

Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)

Maica Sfânta Preaiubită, care îi primeşti pe toţi cei care Te caută, ai mila de mine,

Depun in Mâinile Tale acest "nod" greu.

El îmi alungă pacea, îmi paralizează sufletul, mă împiedică să merg către Domnul meu şi să-mi pun viaţa în slujba Lui.

Desfă Te rog acest "nod" din viaţa mea, o, Măicuţa Bună!

Cere de la Fiul Tau Iubit vindecarea credinţei mele paralizate, care se lasă doborât(doborată).

Mergi alături de mine ca să încetez să mă tot plâng, să învăţ să mulţumesc în fiecare clipă şi să surâd, încrezătoare în puterea Ta.

Maica Domnului care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Iţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)

Mamă care desfaci "nodurile"

Blândă, generoasă şi plină de iubire,

mă îndrept către Tine, pentru a încredinţa încă o dată în Mâinile Tale acest nod.

Iţi cer înţelepciunea lui Dumnezeu, ca să acţionez în Lumina Duhului Sfânt, pentru a deznoda toate aceste dificultăţi.

Elibereaza-mă de amăraciunea, de mânia şi de ura carora le-a dat naştere acest "nod" în mine.

Dă-mi blândeţea Ta, ca să învăţ să meditez totul în tăcere în inima mea.

Duhul lui Dumnezeu să vină asupra mea să primesc o viaţă nouă.

Maica Domnului care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Iţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)

Regină şi Mama Indurării, îţi predau acest "nod" al vieţii mele

Şi te rog să-mi dai o inimă care să ştie să fie răbdătoare, în timp ce Tu desfaci acest"nod" greu al vieţii mele.

Invaţă-mă să perseverez în ascultarea Cuvântului Lui Dumnezeu, să mă spovedesc, să mă împărtăşesc şi rămâi cu mine.

Pregăteşte-mi inima pentru a sărbători cu îngerii Harul pe care Tu eşti pe cale să mi-l obţii.

Distruge capcanele care au provocat aceste"noduri" în viaţa mea.

Iţi dau inima şi tot ce-mi aparţine: casa, familia, bunurile exterioare şi interioare, să-Ţi aparţină pentru totdeauna.

Să ştergi cu milostivirea Ta lacrimile din ochii mei şi să mă priveşti în Braţele Tale.

Invăluie-mă în Mantia Ta de iubire, păstrează-mă sub ocrotirea Ta.

Te rog să-mi desfaci acest"nod"pentru totdeauna...Sper în Tine

Maica Domnului,care desfaci"nodurile" vietii mele, roagă-Te pentru mine!

Iţi mulţumesc Maicuta mea prea iubită(3 metanii)

Este o rugăciune puternică, de mare ajutor celor greu încercaţi. De regulă se face timp de 9 zile(novena) cu o lumânare aprinsă pe tot timpul rugăciunii.

 

Nodurile Maicii Domnului. Rugăciunea nodurilor(necazurilor)

Icoana o reprezintă pe Maica Domnului în picioare impodobită ca o împărăteasă; ea are în partea dreaptă un înger ce-i dă o panglică cu diferite noduri, mai mici şi mai mari. Maica Domnului prinde panglica cu Sfintele Sale Mâini, şi cu răbdare desface fiecare nod, dând panglica întinsă, netezită unui alt înger din stânga sa.

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icoana datează din 1700 şi este pictată de un autor necunoscut. Nodurile reprezintă necazurile omenirii.

Această imagine poate fi, de asemenea, interpretată ca ajutorul Împărătesei Cereştilor Îngeri ai lui Dumnezeu pe căile întunecate ale vieţii pământeşti. Imaginea Mariei dezlegând noduri este o referire clară la problemele umanităţii care sunt simbolizate prin noduri, energii care blochează fluxul normal de comunicare dintre Dumnezeu şi om… Prin dezlegarea nodurilor şi cu ajutorul îngerilor, Sfânta Fecioară deblochează energile negative şi malefice.

Rugăciunea către Maica Domnului care desface nodurile(necazurile, magia neagră) cunoscută sub denumirea de Rugăciunea nodurilor(necazurilor):

O,Mamă prea iubită şi Prea Sfântă Marie,
Tu care desfaci „nodurile” ce îi sufocă pe copiii Tăi,
Intinde-Ţi Mâinile Milostive spre mine.
Iţi încredinţez astăzi acest „nod”(necaz; îl numim, pe cât posibil) şi toate consecinţele negative.
Iţi dau acest „nod” care mă chinuie şi mă face nefericit(ă) şi mă impiedică să mă unesc cu Tine şi cu Fiul Tău, Mântuitorul meu.
Cred cu tărie că poţi să desfaci acest „nod” pentru că Domnul Iisus îţi dă întreaga putere.
Tu eşti Mama mea, ştiu că vei face asta pentru că mă iubeşti cu Insuşi Iubirea Lui Dumnezeu.
Maica Domnului, care desfaci „nodurile” vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)
O, Mamă prea iubită, izvorul tuturor harurilor,
Inima mi se îndreaptă azi către Tine.
Recunosc că sunt păcătos(păcătoasă), şi am nevoie de ajutorul Tău.
Incredinţez în Mâinile Tale acest „nod” şi Te rog să mă ierţi că am neglijat adeseori harurile pe care Tu le obţii pentru mine.
Maica Domnului, care desfaci”nodurile”vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)
Preasfânta mea Mijlocitoare, Impărăteasa Cerului,
Tu ale cărei Mâini primesc şi împart toate bogăţiile Cereşti,
Depun în Mâinile Tale acest „nod” al vieţii mele.
Ii cer iertare Părintelui Veşnic pentru greşelile mele,
Ca Tu să poţi desface acest „nod” pentru care îţi mulţumesc şi a-mi uşura viaţa.
Maica Domnului care desfaci „nodurile” vietii mele, roaga-Te pentru mine!
Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)
Maica Sfânta Preaiubită, care îi primeşti pe toţi cei care Te caută, ai mila de mine,
Depun in Mâinile Tale acest „nod” greu.
El îmi alungă pacea, îmi paralizează sufletul, mă împiedică să merg către Domnul meu şi să-mi pun viaţa în slujba Lui.
Desfă Te rog acest „nod” din viaţa mea, o, Măicuţa Bună!
Cere de la Fiul Tau Iubit vindecarea credinţei mele paralizate, care se lasă doborât(doborată).
Mergi alături de mine ca să încetez să mă tot plâng, să învăţ să mulţumesc în fiecare clipă şi să surâd, încrezătoare în puterea Ta.
Maica Domnului care desfaci „nodurile” vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)
Mamă care desfaci „nodurile”
Blândă, generoasă şi plină de iubire,
mă îndrept către Tine, pentru a încredinţa încă o dată în Mâinile Tale acest nod.
Iţi cer înţelepciunea lui Dumnezeu, ca să acţionez în Lumina Duhului Sfânt, pentru a deznoda toate aceste dificultăţi.
Elibereaza-mă de amăraciunea, de mânia şi de ura carora le-a dat naştere acest „nod” în mine.
Dă-mi blândeţea Ta, ca să învăţ să meditez totul în tăcere în inima mea.
Duhul lui Dumnezeu să vină asupra mea să primesc o viaţă nouă.
Maica Domnului care desfaci „nodurile” vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)
Regină şi Mama Indurării, îţi predau acest „nod” al vieţii mele
Şi te rog să-mi dai o inimă care să ştie să fie răbdătoare, în timp ce Tu desfaci acest”nod” greu al vieţii mele.
Invaţă-mă să perseverez în ascultarea Cuvântului Lui Dumnezeu, să mă spovedesc, să mă împărtăşesc şi rămâi cu mine.
Pregăteşte-mi inima pentru a sărbători cu îngerii Harul pe care Tu eşti pe cale să mi-l obţii.
Distruge capcanele care au provocat aceste”noduri” în viaţa mea.
Iţi dau inima şi tot ce-mi aparţine: casa, familia, bunurile exterioare şi interioare, să-Ţi aparţină pentru totdeauna.
Să ştergi cu milostivirea Ta lacrimile din ochii mei şi să mă priveşti în Braţele Tale.
Invăluie-mă în Mantia Ta de iubire, păstrează-mă sub ocrotirea Ta.
Te rog să-mi desfaci acest”nod”pentru totdeauna…Sper în Tine
Maica Domnului,care desfaci”nodurile” vietii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi mulţumesc Maicuta mea prea iubită(3 metanii)

