1. Semnele premergătoare și decăderea morală
Înainte de venirea sfârșitului, omenirea va trece printr-o profundă criză spirituală și morală. [
- Slăbirea credinței: Oamenii se vor îndepărta de Dumnezeu, lepădându-se de adevărata credință (apostazia).
- Răutatea și egoismul: Relațiile dintre oameni se vor degrada, iubirea va dispărea, iar lăcomia, mândria și desfrânarea vor deveni reguli sociale.
- Semne în natură: Vor apărea secete cumplite, cutremure pe tot pământul, boli ciudate, foamete și semne înspăimântătoare pe cer, soarele și luna pierzându-și din lumină.
2. Conflictele geopolitice și războaiele globale
Conform prorociilor culese în carte (cum sunt cele ale Sfântului Metodie de Patara sau ale Ieromonahului Agatanghel), prăbușirea marilor imperii și războaiele vor măcina lumea:
- Se vorbește despre căderea unor puteri istorice și izbucnirea unor conflicte sângeroase între popoare.
- Vor apărea invazii masive dinspre Răsărit (identificate simbolic cu popoarele lui Gog și Magog) care vor pustii pământul.
- După mari distrugeri, va exista o perioadă scurtă de pace condusă de un împărat drept, urmată însă de o nouă decădere morală condusă de conducători corupți.
3. Venirea și domnia lui Antihrist
Cea mai neagră perioadă din istoria omului va fi marcată de apariția lui Antihrist.
- Amăgirea: El se va arăta la început ca un salvator al omenirii, unificând lumea sub o singură conducere politică și economică, promițând pace și hrană.
- Prigoana creștinilor: Cei care nu vor accepta semnul lui (pecetea) și nu i se vor închina ca unui dumnezeu vor fi persecutați cu cruzime, neavând dreptul de a cumpăra sau vinde.
- Durata: Domnia lui tiranică și devastatoare va dura exact 3 ani și jumătate. În acest timp, pământul va fi ars de o secetă cumplită, iar izvoarele vor seca.
- Trimișii lui Dumnezeu: Sfinții Proroci Enoh și Ilie se vor întoarce pe pământ pentru a-l demasca pe Antihrist și a-i întări pe creștini, dar vor fi omorâți de acesta.
4. Distrugerea lumii prin foc și A Doua Venire
Sfârșitul fizic al istoriei umane se produce instantaneu, prin intervenția directă a lui Dumnezeu:
- Focul curățitor: Universul material actual va fi transformat radical. Întreg pământul și lucrurile de pe el vor arde, elementele naturii descompunându-se prin foc pentru a curăța creația de păcat.
- Arătarea Sfintei Cruci: Pe cer va apărea „semnul luminos al Fiului Omului”, vestind sosirea Mântuitorului.
- Venirea lui Hristos: Iisus Hristos va veni pe norii cerului cu putere și cu slavă multă, însoțit de miliarde de îngeri, punând capăt definitiv domniei lui Antihrist.
5. Învierea morților și Judecata de Apoi
Acesta este momentul în care timpul se oprește și începe veșnicia:
- Învierea universală: Toți oamenii care au trăit vreodată de la Adam și până în acea clipă vor învia în trupuri transfigurate. Cei vii vor fi schimbați într-o clipită.
- Judecata: Fiecare om va sta în fața Scaunului de Judecată a lui Hristos, unde toate faptele, gândurile și cuvintele ascunse vor fi date pe față.
- Destinul veșnic: Cei drepți și credincioși vor moșteni Împărăția Cerurilor (Noul Ierusalim, unde nu mai există durere sau întristare), iar cei necredincioși și nespășiți vor fi aruncați în focul cel veșnic alături de diavol.
Şi Proorocul Daniil zice: „Şi în
zilele cele de pe urmă ale împărăţiei lor, când se vor împlini
păcatele lor, se va scula un împărat fără de ruşine la faţă şi care
va înţelege ghiciturile (farmecele). Şi puterea lui se va întări,
măcar că nu cu puterea sa, ci cu chip semeţ şi isteţ în lucruri
ascunse va strica şi va spori şi va face şi va pierde pe cei tari şi
pe poporul cel sfânt” (Daniel 8, 23-24).
