Periajului părului nu este doar un obicei de igienă sau estetic

În Medicina Tradițională Chineză (MTC), actul periajului părului nu este doar un obicei de igienă sau estetic; este considerat o formă de masaj terapeutic pentru activarea punctelor de acupunctură și echilibrarea energiei vieții sau Qi.

Iată care sunt principalele beneficii conform acestei filosofii: 1. Stimularea circulației Qi și a sângelui La MTC, "unde-i flux, nu-i durere. Capul este locul unde se unesc toate canalele Yang ale corpului. Când te speli pe dinți: Deblocarea impasului: ajuți sângele și energia să ajungă mai bine la scalp. Hrănește foliculul: Potrivit MTC, părul este „extensia sângelui” (Xue). Dacă sângele circula bine, părul crește puternic și strălucitor.

 2. Calmează mintea și spiritul (Shen) Capul găzduiește puncte importante pentru sistemul nervos. Periaj ușor înainte de culcare: Reduce excesul de Yang: Ajută la „scăderea” energiei care rămâne blocată în cap de la stres sau prea mult gândire. Combate Insomnia: Promovează o stare de relaxare profundă, ideală pentru cei a căror minte este foarte activă noaptea. 

3. Detoxifiere și prevenire Coafura acționează ca un drenaj limfatic natural pentru cap: Elimină „Vântul” și „Căldura”: Ajută la expulzarea agenților patogeni externi care, conform MTC, provoacă dureri de cap, amețeli sau răceli. Claritate mentală: Prin eliberarea canalelor, mintea devine mai ascuțită și concentrarea se îmbunătățește.

Sfaturi pentru un periaj „terapeutic”: Conturi materiale: Folosiți piepteni din lemn, corn sau fibre naturale. Evită plasticul, deoarece generează static și blochează fluxul de energie. Direcția: Pornește din față până în gât, iar din margine până în spate. Punctul Baihui (GV20): Asigurați-vă că treceți pensula peste coronilă (cel mai înalt punct al capului), cunoscut sub numele de „punctul celor o sută de întâlniri”, pentru a echilibra întregul corp. 

Frecvență: Se recomandă să o faci de aproximativ 50 până la 100 de ori dimineața pentru a trezi energia, iar noaptea pentru a o relaxa.

FIECARE OM VEDE ALTCEVA CÂND SE UITĂ LA TINE

 maginează-ți o scenă de teatru unde actorii interpretează un rol într-o piesă. Sala este plină, iar oamenii privesc spre scenă, spre actori, spre spectacol. Te-ai gândit vreodată ce este în mintea fiecărui spectator? Unii se foiesc într-una, alții sunt plictisiți pentru că nu rezonează cu teatrul sau cu interpretarea, dar au venit pentru că cineva a insistat; mai sunt cei care au citit cartea, piesa, și au venit să vadă ceea ce au înțeles ei din text. Unii sunt total absorbiți de interpretarea actorilor, în timp ce alții sunt fascinați de costume, de lumini sau de decor. Iar exemplele pot continua.