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Este o rugăciune puternică, de mare ajutor celor greu încercaţi. De regulă se face timp de 9 zile(novena) cu o lumânare aprinsă pe tot timpul rugăciunii.

 

Câte ceva, despre... ,,OMUL POTRIVIT"!

 Câte ceva, despre... ,,OMUL POTRIVIT"!

Omul potrivit

În viaţă te intersectezi cu diferite feluri de oameni şi ai de făcut alegeri grele referitoare la ei.
Uneori pui în balanţă anumite aspecte, încercând să găseşti un răspuns întrebărilor pe care le ai.

Câteodată eşti derutat. Nu mai ştii nici tu bine ce vrei sau ce simţi.

De cele mai multe ori, tot ce e nevoie e să te dai un pas în spate, să faci puţină linişte şi să cauţi în inima ta.
Acolo vei descoperi că omul potrivit pentru tine e cel care scoate la iveală cea mai bună variantă a ta.

Omul potrivit pentru tine nu te trage în jos, ci te duce sus, printre nori.
Te ajută să vezi ce e dincolo de zid, dincolo de obstacole şi de zona de confort.
El te ia de mână, te ajută să te ridici din locul din care ai căzut, şi-ţi arată un început acolo unde credeai că e sfârşit.
Într-un mod miserios doreşti să-i povesteşti viaţa ta, modul în care ai suferit, ştiind că tot ce spui, depozitezi într-un loc sigur. În inima lui.

Nu desconsideră lacrimile care ţi-au curs pe obraji în trecut, tocmai de aceea se străduieşte acum să te facă să zâmbeşti cât mai des.
Îţi dă liniştea şi siguranţa că totul o să fie bine, chiar dacă factorii externi spun cu totul altceva.

Omul potrivit pentru tine e cel care-ţi umple golurile, nu care te secătuieşte puţin câte puţin.
E cel care te face să înfloreşti, nu să te usuci.

Omul potrivit pentru tine se pliază perfect pe forma sufletului tău, intrând cu uşurinţă pe poarta inimii tale.

Omul potrivit te face să fii un om mai bun. Zâmbeşti mai des, ierţi mai mult, te cerţi mai puţin.
Cel care te transformă într-o variantă mai rea a ta, nu e omul potrivit.

Omul potrivit ţie, vede ceea ce alţii nu văd la tine: inima ta caldă, sufletul blând, frumuseţea interioară. Şi te iubeşte pentru asta.

Omul potrivit te face să te simţi bine în pielea ta. Cel care îţi aminteşte constant de defectele tale, înseamnă că nu e omul potrivit.

Omul potrivit pentru tine, când e la distanţă, te face să-ţi doreşti să ieşi din tine şi să mergi să-l îmbrăţişezi. Şi să nu-i mai dai drumul.

Omul potrivit te susţine, îţi este un sprijin moral şi un sfătuitor bine intenţionat.

Omul potrivit pentru tine e acela la care te gândeşti prima oară când ai o bucurie sau un necaz. Mintea ta îţi aminteşte de cel cu adevărat important.

Omul potrivit pentru tine e acela spre care alergi cu braţele deschise, sperând să te prindă şi să te ţină mereu lângă el.

Omul potrivit pentru tine e din Dumnezeu.
Părintele Constantin Necula

Poftiti la o ceasca de ceai !

 

*Viața e prea scurtă pentru griji inutile!*

 Călătoria ta nu este aceeași cu a mea, iar călătoria mea nu este a ta, dar dacă ne întâlnim pe o anumită cale, fie ca noi să ne încurajăm unii pe alții.

„Doamne, Cel ce primești din cele patru margini ale lumii pe cei ce au adormit cu credință, în mare sau pe pământ, în râuri, în izvoare sau în lacuri și în fântâni, pe cei ce s-au făcut mâncare fiarelor și păsărilor și târâtoarelor, pe toți îi odihnește”.

 „Doamne, Cel ce primești din cele patru margini ale lumii pe cei ce au adormit cu credință, în mare sau pe pământ, în râuri, în izvoare sau în lacuri și în fântâni, pe cei ce s-au făcut mâncare fiarelor și păsărilor și târâtoarelor, pe toți îi odihnește”.

Legendele ariciului.

 Ariciul este un animal mitic. 

----Cand a făcut Dumnezeu toate câte se văd pe pământ, s-a apucat să răsucească şi firul vremii. Acest fir era împletit din două: unul negru şi altul alb. Firul alb era ziua, iar cel negru, noaptea.
A căutat Dumnezeu un dobitoc care să-l ajute la răsucitul firului. Dar nici unul n-a putut să-l ajute, pentru că firul era nesfârşit de lung şi munca era prea cu oboseală multă.
Dar iată că s-a găsit ariciul care să dea ajutor lui Dumnezeu.
Şi a stat ariciul un an, doi ani, trei, o sută, o mie, ba zece mii de ani şi l-a ajutat pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a dat două gheme: unul alb şi altul negru, să le învârtească mereu, ca să se deşire cele două fire deopotrivă. Iar Dumnezeu sta şi răsucea firele şi făcea din două deosebite unul pestriţ şi-l depăna pe ghemul vremii. Şi era menit ca după ce se va isprăvi de depănat, Dumnezeu să facă oamenii şi apoi să înceapă să desfacă firul vremii de pe ghem.
Şi acu, se zice că uitându-se ariciul mereu la cele două gheme şi învârtindu-le mereu, mereu, a aţipit de oboseală; iar în vremea asta s-a rupt firul cel alb şi Dumnezeu depăna înainte pe ghemul vremii un singur fir, în loc de două, numai pe cel negru.
Deşteptându-se ariciul, a rămas fără suflare, de groază multă. Atât cât se depănase firul cel negru singur, atâta vreme trebuia să fie pe lume noapte, căci nu se amestecase cu firul care era ziua. Poate un an, poate doi, ori chiar o sută, ori o mie de ani, era să fie pe lume noapte. Şi atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a făcut, încât toţi perii de pe dânsul s-au ridicat, cum se ridică în vârful capului părul omului de spaimă mare.
Şi Dumnezeu, supărat de răul ce-l făcuse ariciul, a zis într-o mânie:
- Zbârlit să-ţi rămână părul viaţa întreagă! Spaimă de moarte să duci câte zile vei trăi!
Dar aducându-şi aminte de binele ce i-l făcuse ariciul, a zis cu bunătate:
- Ghemele mi le-ai ţinut şi ghem să te poţi face la vreme de primejdie şi nimeni, nici un om, nici o fiară, să nu poată să se apropie de tine, ca să-ţi facă rău, că mult bine mi-ai făcut tu.
De atunci a rămas ariciul până-n ziua de astăzi zburlit, cu ţepi şi plin de spaimă; dar se poate apăra de duşmani, făcându-se ghem şi nimeni nu-i poate pricinui vreun rău.