Atunci vor începe anii durerilor şi necazul cel mare şi
pedepsele ce are să le pună Dumnezeu pe pământ pentru
răutăţile acelui împărat fără de ruşine la faţă, care este Antihrist, şi pentru slujitorii şi supuşii lui.
Vedeţi, vă rog, cum zice Proorocul, că nu zice „când se vor împlini anii”, ci „când se vor împlini păcatele va veni
vremea”, adică vremea pedepselor şi necazul cel mare.
Asemenea şi la Agatanghel scrie pentru robirea
Constantinopolului de către turci, că, la anii de la Hristos 1452
până la 1453, trebuie să se ia Constantinopolul de agareni
(turci), precum s-a şi împlinit. Şi-l vor stăpâni 400 de ani, adică
până la 1853, şi vedem că nu s-a împlinit întocmai prezicerea,
pentru păcatele şi nepocăinţa creştinilor. Că iarăşi zice
Agatanghel: „Aşa vor fi creştinii sub robia agarenilor, precum
au fost evreii sub robia egiptenilor 400 de ani; însă, pentru
păcatele lor, a mai prelungit Dumnezeu pedeapsa încă 32 de
ani, şi în pustia Sinaiului încă 40 de ani şi apoi i-a dus în
pământul făgăduinţei. Astfel se urmează şi cu creştinii. După
aceasta are să se facă o credinţă în toată lumea. După cum a zis
şi Neofit, în tâlcuirea şeptimilor lui Daniil Proorocul. Şi îngerii
au să pună un împărat în Constantinopol, creştin bun, şi minuni
multe şi mari au să se facă în Constantinopol.
Şi, văzând popoarele minunile care au să se facă, au să
se lepede toţi de eresurile lor şi au să vină să se unească cu
Biserica Răsăritului. Şi atunci au să se boteze din turci şi din
evrei mulţime multă. DUPĂ cum se fac vestiri prin cetăţi şi prin oraşe de
venirea împăratului, aşa am făcut şi eu această înainte
cuvântare, pentru ca cititorul să ştie ce are să ne vestească nouă
această carte, ca să ne îndreptăm şi, prin pocăinţă, să ne
întoarcem şi să facem bine, cu ajutorul rugăciunilor Prea
Curatei Maicii lui Dumnezeu, ca să aflăm milă în ziua
înfricoşatei judecăţi, şi să ne învrednicim de partea celor drepţi,
ca să moştenim împărăţia cerurilor cu toţi sfinţii întru
nesfârşiţii veci. Amin.
Zice Sfânta Evanghelie: „A început Iisus a învăţa, şi
puteri a lucra”, adică: a învia morţi, a lumina orbi, a face să
umble şchiopi, a curăţi leproşi şi a ridica bolnavi din boală. Aşa
şi noi creştinii, citind Sfintele Scripturi, după cum zice
Domnul: „Cercaţi Scripturile, că întru dânsele veţi afla viaţa
veşnică”. Deci şi noi, cei omorâţi cu păcatele, să înviem lui
Dumnezeu cu sufletele, prin pocăinţă, iar cei orbiţi cu mintea
să ne luminăm simţirile; cei ce şchiopătăm, prin căi neumblate
şi prăpăstioase ale vieţii acesteia, să venim la calea pocăinţei;
cei leproşaţi cu păcatele, să ne curăţăm cu mărturisirea şi cu
canonul ce ni-l va da duhovnicul. Aşa ne vom curăţi de
păcatele noastre. Înfricoşate lucruri se vor lucra în veacul de
apoi, căci şi antihrist în acel veac va să vie, să-şi lucreze ale lui
înşelăciuni, prin ascultătorii cei înşelaţi de dânsul, întrucât atâta
se luptă de mult diavolul ca să ducă preoţi creştini în pierzare,încât, dacă i-ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi i-ar amăgi ca să-i
ducă cu dânsul la muncile cele veşnice. Că şi pe Domnul L-a
ispitit prea vicleanul în pustiu, neştiindu-L că e Dumnezeu; L-a
suit în munte foarte înalt, într-o clipeală de vreme, şi I-a arătat
toate împărăţiile lumii şi slava lor, zicându-I: „Acestea toate Ţi
le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina
mie” (Matei 4, 8-9).
