vineri, 7 august 2026

Sfântul Cuvios Mucenic Dometie Persul 7 August

 Cuviosul Dometie intrând într-o peșteră, petrecea acolo săvârșind multe minuni cu numele lui Hristos, pentru că dădea tămăduiri celor ce veneau la dânsul și îi aducea de la înșelăciunea idolească la credința în Hristos.

Acest cuvios a trăit pe vremea marelui împărat Constantin și era de neam pers. El a fost povățuit la credința creștinească de un oarecare creștin, Uar, și lăsându-și păgânătatea părintească și rudeniile a mers la hotarele grecești, în cetatea care se numea Nisibe și, intrând intr-o mănăstire, a primit Sfântul Botez, s-a îmbrăcat în chipul monahicesc și a petrecut în toată nevoința vieții pustnicești. Dar prin zavistia și asupririle diavolului viclean, fiind urât de monahii ce erau acolo, a fugit și a mers în mănăstirea Sfinților Mucenici Serghie și Vah, în cetatea lui Teodosie, și a urmat vieții arhimandritului Nurvel, despre care se spune că 60 de ani n-a gustat fiertură și dormea foarte puțin, neculcându-se, nici șezând, ci stând rezemat în toiagul său.

De acel arhimandrit s-a hirotonit diacon Cuviosul Dometie, iar când s-a înștiințat că arhimandritul voiește să-l silească și la preoție, s-a dus de acolo și s-a suit într-un munte pustiu, unde viețuia întru Dumnezeu, suferind arșița, frigul și toate schimbările văzduhului.

Apoi, intrând într-o peșteră, petrecea acolo săvârșind multe minuni cu numele lui Hristos, pentru că dădea tămăduiri celor ce veneau la dânsul și îi aducea de la înșelăciunea idolească la credința în Hristos. Iar când a mers acolo Iulian, lepădatul de Dumnezeu, înștiințându-se de cele ce făcea sfântul, a poruncit să-l omoare cu pietre. Și ducându-se trimișii, au aflat pe sfântul părinte cu cei doi ucenici ai lui făcându-și cântarea cuviincioasă a ceasului al treilea, și, năvălind asupra lor, i-au omorât cu pietre.

Astfel și-a săvârșit Cuviosul Dometie alergarea vieții sale celei plăcute lui Dumnezeu, împreună cu cei doi ucenici ai lui.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Dometie Persul


Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Dometie Persul

Glasul al 4-lea

Cu pustnicia mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti cu arma Crucii le-ai pierdut, întru tot fericite şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai întrarmat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Iar pentru acestea ai fost încununat de Dumnezeu, Cuvioase Mucenice Dometie, pururea mărite.

 

Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purcezând către Dumnezeu şi strălucit fiind cu darul cel mucenicesc, roagă pe Hristos să trimită rază purtătoare de lumină peste cei ce te laudă pe tine cu credinţă, de Dumnezeu fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rupând lanţurile înşelăciunii, cu adevărat ai alergat la Hristos, părăsind cu cuget curat, jertfele persane şi scăpând de necredinţa vrăjitorilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu înţelepciune socotind că soarele, fiind zidit nu este dumnezeu, ci una din cele văzute, ai fost povăţuit de gândul cel înţelept către Dumnezeul Cel Nevăzut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, întru tot Sfântă Fecioară, care ai născut pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a făcut ca şi noi pentru noi, credincioşii te propovăduim Curată Maică lui Dumnezeu şi te fericim.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu credinţa cea adevărată, te-ai arătat ca un stâlp neclintit şi nemutat, nelăsându-te înşelat nici de cuvintele fermecătoare, nici de ştiinţa vrăjitorilor persani.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fugind de veninul cel pierzător de suflet de a sluji făpturii şi a cinsti soarele, cu dragostea dreptei credinţe ai căutat pe Dumnezeu Cel Adevărat şi Ziditorul tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împărtăşindu-te de apele cele Dumnezeieşti ale naşterii de a doua, te-ai luminat la suflet şi cu adevărat te-ai făcut fiu al lui Dumnezeu cu darul şi moştenitor desfătărilor celor Dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înţelepciunea şi-a zidit Casă Dumnezeiască, sălăşluindu-Se mai presus de minte şi de cuvânt, în pântecele tău, Curat şi Cinstit, fiind curăţit cu duhul, Preacurată.

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: din cuget curat întru Domnul prăznuind.+

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântător căutând ai cunoscut, mărite, pe Cel din Fire Necunoscut. Şi aflându-L pe Dânsul, L-ai iubit şi cu bucurie Te-ai închinat Slavei Lui.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dor fierbinte ai alergat la ceata cea cu totul înţeleaptă a călugărilor celor sfinţi şi de râvna faptei celei bune aprinzându-te, ai vieţuit curat în postiri şi în rugăciuni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorul tău cel cugetător de Dumnezeu a dezlegat cu înlesnire legăturile firii şi cu luminarea cea dătătoare de rouă a Duhului Sfânt, a stins cuptorul patimilor, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Puterea mea este Dumnezeul şi Domnul, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Cuvântul Cel Dumnezeiesc, Care S-a Întrupat din pântecele tău cel Neîntinat şi ne-a dăruit nouă viaţă.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind încuviinţat în înţelegere îngerească, ai ales mai degrabă vecuirea celor nevăzute decât toate cele văzute, strălucind cu lumina curăţiei, fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndulcindu-te de Dumnezeiasca bunătate, ai iubit liniştea şi depărtarea, păzind aşezarea minţii netulburată, Părinte Dometie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât este de mare cu adevărat şi de minunată cugetarea cea întru tot înţeleaptă a primenirii tale spre bine. Că s-a lucrat de schimbarea mâinii Celui Preaînalt şi a Darului Celui Dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ai rămas, Fecioară, Nestricată şi pe cele ale maicilor le arăţi, Preacurată Stăpână. Căci ai împreunat naşterea cu fecioria şi porţi deosebirile amândurora.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai suferit din partea neprietenului şi a vrăjmaşului încercări care veneau ca ploaia; şi în alte chipuri fiind ispitit şi luptând cu zavistia, preafericite, te-ai arătat biruitor, vrednicule de minune.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Petrecerea ta a fost Dumnezeiască, viaţă de Dumnezeu văzătoare şi purtătoare de lumină. Că, părăsind cele frumoase ale lumii, ai câştigat Podoaba cea Dumnezeiască şi Frumuseţea, de Dumnezeu cugetătorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind înarmat cu Puterea cea Dumnezeiască şi având Darul Cel de sus împreună lucrând cu tine, te-ai învrednicit, pururea pomenite, a săvârşi semne şi minuni mai presus de fire, vrednicule de minune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai Locaş Luminii şi Cămară cu cuviinţă Dumnezeiască a Mirelui, prin Întruparea cea mai presus de minte a Făcătorului tuturor. Că tu Singură, Fecioară, ai fost Locaş vrednic de Dumnezeu.