 ----Legenda spune cã, la facerea lumii, douã vie­tãti L-au ajutat pe Dumnezeu: albina și ariciul.... “Pamantul era la început întins ca o farfurie și cum Dracu' fusese prea grabit să scape de Dumnezeu și-l rostogolise prea mult în noaptea aceea, Pamantul crescuse atat de mult, încat dadea afara peste marginile apei și ale cerului. Asta ÎL puse pe Dumnezeu pe ganduri și nici el nu mai știa ce să faca, să încapă tot pamantul în marginile cerului…Atunci îsi aduse aminte de arici, care, în timpurile acelea, avea faima de filosof și de sfatos, poate pentru că mergea tot garbovit și morocanos. Dumnezeu trimise pe albina să-l întrebe ce sfat îi dă. Albina îl gasi tocmai dupa pranzul cel mare, facandu-și culcus să se odihneasca. Cum auzi despre ce e vorba, se supara foarte ca i-a stricat bunatate de somn: “Ce trimite Dumnezeu la mine, că doar el e mai destept decat toata lumea”… si nu vru să-i spuie. Albina, șireata, se prefacu că pleaca și se ascunse dupa ușă. Ariciul, crezand-o plecata și cuibarindu-se pentru odihnă, începu să bombaneasca necajit:” Auzi la Dumnezeu, să trimeata la mine, dupa atata lucru. D-apoi nu-L împinge si pe el mintea să stranga în chingi puțin pamantul și să facă dealuri, munți și vai?” Albina, cum auzi, o tuli la fuga și, pe nerasuflate, îi spuse lui Dumnezeu ce află de la arici. Atunci, Dumnezeu se apucă și stranse pamantul, asa cum ai strange boțind o bucata de stofă în pumni, ca sa încapa între marginile cerului. Imediat se împestriță tot pamantul de dealuri, munti și vai, dupa cum s-a întamplat să se boțească și pamantul…”
(Marcel Olinescu, Mitologie romaneasca)
-----Apoi, când Dumnezeu S-a hotãrât sã facã timpul, l-a chemat tot pe arici sã-L ajute,pentru ca firul era nesfarsit de lung si munca era prea cu oboseala.Acest fir era împletit din doua: unul negru și altul alb. Firul alb era ziua, iar cel negru noaptea.Și Dumnezeu i-a dat doua gheme: unul alb si unul negru, să le învarteasca mereu.. Iar Dumnezeu sta și rasucea firele și facea din doua deosebite unul pestrit si-l depana pe ghemul vremii. Și era menit ca, dupa ce se va ispravi de depanat, Dumnezeu să facă oamenii și apoi să înceapa sa desfaca firul vremii de pe ghem.
Și a stat ariciul un an, doi ani, trei, o suta, o mie, ba zece mii de ani si l-a ajutat pe Și se zice că uitandu-se ariciul mereu la cele doua gheme și învartindu-le mereu a ațipit de oboseala; iar în vremea asta s-a rupt firul cel alb și Dumnezeu depana pe ghemul vremii un singur fir în loc de doua, numai cel negru. Desteptandu-se, ariciul a ramas fara suflare, de groaza muta. Atat cat se depanase firul negru singur, atata vreme trebuia sa fie pe lume noapte, caci nu se amestecase cu firul care era ziua. Poate un, poate doi, ori chiar o suta, ori o mie de ani era sa fie pe lume noapte. Și atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a facut, încat toți perii de pe dansul s-au ridicat cum se ridica în varful capului parul omului de spaima mare. Și Dumnezeu, suparat de raul ce-i facuse ariciul, a zis într-o mânie: «Zbarlit să-ti ramaie parul viata întreaga». Dar, aducandu-și aminte de binele ce i-l facuse ariciul, a zis cu bunatate: «Ghemele ce mi le-ai ținut nu le uit și ghem te poți face, la vreme de primejdie, și nimeni, nici un om, nici o fiara să nu poata să se apropie de tine ca să-ți faca rau, ca mult bine mi-ai facut tu».
De atunci a ramas ariciul pana în ziua de azi zburlit, cu țepi și plin de spaima; dar se poate apara de dusmani facandu-se ghem si nimeni nu-i poate pricinui vreun rau". (Tony Brill)
---Ariciul ramane un animal sfânt, în ciuda greselilor pe care
le-a comis. Se crede ca diavolul poate lua chipul oricarei fapturi în afara de oaie, albina și arici. Oaia e blagoslovita, albina e sluga lui Dumnezeu, în vreme ce ariciul ramane sfetnicul lui Dumnezeu si totodata un erou civilizator,un adevarat "inginer al creatiei".
Ariciul este prezent și în medicina populara. Țepii ariciului pot vindeca frigurile și "tremuriciul", întepatura lor punand sangele in miscare. Apoi, aflati cã ariciul este cel mai puternic animal în ce priveste otrã­vu­rile. Prac­tic nu poate fi otrãvit, ­fiind capabil sã omoare si sã mã­nânce chiar si serpi veninosi, fãrã a se vãtãma câtusi de putin, fiind deci obisnuit cu veninul. Viperele se numãrã printre felurile sale de mâncare. Cu atât mai mult pre­zenta aricilor pe lângã casele oamenilor este privitã ca o binecuvântare, deoa­re­ce ocroteste oamenii si vietãtile din ogradã de serpii veninosi. De asemenea, se zice ca batranii prevedeau dupa mersul si ascunzisul ariciului schimbarea timpului: daca acesta se odihnea în afara culcusului, se pregatea vreme buna, iar mersul spre ascunzis, pitit pe sub radacinile copacilor, prevestea vreme rea. Uciderea ariciului este considerata pacat!"

Povățuește-o cum îi bine, învaț’o, degeaba! Ea tot pe-a ei face.