Ştia diavolul de venirea lui Hristos, dar nu ştia când va
fi; pentru aceasta ispitea pe toţi drepţii. Că şi antihrist va veni
la sfârşitul veacului acestuia, cu chipul blând şi smerit şi
milostiv şi va petrece în pustiu, în post şi în rugăciuni, cu
chipul numai (făţarnic), şi morţi va învia şi leproşi va curaţi,
însă toate le va face cu năluciri. Pentru că din pustiu va veni, şi,
de acolo, se va umple de toată puterea satanei, care va locui
într-însul, după cum zice Sfântul Efrem Sirul; atunci se va
dezlega satana din iad şi va locui într-însul.
Numai atunci a cunoscut satana că a venit Hristos, când
a îndemnat pe jidovi de L-au răstignit pe cruce şi a murit şi S-a
pogorât în iad şi a surpat puterea satanei; şi, de atunci, mereu
caută şi ispiteşte totdeauna să vadă dacă nu cumva a venit
vremea lui antihrist. Că şi dracii mărturisesc singuri, că nu
găsesc vreun om care să i se închine lui satana, că i-ar da să
împărăţească peste toată lumea. Numai atunci ar stăpâni toată
lumea, după cum i s-a dat, ca să supună pe toţi oamenii
diavolului, ca lui Dumnezeu; dar numai trei ani şi jumătate va
împărăţi prea blestematul antihrist, iar nu în veci, precum îşi
năluceşte el.
Şi când am început a scrie despre anii când are să
împărăţească antihrist, şi când am zis cuvintele de mai sus, a
vrut să mă sugrume. Şi eu i-am zis: „Dacă te-a slobozit dulcele
meu Iisus ca să mă omori, gata sunt să mor de o mie de ori”;
Şi, cum am zis aceste cuvinte, a fugit de la mine.Sfântul Ipolit, papa Romei, zice că: „După ce vor trece
zece împăraţi ai romanilor, adică după căderea turcilor, al
unsprezecelea care va împărăţi va fi antihrist.” Iar Sfinţitul
Mucenic Metodie al Patarelor zice că în vremea aceea, când va
cădea Turcia, va veni Filip al şaselea cu 18 limbi (naţiuni) şi va
face război, cum n-a mai fost niciodată. Atunci vor pune îngerii
împărat la Constantinopole, care va împărăţi 32 de ani, iar
acesta va goni pe turci. Şi îi va împărţi în trei părţi: o parte o va
boteza, a doua o va supune sub sabie şi a treia o va goni cu
mare mânie. Şi, întorcându-se de la război, i se vor descoperi
toate comorile cele ascunse în pământ şi se vor da în mâna lui.
Atunci se vor duce la dânsul toţi, din toate părţile, şi îşi vor
cere părţile ţărilor care au fost robite de alţi împăraţi, şi îşi vor
lua locurile care le-au stăpânit alţii cu nedreptate, după cum
zice: „Şi se va întoarce fiecare la cuiburile pământeşti”; că zice
Sfântul Metodie: „Şi boul va rage”, adică ţara noastră, care era
de jaful tuturor. La fel vor face toate naţiile şi îşi vor lua părţile
lor fiecare. Că împăratul acesta aşa va fi de bun şi de paşnic că
va fi ca un tată al tuturor.
Zice Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos: „Şi va
îmblânzi pe neamul cel plăvan”, adică bălan (se vede că pe
ruşi). Tot acest Sfânt zice că: „Atâta aur are să fie în
Constantinopol încât cu lopata îl vor întoarce, şi vor fi săracii
ca şi împăraţii de bogaţi.” Şi iar zice proorocul: „Şi se va
umple pământul lor de aur şi de idoli (adică de patimi), şi va
stăpâni în vremea aceea mai mult curvia, că de la al doilea
împărat va începe desfrânarea curviei.”
Al doilea împărat care va urma după cel bun, va fi rău:
acesta va pune legi şi dogme ca să ia fiul pe mama lui de
muiere, şi tatăl pe fiica sa, fratele pe soră, şi vărul pe vara sa, că
şi el singur va avea pe mama lui şi pe fiica lui de muiere; cei ce
nu vor asculta de poruncile acestui împărat, cu amară moarte
vor fi omorâţi, iar aceia care vor răbda moartea, pentru ca să
păzească poruncile lui Dumnezeu, vor fi la un loc cu Sfântul
Ioan Botezătorul, întru împărăţia lui Dumnezeu.