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC

Glasul al 6-lea

Podobie: Plinind rânduiala cea...

Biruind cugetările cele stricăcioase şi care trag către cele pământeşti, te-ai arătat mare îndreptător călugărilor, Preacuvioase Mucenice Dometie, neînfricoşându-te de mânia împăratului celui ce nu voia să cinstească chipul lui Hristos. Pentru aceasta, te-ai şi săvârşit, cântând cântarea: Dumnezeu este cu mine şi nimeni împotriva mea.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitor l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Odihnitu-s-a peste tine, părinte prealuminat, Darul Duhului şi lucrări preamărite a arătat ţie, care grăiai şi cu credinţă cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu minte vitează ai săvârşit alergarea pustniciei şi la sfârşitul nevoinţelor, mucenic te-ai făcut cu adevărat, cântând lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiii tăi cei născuţi prin Dum­nezeiescul dar s-au nevoit împreună cu tine ca şi cu un părinte; şi răbdând în peşteră, au pătimit împreună cu tine, cu un glas cântând lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Câştigându-te pe tine Liman de mântuire, ne mântuim de tulburări; şi având nădejdea în tine, ca pe o Ancoră a sufletelor, grăim către Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o, că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea Ta. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De dragostea Făcătorului rănit fiind, părinte, ai lepădat toată dragostea făpturilor, fiind călăuzit în chip lămurit de Duhul lui Dumnezeu, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scuturând grijile cele pământeşti cu nădejdile cele cereşti, te-ai îmbogăţit, părinte cuvioase, de fericirea cea în Hristos, de care acum te împărtăşeşti întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Primind Razele cele Dătătoare de Lumină ale Sfântului şi Dumnezeiescului Duh, Preaînţelepte Părinte Dometie, L-ai văzut cu vederea ochilor pe Acesta, învăţându-te în chip înfricoşător Tainele cele Dumnezeieşti, fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vioara cea de Dumnezeu Glăsuitoare a strămoşului tău, mai înainte te-a închipuit pe tine, Curată, Chivot Sfânt, purtând pe Dumnezeu, Cel Ce S-a îmbrăcat în trup. Pe Acela Îl preamălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.

Irmos: Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o, că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea Ta. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucindu-te cu lumina cea nematerialnică, te-ai făcut după vrednicie luminos cu chipul, purtătorule de lumină, agonisindu-ţi viaţă fără prihană şi sfântă, părinte. Şi acum stai înaintea Stăpânului şi Dumnezeu, rugându-te pentru turma ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luptele tale cele pustniceşti împreună cu luptele cele muceniceşti după vrednicie au fost încununate şi îndoit ai luat darul vitejiilor şi ai aflat desfătarea bunătăţilor celor veşnice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-te cu putere şi cu Dar Dumnezeiesc, te-ai arătat tuturor prealuminat învăţător al dreptei credinţe, fiind înfrumuseţat cu minunile şi întărind şi vindecând pe toţi cei ce cu credinţă se apropie de tine, de Dumnezeu fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru tine s-au lucrat Tainele cele mai presus de om şi mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu, purtând în braţe şi hrănind pe Cel Lăudat cu cântări, de Oştile cele cereşti.

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Dorit-ai de Frumuseţea lui Hristos şi prin pustnicie ai omorât patimile şi cu tărie pătimind, ai făcut să înceteze înşelăciunea, Mărite Mucenice Dometie, împreună vorbitorule cu îngerii. Pentru aceasta, izvorăşti şi râuri de vindecări, pentru cei ce cu credinţă săvârşesc Dumnezeiască pomenirea ta, mucenice, vrednicule de minune.

 

SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului

Glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

În Muntele Taborului schimbându-Te la Faţă, Raza Slavei Tale Celei Dumnezeieşti, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai arătat ucenicilor Tăi, atât cât ei puteau vedea. Cu aceia împreună să ne luminăm şi noi, cei ce Te cântăm pe Tine, Unule Neschimbate, Iisuse Atotputernice. Pentru aceasta, cu credinţă grăim Ţie: Slavă Împărăţiei Tale, Hristoase.

✝) Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul 7 August

  



Cuviosul Pafnutie – Pârvu, iconarul de la Robaia, a fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național, dar și ca un mare trăitor al Ortodoxiei românești.

Cuviosul Pafnutie, vestit iconar cunoscut cu numele de Pârvu „Mutul”, s-a născut în Câmpulung Muscel, la 12 octombrie 1657, ca fiu al preotului Ioan Pârvescu (1623-1702) și al credincioasei sale soții, al cărei nume nu s-a păstrat. La botez a primit numele nașului său, marele vistiernic Pârvu Vlădescu, un creștin evlavios și ctitor de biserici. Crucea încercărilor s-a abătut asupra familiei preotului Ioan, când preoteasa acestuia a trecut la Domnul ca o muceniță, născând pe al șaselea copil.

Boala a secerat apoi pe cinci dintre ei, Pârvu fiind singurul rămas în viață. Prin urmare, preotul Ioan Pârvescu s-a călugărit la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel, luând cu sine și pe fiul său Pârvu, în vârstă de 11 ani. La școala acelei mănăstiri s-a deprins cu cititul și scrisul, dar și cu cele dintâi taine ale zugrăviei, adică ale picturii bisericești, alături de monahul Evghenie, care l-a luat lângă sine, pe schele, punându-i în mâini scoica pentru amestecat culorile şi găsindu-l înzestrat pentru iconografie.

La împlinirea vârstei de 18 ani, Pârvu și-a îndreptat paşii spre pământul binecuvântat al Moldovei, trimis să înveţe zugrăvia în Bucovina, cu un vestit meșter rus. Acolo a deprins tainele pictării icoanelor și a luat ca pildă de iconografie numeroasele mănăstiri și biserici bucovinene, împodobite cu picturi interioare și exterioare. După 5 ani s-a întors din Moldova, devenind pentru scurt timp pictor de curte al boierilor Vlădeşti, urmașii nașului său.

Din această perioadă, datează şi cea dintâi pictură a sa la biserica Mănăstirii Aninoasa (jud. Argeș). Apoi, alături de monahul Evghenie, primul său dascăl, a pictat biserica Mănăstirii Negru Vodă (oraș Câmpulung Muscel, jud. Argeș).