 

 

Șirătenie țigănească

Îl mînă păcatul pe romîn, de cunună niște țigani. Însurățeii numai bine nu trăiau: nu trecea săptămână și ei trebuia să se apuce de păr. Nănașii... că de ce-a mai lăsat Dumnezeu și nănași pe lume, cătau să-i împace. Făceau masă îmbelșugată, poftia pe fini, îi probezea, le da sfaturi, îi îndemnau să se împace că-i rîde lumea și cîte de alde acestea...
Cît ținea mîncarea și băuturica, țiganii se înblînziau că de cît n’ai fi avut ce zice; după ce flămînziau, iar s’apucau la păruială: aflase slăbiciunea nănașilor, așteptau poftiți la masă.
Hrănește-i azi cu bucate scumpe, hrănește-i mîine, se satură zi romînul de la o vreme, lehamite și nănășie și tot.
O dată – tot după o sfadă a țiganilor – să apucă de face plăcinte și poftește şi finii: vroeau să-i dojăniască odată și bine, ș’apoi de nu s’o înveghea, s’o rupă cu rudenia.
Pun plăcintele într’o tavă mare. De partea țiganilor, așază plăcinte de cele mai săcuțe-n brînză, mai arse și mai feștelite, lăsîndu-le așa uscate, făr’ să le mai ungă cu unt; de partea celor de casă pun plăcinte brînzoase și tăvălite prin unt. Țiganu’ vede, da tace. Plăcinta uscată și scorțoasă, cu greu lunecă pe gît.
- Și cum îți spuneam finule, mai las’ să treacă de la tine, ce să înțălegi tu de la un cap de muere? De-o vezi că greșește, închide ochii, fă-te naude, navede. Rîde lumea bre și-i rușine, că sunteți gospodari.
- Da’ eu n’am zis? Da’ ce să fac dacă are pe dracu într’însa? Povățuește-o cum îi bine, învaț’o, degeaba! Ea tot pe-a ei face. Cîteodată îmi vine să-i sucesc gîtu, ia așa. – Și țiganul apucă tavaua de urechi ș’o învîrtește de vine cu plăcintele cele unse drept el...

 

Atunci când un om drag încearcă să ți se smulgă din suflet, lasă-l să plece!

 "Atunci când un om drag încearcă să ți se smulgă din suflet, lasă-l să plece!
Nu insista să-l oprești, nu te opune și nu încerca să-l convingi să rămână – e alegerea sa, lasă-l să plece.
Dacă mângâierile tale nu-l mai alină, lasă-l să plece. Dacă e nevoie de argumente și de justificări pentru a-l îndupleca să nu te părăsească, dacă trebuie să-l convingi că-l iubești, lasă-l să plece. Dacă nu mai contează nimic din ceea ce vă unea cândva [...] dacă nu se mai grăbește să vină la tine, dacă nu mai simte nevoia să-și împartă bucuriile, tristețile și visurile cu tine, lasă-l să plece. [...] Dacă pentru a te iubi trebuie să fii altfel, să devii altcineva, lasă-l să plece. [...]
Dacă nu te mai privește ca la început, dacă ochii lui au devenit seci și goi când se uită înspre tine, atunci lasă-l să plece. Dacă durerile tale îi sunt indiferente, dacă nu te mai ascultă, dacă nevoile tale îi par niște poveri, lasă-l să plece. [...] Dacă nu-ți mai observă zâmbetul, dacă îl enervează prezența ta, dacă e iritat de lacrimile tale în loc să ți le șteargă cu un sărut, lasă-l să plece. Dacă nu mai vrea să privească în aceeași direcție cu tine, dacă toate valorile pentru care l-ai iubit la început au dispărut ca prin farmec, lasă-l să plece..."”Nimeni nu isi poate face curatenie in propria casa daca nu priveste mai intâi in faţă gunoiul. Daca doresti sa iti faci curatenie intr-o camera, tu incepi intotdeauna prin a privi cu atentie tot ce exista in ea.

Unele lucruri iti trezesc amintiri frumoase, asa ca le privesti cu incantare, le stergi de praf si le dai o noua stralucire. Altele trebuie reparate, asa ca iti propui sa faci acest lucru.Unele obiecte nu iti mai folosesc la nimic, asa ca trebuie aruncate. In aceasta categorie intra vechile ziare si reviste, sau vasele folosite din carton, pe care le poti arunca pe loc la cosul de gunoi, fara prea multe emotii. Nu ai niciun motiv sa te infurii atunci cand iti faci curatenie in camera.

La fel se petrec lucrurile si atunci cand iti faci curatenie in casa mintii. Nu ai niciun motiv sa te infurii pentru ca anumite convingeri trebuie aruncate la cosul de gunoi. Arunca-le cu aceeasi seninatate cu care arunci resturile alimentare dupa ce ai terminat de mancat.

Cine mai sta sa caute prin cosul de gunoi pentru a recupera resturile alimentare de ieri si pentru a-si prepara cina de astazi?

In mod similar, ce rost are sa cauti prin resturile mentale de altadata pentru a recrea experientele de maine?” Când întâlnești pe cineva care se străduiește din răsputeri să rămână lângă tine indiferent de cât de dificil ești, păstrează-l.
Păstrează-l cu orice preț, pentru că a găsi pe cineva căruia îi pasă suficient încât să privească dincolo de defectele tale nu e ceva care se întâmplă în fiecare zi. Apreciază-l ,căci sansa e o singură dată în viată.“CE ÎNSEAMNĂ SĂ TE IUBEȘTI?

Să te iubești nu înseamnă să alegi cel mai bun fel de mâncare într-un restaurant, nici să cauți cel mai bun loc de muncă și cel mai bine plătit, nici să-ți cumperi cele mai scumpe haine.
Nu înseamnă nici să ai cele mai bune relații și să trăiești în cercuri fără vicii sau conflicte.
Acest tip de iubire este un fel de supraviețuire.
Dar a te iubi pe tine înseamnă de fapt să înveți să nu-ți mai judeci corpul și aspectul, să-l îngrijești, să-l cauți și să încetezi să te învinovățești pentru greșelile din trecut, să nu justifici că tot răul care există în viața ta, îl meriți.
Să te iubești înseamnă să te ierți pentru ceea ce nu ai știut să profiți pe parcursul vieții, pentru toate regretele, pentru toate greșelile tale, și pentru toate nopțile în care ai avut cel mai mare conflict, cu tine însuți.
A te iubi înseamnă a nu mai fi victimă și a rămâne în adâncul durerii, și sã nu mai căuti pe cineva care te poate salva, din povestea ta tragică.
Să te iubești înseamnă să lași relații superficiale în urmă și să nu te mai gândești că nu poți avea pe cineva mai bun în viața ta, încetează să cauți cu disperare pe altcineva care să-ți dea ceea ce tu însuți nu știi să îți dai.
A te iubi înseamnă a iubi cu adevărat, fără jumătate de măsură, fără presupuneri, cu simpla convingere că meriți tot ce e mai bun, și să-ți recunoști ce ființă minunată ai șlefuit de-a lungul anilor.

A te iubi înseamnă a învăța să-ți spui cu voce tare:
MĂ IUBESC,
MĂ ACCEPT AȘA CUM SUNT,
MĂ ADMIR PENTRU FORȚA PE CARE O AM,
MĂ SIMT ÎN ARMONIE CU ÎNTREAGA MEA FIINȚĂ!!!

Simte ceea ce afirmi cu tărie și învață (pentru că nimeni nu ți-a arătat cum să o faci), cum să-ți crești stima de sine și să te prioritizezi în această viață.
Te iubesc, Om minunat pentru că mai întâi de toate, știu să mă iubesc pe mine!”

Bătrânețea e trista ? ? 🤔

 

Dupa ce am facut cumparaturile, era ora 12; am iesit din centrul comercial si cautam prin buzunare cheile de la masina.

Nu erau in buzunar.......aveam doar actele masinii...