Dacă la sfârșit ai pune toți spectatorii să spună ce au înțeles din acel spectacol, ce i-a impresionat cel mai mult, ce a rămas viu în memoria lor, iar ei ar fi 100% sinceri, ai vedea că răspunsurile ar fi total diferite. Fiecare a văzut altceva, a reținut anumite aspecte și a rămas cu impresii diferite. Și e normal să fie așa. Fiecare om percepe realitatea prin filtrul educației și al credințelor proprii. Un om care nu are preocupări legate de spectacole are un anumit filtru prin care vede lucrurile și le judecă; altul care a citit mult are alt filtru prin care înțelege, etc. Pentru cei care nu sunt deloc interesați de teatru, orice spectacol este pierdere de timp pentru că ei au alte preocupări. Cei care sunt pasionați de teatru abia așteaptă orice prilej să vadă spectacole și să se bucure de ceea ce văd și simt. Indiferent ce părere ar avea spectatorii care au fost în sală, cu toții au dreptate, doar că fiecare a văzut altceva. Câți spectatori atâtea opinii. Și acum să întoarcem lumina reflectoarelor spre tine. Tu ești scena pe care se desfășoară spectacolul vieții tale. Fiecare om pe care îl întâlnești este un spectator al tău. Unii se vor grăbi să plece după primul act, alții rămân până la sfârșit, dar adorm; alții vor critica într-una ceea ce aud și văd la tine și vor veni cu propuneri cum ar trebui să faci și să fii pentru ca ei să te placă. Apoi sunt cei care te urmăresc și te admiră fără să simtă nevoia să se manifeste zgomotos. Și mai sunt cei cărora le place atât de mult de ei în prezența ta încât vor vrea să revină la „spectacolul” numit TU; pentru ei ești o inspirație. Indiferent ce părere au ceilalți despre tine, nu uita că ei te pot percepe doar la nivelul de profunzime la care se văd pe ei. Un om superficial, obișnuit să critice și să comenteze fără să știe adevărul despre ce vorbește, te va vedea la fel, superficial, și te va condamna pentru asta. Un om a cărui educație s-a bazat pe sublinierea defectelor, va căuta la tine doar defecte, incapabil fiind să vadă partea frumoasă, calitățile. Un om care a lucrat cu el și a reușit în viață, îți va vedea potențialul. Cineva care nu a făcut nimic pentru el ci a așteptat ca altcineva să-i spună cine e și ce să facă va aștepta și de la tine îndrumări, iar dacă nu i le dai te va învinui pentru nefericirea lui. Cineva obsedat de imagine și de părerea celorlalți despre el te va judeca doar la nivel de imagine, nu îl va interesa miezul, esența ta. Un om cu multe traume nerezolvate din copilărie nu te poate vedea decât prin prisma acestor răni, și te va identifica cu unul dintre personajele care atunci au existat în viața lui: dacă vocea ta îi amintește de cea a agresorului, te va respinge din start indiferent cât de mult ai încerca să-i demonstrezi că nu ești ca acel om rău de care îi amintești; iar dacă felul tău de-a fi seamănă cu a cuiva care l-a alintat și iubit, va dezvolta un atașament puternic față de tine, deși nu te cunoaște prea bine. Cred că ai înțeles: fiecare om vede altceva când se uită la tine. Și nu, nu este deloc greșit dacă nu te vede cum te vezi tu sau așa cum ai vrea tu să fii văzut. Iar dacă vei înțelege acest lucru, vei înțelege adevărul: OMUL NU TE VEDE PE TINE CÂND TE PRIVEȘTE, CI VEDE UN ASPECT AL LUI, O IMAGINE PE CARE I-O OGLINDEȘTI. Și reciproca este valabilă: NU POȚI VEDEA LA ALȚII DECÂT CEEA CE ÎȚI OGLINDESC EI.

Gandul este energie Energia are conștiință Cu cel ce are conștiință poți comunica

 Această afirmație rezonează cu viziuni spirituale și metafizice, fiind totodată explorată și în teorii recente care încearcă să unească fizica cu conștiința.

Iată o analiză a acestei idei pe baza rezultatelor căutării:

• Gândul este energie: Din punct de vedere fiziologic, gândurile sunt procese electrochimice care generează câmpuri electromagnetice (prof. dr. Dumitru Constantin-Dulcan). În sens metafizic, gândul este o formă de energie informațională care circulă și poate influența realitatea.
• Energia are conștiință: Această perspectivă susține că Universul nu este inert, ci susținut de un câmp de energie conștientă, adesea numit „câmpul de conștiință”. Unii cercetători propun că conștiința este însăși energia responsabilă pentru crearea și direcționarea vibrațiilor gândurilor.
• Comunicarea cu energia conștientă: Deoarece gândurile sunt energie, ele pot interacționa cu alte forme de energie conștientă. Aceasta este baza unor concepte precum telepatia, intuiția sau influențarea realității prin intenție. De asemenea, se susține că "energia urmează atenția" (unde îți pui atenția, acolo curge energia), permițând comunicarea la nivel energetic. 

Concluzie: Această paradigmă sugerează că suntem parte a unui Univers interconectat, unde mintea și materia nu sunt separate, ci constituie o singură entitate energetică și conștientă. Iată o scurtă analiză a acestui raționament și a modului în care ne influențează viața:

1. Gândul este Energie

Din punct de vedere biologic, gândurile sunt impulsuri electrochimice în creier. Totuși, la un nivel mai subtil, mulți cercetători și practicieni consideră că gândul are o frecvență de vibrație. Dacă privim materia prin lentila fizicii, tot ceea ce pare solid este, la bază, energie în mișcare.

2. Energia are Conștiință

Aceasta este puntea către Panpsihism — ideea că mintea sau conștiința este o trăsătură fundamentală a universului, la fel ca masa sau sarcina electrică. Dacă energia nu este doar "combustibil mort", ci poartă informație și intenție, atunci întregul univers devine un câmp vast de inteligență.