Fiind recomandat familiei domnești a Cantacuzinilor, a zugrăvit mai multe ctitorii ale acestora, dar și unele ale Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, și anume: mănăstirile Cotroceni (București), Mărgineni (azi penitenciar, com. I. L. Caragiale, jud. Dâmbovița), Sinaia (jud. Prahova), Colţea (București), Berca (jud. Buzău), Schitul Poiana (com. Poiana Câmpina, jud. Prahova), Schitul Lespezi (oraș Comarnic, jud. Prahova) şi Bordeşti (jud. Vrancea), bisericile de mir de la Filipeştii de Târg (distrusă, jud. Prahova), Filipeştii de Pădure (jud. Prahova), Călineşti (com. Florești, jud. Prahova) și Măgureni (jud. Prahova), biserica Adormirea Maicii Domnului, din Râmnicu Sărat (jud. Buzău) şi biserica de la Fundenii Doamnei (com. Dobroești, jud. Ilfov); biserica Mănăstirii Mamu (com. Lungești, jud. Vâlcea), precum şi biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.

De asemenea, alături de fresce, Pârvu Mutu a pictat şi icoane pe lemn. Dintre ele, cea mai cunoscută se află la Mănăstirea Sinaia: icoana Sfintei Treimi (numită și Sfânta Troiță, Cina din Mamvri sau Filoxenia lui Avraam), inspirată de icoana asemănătoare a Sfântului Andrei Rubliov, din Rusia (secolul al  XV-lea).

Pârvu Pârvescu a primit supranumele de Mutul nu pentru că ar fi fost mut, ci deoarece picta fără să vorbească și fără să mănânce, adică în post şi rugăciune. Dacă spunea vreun cuvânt sau gusta hrană, întrerupea lucrul în ziua respectivă. Astfel, făcea mai lucrător darul primit de la Dumnezeu, dobândind har pentru nevoința sa și iscusință în lucrarea iconografiei.

Stabilit în cele din urmă în București, a ajuns dascăl la propria sa școală de zugrăvie, în care a format mai mulți ucenici. Căsătorit cu credincioasa Tudora, a avut doi copii, Pârvu și Gheorghe, dar la scurt timp a avut de purtat și el, precum odinioară tatăl său, crucea încercărilor vieții. Soţia sa, Tudora, a trecut la cele veşnice, iar el a pornit într-un pelerinaj la Ierusalim, în timpul căruia a postit și s-a rugat stăruitor.

La întoarcere, în anul 1718, luminat de harul lui Dumnezeu, intră în monahism la Mănăstirea Mărgineni, împreună cu fiul său cel mai mic. Pârvu primește numele de Pafnutie, iar fiul său, Gheorghe, pe cel de Gherasim. La Mărgineni, monahul Pafnutie, dovedind o vastă cultură și cunoașterea de limbi străine, se îndeletnicește și cu traducerea în românește a unor texte din vasta bibliotecă înființată acolo de Cantacuzini.

În 1731, după 13 ani de nevoință, rabdă o nouă încercare: fiul său, monahul Gherasim, trece la cele veșnice. Înțelegând pe deplin deșertăciunea lumii și fugind de laudele oamenilor, Cuviosul Pafnutie a căutat și mai multă însingurare, trebuincioasă pentru rugăciunea cea de taină a inimii și, luând binecuvântarea starețului Cosma, s-a îndreptat spre schitul mai depărtat de lume, din inima codrilor, Robaia (com. Mușătești, jud. Argeș). Acolo a primit marea schimă călugărească și s-a nevoit încă patru ani în rugăciune, tăcere, răbdare și smerenie, trecând la Domnul în anul 1735.

Cuviosul Pafnutie – Pârvu, iconarul de la Robaia, a fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național, dar și ca un mare trăitor al Ortodoxiei româneşti. Luând aminte la viața virtuoasă, la nevoința și lucrarea Cuviosului Pafnutie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, în anul 2017, an închinat iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7 august.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 Acatistul Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Mână purtată de Duhul Sfânt”, ai fost numit după dreptate, Cuvioase Părinte Pafnutie; de aceea, cum va putea oare mintea mea cea întinată de gânduri pătimașe să zugrăvească în cuvinte icoana vieții tale celei fericite? Însă, știind bine neputința mea, precum și dorirea pe care o am spre cinstirea ta, roagă-te Domnului ca să-ți pot cânta: Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Icosul 1

Cu darul zugrăvirii de icoane fiind împodobit de Hristos, Cuvioase Părinte Pafnutie, te-ai străduit să pictezi chipurile Sfinților având în sufletul tău smerenie adâncă și mare evlavie; pentru aceasta, Mântuitorul te-a luminat, ca pe regele Avgar al Edesei, să zugrăvești și în inima ta chipul Cuvântului Celui mai înainte de veci, Cel ce și pe tăblița inimii mele, cu harul Duhului și cu binecuvântarea Tatălui, scrie aceste cuvinte de laudă prin care te cinstesc pe tine:
Bucură-te, chip al omului îndumnezeit;
Bucură-te, pictor de icoane luminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, sălaș duhovnicesc al tainelor negrăite;
Bucură-te, văzător al celor tăinuite oamenilor;
Bucură-te, căutător al frumuseților cerești;
Bucură-te, cel ce ai aflat talantul de iconar;
Bucură-te, pildă a monahilor iubitori de desăvârșire;
Bucură-te, povățuitor al credincioșilor spre mântuire;
Bucură-te, cel ce te odihnești în lumina Sfinților;
Bucură-te, cel ce aduci bucurie cetelor îngerești;
Bucură-te, cel ce ai oglindit frumusețile Raiului;
Bucură-te, cel ce ai zugrăvit chipuri duhovnicești;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 2

Cu insuflarea Duhului Sfânt, inima ta s-a umplut de mireasma darurilor duhovnicești din vremea prunciei, când, fiind orfan de mamă, împreună cu tatăl tău, preotul Ioan, ai mers la Mănăstirea Negru-Vodă și acolo ai deprins știința cărții și zugrăvirea de icoane, iar cu mintea, în tăcere, lăudai pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul 2

