Mândria femeilor frumoase

  Cu cât o femeie este mai frumoasă, cu atât ia și primește mai mult.

Cu cât ia mai mult, cu atât devine mai dependentă. Apoi, devine mai răzbunătoare și agresivă atunci când nu i se dă ceea ce vrea. Mândria crește și începe o lentă degradare.

Concluzie

Nivelul mândriei nu este determinat direct de frumusețe, ci de modul în care individul procesează avantajele sociale pe care frumusețea i le oferă. O persoană atractivă poate folosi acest atu pentru a-și construi o demnitate solidă sau, dimpotrivă, poate cădea în capcana vanității.

Tot răul din lume pătrunde în inima omului prin simțuri și mai ales prin văz.

 – Bunicule, cum ai reușit să treci prin războaie, prin atâtea necazuri și lipsuri și ți-ai păstrat stăpânirea de sine și echilibrul cu care ne uimești și acum?

– Să știi că eu totdeauna am fost atent la ochii mei. Tot răul din lume pătrunde în inima omului prin simțuri și mai ales prin văz. Când eram mic, preotul m-a învățat să fac 3 lucruri în fiecare zi când plec de acasă: întâi să ridic privirea spre cer ca să-mi aduc aminte de Tatăl care mă veghează - e cel mai important în viața mea și spre El mi se îndreaptă toată silința; apoi să-mi plec ochii la pământ și să privesc la cât de puțin loc am nevoie pentru a-mi găsi mormântul acolo; și în final să privesc de jur împrejur la mulțimea de oameni care au de pătimit mai rău decât mine, la toți aceia care sunt bolnavi: ciungi, ologi, orbi, surzi, muți, nevoiași, lipsiți de adăpost, etc. Așa am trecut în viață prin toate suferințele, le-am îndurat fără cârtire și am trăit mulțumit și în pace cu lumea întreagă și cu Bunul Dumnezeu.

„Ne vorbește Părintele Justin”

SUNTEM UN POPOR DE AUR DAR PREA BUN | PR. JUSTIN 

Să nu fim slugi! 