M-am intors in fuga prin toate magazinele pe unde umblasem, dar nimic: nu erau nici acolo.

Deodata, imi dau seama ca poate le-am lasat in contact.

Aveam discutii cu sotia ca le mai uitam in contact cateodata.

M-am speriat: putea oricine sa imi fure masina din parcare.

Am fugit in parcare si.....NU ERA MASINA!!!!

Am sunat imediat la politie. Le-am dat localizarea, descrierea masinii,numarul de inmatriculare, le-am spus unde era stationata, etc...etc....

Am marturisit ca am lasat cheile in contact si ca de-aia mi-a fost furata.

Si... de-abia atunci mi-am facut curaj sa o sun pe sotia mea.

- Iubireee...... (m-am balbait; intotdeauna ii zic ,, iubire" in astfel de momente);

mi-am lasat iar cheile in contact ... si mi-au furat masina ...

Dintr-o data s-a facut liniste... atat de liniste ca am crezut ca s-a întrerupt apelul.

Dar, apoi, dintr-o data o aud strigând la mine:

- Eu te-am dus la centru comercial azi dimineață si te-am lăsat acolo!

Iar s-a facut liniste!!!

Rușinat dar fericit in acelasi timp, ii zic:

- Ce bine!, atunci vino să mă iei.

La care ea strigă si mai tare la mine:

- NU POT!

- De ce?

- Nu pot sa vin acum!

O sa vin dupa ce il conving pe polițistul ăsta ca eu nu am furat nici o mașină !!!!

Sunt arestată .

______________

Să nu râzi singur!

Trimite-l si tu prietenilor tăi care vor îmbătrâni si ei curând ...

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Lucrând ogorul sufletelor și aducând belșug pământului, te-ai făcut, Sfinte, vas ales și laudă dreptmăritorilor creștini, care de atunci s-au deprins a-ți cânta: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Slujitor credincios Stăpânului, asemenea îngerilor, la desăvârșire îngerească ai ajuns și, primind moartea cea pentru Hristos, viața cea veșnică ai primit. Pentru aceasta cu vrednicie îți cântăm:
Bucură-te, vlăstar al Efesului;
Bucură-te, floare înmiresmată a cetății Smirnei;
Bucură-te, rod bogat al Apostolilor lui Hristos;
Bucură-te, mărgăritar strălucitor în coroana mucenicilor sfințiți;
Bucură-te, mare ierarhe, care, în smerenie, harul ai împărtășit;
Bucură-te, turn întărit al mântuitoarei credințe pe care cu mari minuni o ai mărturisit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de darul proorociei;
Bucură-te, bucuria celor sărmani;
Bucură-te, al văduvelor ocrotitor și mult mângâietor;
Bucură-te, grabnic vindecător a felurite boli;
Bucură-te, spaimă și cutremur diavolilor;
Bucură-te, că, în fața Tronului dumnezeirii, te faci stăruitoare rugăciune pentru cei ce se roagă către tine;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Nașterea ta, Sfinte, în temnița cea rece în care era închisă pentru credință mama ta, a fost precum, odinioară, a lui Hristos în peșteră; încă și mai mare minune săvârșindu-se, îndată ce te-ai născut, un înger al Domnului s-a pogorât și, luându-te, a zis: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Luminător la vremuri de întuneric, Dumnezeu te-a învrednicit, fiind izbăvit încă de prunc în chip preaminunat; ajută-ne dar să ne curățim de gândul cel viclean, păzindu-ne ca niște prunci la cuget, cei care strigăm ție acum:
Bucură-te, pentru care Domnul pe îngerul său a trimis;
Bucură-te, că în grija unei bune creștine prin rânduire de sus ai fost încredințat;
Bucură-te, pentru care Fericita Teodora lacrimi de maică a vărsat;
Bucură-te, că tatăl tău, Sfântul Pangratie, pentru tine îndelung s-a rugat;
Bucură-te, că amândoi părinții tăi cei după trup cununa muceniciei au primit;
Bucură-te, că de cinstitele lor moaște fiarele n-au cutezat a se apropia;
Bucură-te, că, din copilărie, darul săvârșirii minunilor ai avut;
Bucură-te, că, vădindu-se marea lucrare a lui Dumnezeu la rugăciunea ta, din Pangratie, Policarp ți s-a spus;
Bucură-te, că, dăruindu-te Dumnezeu cu mulțime de zile, buna virtute a înfrânării ți-a adăugat dintru-nceput;
Bucură-te, că duhului blândeții te-ai făcut sălaș;
Bucură-te, cel ce din tinerețe gândul așezat al celor înaintați în vârstă ai dovedit;
Bucură-te, înduhovnicite părinte, căruia la bătrânețe râvna tinereții ți s-a dăruit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Mare foamete lovind cetatea Efesului, cu toții la tine au alergat nădăjduind ajutor, și pe nimeni n-ai lăsat apăsat de nevoi, ci pe toți i-ai miluit, pentru aceasta către Dumnezeu se îndreptau zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Întocmai cum în întreaga-ți viață te-ai milostivit spre cei în lipsuri, îndură-te și acum spre noi, păcătoșii cei săraci în fapte bune, ca, nerămânând precum smochinul cel fără de rod, să ne învrednicim de duhul pocăinței noi, care către tine alergăm acum zicând:
Bucură-te, liman al celor copleșiți de multele poveri;
Bucură-te, îndulcire pentru cei cuprinși de amărăciune;
Bucură-te, încurajare a năpăstuiților;
Bucură-te, că din fragedă vârstă ai fost mult miluitor;
Bucură-te, izbăvitor al multora de foamea cea trupească;
Bucură-te, hrănitor al tuturor din învățătura cea dumnezeiască;
Bucură-te, căci cuvintele tale semințe roditoare s-au făcut;
Bucură-te, că rugăciunea ta hambarele Calistei a umplut;
Bucură-te, că împărțind la cei sărmani, hambarele nu se goleau, ci mai mult se-ndestulau;
Bucură-te, că, înălțându-ți gândul la Dumnezeu, ai pogorât ploaie, scăpându-ți cetatea de secetă;
Bucură-te, căci, cu numele Mântuitorului Hristos, ai înmulțit vinul în casa Episcopului Dafnu;
Bucură-te, că pornirile cele rele le veștejești;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Primind vestire că al lui Hristos Apostol și Evanghelist Ioan cu glas de tunet propovăduia prin părțile acelea, cu bucurie mare te-ai îmbrăcat de sus și la acesta ai mers, ca să-i urmezi, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Plecând Sfântul Ioan spre Patmos, în surghiun, pe Sfântul Vucol a rânduit la Smirna, lăsându-i-te împreună lucrător; și, după cum Cuvântătorul de Dumnezeu pentru tine mult s-a rugat, așa pururea te roagă și tu pentru sufletele noastre, ca să-ți cântăm acestea:
Bucură-te, că ucenic alergând la Sfântul Evanghelist Ioan, lângă Sfinții Apostoli ai stat;
Bucură-te, că ai cunoscut pe cei ce L-au văzut pe Dumnezeu Cel Întrupat;
Bucură-te, că, urmând slăvitului Apostol, îndelungată vreme cu foamea alături de el te-ai nevoit;
Bucură-te, că și cu setea ai fost încercat foarte;
Bucură-te, că lipsa hainelor ai îndurat fără cârtire;
Bucură-te, că ai răbdat și alte multe strâmtorări, întocmai ca sihaștrii;
Bucură-te, că toate cu mare bucurie ai pătimit;
Bucură-te, că, împlinind porunca, mai frumos decât crinii câmpului te-ai arătat;
Bucură-te, că talantul care ți s-a dat, cu râvnă multă l-ai înmulțit;
Bucură-te, că, prin însăși viața ta, frumusețea vieții în Hristos ai pilduit;
Bucură-te, că pe mai departe prin tine Vestirea cea Bună s-a vestit;
Bucură-te, că astfel pe Hristos Domnul ai mărturisit și pe mulți ai adus la mântuire;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Luând dreapta ta, dumnezeiescul Vucol pe pieptul său și-a așezat-o și, slavă înălțând lui Dumnezeu, a adormit în pace, iară ceilalți sfințiți părinți și-ntreg poporul, cutremurându-se, strigat-au: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Îngenunchind pentru a fi sfințit întru episcop, văzut-ai, Sfinte, înaintea ta picioarele Mântuitorului Hristos, Ce tainic sta de față; pentru aceasta, cu harul tău ne curățește inimile și-ndepărtează spinii îndoielii, ca să vedem și noi lucrarea cea sfântă din Biserica lui Dumnezeu, iar ție pururea să zicem:
Bucură-te, că Sfântul Vucol mult a dorit să-i fii urmaș;
Bucură-te, că, la rânduirea ta întru episcop, mare mulțime de ierarhi s-a ostenit cu dragoste a veni;
Bucură-te, că, sfințindu-te, mâinile lor și-au odihnit atunci pe capul tău;
Bucură-te, că ridicarea ta în treapta arhieriei s-a arătat prilej de semne și minuni nenumărate;
Bucură-te, că dintru-nceputul slujbei lumină dumnezeiască a luminat biserica;
Bucură-te, că Duhul Sfânt s-a pogorât peste tine în chip de porumbel strălucitor;
Bucură-te, că mulți te-au văzut atunci îmbrăcat ostaș și-ncins cu brâu;
Bucură-te, că altora, privindu-ți fața scăldată în lumină, li se părea că porți porfiră împărătească;
Bucură-te, că mai târziu Sfântul Ignatie întreaga Antiohie în grija ta a dat;
Bucură-te, că în rugăciunea pentru pacea Bisericii întotdeauna îndelung ai stăruit;
Bucură-te, bun păstor al turmei lui Hristos;
Bucură-te, întâistătător al întregii Asii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Cuprinsă fiind de flăcări cetatea ta, oamenii s-au văzut neputincioși și, chemându-te în ajutor, tu cu rugăciunea vâlvătaia ai liniștit; atunci, înțelegând ei minunea cea dumnezeiască, cu toții au strigat: Aliluia!