Smerenia cea desăvârșită și lucrul în tăcere ți-ai agonisit, iar cursele vrăjmașului le-ai sfărâmat, făcându-te pe tine însuți icoană a frumuseții veșnice, după chipul lui Hristos-Dumnezeu, Cel ce ne ascultă pe noi când te cinstim cu aceste laude:
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat calea spre desăvârșire;
Bucură-te, oglindă în care se vede strălucirea Treimii;
Bucură-te, lăcaș al darurilor duhovnicești;
Bucură-te, cel ce ai avut rugăciunea drept scară către cer;
Bucură-te, cel ce ai privit la înălțimile cerești;
Bucură-te, văzător, cu ochiul sufletului, al lucrărilor minunate;
Bucură-te, cel povățuit cu blândețe de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce ai pus înainta tuturor chipul virtuții;
Bucură-te, călăuzitor spre Împărăția cerurilor;
Bucură-te, zugrav al tainelor Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat chipul Împărăției cerurilor;
Bucură-te, iconar următor al Sfintei Tradiții ortodoxe;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 3

Cel dintâi erai, între tinerii de o vârstă cu tine, la nevoințele duhovnicești, așa cum arată numele tău de Pârvu, primit la botez. Pentru aceasta, de mic ai bucurat pe Îngeri și pe cei de aproape ai tăi, că, sub povățuirea monahilor din Mănăstirea Negru-Vodă, erai însuflețit de dorul științei de carte și de a-ți spori talantul zugrăvirii de icoane, prin care te sârguiai la toată fapta bună, biruind pe vrăjmașii nevăzuți și slăvind pe Dumnezeu prin cântarea: Aliluia!

Icosul 3

Dumnezeu, Cel ce a împodobit cerurile cu stele și a pus luminătorii spre a lumina nouă, celor ce călătorim printre încercările acestei vieți, a binevoit să te arate pe tine între zugravii de icoane ca pe unul care ai înmulțit darul prin stăruință în lucrare, prin post și rugăciune în tăcere, fiind povățuitor al iconarilor celor din vremea ta și al celor de după tine, Cuvioase Părinte, pentru că lucrarea ta lăuntrică se arată nouă în lucrarea mâinilor tale și a ucenicilor tăi; de aceea îți cântăm:
Bucură-te, învățător al iconarilor din Țara Românească;
Bucură-te, cel ce ai văzut cele materiale în chip duhovnicesc;
Bucură-te, cel ce ai primit prin Duhul Sfânt deosebite daruri;
Bucură-te, cel ce ai dobândit ochi văzători de taine cerești;
Bucură-te, cel ce ți-ai îndreptat auzul la sfintele învățături;
Bucură-te, vestitor în tăcere al frumuseților nevăzute;
Bucură-te, cel ce ai arătat lucrarea harului în iscusința mâinilor tale;
Bucură-te, cel ce ai urcat la înălțimea vieții virtuoase;
Bucură-te, cel ce împodobești cununa iconarilor cucernici;
Bucură-te, cel ce ai pictat cele ascunse privirii omenești;
Bucură-te, cel ce ai zugrăvit ca într-o carte viețuirea Sfinților;
Bucură-te, podoaba iubitorilor de înțelepciune;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 4

Împreună cu ucenicii tăi, ostenitori și rugători cu tine, Cuvioase Părinte Pafnutie, te-ai străduit să înfrumusețezi biserici și mănăstiri cu chipurile înveșnicite ale Sfinților din toate timpurile, făcând bucurie în cer bineplăcuților lui Dumnezeu, iar pe pământ ctitorilor de lăcașuri sfinte și dreptcredincioșilor creștini, care, într-un glas, se unesc să laude pe Hristos, cântând: Aliluia!

Icos 4

Plin de bucurie și luminat la față ai fost văzut din copilărie, că Duhul Sfânt se odihnea întru tine, mângâindu-te pentru pierderea mamei tale, martiră la nașterea celui de-al șaselea prunc, precum și pentru plecarea mai devreme din această viață a fraților tăi. De aceea, deși erai mereu însingurat, simțeai ajutorul lui Dumnezeu, lucrând în viața ta roadele iubiri dumnezeiești, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, cel luminat în viață prin osteneala rugăciunii;
Bucură-te, purtător al smereniei, haina dumnezeirii;
Bucură-te, cel iubitor de adevărata înțelepciune;
Bucură-te, cel ce ai știut că păzirea limbii aduce pace în suflet;
Bucură-te, cel ce ai unit tăcerea cu neosândirea altora;
Bucură-te, cel ce ai murit lumii pământești, punând strajă buzelor tale;
Bucură-te, cel tăcut pentru vremea vieții cea trecătoare;
Bucură-te, cel ce n-ai pierdut timpul dat ție pentru mântuire;
Bucură-te, iconar al timpului sfințit pentru veșnicie;
Bucură-te, luminător și ocrotitor al iconarilor;
Bucură-te, ascultător al glasului Înțelepciunii celei de sus;
Bucură-te, cel împodobit cu adevărata curăție sufletească;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 5

Talantul pe care ți l-a dat Dumnezeu, Cuvioase Părinte Pafnutie, precum și strădania ta de a-l spori, au adus bucurie sufletească Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu și ctitorilor de biserici din vremea aceea, că te-ai străduit cu timp și fără timp să lucrezi necontenit, până la vârsta de șaizeci de ani, zugrăvirea multor biserici, apoi, desăvârșit ți-ai închinat lui Dumnezeu viața prin viețuire monahală, cântându-I: Aliluia!

Icosul 5

Cu darul cel dat ție de Hristos, pe care l-ai sporit precum cel din Evanghelie care a primit zece talanți, Părinte Pafnutie, asemenea Sfântului Cuvios Andrei Rubliov, ai pictat mănăstiri, biserici și multe icoane, între care strălucește mai mult decât toate icoana Preasfintei Treimi. La această lucrare sfântă ai chemat în ajutor pe Dumnezeu, ostenindu-te cu postul și rugăciunea, priveghind și lucrând cu stăruință; drept aceea, vrednic ești de laude ca acestea:
Bucură-te, lauda bisericilor pe care le-ai împodobit cu pictură;
Bucură-te, podoabă a iubitorilor de sfințenie;
Bucură-te, înfrumusețare a ctitoriilor brâncovenești;
Bucură-te, cel ce ai zugrăvit în sufletul tău chipul lui Hristos;
Bucură-te, cel în care Se odihnește Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce ți-ai sporit darul prin nevoințe;
Bucură-te, neostenit lucrător în sfintele biserici;
Bucură-te, cel ce arăți prin lucrarea ta că ai cunoscut taina Chipului veșnic;
Bucură-te, mărturisitor al smereniei și al slavei lui Hristos;
Bucură-te, povățuitor al pictorilor începători;
Bucură-te, împreună vorbitor cu Îngerii;
Bucură-te, căutător al sfințeniei, care este împlinirea omului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 6

Icoana Preasfintei Treimi este ca un luceafăr între icoanele zugrăvite de tine, că toată dragostea și evlavia inimii tale le-ai unit cu stăruința în lucrare, pentru a înălța mintea privitorului dincolo de marginile icoanei, la Cel necuprins, și a-I aduce lui Dumnezeu Celui întreit în Persoane, cuvenita închinare și cântarea: Aliluia!