3. Comunicarea cu Conștiința

Dacă acceptăm primele două premise, concluzia ta devine un instrument practic:

• Intenția: Comunicarea nu se mai face doar prin cuvinte, ci prin starea interioară.
• Rezonanța: "Comunicăm" cu oportunitățile sau oamenii care vibrează pe aceeași frecvență cu gândurile noastre predominante.
• Interactivitatea: Viața nu mai este ceva ce "ni se întâmplă", ci un dialog continuu între conștiința noastră individuală și conștiința universală.

---

O perspectivă interesantă: Dacă putem comunica cu această energie conștientă, atunci cel mai important "limbaj" pe care trebuie să-l învățăm nu este cel verbal, ci cel al emoției și al prezenței.

 Iată o scurtă analiză a acestui raționament și a modului în care ne influențează viața:

1. Gândul este Energie

Din punct de vedere biologic, gândurile sunt impulsuri electrochimice în creier. Totuși, la un nivel mai subtil, mulți cercetători și practicieni consideră că gândul are o frecvență de vibrație. Dacă privim materia prin lentila fizicii, tot ceea ce pare solid este, la bază, energie în mișcare.

2. Energia are Conștiință

Aceasta este puntea către Panpsihism — ideea că mintea sau conștiința este o trăsătură fundamentală a universului, la fel ca masa sau sarcina electrică. Dacă energia nu este doar "combustibil mort", ci poartă informație și intenție, atunci întregul univers devine un câmp vast de inteligență.

3. Comunicarea cu Conștiința

Dacă acceptăm primele două premise, concluzia ta devine un instrument practic:

• Intenția: Comunicarea nu se mai face doar prin cuvinte, ci prin starea interioară.
• Rezonanța: "Comunicăm" cu oportunitățile sau oamenii care vibrează pe aceeași frecvență cu gândurile noastre predominante.
• Interactivitatea: Viața nu mai este ceva ce "ni se întâmplă", ci un dialog continuu între conștiința noastră individuală și conștiința universală.

---

O perspectivă interesantă: Dacă putem comunica cu această energie conștientă, atunci cel mai important "limbaj" pe care trebuie să-l învățăm nu este cel verbal, ci cel al emoției și al prezenței.    

Tot asa se eliberează si gândirea negativa. Si va dispărea si boala ea nefiind decat suma gandurilor negative. Priceprea de a ti asculta propriile ganduri te va ajuta sa treci cu bine chiar si peste unele situații de viață f complicate si f periculoase.

 

Cei care aleg să rămână, o fac din dor.

 Dacă te las să intri în viața mea, o fac ca pe un gest rar, aproape sacru. Deschid uși pe care nu le deschid oricui și aprind lumini în colțuri unde, de obicei, păstrez tăcerea. Dacă ai ajuns să-mi cunoști secretele, să-mi auzi tremurul din voce când vorbesc despre ce m-a durut, despre ce mă sperie și despre ce iubesc până la capăt, atunci să știi că te-am așezat foarte aproape de inimă. Acolo unde nu ajung întâmplările, ci doar oamenii aleși.

Afecțiunea mea nu e grăbită și nici zgomotoasă. E caldă, constantă, și se spune mai mult prin prezență decât prin promisiuni. E felul meu de a spune „rămâi”, fără să te leg, fără să te oblig. Iar dacă, într-o zi, vei simți nevoia să pleci, nu te voi opri. Te voi lăsa să pleci cu aceeași delicatețe cu care te-am primit. Pentru că iubirea adevărată nu ține pe nimeni captiv. Ea doar oferă, și rămâne frumoasă chiar și atunci când e lăsată în urmă. Cei care aleg să rămână, o fac din dor. Ceilalți pleacă cu amintirea că, pentru o vreme, au fost iubiți sincer. Eco-uri

Nu sunt nici indiferentă, nici egoistă. Dacă zâmbesc des nu înseamnă că în viața mea e doar lapte și miere...Zâmbetul reflectă, poate, sufletul, dar nu și încercările sale. Îmi port sensibilitatea în felul meu, nu trebuie să o expun, nu are nici un folos. N-am să explic nimănui ceea ce sunt.....atunci când mă împiedic o știu numai eu. Lumea vede doar când merg. N-am cum să mă supăr pe omul care și-a format o părere despre mine, deși nici nu mă cunoaște. Dacă imi ști numele...îmi vezi zâmbetul sau încruntarea.. nu înseamnă că mă cunoști!! Nu caut atenție și nici vreo șansă de a fi pe plac. Caut să fiu eu, explicabilă sau inexplicabilă. Nu mă obosesc cu prea mulți oameni...Nu pretind că pot să îmi umplu inima cu toată lumea, dar asigur sentimente reale pentru câțiva. Să ZAMBIM zic...să încercăm să fim mai buni,si să iubim mai mult ..