Suntem un popor bun, de aur, dar prea bun. În lumea aceasta, trebuie să fii şi deştept ca să ştii când să fii bun, dacă nu, nu realizezi nimic. În vremurile noastre e altă teorie, altă egalitate, altă fraternitate, altă libertate la cuvânt, la toate. Ba, s-au scos şi drepturile omului. Ce drepturile omului, cu sacoşa goală? Conducătorii noştri politici întotdeauna au dus politică cu străinii şi după aceea cu românul. Neam de slugă, asta suntem! Ăsta e destinul nostru până la capăt? Da, că Dumnezeu ne-a umilit aşa. Dacă era să fie un Avram Iancu, un Mihai Viteazul ajungeam la Constantinopol. Însă Dumnezeu ne-a ţinut în această stare de smerenie, ne-a pus oameni străini la comandă şi străinul te judecă după legea lui. Imoralitatea criminală a ateilor În închisori, de pildă, când se schimbau gărzile, se întrebau între ei: „Câţi bostani au murit?”. „Trei”. „A, numai atât?”. Şi făceau concurs pe schimbul cui mureau mai mulţi. Făceau concurs de ucidere a neamului. Acum e la fel. Mâncare nu-ţi dau, serviciu n-ai, otrăvuri îţi dau. Nouă, românilor, ne trebuie mai multă demnitate, mai mult prestigiu. Dragostea să fie cu kilogramul, nu cu duiumul, cu carul. Pentru că n-ai cu cine. Să fim cu discernământ ca să putem rezista, pentru că „cu cel ales, ales vei fi, cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici”. Smerenia nu înseamnă să te descompui, să mergi numai cu capul plecat, în pământ. Nu! Smerenia înseamnă să-ţi păstrezi personalitatea şi demnitatea. Toţi zic de român că e smerit. E smerit că e prost, pentru că nu e educat, nu e format. Ia, să pui un director de şcoală ungur, italian sau francez şi ai să vezi că el îşi face datoria lui de străin. Poporul român să fie legat şi unit de Biserică, să aibă o unitate. Să dea Dumnezeu să ne înţelepţească să ne simţim cot la cot, unul şi acelaşi trup mistic al lui Hristos ca să ajungem la biruinţa veşnică, la Înviere. Să gândim liber! În zilele noastre se vorbeşte atât de mult despre democraţie, despre libertatea de gândire, despre libertatea credinței şi tocmai aceste valori sunt călcate mai mult în picioare. Cu cât se vorbește mai mult, cu atât le desființează mai tare. Ei au conceput omul modern ca omul căruia să i se dicteze ce să gândească şi ce să creadă. Orice manifestare trebuie aşadar controlată şi pusă la index. Şi cred că fiecare din noi poate cerca dacă i se oferă dreptul să spună ceva sau nu, pentru că oricum nimeni nu îl va lua în seamă. Libertatea de opinie este doar de faţadă, doar în teorie, dar în realitate drepturile ne sunt călcate în picioare. Democrația de fațadă Iată că asistăm la o contradicţie a acestui sistem democratic, contradicţia între teorie şi practică. Iar pe poporul nostru se aplică de minune; noi suntem un exemplu de supunere şi toleranţă. E un popor prea bun, toate le ia de bune, toate le crede, toate le nădăjduiește. Ştiindu-l un popor îngăduitor şi temător de Dumnezeu, puterile lumii profită de aceste calităţi şi transformă poporul român în cobaiul Europei. Dar de fapt, ei au o ură nestăpânită împotriva popoarelor ortodoxe şi a Ortodoxiei în general. Aşezarea sufletească a poporului român e lipsită de aroganță, de refuz, de împotriviri, de nemulţumiri şi lor nu le rămâne decât dorinţa de a ne exploata şi a ne supune cu totul la gândul lor perfid. Popoarele acestea se exploatează unele pe altele în raport de civilizaţie, în raport de cultură, de religia şi de tradiţia lor specifică. Poporul român e mai uşor de exploatat. Însă îngăduinţa românului este până la un moment dat. El este îngăduitor, dar până când îl superi prea tare, atunci nu îl mai poţi opri din năvala lui şi reacţionează, numai că trebuie să îi ajungă cuţitul la os. (Extras din cartea „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. III)

În așteptarea Sfintelor Sărbători de Crăciun, Dumnezeu să vă umple sufletele și casele cu pace ,bucurie,cu dragoste,speranță și iubire!
Zi frumoasă!

https://www.facebook.com/groups/776621042809158/user/100011211438311

https://www.facebook.com/photo/?fbid=454460926044406&set=a.277506097073224

Speranţa să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurii şi belşug în casă, dragi prieteni! Vă doresc pace în suflet, sănătate cât cuprinde și puterea de a descoperi minunea unei vieți împlinite. Noul An să vă găsească cu gânduri bune alături de cei dragi sufletului vostru!

Bună dimineața în noul an, 2022 și La Mulți Ani, tuturor! 

În așteptarea Sfintelor Sărbători de Crăciun, Dumnezeu să vă umple sufletele și casele cu pace ,bucurie,cu dragoste,speranță și iubire!
Zi frumoasă!

An Nou Fericit, dragilor! Primiți cu sorcova?!

Legendele sorcovei

Încă din cele mai vechi timpuri, de prin anul 46 î.Chr, când Anul Nou începea la 1 martie, exista obiceiul de a colinda din casă în casă cu ramuri de măslin, în semn de pace sau de laur în semn de onoare. Mai târziu, se colinda cu mlădiţă înmugurită de măr, care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei şi care, până în ziua de Sfântul Vasile, era înflorită.

Sorcova reprezenta norocul și sănătatea, astfel atunci când se mergea cu sorcova, se bătea de trei ori umărul persoanei pe care o colindai, pentru a aduce noroc şi sănătate în noul an.

Una dintre legende spune că Sfântul Vasile l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea şi lui o zi, iar Dumnezeu i-a dat cea dintâi zi a anului, adică Anul Nou. De bucurie, Sfântul Vasile a luat un clopoţel şi a legat la toartă o crenguţă de busuioc și s-a suit la Dumnezeu să-l ureze. Așa s-a născut obiceiul sorcovitului.