Icosul 6

După ce harnica Tudora, soția ta, s-a mutat în veșnice lăcașuri, Cuvioase Părinte, împreună cu cel mai mic fiu al tău, Gheorghe, te-ai închinoviat în Mănăstirea Mărginenii, a cărei biserică ai înfrumusețat-o cândva cu chipurile Sfinților. După o vreme, amândoi ați luat chipul îngeresc și v-ați nevoit în obște, apoi, trecând fiul tău la Domnul, ai mers la Schitul Robaia și ai fost încredințat duhovnicește ocrotirii marelui Cuvios Pafnutie din Egipt, iar noi, pentru viețuirea ta cea sfântă, te cinstim cu laudele acestea:
Bucură-te, cel deprins din tinerețe cu viețuirea îngerească;
Bucură-te, cel neînfricoșat de ispitirile lumești;
Bucură-te, cel doritor de apa vieții veșnice;
Bucură-te, cel ce te-ai încins cu legătura smeritei cugetări;
Bucură-te, cel ce ai avut dragostea drept acoperământ;
Bucură-te, ostaș vrednic al Împăratului ceresc;
Bucură-te, cel ce ai alungat din suflet tulburările vrăjmașului;
Bucură-te, cel ce, prin viețuire curată, îndemni la pocăință;
Bucură-te, cel răsplătit de Domnul cu viața veșnică;
Bucură-te, cel ce te-ai ridicat prin har la asemănarea cu Hristos;
Bucură-te, cel mult rugător și smerit cugetător;
Bucură-te, iconar povățuit în viață de Duhul Sfânt;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 7

Ziua și noaptea ai cugetat la smerenia și slava Domnului, ai privit frumusețile sfințeniei cerești pe care le-ai zugrăvit în biserici și, cu luare aminte, gândeai mereu cum să ajungi la dobândirea mântuirii în Hristos, pe Care neîncetat Îl slăveai în inima ta, în tăcere față de oameni, dar cu mare strigare din suflet către Dumnezeu, lăudându-L și cântându-I: Aliluia!

Icosul 7

Pe Cel nevăzut L-ai făcut văzut, zugrăvindu-L cu penelul în biserici și pe icoane, prin lumini și culori, dar L-ai zugrăvit și în sufletul Tău prin dobândirea virtuților, mai ales prin smerita cugetare la frumusețile cele cerești, prin tăcerea față de oameni și neosândirea lor; de aceea, îți aducem aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, cel ce ai făcut văzut pe Cel nevăzut și veșnic;
Bucură-te, văzător al celor necuprinse de gând;
Bucură-te, cel îmbrăcat în veșmântul smeritei cugetări;
Bucură-te, zugrav în icoane al tainelor Cuvântului-Hristos;
Bucură-te, lăcaș luminat de Soarele dreptății;
Bucură-te, cel ce ai mărturisit în icoane adevărul Întrupării Celui nevăzut;
Bucură-te, cel ce ai îndrăgit curăția sufletului ca icoană a harului;
Bucură-te, cel ce ai răspuns chemării cerești de a vesti lumina Sfinților;
Bucură-te, cel ce ai înfrânt mândria cu puterea Crucii;
Bucură-te, cel ce ai împlinit chemarea Domnului cu smerită ascultare;
Bucură-te, cel ce ți-ai păzit inima cu mintea veghetoare;
Bucură-te, cel ce nu ai căutat slava și bogăția lumească;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 8

Dumnezeu Cel nevăzut, necuprins și neapropiat, Cel mai presus de mintea, de vederea și de înțelegerea oamenilor, S-a făcut văzut prin chipul Fiului Său întrupat și a descoperit tainele sfințirii omului prin lucrarea lui Hristos și prin harul Duhului Sfânt în inima ta, pentru care ai mulțumit Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul 8

Porțile cerești ți s-au deschis și ai văzut frumusețile Raiului, cel ce ai căutat să înțelegi tainele frumuseții dumnezeiești, iar noi, deși cuprinși de stricăciunea păcatului, cu bucurie aducem ție cântări ca acestea:
Bucură-te, moștenitor al darurilor cerești;
Bucură-te, cel binecuvântat de Dumnezeu-Tatăl;
Bucură-te, cel ce ai odihnit în inimă pe Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te, sălășluire curată a Sfântului Duh;
Bucură-te, cel ce ai deschis ferestre către cer;
Bucură-te, cunună a nevoitorilor monahi;
Bucură-te, făclierul pictorilor de icoane;
Bucură-te, cel ce ai avut adevărata înțelepciune;
Bucură-te, cel ce ai cugetat la viața veșnică;
Bucură-te, cel înnoit prin lucrarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel ce ți-ai lucrat mântuirea cu multă răbdare;
Bucură-te, cel ce ai avut pocăința drept călăuză;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 9

Mintea mea nu poate înțelege tainele cerești, când se îngrijește de lucrurile pământești trecătoare, iar inima mea este atrasă de lucruri pătimășe și se arată neroditoare la rugăciune; însă tu, Cuvioase Părinte Pafnutie, cel ce ai cunoscut tainele Duhului Sfânt și ai supus trupul cel stricăcios sufletului nemuritor, povățuiește-mă și pe mine să aduc Stăpânului Hristos lucrarea mâinilor spre mântuire și să cuget la viața veșnică în tăcere, așa cum ai făcut și tu pe pământ, ca să-I cânt și eu lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

După cum, în timpul vieții pământești, ai împodobit bisericile cu chipurile celor plăcuți Domnului, tot așa și mintea și inima ți le-ai împodobit cu gânduri duhovnicești, apropiindu-te de Dumnezeu și unindu-te cu El prin rugăciunile și mijlocirile Sfinților; cu aceștia roagă-te împreună pentru cei ce te cinstesc pe tine, grăind:
Bucură-te, viețuitor pe pământ în părtășie cu Sfinții;
Bucură-te, cel ce ai intrat în bucuria Drepților;
Bucură-te, cel ce ai purtat și chipul îngeresc;
Bucură-te, cel ce, prin lucrarea ta, ai învățat pe neștiutorii de carte;
Bucură-te, cel ce ai adus pe cele nevăzute la vedere tuturor;
Bucură-te, cel ce ai zugrăvit în biserici frumusețile cerești;
Bucură-te, lumină călăuzitoare pe căile dreptății;
Bucură-te, cel ce ți-ai pus lucrarea ta ca pe o candelă arzând la altar;
Bucură-te, cel ce ai purtat în inima ta harul sfințitor;
Bucură-te, cel ce arăți prin chipuri sfinte calea spre mântuire;
Bucură-te, călăuzitor al doritorilor de frumusețe înduhovnicită;
Bucură-te, dascăl iscusit și părinte sufletesc al iconarilor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 10

