Legendele ariciului.

 Ariciul este un animal mitic. 

----Cand a făcut Dumnezeu toate câte se văd pe pământ, s-a apucat să răsucească şi firul vremii. Acest fir era împletit din două: unul negru şi altul alb. Firul alb era ziua, iar cel negru, noaptea.
A căutat Dumnezeu un dobitoc care să-l ajute la răsucitul firului. Dar nici unul n-a putut să-l ajute, pentru că firul era nesfârşit de lung şi munca era prea cu oboseală multă.
Dar iată că s-a găsit ariciul care să dea ajutor lui Dumnezeu.
Şi a stat ariciul un an, doi ani, trei, o sută, o mie, ba zece mii de ani şi l-a ajutat pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a dat două gheme: unul alb şi altul negru, să le învârtească mereu, ca să se deşire cele două fire deopotrivă. Iar Dumnezeu sta şi răsucea firele şi făcea din două deosebite unul pestriţ şi-l depăna pe ghemul vremii. Şi era menit ca după ce se va isprăvi de depănat, Dumnezeu să facă oamenii şi apoi să înceapă să desfacă firul vremii de pe ghem.
Şi acu, se zice că uitându-se ariciul mereu la cele două gheme şi învârtindu-le mereu, mereu, a aţipit de oboseală; iar în vremea asta s-a rupt firul cel alb şi Dumnezeu depăna înainte pe ghemul vremii un singur fir, în loc de două, numai pe cel negru.
Deşteptându-se ariciul, a rămas fără suflare, de groază multă. Atât cât se depănase firul cel negru singur, atâta vreme trebuia să fie pe lume noapte, căci nu se amestecase cu firul care era ziua. Poate un an, poate doi, ori chiar o sută, ori o mie de ani, era să fie pe lume noapte. Şi atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a făcut, încât toţi perii de pe dânsul s-au ridicat, cum se ridică în vârful capului părul omului de spaimă mare.
Şi Dumnezeu, supărat de răul ce-l făcuse ariciul, a zis într-o mânie:
- Zbârlit să-ţi rămână părul viaţa întreagă! Spaimă de moarte să duci câte zile vei trăi!
Dar aducându-şi aminte de binele ce i-l făcuse ariciul, a zis cu bunătate:
- Ghemele mi le-ai ţinut şi ghem să te poţi face la vreme de primejdie şi nimeni, nici un om, nici o fiară, să nu poată să se apropie de tine, ca să-ţi facă rău, că mult bine mi-ai făcut tu.
De atunci a rămas ariciul până-n ziua de astăzi zburlit, cu ţepi şi plin de spaimă; dar se poate apăra de duşmani, făcându-se ghem şi nimeni nu-i poate pricinui vreun rău.