O altă legendă spune că, în seara de Anul Nou, Sfântul Vasile stătea la fereastră şi îşi scria întreaga viaţa cu lacrimi în ochi. Dracii îl necăjeau zdrăngănind la geam cu un clopot. Din bunătate, Sfântul a binecuvântat ca ziua de Anul Nou să fie una a veseliei şi să se umble cu uratul pe la ferestre.

Sorcova, vesela,

Să trăiţi, să-mbătrâniţi,

Peste vară, primăvară,

Ca un păr, ca un măr,

Ca un fir de trandafir,

Tare ca piatra,

Iute ca săgeata,

Tare ca fierul,

Iute ca oţelul.

La anul şi la mulţi ani!

 An Nou Fericit, dragi membrii ai grupului!

Să fiți sănătoși și să aveți în preajmă oameni buni și fericiți, oameni cu inimă mare, inovativi și cărora nu le este teamă să spună ce gândesc! Anul care vine să vă aducă speranța unui nou început, energia necesară pentru a vă realiza toate planurile, înțelepciunea de a aprecia fiecare zi cu micile și marile ei bucurii, liniște sufletească și prosperitate. Îndrăzniți să visați și să sperați mai mult, să credeți cu tărie că anul care începe va fi mai rodnic și mai fericit! Zâmbiți și dăruiți gânduri bune, dragilor!

 Din drag, cu drag pentru voi, un sincer: LA MULȚI ANI, 2022! 

Urare - Nichita Stănescu 

”Clopotele norilor

cu ding-danguri de ninsoare

la-nceputul orelor

iată-le, bat ora mare.

Crugul anului se schimbă,

un cuvânt rămâne-n urmă,

însă prea frumoasa limbă

niciodată nu se curmă,

ci azvârle înainte

noi urări, numai de bine,

prevestite de cuvinte

ninse sus, în înălţime;

Să vă fie anul-an,

suplu ca pe râuri unda,

să nu fie bolovan

peste suflete secunda,

nori să fie doar de ploaie

peste câmpuri, jos, la vale,

niciodată să-ntretaie

raza fragedă de soare;

fie aerul curat,

plin de păsări liniştite,

niciodată sfâşiat

de lungi fumuri stalactite;

limpede vă fie apa,

verde pururea pământul,

nu vi-l tulbure cu sapa

semnul rău, înnămolindu-l;

pasul zvelt şi luna albă,

gestul mâinii prietenos,

niciodată steaua slabă

cu luci mohorât de os,

pâinea să vă stea pe masă

aburindă, aburind

gheaţa ultimă rămasă

pe ferestrele din gând.

Pură fie-vă zăpada,

încălzind la subţioară

floarea albă din livada

înflorită-n primăvară.”

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1505887979794902&set=gm.1335249783612945

Să încheiem anul 2021, cu bucurie și speranță

Așa după cum spune tradiția, în ajunul de Anul Nou (31 decembrie) sau de în ajun de Sfântul Vasile (13 ianuarie) se umblă cu uratul. Plugușorul românesc este cel drag și mai cunoscut colind, iar eu vi-l dăruiesc din toată inima, iar dacă voi mai cunoașteți și alte colinde de Anul nou, vă rog să le adăugați tezaurului acestui grup. ( Urările și felicitările le vom transmite într-un alt post!)

Aho, aho, copii și frați,

Stați puțin și nu mânați

Și cuvântul mi-ascultați:

Am plecat sa colindăm

Pe la case să urăm,

Plugușorul românesc

Obiceiul strămoșesc.

Vă urăm cum se cuvine

Pentru anul care vine

Holde mari

Cu bobul des

Și pe creste,

Și pe șes!

Câte mere în livezi,

Atâtea vite-n cirezi;

Câtă apă în izvoare,

Atâta lapte-n sistare;

Să ne fie-ndestulată

Casa toată! Țara toată!

Ia mai mânați, măi flăcăi!

Și strigați cu toții!

Hăi, Hăi!

La Mulți Ani cu sănătate!