Întru adâncă smerenie și în tăcere îndelungată ai viețuit și ai lucrat, Cuvioase Părinte Pafnutie, lepădând orice cugetare deșartă a acestei lumi, și cu gânduri dumnezeiești ți-ai împodobit sufletul, privind cu ochii trupești la Sfinții pe care îi zugrăveai în biserici și pe icoane, iar ochii minții înălțându-i la frumusețile cerești, pentru care lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 10

Cu mâinile tale, ridicate ca la rugăciune, pictai cu iscusință, pe pereții bisericilor sau pe icoane, chipurile Sfinților, prin ale căror mijlociri ai dobândit de la Dumnezeu darul zugrăvirii de icoane și lumina sfințeniei, pentru care, Cuvioase Părinte Pafnutie, te lăudăm așa:
Bucură-te, cel ce ți-ai sfințit mâinile prin lucrare și rugăciune;
Bucură-te, cel ce te-ai împărtășit de lumina Sfinților;
Bucură-te, iconom credincios al harului dumnezeiesc;
Bucură-te, cel ce ai înmulțit talantul dat de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce prin sfinte icoane ai luminat conștiințe nedumerite;
Bucură-te, înțelepțire tainică a iconarilor și pictorilor bisericești;
Bucură-te, nădejde și îndemn al doritorilor de învățătură;
Bucură-te, cel ce prin smerenie ai primit har de la Domnul;
Bucură-te, chip al adevăratului artist rugător;
Bucură-te, luminător în tăcere al credincioșilor mireni;
Bucură-te, bucurie negrăită a monahilor-iconari;
Bucură-te, cel ce te-ai nevoit în tăcere, biruind vorbirea deșartă;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 11

Ca un pom plin de roade te-ai arătat în viețuirea pământească, Sfinte al lui Dumnezeu, Cuvioase Părinte Pafnutie, lăsându-ne moștenire multe biserici și icoane pictate, din care înțelegem strădania ta, dar și talantul pe care l-ai primit de la Dumnezeu, fiind ocrotit de oameni de bună credință și doritori de tot binele pentru neamul nostru; prin toate acestea, cu recunoștință, ai îndeplinit vechea rânduială monahală roagă-te și lucrează pentru a lăuda pe Dumnezeu în liniște prin lucrarea mâinilor tale, cântând: Aliluia!

Icosul 11

În turnul tăcerii cu folos te-ai adăpostit de furtuna și împrăștierea vorbelor deșarte și de negura cugetărilor urâte, iar de la acea înălțime L-ai simțit pe Hristos mai aproape de tine; astfel, în icoane, L-ai zugrăvit privind la noi blând și cu nădejde și chemându-ne la mântuire, spre bucuria duhovnicească a celor ce te laudă, zicând:
Bucură-te, lucrător neostenit al tăcerii cu folos;
Bucură-te, cel ce ai nimicit vorbirea deșartă din sufletul tău;
Bucură-te, cel ce ne povățuiești la liniște sufletească;
Bucură-te, cel ce îndemni la doririle dumnezeiești;
Bucură-te, cel rugător și lucrător între cer și pământ;
Bucură-te, cel ce ai avut mereu dor de cer și de sfințenie;
Bucură-te, iscusit zugrav al tainelor cerești;
Bucură-te, cel ce ai intrat în bucuria Sfintei Treimi;
Bucură-te, cel ce ai atins Lumina cea neapusă;
Bucură-te, cel ce ai trecut peste toate cursele vicleanului;
Bucură-te, cel ce ți-ai pregătit în timpul vieții lăcaș veșnic;
Bucură-te, cel ce ai zugrăvit în icoane blândețea Sfinților;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 12

Toate săltările trupului le-ai potolit cu deprinderea rugăciunii și cu stăruința pictării icoanelor, având pilde de viețuire pe Sfinții zugrăviți pe icoane sau pe zidurile bisericilor, întru lumina învățăturii lui Hristos, încât ți s-au descoperit tainele înțelepciunii celei de sus, prin care primeai îndemn să te îndepărtezi de desfătările pământești și să-ți ridici mintea la bucuriile cerești, pentru a lăuda pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 12

În toată vremea ai lucrat la înălțime, între cer și pământ, și te-ai străduit să faci deplin lucrul tău și să-ți ridici gândul la Dumnezeu prin rugăciune și smerită cugetare; astfel având în afară tăcere desăvârșită, iar în suflet pururea vorbind cu Dumnezeu și cu Sfinții Lui, te-ai nevoit să înmulțești talantul harului după măsura darului, iar noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce ți-ai îndreptat gândul spre lumina Taborului;
Bucură-te, cel ce ți-ai răstignit mândria prin Crucea Golgotei;
Bucură-te, cel ce nu ai iubit slava acestei lumi trecătoare;
Bucură-te, cel ce te-ai unit cu Hristos prin gând și lucrare;
Bucură-te, cel ce ai cântat mereu frumusețile cerești;
Bucură-te, cel ce ai făcut să crească întru tine dumnezeiasca lumină;
Bucură-te, iconar al Cuvântului-Hristos, lucrător în Sfinții Săi;
Bucură-te, minte luminată de razele Duhului Sfânt;
Bucură-te, slăvitor al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, tălmăcitor al cuvintelor Vieții în chipuri sfinte;
Bucură-te, cel ce te veselești acum împreună cu oștile îngerești;
Bucură-te, moștenitor al unui lăcaș strălucit în casa Tatălui ceresc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 13