Icosul 6-lea

Cel ce cu rugăciune preaputernică ai potolit focul Smirnei, cu mijlocirea ta stinge, Sfinte, și focul nebunesc al patimilor noastre ca să îți cântăm acum acestea:
Bucură-te, că de pârjol cetatea Smirnei ai scăpat;
Bucură-te, că îndată dogoarea rugăciunii tale văpaia a stins;
Bucură-te, că pe vrăjitori, care se osteneau în deșert, i-ai rușinat;
Bucură-te, lumânare aprinsă din lumina lui Hristos pe care păgânii n-au putut s-o stingă;
Bucură-te, făclie arzând de dragoste pentru Hristos;
Bucură-te, al Bisericii sfeșnic de mare preț;
Bucură-te, rug nemistuit al slujirii preoțești;
Bucură-te, pară de foc pentru adevărul cel biruitor;
Bucură-te, flacără nestinsă a predaniei Sfinților Apostoli;
Bucură-te, candelă ce ai luminat întreaga lume;
Bucură-te, rugăciune fierbinte la tronul lui Dumnezeu;
Bucură-te că ardere de tot și jertfă curată te-ai adus pe tine însuți, părinte;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Intrând vrăjmașul într-o slugă a stăpânului cetății, pe mulți a bătut, mușcându-i și hainele rupându-le, și pe iudeii veniți ca să-l alunge i-a ucis, dar venind tu, ai alungat pe demon și, săvârșindu-se în fața tuturor minunea, cu toții strigat-au: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Întocmai cum pe sluga cea îndrăcită ai vindecat-o, nu zăbovi a ne întări asupra multelor ispite și, alungând înșelăciunea, degrabă poruncește duhurilor celor necurate să se îndepărteze de la noi ca să-ți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, muncire a duhurilor răutății;
Bucură-te, rană de mult plâns a demonilor;
Bucură-te, tulburare a iadului;
Bucură-te, că de pomenirea numelui tău vrăjmașul mult s-a spăimântat;
Bucură-te, că, venind tu pe cale, mare tremur a cuprins pe cel potrivnic;
Bucură-te, că, numai ajungând lângă el, acesta a fugit de îndată;
Bucură-te, că, prin numele lui Hristos Iisus izgonindu-l, ai rușinat pe cei răucredincioși;
Bucură-te, că punerea mâinilor tale, celor în suferință a adus alinare;
Bucură-te, că leac tuturor bolilor cei ce veneau la tine te-au aflat;
Bucură-te, că rănile sufletului cu duhovnicesc sfat ai închis;
Bucură-te, că și de idoleasca închinare pe mulți păgâni ai vindecat;
Bucură-te, ajutor neîntârziat al celor ce cheamă sfânt numele tău;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Harul luminării prin propovăduirea cea mântuitoare strălucindu-te de sus, ca dintr-o oglindă, din inima ta cea curată, scânteia în sumedenie de raze către cei ce te ascultau; și, primind aceștia învățătura cea dreptmăritoare, cântau: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cel ce sub revărsarea neînseratei străluciri a lui Hristos te-ai adumbrit, ca să se odihnească mintea noastră de multele griji ale acestei lumi întru smerită cugetare ca, spre cinstirea ta, acum să zicem:
Bucură-te, că, din fragedă copilărie, adâncă înțelepciune ai primit;
Bucură-te, că întreaga rânduială a slujbelor cu ușurință ai deprins;
Bucură-te, că și la învățătura de carte te-ai arătat neîntrecut;
Bucură-te, că mai târziu Sfinții Apostoli ți-au fost dascăli;
Bucură-te, că în toată vremea cu ascultarea celor de folos sufletului ți-a plăcut a te-ndeletnici;
Bucură-te, că în tot ceasul în adâncul gândirii la cele veșnice te-ai cufundat;
Bucură-te, că la Sfintele Scripturi ai cugetat neîncetat;
Bucură-te, gură a Apostolilor care spre părăsirea vorbirii în deșert pe toți ai îndemnat;
Bucură-te, că pentru a învăța pe alții, pe tine pildă te-ai făcut;
Bucură-te, că, deși cunoscător fiind a multe, în duhul smereniei întreaga viață ai trăit;
Bucură-te, că ascuțimea minții tu nu ți-ai pus spre grai cu vicleșug;
Bucură-te, că dumnezeiasca înțelepciune preaînțelept în fața tuturor te-a arătat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

Mergând către Sfințitul Anicet care păstorea atunci în Roma, ca prăznuirea Învierii să o statornicești deodată pentru toți creștinii, mulți amăgiți de erezii au auzit adevărul din sfântă gura ta și, întorcându-se, grăit-au: Aliluia!