Bună dimineața, la sfârșit de an...

Ultimele zile ale acestui an sunt gata să treacă prin clepsidra timpului, ieri este deja istorie, mâine, un mister, doar ziua de astăzi este un dar. Un dar de împărţit cu toți prietenii dragi pentru că bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet, iar căldura sărbătorilor vine din inimile noastre. Gândurile mele le cunoașteți cu toții și tare m-aș bucura să le cunosc și pe ale voastre, acum la cumpăna dintre ani...

 Un an plin de proiecte frumoase si realizari!

Sa fiti bine sanatosi

Si la punga tare grosi!

Sa fiti drepti si curajosi !

Sa fiti demni si sa aveti onoare !

Sa aveti parte de ceea ce va doriti si meritati !

LA MULTI ANI ! 

" Demult, Crăciunul n-avea început și sfârșit. Se trăia în inimi, ca un ecou prelung al bucuriei de a fi. Azi, bucuria de a fi se tot amână..."

Un proverb spune că : „ Dacă nu ai în suflet Crăciunul, degeaba îl cauţi sub brad’”.

Acum, spre final de an vă doresc să vă găsească Moşul cu gânduri bune şi sufletul curat , cu liniște sufletească , căldură în suflete, să fim mai buni nu pentru o zi ci pentru o viață , să fim fericiți alături de cei dragi !

Să ne revedem cu bine în noul An 2023, un an al realizărilor dorite, un an împlinit așa cum fiecare ni-l dorim !

La mulți ani !

3 întrebări puse de George Crasnean, 3 răspunsuri de la Avva Iulian Prodromitul

(1) Părinte sunt vremuri destul de tulburi, amestecate. Trebuie multă dreaptă socotinţă în ceasul acesta. Eu am tras nădejde să nu prind vremurile din urmă, să nu trebuiască să’mi probez credinţa. Ce sfat de viitor îmi daţi?
Să fii tare în credinţă! Şi dacă trebuie să alegi, să’ţi aduci aminte ce a spus apostolul: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (FA 5,29). Şi atunci i’au bătut „iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându’se că s’au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară” (FA 5,41). La asta trebuie să ne aşteptăm şi noi şi tot aşa trebuie să ne bucurăm de prigoană! Că asupririle nasc sfinţenie.
(2) Părinte, lăsând la o parte toată teologhisirea, eu... ca om simplu, ce să fac să mă mântuiesc?
Primul lucru să te duci la un duhovnic şi să te spovedeşti. Şi de’acuma te va învăţa el mai departe ce să faci. Nu trebuie însă să te încrezi în judecata ta şi în toate cele pe care le citeşti. Du’te mai întâi la duhovnic şi mărturiseşte cu inima frântă şi smerită, dinlăuntrul tău, toate păcatele. Ia aminte şi fă asemenea vameşului ce’şi batea pieptul zicând „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul” şi te vei îndrepta. Să’ţi vezi păcatele tale. Asta e adevărata pocăinţă şi primul lucru pe care trebuie să’l faci. Şi dacă vei plini aceasta, să nu judeci pe nimeni şi sigur te vei mântui. Că zice chiar Domnul (la Matei 7 cu 1): „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”! Deci de vei face asta ai scăpat de Judecată!
(3) Şi un sfat pentru vremurile pe care le trăim?
Mai, să fiţi atenţi la cuvintele deşarte, că mult rău vă faceţi unii altora prin mass-media şi veţi da socoteală. „Vă spun că pentru orice cuvânt deşert pe care’l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi gasit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit”” (Mt 12,36-37). „Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire” (Ef 5,4) să aduceţi în toate zilele voastre. Domnul şi Maica Domnului să vă ocrotească...