 ----Legenda spune cã, la facerea lumii, douã vie­tãti L-au ajutat pe Dumnezeu: albina și ariciul.... “Pamantul era la început întins ca o farfurie și cum Dracu' fusese prea grabit să scape de Dumnezeu și-l rostogolise prea mult în noaptea aceea, Pamantul crescuse atat de mult, încat dadea afara peste marginile apei și ale cerului. Asta ÎL puse pe Dumnezeu pe ganduri și nici el nu mai știa ce să faca, să încapă tot pamantul în marginile cerului…Atunci îsi aduse aminte de arici, care, în timpurile acelea, avea faima de filosof și de sfatos, poate pentru că mergea tot garbovit și morocanos. Dumnezeu trimise pe albina să-l întrebe ce sfat îi dă. Albina îl gasi tocmai dupa pranzul cel mare, facandu-și culcus să se odihneasca. Cum auzi despre ce e vorba, se supara foarte ca i-a stricat bunatate de somn: “Ce trimite Dumnezeu la mine, că doar el e mai destept decat toata lumea”… si nu vru să-i spuie. Albina, șireata, se prefacu că pleaca și se ascunse dupa ușă. Ariciul, crezand-o plecata și cuibarindu-se pentru odihnă, începu să bombaneasca necajit:” Auzi la Dumnezeu, să trimeata la mine, dupa atata lucru. D-apoi nu-L împinge si pe el mintea să stranga în chingi puțin pamantul și să facă dealuri, munți și vai?” Albina, cum auzi, o tuli la fuga și, pe nerasuflate, îi spuse lui Dumnezeu ce află de la arici. Atunci, Dumnezeu se apucă și stranse pamantul, asa cum ai strange boțind o bucata de stofă în pumni, ca sa încapa între marginile cerului. Imediat se împestriță tot pamantul de dealuri, munti și vai, dupa cum s-a întamplat să se boțească și pamantul…”
(Marcel Olinescu, Mitologie romaneasca)
-----Apoi, când Dumnezeu S-a hotãrât sã facã timpul, l-a chemat tot pe arici sã-L ajute,pentru ca firul era nesfarsit de lung si munca era prea cu oboseala.Acest fir era împletit din doua: unul negru și altul alb. Firul alb era ziua, iar cel negru noaptea.Și Dumnezeu i-a dat doua gheme: unul alb si unul negru, să le învarteasca mereu.. Iar Dumnezeu sta și rasucea firele și facea din doua deosebite unul pestrit si-l depana pe ghemul vremii. Și era menit ca, dupa ce se va ispravi de depanat, Dumnezeu să facă oamenii și apoi să înceapa sa desfaca firul vremii de pe ghem.
Și a stat ariciul un an, doi ani, trei, o suta, o mie, ba zece mii de ani si l-a ajutat pe Și se zice că uitandu-se ariciul mereu la cele doua gheme și învartindu-le mereu a ațipit de oboseala; iar în vremea asta s-a rupt firul cel alb și Dumnezeu depana pe ghemul vremii un singur fir în loc de doua, numai cel negru. Desteptandu-se, ariciul a ramas fara suflare, de groaza muta. Atat cat se depanase firul negru singur, atata vreme trebuia sa fie pe lume noapte, caci nu se amestecase cu firul care era ziua. Poate un, poate doi, ori chiar o suta, ori o mie de ani era sa fie pe lume noapte. Și atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a facut, încat toți perii de pe dansul s-au ridicat cum se ridica în varful capului parul omului de spaima mare. Și Dumnezeu, suparat de raul ce-i facuse ariciul, a zis într-o mânie: «Zbarlit să-ti ramaie parul viata întreaga». Dar, aducandu-și aminte de binele ce i-l facuse ariciul, a zis cu bunatate: «Ghemele ce mi le-ai ținut nu le uit și ghem te poți face, la vreme de primejdie, și nimeni, nici un om, nici o fiara să nu poata să se apropie de tine ca să-ți faca rau, ca mult bine mi-ai facut tu».
De atunci a ramas ariciul pana în ziua de azi zburlit, cu țepi și plin de spaima; dar se poate apara de dusmani facandu-se ghem si nimeni nu-i poate pricinui vreun rau". (Tony Brill)
---Ariciul ramane un animal sfânt, în ciuda greselilor pe care
le-a comis. Se crede ca diavolul poate lua chipul oricarei fapturi în afara de oaie, albina și arici. Oaia e blagoslovita, albina e sluga lui Dumnezeu, în vreme ce ariciul ramane sfetnicul lui Dumnezeu si totodata un erou civilizator,un adevarat "inginer al creatiei".
Ariciul este prezent și în medicina populara. Țepii ariciului pot vindeca frigurile și "tremuriciul", întepatura lor punand sangele in miscare. Apoi, aflati cã ariciul este cel mai puternic animal în ce priveste otrã­vu­rile. Prac­tic nu poate fi otrãvit, ­fiind capabil sã omoare si sã mã­nânce chiar si serpi veninosi, fãrã a se vãtãma câtusi de putin, fiind deci obisnuit cu veninul. Viperele se numãrã printre felurile sale de mâncare. Cu atât mai mult pre­zenta aricilor pe lângã casele oamenilor este privitã ca o binecuvântare, deoa­re­ce ocroteste oamenii si vietãtile din ogradã de serpii veninosi. De asemenea, se zice ca batranii prevedeau dupa mersul si ascunzisul ariciului schimbarea timpului: daca acesta se odihnea în afara culcusului, se pregatea vreme buna, iar mersul spre ascunzis, pitit pe sub radacinile copacilor, prevestea vreme rea. Uciderea ariciului este considerata pacat!"