☆Îți permiti ceva frumos în fiecare zi. ☆Chiar dacă e ceva mic. ☆Citește o poezie. ☆Ascultă o melodie care îți place. ☆Râzi cu un prieten. Observă cerul chiar înainte ca soarele să apună. ☆Uită-te la un film clasic. ☆Mănâncă o felie de plăcintă cu lămâie. ☆Alege tu. ☆Doar să fie un mod simplu de a-ți reaminti că lumea e plină de minunății. ☆Chiar și în momentele vieții când nu reușim să le apreciem, uneori ne ajută să ne reamintim că există lucruri frumoase, pentru când vom fi pregătiți. ☆

În loc să-ți pierzi vremea cu cineva care nu te ascultă (prostu), vorbește cu cineva care vrea să vorbească, cu tine. Pentru că, cuvintele au sens doar atunci când cineva vrea cu adevărat să le înțeleagă.

 Cinci tipuri de oameni cu care este inutil să discuți

Există oameni cu care orice conversație este o pierdere totală de timp. Ei nu ascultă, nu vor să înțeleagă și transformă orice dialog într-o ceartă sau într-o farsă. Iată cinci tipuri de oameni cu care chiar nu merită efortul: 1. Prostul inveterat Acesta este tipul care are întotdeauna dreptate. Nu există nicio modalitate de a-l face să înțeleagă - nici cu fapte, nici cu logică, nici cu onestitate. El nu ascultă: așteaptă doar momentul în care să spună „Ți-am spus eu”. Să vorbești cu el este ca și cum ai vorbi cu un zid. Iar zidul este făcut din beton armat. 2. Pseudo-expertul Crede că le știe pe toate... dar abia cunoaște elementele de bază. Tot aruncă în jur termeni „inteligenți” pe care nici măcar nu-i înțelege. Și chiar dacă nu are nicio idee despre subiect, va încerca să te convingă că el știe mai multe decât oricine altcineva. 3. Cel care explodează la prima Cu el, orice conversație se transformă într-o ceartă. În loc de argumente, țipete. În loc de dialog, competiție emoțională. Puteți vorbi despre cele mai banale lucruri... și dintr-o dată deja vă certați de parcă ar fi un proces. Ar fi bine să pleci și să nu te implici în acest joc. 4. Cel care te urăște în tăcere Uneori se vede. Vorbești și cuvintele tale sunt răstălmăcite. Dai o părere cu intenții bune și el te ridiculizează. Tu ești sincer, iar el îți răspunde cu sarcasm. Nu este vorba: este otravă deghizată în dialog. Și cel mai rău lucru: tu nu ai făcut nimic. Doar că această persoană are o ranchiună ascunsă și o deghizează în „obiectivitate”. 5. Persoana arogantă care se simte superioară Știe totul. A „ieșit deja în față” și acum privește de sus. El nu ascultă, nu este interesat de punctul tău de vedere. Pentru el, opinia ta este doar un zgomot de fond. El nu vorbește - el ține prelegeri. Și nici măcar nu observă că ați plecat deja în liniște.

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă după sfârșitul acestei vieți?

 Viața este o călătorie care transcende fizicul, plină de lecții și oportunități de a crește. Moartea nu este sfârșitul, ci o transformare care ne invită să fim conștienți de acțiunile noastre și de impactul lor asupra viitorului.

„Viața nu este despre a-i mulțumi pe toți. E despre a găsi curajul să fii autentică, chiar dacă asta înseamnă să mergi împotriva așteptărilor altora. Nu-ți cere scuze pentru cine ești sau pentru alegerile tale. Oamenii care te iubesc cu adevărat te vor înțelege, iar cei care nu te înțeleg nu contează. Am învățat că nu trebuie să te agăți de nimeni care nu te sprijină. Viața e prea scurtă pentru a o petrece lângă cei care îți iau mai mult decât oferă. Fii blândă cu tine însăți și alege întotdeauna ceea ce îți hrănește sufletul. În cele din urmă, fericirea ta este responsabilitatea ta.”