Rugăciunea lui Iisus

Rugăciunea lui Iisus 

Trag metanierul... Rugăciunea lui Iisus... Ciudat lucru este acesta – să repeți aceleași cuvinte iar și iar, de parcă în aceste cuvinte s-ar afla toată mântuirea omului. Și totuși, chiar așa este! Și cât de simplu și cât de greu este să rostești: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă de mine, păcătosul”. Dar în spatele acestei simplități se ascunde întreaga soartă a omului, toată dorința lui de a se apropia de Dumnezeu și lupta cu sine însuși. De fapt, omului îi este întotdeauna greu să se roage. Ne distragem permanent, ne pierdem cu gândul, facem planuri, ne gândim la viitor, la trecut, și toate acestea ne învârt ca într-un vârtej. Mintea noastră este neliniștită, ca marea în timpul unei furtuni, și oricât ne-am strădui, este aproape imposibil să o ținem în liniște. Dar iată că vine această rugăciune și pare că în ea se ascunde răspunsul la toate zăbovirile noastre interioare. De ce? Pentru că în ea omul se adresează nu doar lui Dumnezeu, ci lui Dumnezeu care este alături, care este aproape, care a trecut El însuși prin suferințe pentru noi. În rugăciunea lui Iisus, omul nu doar cere. El cheamă numele care îl unește cu Dumnezeu. Acest nume este ca un pod pe care sufletul omului trece din această lume, deșartă și păcătoasă, într-o altă lume, sfântă și veșnică. Și cu cât omul repetă mai mult această rugăciune, cu atât se cufundă mai adânc în ea, ca într-un fel de pârâu liniștit, care îl poartă departe de tulburările lumii. Dar, o, cât de greu este să rămâi pe această cale! De îndată ce începi să te rogi, apar imediat tot felul de gânduri, îndoieli, ispite, și pare că rugăciunea se pierde în gol. Dar toată puterea rugăciunii stă tocmai în această depășire – în lupta pe care omul o duce cu sine însuși. În rugăciunea lui Iisus se ascunde un paradox uimitor: pe de o parte, este cel mai simplu mod de a te ruga, deoarece cuvintele ei pot fi repetate la nesfârșit, fără să te gândești la ele. Dar, pe de altă parte, este cea mai grea cale, pentru că în această rugăciune omul trebuie să renunțe la sine, la toate gândurile, sentimentele și dorințele sale. Căci atunci când omul spune: „miluiește-mă”, el recunoaște dependența sa totală de Dumnezeu. Și aici începe marea încercare interioară: omul, din mândria sa, vrea întotdeauna să fie puternic, se încrede întotdeauna în propriile sale forțe, în propria sa voință. Iar aici – trebuie să renunțe la toate acestea și să se încreadă complet. Dar oare nu este aceasta o minune? Această rugăciune, dacă este repetată cu credință și smerenie, începe să schimbe omul. La început – inopservabil, ca și cum ceva în interior se mișcă, devine mai ușor, mai liniștit. Mintea nu mai aleargă atât de repede înainte, nu mai este sfâșiată de gânduri despre trecut și viitor, ci se concentrează treptat asupra unui singur lucru – asupra lui Dumnezeu. Și atunci în inimă începe să se trezească o bucurie liniștită, o uimitoare certitudine că, în ciuda păcătoșeniei noastre, există Cineva care ne aude, care nu ne va lăsa în această agitație nemiloasă. Dar toate acestea nu vin imediat. Trebuie să muncim mult, să repetăm mult această rugăciune, uneori prin neînțelegere, lene, plictiseală, alteori prin disperare. Și, poate, cel mai important lucru aici este râvna. Sufletul nostru este, într-adevăr, mereu înclinat spre oscilări, spre a se arunca de la unul la altul. Iar rugăciunea lui Iisus ne învață statornicia, ne învață să rămânem în această căutare interioară, chiar și atunci când pare că totul este fără sens. Și, în cele din urmă, în această rugăciune omul găsește ceva mai mult decât simpla mângâiere. El găsește o legătură adevărată cu Dumnezeu. Nu cu un Dumnezeu abstract, undeva departe, în ceruri, ci cu un Dumnezeu viu, real, care este lângă noi, în inimă. Aceasta este legătura cu Cel care ne cunoaște toate slăbiciunile, toate patimile și totuși rămâne cu noi, indiferent de orice. Rugăciunea lui Iisus nu este doar un mod de a comunica cu Dumnezeu, ci o cale către cunoașterea de sine și a locului nostru în lume. Ieromonahul Tihon