Al treilea împărat va înfiinţa închinarea la idoli şi câţi
se vor închina la idoli, în vremea acestui împărat, pământul lor
se va umple de şerpi care vor muşca pe cei ce se vor închina
idolilor şi aceştia vor muri, precum jidovii care cârteau în
pustie, erau muşcaţi de şerpi şi mureau. În vremea aceea, multe
semne cereşti se vor arăta: trăsnete şi fulgere, focuri se vor
arăta, şi multe insule şi cetăţi şi sate se vor cufunda pentru
multele cutremure ce vor fi pe pământ spre arătarea mâniei lui
Dumnezeu.
Al patrulea împărat va veni din Arabia; acesta va fi bun,
va înălţa bisericile cele stricate şi va împărăţi 12 ani.
Al 5-lea împărat va veni din Etiopia, şi acesta va fi bun
şi va împărăţi un an. În vremea acestui împărat va porunci
Dumnezeu îngerilor Săi ca să adune părticelele cele risipite în
toată lumea ale cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Domnului,
ca să o facă iarăşi întreagă, precum a fost când S-a răstignit
Domnul pe Dânsa; şi ea se va da în mâna împăratului acestuia,
precum zice Sfântul Metodie al Patarelor. Acesta îşi va vedea
moartea mai înainte, şi va merge la Ierusalim ca să moară,
pentru că acolo şade împărăţia lui Dumnezeu. Şi mergând la
Golgota cu Sfântul Lemn, împreună cu îngerii şi cu poporul, îl
va pune în locul unde S-a răstignit Domnul, şi va pune pe
pământ coroana lui şi se va ruga, zicând: „Doamne, Doamne,
de când s-a arătat cinstită Crucea Ta, lumea s-a luminat şi
puterea satanei s-a surpat, şi cu Crucea Ta, adică cu patima Ta
cea de bună voie, ai sfărâmat puterea iadului. Cu semnul Crucii
Tale, Stăpâne, sfinţii cu putere au lucrat, şi pe idoli au sfărâmat
şi mucenici i-ai făcut. Crucea este slava Bisericii; Crucea este
întărirea binecredincioşilor creştini. Crucea este biruinţa
binecredincioşilor împăraţi. Doamne, de acum nu vor mai fi
creştini mulţi în lume, însă tot vor fi.” Şi mai multe decât
acestea va zice. Apoi va zice: „Acum slobozeşte pe robul Tău
Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei
mântuirea Ta, care ai gătit-o înaintea feţii tuturor popoarelor,
lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău
Israil.” Şi vor lua îngerii Cinstita Cruce şi se vor sui cu ea la
ceruri. Şi vor lua îngerii şi sufletul împăratului.
Rugăciunea aceasta am căutat ca să o găsesc la greci
prin multe cărţi şi nu am găsit-o nicăieri. Am adus de la peştera
Sfântului Atanasie din Sfântul Munte Athos trei cărţi vechi de
format mare, scrise cu mâna, de vreo trei sute de ani, şi nu am
găsit-o în ele; aşa văzând, am renunţat de a mai căuta. Şezând
eu pe căpătâi, în sus, fiindcă eram bolnav de stomac de vreo
şapte ani, văd un tânăr lângă mine îmbrăcat cu haine albe şi cu
brâu încins pe la mijloc, lat ca de un rup (un lat de mână),
verde închis, plin fiind de cruci mici de aur. Şi mi-a zis: „Să ştii
că ceea ce cauţi tu, ca să pui în cartea ta, este scris în cărţile
Sfântului Ioan Gură de Aur.”
Şi Sfântul Metodie al Patarelor, zice pentru acel împărat
că va împărţi împărăţia la patru fii ai lui. Unul va împărăţi în
Roma veche, al doilea în Constantinopol, al treilea în
Alexandria, al patrulea în Tesalonic.