O, Sfinte Cuvioase Părinte Pafnutie, văzător al frumuseților cerești, cel ce te-ai împodobit cu smerenia și tăcerea în viața pământească, și, cu multă dăruire, ai zugrăvit biserici și icoane; roagă-te lui Dumnezeu să lepădăm somnul cel greu al lenevirii pricinuitoare de moarte sufletească și să ne împodobim sufletul cu lucrarea faptelor bune, să biruim vorbirea deșartă prin tăcerea sfântă, iar judecarea aproapelui prin neosândire, și să căutăm pacea cu toți și sfințenia, ca să cântăm Sfintei Treimi: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Cu darul zugrăvirii de icoane fiind împodobit de Hristos, Cuvioase Părinte Pafnutie, te-ai străduit să pictezi chipurile Sfinților având în sufletul tău smerenie adâncă și mare evlavie; pentru aceasta, Mântuitorul te-a luminat, ca pe regele Avgar al Edesei, să zugrăvești și în inima ta chipul Cuvântului Celui mai înainte de veci, Cel ce și pe tăblița inimii mele, cu harul Duhului și cu binecuvântarea Tatălui, scrie aceste cuvinte de laudă prin care te cinstesc pe tine:
Bucură-te, chip al omului îndumnezeit;
Bucură-te, pictor de icoane luminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, sălaș duhovnicesc al tainelor negrăite;
Bucură-te, văzător al celor tăinuite oamenilor;
Bucură-te, căutător al frumuseților cerești;
Bucură-te, cel ce ai aflat talantul de iconar;
Bucură-te, pildă a monahilor iubitori de desăvârșire;
Bucură-te, povățuitor al credincioșilor spre mântuire;
Bucură-te, cel ce te odihnești în lumina Sfinților;
Bucură-te, cel ce aduci bucurie cetelor îngerești;
Bucură-te, cel ce ai oglindit frumusețile Raiului;
Bucură-te, cel ce ai zugrăvit chipuri duhovnicești;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Condacul 1

„Mână purtată de Duhul Sfânt”, ai fost numit după dreptate, Cuvioase Părinte Pafnutie; de aceea, cum va putea oare mintea mea cea întinată de gânduri pătimașe să zugrăvească în cuvinte icoana vieții tale celei fericite? Însă, știind bine neputința mea, precum și dorirea pe care o am spre cinstirea ta, roagă-te Domnului ca să-ți pot cânta: Bucură-te, Cuvioase Părinte Pafnutie, pictor rugător în tăcere!

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ești chipul lui Dumnezeu-Tatăl, Care ne-a creat pe noi, oamenii, privind înainte la chipul Tău, Tu ai rânduit ca, prin icoanele care împodobesc bisericile creștine ortodoxe, să înțelegem că nu suntem niciodată singuri în biserică, ci ne aflăm împreună cu Dumnezeu și cu prietenii Săi, Sfinții, pe care îi arată chipurile lor din icoane. Cu Sfinții vorbim în rugăciune, îi cinstim cu închinare, îi lăudăm în cântări, le sărutăm chipurile și împreună cu ei, Te lăudăm pe Tine, Hristoase-Doamne, Unul din Sfânta Treime; de aceea, când intrăm și ne rugăm în biserică, ni se pare că stăm în cer, în casa lui Dumnezeu, iar Sfinții, casnicii Lui, devin mijlocitorii sau rugătorii noștri către Tine, Mântuitorule, Singurul Mijlocitor între Dumnezeu și om. Primește deci și rugăciunile cele pentru noi ale Sfântului și Cuviosului nostru Părinte Pafnutie, iconarul cel harnic și rugător, tăcut și blând, prin care ajută-ne să zugrăvim în sufletul nostru chipul Tău, al blândului Păstor, după cum L-a zugrăvit în icoane și în sufletul său, ca să ne călăuzească și pe noi pe calea mântuirii spre Împărăția cerurilor, în lăcașurile Tatălui ceresc și să viețuim în lumina, pacea și bucuria Preasfintei Treimi, împreună cu Maica Domnului și cu toți Sfinții, în vecii vecilor. Amin. 

Paraclisul Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul


Tropar

Cu bucurie să cinstim, credincioșilor, pe Cuviosul nostru Părinte Pafnutie, cel ce în tăcere mult s-a ostenit, în chip iscusit lucrând icoane tuturor Sfinților, și chipul lui Hristos l-a dobândit, zugrăvindu-l cu luminile virtuților; acestuia să ne rugăm să mijlocească pentru noi iertare de greșeli și mare milă.

 

Canonul

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca odinioară israelitenii, care au trecut apa ca pe uscat și de răutatea egiptenilor au fost izbăviți, la fel și tu, Părinte Cuvioase, ai trecut prin valul ispitelor acestei vieți.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iconar plin de lumina harului dumnezeiesc și monah nevoitor ai fost, pentru aceasta te-ai făcut lăcaș al Preasfintei Treimi și prieten al Sfinților lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin icoanele tale, Cuvioase Părinte, revarsă peste noi lumina dumnezeirii, care și pe tine te-a adumbrit, pentru a o slăvi cu credință.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sălaș al luminii și candelă a milostivirii ești, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; deci, întărește-ne răbdarea pe calea pocăinței, preabună Stăpână.
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor ce te cinstesc pe tine, Cuvioase, să le fii mijlocitor către Domnul Hristos, ajutându-I să cunoască bucuria liniștirii și a rugăciunii neîncetate.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din copilărie te-ai deprins cu tăcerea și nevoința, înțelegând puterea cea mare a lui Dumnezeu, a Cărui voie ajută-ne să o împlinim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mijlocește, Cuvioase, părinților de copii înțelepciune, mamelor cumpătare și ajutor, ca să fie pildă de viețuire pentru fiii lor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Milostiv fă-L nouă, Preasfântă Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, pe Fiul tău, pe Care L-am mâniat cu mulțimea păcatelor noastre.

 

Apoi aceste Stihiri:

Izbăvește din nevoi și din necazuri pe toți cei care se închină icoanei tale, Cuvioase Pafnutie, cerând ajutorul rugăciunilor tale.

Caută cu milostivire, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, spre necazul și durerea robilor tăi, pe care le vindecă, fiind singura grabnic folositoare.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

 

Sedealna

Glasul al 2-lea

Podobie: Ceea ce ești rugătoare caldă...

Cu înțelepciune și cu fapte bune viețuind și sfintele lăcașuri împodobind, te-ai sălășluit cu sufletul în cer, Cuvioase Părinte Pafnutie, de unde ocrotești pe toți cei ce te cinstesc cu evlavie.
 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta. 