Icosul al 9-lea

De vorbele ademenitoare ale ereticului Valentin nu te-ai lăsat ispitit, iar pe Marcion, care te îmbia să îi cunoști ritoriceasca învățătură, l-ai înfruntat ca pe un rătăcit. Așa și pe noi ne întărește, cunoscătorule al gândului lui Dumnezeu, întru credința cea adevărată, ca după vrednicie să-ți strigăm:
Bucură-te, stâncă neclintită de valurile eresurilor;
Bucură-te, apărător al Adevărului celui nepieritor;
Bucură-te, străjuitor neobosit al dogmelor celor dintru-nceput;
Bucură-te, vădire a mincinoaselor învățături;
Bucură-te, destrămare a urzelilor diavolului;
Bucură-te, zădărnicire a uneltirilor lui;
Bucură-te, râvnitorule pentru liniștea Bisericii;
Bucură-te, căci, ascultând cuvântul dumnezeiescului Pavel, în Hristos ai viețuit;
Bucură-te, că elinii și iudeii învățător a toată Asia te-au socotit;
Bucură-te, surpătorule al deșertăciunii idolești;
Bucură-te, că tată al creștinilor păgânii te-au numit;
Bucură-te, că ai înfruntat pe cei răucredincioși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Precum Domnul prin Iona pieirea cetății Ninive a vestit și pe Lot din Sodoma cu mână tare l-a scos, asemenea trimis-a pe îngerul Său ca, în trei rânduri, să îți vestească surparea casei unde înnoptai; iar căzând casa și scăpând nevătămat, ai dat slavă, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Arătându-și dragostea nemărginită pentru oameni, s-a îngrijit din nou de tine Cel ce veghează veșnic; la fel și tu mijlocește pentru noi, Sfinte, și, domolind urgia vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ne dăruiește biruință-ntru iubire, ca iarăși să-ți cântăm:
Bucură-te, că pe Ziditor mai presus de întreaga Sa zidire ai slăvit;
Bucură-te, că de aproapele tău nicicând nu ai uitat;
Bucură-te, că, ucenic al ucenicului iubit fiind, fiu al iubirii te-ai făcut;
Bucură-te, că la dragoste cu și mai mare dragoste ai răspuns;
Bucură-te, că și pe cei ce la moarte veniseră a te duce ca pe prieteni de-o viață i-ai primit;
Bucură-te, căci cugetul tău ura nu a cunoscut;
Bucură-te, că, prin purtarea ta, de răutate ai fost străin;
Bucură-te, că Sfântul Irineu de tine mult s-a legat sufletește;
Bucură-te, că de orice cinstire toată viața ai fugit;
Bucură-te, că toate cele trecătoare ale lumii ai disprețuit;
Bucură-te, că, socotindu-te nevrednic, nici harul preoției nu voiai ca să-l primești;
Bucură-te, că totdeauna toate cu smerenie și mare dragoste ai făcut;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Mulți dintre cei care te-au auzit, în diferite locuri pe pământ, mărturisind Cuvântul, L-au cunoscut pe Domnul Iisus Hristos, Cel înviat din morți ca Dumnezeu adevărat, și, deșteptându-se la viață, strigat-au: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Aducând mare binecuvântare tuturor locurilor pe unde ai trecut, te-ai făcut nesecat izvor de adevăr și milă și, însuți mult călătorind, în drumurile noastre ne însoțește și ne păzește ca să cântăm ție:
Bucură-te, revărsare de har la țărmurile Orientului;
Bucură-te, că Efesul ți-a fost leagăn al prunciei;
Bucură-te, că din Asia ți-ai făcut loc de mărturisire a credinței celei sfinte;
Bucură-te, că în Teos și nenumărate alte locuri ai săvârșit minuni;
Bucură-te, că din ostrovul Patmos necontenită rugăciune pentru tine s-a înălțat;
Bucură-te, că Sfântul Irineu, din depărtata Galie, te pomenea mereu;
Bucură-te, că marea cetate a Romei ai văzut;
Bucură-te, că întreaga Antiohie cu evlavie ți-a rostit numele mereu;
Bucură-te, că celor din Filippi epistolă de mult folos duhovnicesc ai scris;
Bucură-te, că, în Smirna, cetatea sufletului tău, mucenicească moarte ai primit;
Bucură-te, că lumea toată cinstirea cuvenită sfinților lui Dumnezeu îți dă acum;
Bucură-te, că și tu pentru întreaga lume înalți cu mare râvnă rugăciuni;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Ca și Mântuitorul Hristos Care intra-n Ierusalimul patimilor Sale pe asin, ai fost adus, Mucenice, spre a fi ars pe rug în Smirna și, până în clipa morții preamărind pe Împăratul tuturor, ai trecut, Sfinte, către Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În ceasul săvârșirii tale, Domnul Hristos ție și multora făcându-se auzit, cu glas tare ți-a grăit zicând: „Fii tare și-ndrăznește, Policarp!”; ajută-ne dar, Sfinte, și nouă să nu uităm de ceasul când vom părăsi această lume, cei care îți cântăm acum:
Bucură-te, că înainte cu trei zile sfârșitul acestei vieți ți s-a vestit;
Bucură-te, că, cerând ceas de rugăciune mai înainte de a fi dus la moarte, mulțumită ai adus lui Dumnezeu pentru toate;
Bucură-te, că surd ai rămas la cuvintele meșteșugite ale celor ce voiau de Hristos să te lepezi;
Bucură-te, că rug ți s-a ridicat în zi de sâmbătă de cei ce țineau sâmbăta;
Bucură-te, că, stând de bunăvoie a fi ars, înălțai slavă unuia Dumnezeu, Cel în Treime închinat;
Bucură-te, că flacăra te-a-nvăluit cu totul fără a te atinge;
Bucură-te, că mireasmă neasemuită toți cei de față cu mirare au simțit atunci;
Bucură-te, că, nevătămându-te focul, te-au împuns cu pumnalul, iar sângele tău s-a revărsat ca un râu stingând rugul;
Bucură-te, că, numai după moartea ta, trupul tău s-a supus focului;
Bucură-te, că osemintele-ți, ca pe odoare de mult preț, creștinii, luându-le în ascuns, le-au păstrat;
Bucură-te, că focul ce se stinge nu te-a făcut să uiți de focul veșnic;
Bucură-te, că acum înalți neobosită rugăciune ca și pe noi de focul iadului să ne păzești;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, Sfințite Mucenice Policarp, de Dumnezeu fericite, care, în credință tare și necontenită rugăciune petrecând, minuni ai săvârșit și biruință asupra necuratului vrăjmaș ai dobândit, mijlocește și pentru noi, ca să cântăm cu bucurie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăși Icosul 1: Slujitor credincios Stăpânului…, Condacul 1: Lucrând ogorul sufletelor…, și această