Se vede că pe cel mai mare îl va pune tatăl lui împărat
în Roma, mai înainte de moartea sa. Sfântul Andrei zice numai
de trei; şi aceştia numai o sută cinci zeci de zile vor fi în pace,
căci, din zavistia satanii, vor ridica între dânşii război; şi vor
lua pe preoţi şi pe monahi la oaste, încă şi pe copiii cei de şapte
ani, şi atâta se vor bate la Tesalonic, încât se va stinge neamul
bărbătesc. În vremea aceea vor tăbărî şapte femei pe un bărbat
şi nu-l vor găsi. Că Tesalonic se tâlcuieşte: nebuna biruinţă.
Pentru al şaselea împărat, care va împărăţi în Constantinopol împreună cu fiica sa, zice Sfântul Andrei aşa:
„Se va ridica un viteaz de la Marea Neagră şi va împărăţi în
vremea celor patru fraţi şi, după moartea lui, va împărăţi fiica
sa. Se vede că va răpi acesta împărăţia de la cei patru fraţi,
fiindcă ei se băteau la Roma şi la Alexandria (Egipt). Şi după
dânsul va lăsa pe fiica lui, prea spurcată muiere, bici al
diavolului, la împărăţie. Că aceasta va spurca Sfintele Biserici
şi va pune să cânte cu chitări şi cu muzică prin biserici; să
cânte cântece spurcate şi să joace, şi Sfintele Mese să le
răstoarne; şi va aduna Sfintele Cărţi din tot Constantinopolul şi
le va arde; va spurca mulţime de suflete şi va strica mulţime de
prunci. Căci în vremea ei va lipsi partea bărbătească pentru
mulţimea războaielor ce vor fi. În vremea aceea, se vor ucide
oamenii pe drumuri: va omorî fiul pe tatăl lui şi tatăl va omorî
pe fiul lui, şi maicile pe fiicele lor, fiicele pe maicile lor, şi
frate pe frate, şi surori pe surori, şi vecin pe vecin se vor ucide
şi alte mii de răutăţi se vor face şi spurcăciuni nenumărate de
către această prea spurcată împărăteasă; şi cu Dumnezeu a se
bate, va cugeta, şi cerurile va voi a le sfărâma. Şi se va pierde
cufundându-se cu tot Constantinopolul. În vremea împărătesei
acesteia se va împlini cuvântul din Apocalipsă: „Că se va lua
pacea de pe pământ şi se vor omorî oamenii unii pe alţii.”
Şi în anul când va fi bătaie la Tesalonic, vor veni din
China şaptezeci şi doi de împăraţi şi vor strica îngrăditura care
a făcut-o Alexandru Macedon. Când vor veni aceştia în
pământul creştinilor vor face atâtea răutăţi câte nu s-au făcut
niciodată, după cum zice Proorocul Iezechiel: „La sfârşitul
veacului te voi ridica Eu, zice Adonai Domnul, pe tine Gog, şi
vei veni în pământul lui Israil (adică al creştinilor), ca negura
care acoperă pământul: cu cai şi călăreţi şi cu căruţe. Eu te voi
pogorî în pământul lui Israil; şi Eu voi pierde arcul tău din
mâna ta cea dreaptă, şi săgeţile tale din mâna ta cea stângă, şi te voi pierde desăvârşit. Şi voi aduna fiarele pământului, şi
păsările cerului, şi te vor mânca în pământul lui Israil”
(Iezechiel 38, 1-29; 39, 1-11). Care vor rămânea nemâncaţi de
fiare şi de păsările cerului, îi va pierde Domnul cu fulgere şi cu
trăsnete şi cu piatră de grindină. Precum în vremea lui Isus al
lui Navi pe vrăjmaşii lui, pe care, neputând el să-i bată, i-a
bătut Domnul cu piatră de i-a pierdut pe toţi; aşa şi pe chinezi îi
va pierde Domnul. Că atâtea răutăţi vor face Bisericilor lui
Dumnezeu, că le vor preface în grajduri de cai, şi Vasele cele
Sfinte le vor unge cu spurcăciuni şi vor mânca pe oameni de vii
şi sângele lor îl vor bea. Şi aceasta zice Proorocul Iezechiel:
„că vor aduna (creştinii) oasele cele rămase de la fiare şi vor
pune semn unde vor găsi vreun os de om, ca să le adune spre
îngropare în cimitir; că şi cetate vor face şi se va numi cimitirul
lui Gog.”