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum David, dintre frații săi, așa și tu ai fost ales de Dumnezeu, pe Care te-ai străduit cu timp și fără timp să-L slujești, înfățișând chipurile Sfinților în biserici toată viața ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Semănat-ai mulțime de nevoințe trupești și ai secerat roade duhovnicești, dobândind mântuirea și veselind sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu harul cel dat ție de sus, ajută-ne și pe noi să viețuim așa cum odinioară tu ai viețuit, ca să ajungem în patria cerească, lăudând pe Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mireasă dumnezeiască, Născătoare a Stăpânului tuturor, nu ne lăsa pradă întinăciunii, ci ne acoperă, și ne ocrotește în ziua înfricoșătoarei Judecăți a Fiului tău.
 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pruncie ai fost învățat cu aspra viețuire a călugăriei, că ai urmat tatălui tău, care a primit chipul îngeresc spre nevoință și mântuire.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De un vestit zugrav ai fost povățuit, și ai cunoscut asprimea canonului vieții de adevărat iconar, prin care te-ai înălțat sufletește.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată deprinderea ta duhovnicească și cărturărească, precum și arta zugrăvirii icoanelor, au fost sub semnul nevoinței, dar și al învățăturii ortodoxe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Maica lui Dumnezeu, binecuvântată Fecioară, vindecă rănile sufletelor noastre și ne umple de căldura Duhului Sfânt, mijlocind pentru noi la Fiul tău.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Ci, ca Iona mă rog Ţie: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ce cuvinte de laudă vom aduce faptelor tale, Sfinte, și cum te vom cinsti după vrednicie? Că te-ai arătat ca un înger în trup, dorind lumina Raiului.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După ce soția ta a trecut la Domnul, te-ai gândit mai mult la viața veșnică, pentru care te rugăm să fii sprijinitor tuturor celor ce trec prin necazurile vieții.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Domnul, Cel ce știe toate, te-a deprins cu viețuirea singuratică din pruncie, iar prin schima cea mare ți-a dăruit împlinire sufletească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preacurată, care pe Cuvântul L-ai născut nouă spre mântuire, în chip netălcuit, nu înceta rugându-L pentru sufletele noastre, Pururea Fecioară.

 

Apoi aceste Stihiri:

Izbăvește din nevoi și din necazuri pe toți cei care se închină icoanei tale, Cuvioase Pafnutie, cerând ajutorul rugăciunilor tale.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netălcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Doamne, miluiește (de trei ori).
 

Condacul

Glas 2

Podobie: Ceea ce ești păzitoare...

Pildă de viețuire creștinească, iconar iscusit și rugător către Dumnezeu din pruncie și până la sfârșitul vieții tale te-ai arătat, fâcându-te pe tine însuți candelă cu lumină veghetoare, învățându-ne  că adevărata bucurie este primirea harului Sfântului Duh, de care învrednicește-ne și pe noi prin rugăciunile tale către Domnul.


Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu te-ai oprit din lucrarea virtuților și din urcușul duhovnicesc, ci, zburând ca o pasăre din cursele vânătorului, ai ajuns la lăcașurile vieții veșnice.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorul tău de mântuire te-a adus la Schitul Robaia, unde ai dorit să te nevoiești mai mult, făcând din fiecare clipă prilej de rugăciune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Domnul te-a păzit de vorbire multă și deșartă ca pe Moise, și limba înflăcărată a Duhului Sfânt, care s-a pogorât peste tine, a luminat sufletul tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mâinile ridicându-ți către Domnul, Preacurată Fecioară, de toate nevoile ne izbăvești pe noi, robii tăi, care cădem înaintea ta, cerând îndurare.
 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu o Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ocrotitor te-ai arătat orfanilor, povățuitor zugravilor de icoane, precum și monahilor apărător, pentru care toți te lăudăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ne bucurăm, Sfinte, de virtuțile tale și de dorința de a sluji necontenit Domnului, mai întâi prin pictarea de sfinte icoane și apoi, prin neîncetate privegheri.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Te rugăm să mijlocești neîncetat către Domnul pentru tot sufletul creștinesc cel necăjit și întristat, ca să primească de la Hristos cerească mângâiere.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce pe Dumnezeu cel necuprins L-ai încăput în pântecele tău, roagă-L, Preacurată, ca să ne facă moștenitori ai vieții celei veșnice, ai bucurie și ai slavei celei cerești.
 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, mărindu-te împreună cu cetele cele fără de trupuri.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cerescule om și pământescul înger, Cuvioase Părinte, nu ne uita pe noi, păcătoșii, care strigăm către tine cu credință, ca să primim ajutor în vreme de necaz.

Stih: Sfinte Cuvioase Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din destul reverși asupra noastră milostivire, în chip nevăzut, tu, cel ce ne-ai lăsat multe icoane, ca semn de adâncă evlavie și povățuire pe calea mântuirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mare este dragostea ta, Cuvioase, pe care o arăți creștinilor, dându-ne pildă de adâncă smerită cugetare și de răbdare în ispite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ușă cerească, vas purtător al Manei cerești și Rai cuvântător, Preacurată Marie, tu ai covârșit pe îngeri și pe oameni cu nașterea ta, că singură ești Maică și Fecioară, preabinecuvântată.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

Megalinariile

Bucură-te, cununa iconarilor, lăcașul dumnezeirii, ajutorul celor triști și deznădăjduiți, care rătăcesc în noaptea necredinței.

Bucură-te, părinte al ofanilor, monahilor sprijinitor, celor însingurați mângâiere și fierbinte rugător în tăcere, pentru pacea a toată lumea.

Nu ne lăsa lipsiți de mijlocirea ta, ci să te avem pururea aproape, ca povățuitor și părinte mijlocitor la Dumnezeu pe calea mântuirii.

Cu sabia duhului ai tăiat mrejele păcatului și te-ai dăruit lui Hristos curat de orice întinăciune; fii dar și nouă acoperitor și călăuzitor către înțelepciune.

Pe cei ce cu dragoste cinstesc al tău nume, fă-i să-L cunoască, prin tine, pe Dumnezeu, Căruia tu I-ai slujit pe pământ și Care te-a încununat în veșnicie.

Dă-ne nouă, Părinte, duhul cunoașterii lui Dumnezeu, al păcii și al binecuvântării, că pe acestea le porți întru tine, mângâind pe cei ce te cinstesc cu dragoste.

Cu toate oștirile îngerești, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviți și cu tot soborul Sfinților, Preacurată, roagă-te Fiului tău, ca să ne mântuim noi toți.
 

Tropar

Iconar iscusit al Arătării lui Dumnezeu, zugrav al firii omenești luminate de har și al frumuseților Raiului, Cuvioase Părinte Pafnutie, slujind lui Hristos în toată viața ta, prin lucrare stăruitoare în tăcere, rugăciune și răbdare, vas ales al Duhului te-ai făcut. Pentru aceasta, roagă-te Presfintei Treimi să mântuiască  sufletele noastre.