Icosul 1

Slujitor credincios Stăpânului, asemenea îngerilor, la desăvârșire îngerească ai ajuns și, primind moartea cea pentru Hristos, viața cea veșnică ai primit. Pentru aceasta cu vrednicie îți cântăm:
Bucură-te, vlăstar al Efesului;
Bucură-te, floare înmiresmată a cetății Smirnei;
Bucură-te, rod bogat al Apostolilor lui Hristos;
Bucură-te, mărgăritar strălucitor în coroana mucenicilor sfințiți;
Bucură-te, mare ierarhe, care, în smerenie, harul ai împărtășit;
Bucură-te, turn întărit al mântuitoarei credințe pe care cu mari minuni o ai mărturisit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de darul proorociei;
Bucură-te, bucuria celor sărmani;
Bucură-te, al văduvelor ocrotitor și mult mângâietor;
Bucură-te, grabnic vindecător a felurite boli;
Bucură-te, spaimă și cutremur diavolilor;
Bucură-te, că, în fața tronului Dumnezeirii, te faci stăruitoare rugăciune pentru cei ce se roagă către tine;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Condacul 1

Lucrând ogorul sufletelor și aducând belșug pământului, te-ai făcut, Sfinte, vas ales și laudă dreptmăritorilor creștini, care de atunci s-au deprins a-ți cânta: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenice al lui Hristos!

Rugăciune către Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

Sfinte, de Dumnezeu fericite, Policarp, în rugăciunile tale cele de-a pururea pomenește-ne ca, revărsându-se milostivirea lui Dumnezeu peste noi, să ne învrednicim, mult roditorule, de cele spre viață ale Duhului roade: în inimă, dragostea, cu ochii privind către Dumnezeu, în cuget bucuria cea duhovnicească; mintea umplând-o cu neîncetată rugăciune, pacea în sufletul nostru; în piept așezând suspinarea pentru păcate, în toate îndelunga răbdare; chipului celui dinlăuntru, bunătatea, în mâini facerea de bine; în urechi punând ascultarea Sfintelor Scripturi, iar pe limbă mărturisirea adevărului, neclintiți întru dreapta credință; glasului, blândețea; pântecele pecetluit cu înfrânarea și în tot trupul curăția. Ca să ne învrednicim a fi moștenitori ai bucuriei celei veșnice și părtași ai Împărăției cerurilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

POMELNICUL

Pomelnicul este lista de nume pe care o
dăm preotului la Sfântul Altar, şi care con-
ţine numele unor persoane ce vrem să fie
pomenite în diverse momente liturgice,
dar mai ales la Sfânta Liturghie.În pomelnic sunt trecuţi atât cei VII, cât şi cei
ADORMIŢI. Cel care face un pomelnic măr-
turiseşte că cei dragi sunt vii în el. Prin po-
melnicul pe care-l aducem, întregim familia
Bisericii, prezentă la Liturghie doar parţial/

 ...pe lângă sensul şi rostul liturgic,
pomelnicul are şi un scop educativ.
Acea foaie mică de hârtie ne arată că
nu suntem singuri pe drumul mân-
tuirii, că suntem datori să le dăm o
mână de ajutor, că ar trebui să facem
acelaşi lucru pe care îl face preotul:
să stăm în faţa lui Hristos şi al Maicii
Domnului şi să le cerem ajutorul pen-
tru familia şi prietenii noştri.Cuvânt Catehetic
Apare cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
„Mergând, învăţaţi toate neamurile…” (Matei 28,19)Cateheză MMB
Foaie editată şi distribuită gratuit
de Biroul de catehizare al
Arhiepiscopiei Iaşilor | 2016
Anul II
Nr. 5 (7)
Iulie 2016
POMELNICULîn credinţa ortodoxã
...pe lângă sensul şi rostul liturgic,
pomelnicul are şi un scop educativ.
Acea foaie mică de hârtie ne arată că
nu suntem singuri pe drumul mân-
tuirii, că suntem datori să le dăm o
mână de ajutor, că ar trebui să facem
acelaşi lucru pe care îl face preotul:
să stăm în faţa lui Hristos şi al Maicii
Domnului şi să le cerem ajutorul pen-
tru familia şi prietenii noştri.
În pomelnic sunt trecuţi atât cei VII, cât şi cei
ADORMIŢI. Cel care face un pomelnic măr-
turiseşte că cei dragi sunt vii în el. Prin po-
melnicul pe care-l aducem, întregim familia
Bisericii, prezentă la Liturghie doar parţial.
Pomelnicul este lista de nume pe care o
dăm preotului la Sfântul Altar, şi care con-
ţine numele unor persoane ce vrem să fie
pomenite în diverse momente liturgice,
dar mai ales la Sfânta Liturghie.
◊ La Sfânta Liturghie sunt pomeniţi de către preot atât
cei vii, cât şi cei adormiţi.
◊ La Taina Sfântului Maslu sunt pomeniţi numai cei vii,
pentru sănătate trupească şi iertare de păcate.
◊ Numai pentru vii se aduc pomelnice şi la slujba Acatis-
tului sau la ierurgii (sfinţiri, alte rânduieli) cu scopul
strict de mulţumire sau pentru îndeplinirea unor cereri.
◊ Pomelnice numai cu numele celor adormiţi se aduc
pentru slujba Parastasului.
◊ Pomelnice pot fi citite şi la Psaltire (în mănăstiri) sau
la rugăciunea particulară.◊ În pomelnic se trec numai numele de botez ale celor
pe care dorim să-i pomenim (Ioan, Ana, Elena etc.).
◊ Pe pomelnic credinciosul trebuie să scrie la ce fel de
slujbă doreşte să fie pomenit pomelnicul.
◊ Ordinea înscrierii pe pomelnic este următoarea: preo-
tul care a săvârşit botezul celui care dă pomelnicul;
preotul duhovnic; naşii (de la botez şi cununie); soţ/
soţie şi copii; alte rude şi apropiaţi◊ Nu se pomenesc persoanele nebo-
tezate şi, implicit nici copiii avortaţi.
◊ În pomelnic se trec numai numele de botez ale celor
pe care dorim să-i pomenim (Ioan, Ana, Elena etc.).
◊ Pe pomelnic credinciosul trebuie să scrie la ce fel de
slujbă doreşte să fie pomenit pomelnicul.
◊ Ordinea înscrierii pe pomelnic este următoarea: preo-
tul care a săvârşit botezul celui care dă pomelnicul;
preotul duhovnic; naşii (de la botez şi cununie); soţ/
soţie şi copii; alte rude şi apropiaţi.
◊ Nu pot fi trecuţi în pomelnic la
Sfânta Liturghie cei de altă credinţă,
vrăjitorii, descântătorii, ghicitorii sau
cei ce practică o formă de magie.
◊ Nu se trec în pomelnic nume pre-
scurtate sau poreclele şi nici necazu-
rile sau dorinţele.
◊ Numai oamenii pot fi trecuţi în
pomelnic.
◊ Nu se cere pedepsirea sau răul vreu-
nei persoane considerate duşman. Po-
melnicele poartă doar gândurile cele
bune către Domnul; orice rugăciune
care-i cere lui Dumnezeu răul celorlalţi
nu are fundament creştin.
◊ Nu se scriu sub niciun pretext nume
de persoane vii pe pomelnicul celor
răposaţi.

file:///C:/Users/User/Downloads/CC7_Pomelnicul.pdf