Zice Proorocul: „Şi vor locui ostroavele în pace.” Iar
Domnul zice în Sfânta Evanghelie: „Va fi în zilele acelea necaz
cum n-a mai fost până acum de la începutul zidirii, pe care a
zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi” (Marcu 13, 5-19). Şi
atunci, îndată, se va ridica antihrist împărat şi se va scula cu
mare mânie asupra creştinilor. Atât de mari munci are să pună
asupra creştinilor, încât şi îngerii se vor înfricoşa, căci
preaspurcatul şi preableste-matul nu va putea să sufere să audă
numele lui Hristos.
Am socotit să însemnăm aici pe toţi împăraţii care vor
fi de la căderea turcilor până la sfârşit.
Scrie Sfântul Ipolit, papă al Romei, că dacă vor trece
zece împăraţi ai romanilor (adică ai grecilor) va împărăţi
antihrist.
Cel dintâi este cel pe care îl vor pune îngerii. Al doilea
va fi rău, că va pune legi şi dogme oamenilor: să curvească, cu
slobozenie, cu rudele: tatăl cu fiica sa şi feciorii cu maicile lor, fraţii cu surorile lor şi verii cu verişoarele lor. Al treilea, are să
înfiinţeze închinarea de idoli. Al patrulea, va veni de la Arabia.
Al cincilea de la Etiopia. Al şaselea de la Marea Neagră, şi, cu
cei patru feciori ai celui bun, se fac zece; iar antihrist va fi al
unsprezecelea.
Zice Proorocul pentru veacul de la sfârşit: „Se va scula
pruncul cu sfadă asupra celor bătrâni; cel prost asupra celui
învăţat; sluga asupra stăpânului; vecinul asupra aproapelui;
muierea asupra bărbatului şi bărbatul asupra muierii.” Că zice
Proorocul: „Când veţi vedea acestea toate făcându-se, vai! Că
zilele izbândirii vin, şi mânia lui Dumnezeu nu va zăbovi.”
De la Proorocul Moisi: „Şi a zis Domnul: «Intoarce-voi
faţa Mea de la dânşii şi voi arăta ce va fi lor în zilele cele de
apoi, că neam îndărătnic este, fii la care nu este credinţă întru
dânşii. Ei M-au întărâtat pe Mine întru cel ce nu este
dumnezeu, mâniatu-M-au întru idolii săi, şi Eu îi voi întărâta pe
ei întru cel ce nu este neam, întru neamul cel neînţelegător îi
voi urgisi pe ei. Că foc s-a aprins din mânia Mea, arde-va până
la iadul cel mai de jos, mânca-va pământul şi roadele lui, arde
va temeliile munţilor. Aduna-voi la ei rele şi săgeţile Mele voi
sfârşi întru dânşii. Se vor topi de foame şi de mâncarea
păsărilor şi de gârbovire nevindecată. Dinţi de fiare voi trimite
asupra lor, cu mânia celor ce se târăsc pe pământ. Din afară îi
va sfârşi pe dânşii sabia şi din cămări frica; tânărul cu fecioara,
sugarul cu bătrânul ce stă lângă el. Am zis: îi voi risipi pe ei şi
voi face să înceteze dintre oameni pomenirea lor. Că neam ce
şi-a pierdut sfatul este şi nu este întru dânşii ştiinţă. Au doar nu
toate acestea s-au adunat la Mine şi s-au pecetluit întru
comorile Mele? In ziua izbândirii voi răsplăti; în vremea aceea
va rătăci piciorul lor; că aproape este ziua pierii lor, şi sunt de
faţă cele gătite vouă»” (Deuteronomul 32, 20-26, 28 şi 34-35).
Zosima_Pascal_Sfarsitul_Omului,_cules_din_sfintele_scripturi.pdf
Oricât de gravă ar fi greșeala pe care o faceți, nu aveți dreptul să vă deprimați și să vă urâți!
Să presupunem că unei persoane îi este destinat să ajungă din punctul A în punctul B. Voluntar sau forțat, dar tot va ajunge acolo unde este menit să ajungă. Persoana este liberă să aleagă dacă să meargă pe drumurile fericirii sau pe cele ale nefericirii. În starea interioară a unei persoane este codată viața acesteia, și dacă persoana se schimbă profund, atunci și destinul poate să se schimbe. 
.jfif)