Când oamenii aud de „standarde înalte”, se gândesc de obicei la bani și la mărci de lux.

Îl ascult și mă gândesc la loialitate, inteligență emoțională și respect, pentru că banii nu repară o persoană rea, cu atât mai puțin nu cumpără o personalitate bună.

Respirație diafragmatică

Respirația diafragmatică (abdominală) este o tehnică de respirație profundă care utilizează mușchiul diafragmă pentru a maximiza schimbul de gaze, reducând stresul, anxietatea și îmbunătățind funcția pulmonară. Se realizează prin inspir nazal lent care umflă abdomenul, urmat de un expir pe gură care retrage abdomenul, menținând pieptul aproape nemișcat.

Beneficii și Tehnici:Beneficii: Reduce tensiunea arterială, scade ritmul cardiac, diminuează anxietatea, gestionează stresul, îmbunătățește capacitatea pulmonară și ajută la somn.
Cum se practică:Poziția:
Întins pe spate cu genunchii îndoiți sau așezat confortabil într-un scaun, cu umerii relaxați
.
Plasarea mâinilor: O mână pe piept și cealaltă pe abdomen (sub cutia toracică).
Inspir: Se inspiră lent pe nas, simțind cum abdomenul se ridică (mâna de pe abdomen se mișcă, cea de pe piept rămâne nemișcată).
Expir: Se expiră ușor prin buzele strânse, simțind cum abdomenul coboară.
Recomandare: Se recomandă repetarea timp de 5-10 minute, de 3-4 ori pe zi, pentru rezultate optime în gestionarea stresului.






Această tehnică este utilă mai ales pentru gestionarea emoțiilor și pentru persoanele cu afecțiuni respiratorii cronice

Ego-ul, nu putem să-l ignorăm, ba da, să reprogramăm.

 Ego-ul este impertinent, irascibil, egoist, arogant, înșelător, te va face să crezi că centrul universului este în buricul tău, este partea sa negativă.

Ego-ul tău are, de asemenea, o latură pozitivă și avem capacitatea de a-l antrena și de a o îmbunătăți.

Ego-ul tău e ca un copil, un mic dictator, care te bagă în belele

Va scoate la iveală din tine cea mai proastă versiune a ta,
Dacă îi permiți să preia controlul asupra vieții tale.

Suntem un spirit, o esență care ia formă fizică și se completează formând trei: trup, minte și spirit, care trăiesc împreună până când corpul încetează să funcționeze, mintea care a însoțit acel corp moare după el, iar acele trei părți devin din nou, esența originală, spiritul.

În timp ce trăim tovarășul nostru de călătorie, el va învăța constant instinctiv, în momente de criză și tensiune maximă când va prelua controlul, va rezolva fiecare capcană pe care experiența vieții ni le pune în față.

Ego-ul tău te va face să nu-ți recunoști propriile defecte.

Ego-ul, nu putem să-l ignorăm, ba da, să reprogramăm.

Credințele implantate, care se ocupă de separarea ego-ului nostru de spiritul nostru, ne divizează esența
Educația concentrează ego-ul pe un singur punct, creând nevoi fictive, competiție, dușmănie, creând un mediu ostil

Diluează această concentrare a credințelor,
Să extindă și să unească spiritul într-o singură esență neînfricoșătoare.

Ego-ul capricios te va transforma într-o ființă primitivă, apăsată de propriile instincte.

Ascensiunea evolutivă, să-ți amintești cine ești?

Ego-ul este aliatul și învățătorul nostru în marea lucrare a istoriei noastre personale.
A o respinge și a lupta împotriva ei înseamnă a ne lupta și a ne respinge pe noi înșine.

A nu ajunge la înțelegerea eului înseamnă a nu fi înțeles ființa în totalitatea sa ca fractali ai sursei: inteligență supremă, magnetism, fluid cosmic universal,

Cunoașterea de sine este prima cunoaștere care ar trebui dobândită pentru a opri tot ceea ce ne limitează în realizarea de sine, calea descoperirii de sine experiențială, care ne face nefericiți și cu o percepție de puține perspective.

Autocunoașterea este cunoașterea care ne face înțelepți, utili și avantajoși pentru a fi aplicat

Suntem conștiința eternă a sufletului care frecventează școli, spitale ale reformei morale intime