Cuviosul Paisie Aghioritul primeşte vizita Sfinţilor Luchilian şi Panteleimon

 După ce a aranjat cât de cât chilia, s-a mutat în ea la sfârșitul lui mai 1979, iar după câteva zile a primit prima vizită cerească. Era 2 iunie (c. v.) și voia să vadă ce Sfânt se prăznuiește în acea zi, ca să facă Vecernia cu metanierul[1]. Fiindcă Mineiele, pe care le adusese de la Chilia Cinstitei Cruci, erau încă în cutii, și-a căutat ochelarii, ca să citească scrisul cu litere mici dintr-un calendar de buzunar, pe care îl avea la îndemână. A căutat mult timp, dar nu i-a găsit, așa că, în cele din urmă, a început Vecernia. Către Sfinții care se prăznuiau în acea zi se ruga cu metanierul astfel: „Sfinților ai zilei, rugați-vă pentru noi”. La slujba de noapte, după ce a căutat din nou vreme de trei sferturi de oră ochelarii și tot nu i-a găsit, a început să se roage la fel: „Sfinților ai zilei, rugați-vă pentru noi”. Deodată, s-a arătat înaintea sa un Ofițer strălucitor, care s-a apropiat de el cu bunătate și cu dragoste părintească și l-a umplut de o bucurie de nedescris. Părintele Paisie a prins curaj și l-a întrebat:

— Unde ați slujit și cum vă numiți?

— Sunt Sfântul Luchilian, i-a spus acela.

Părintele Paisie nu a auzit bine și a întrebat din nou:

— Sfântul Longhin?

— Nu, Sfântul Luchilian, i-a răspuns Ofițerul.

Fiindcă Starețul nu-și amintea să existe un Sfânt cu un astfel de nume, l-a întrebat din nou:

— Sfântul Luchian?

— Nu, Sfântul Lu-chi-li-an, a repetat Sfântul, pronunțând cuvântul pe silabe.

— Am primit și eu răni în război, a spus Cuviosul.

Atunci Sfântul Luchilian s-a întors către un doctor tânăr, în halat alb, care se afla în spatele său, și i-a spus să-l cerceteze pe Cuviosul. Acel doctor tânăr, înalt de statură și cu fața albă și delicată era Sfântul Panteleimon, ocrotitorul Schitului Cutlumușului, care se află în apropierea Chiliei Panaguda[2]. Așadar, după ce l-a consultat, i-a spus Sfântului Luchilian diagnosticul: „Rănile s-au vindecat. Trebuie să avem în vedere diploma”. După plecarea celor doi Sfinți, Cuviosul a simțit o mare bucurie și o îndoită odihnă. Apoi a căutat mai bine ochelarii și, după ce i-a găsit, s-a uitat în calendar și a văzut că în acea zi se făcea pomenirea Sfântului Mucenic Luchilian! „Este vie prezența Sfinților”, scria într-o scrisoare de-a sa, „și când noi nu-i găsim, ne găsesc ei pe noi! Sfântul, încă și acum, mă satură cu dragostea sa și mă odihnește sufletește și trupește cu bucuria paradisiacă pe care mi-a dat-o”.

[1] Când una dintre slujbele zilnice se face cu metanierul, ne rugăm cu metanierul și la Sfântul zilei.

[2] Cuviosul, văzând chipul Sfântului Panteleimon din Icoana de la Biserica mare a schitului, a spus că întocmai cu acest chip i se arătase Sfântul.

Extras din Sfântul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Cum putem depăși mândria?

Cum putem depăși mândria? ️În primul rând, trebuie să fim pregătiți pentru moarte. Când o persoană este pregătită pentru moarte, atunci frica dispare. Mai departe: nu trebuie să trăim cu conștiința, idealurile și visurile noastre. Dacă o persoană trăiește cu vise, idealuri și conștiință, mândria devine insuportabilă. ️Trebuie să trăim în prezent. După cum spunea Buddha: "Doar aici și acum." Nu trebuie să vorbim și să ne gândim negativ și dur despre viitor. Despre viitor nu se poate vorbi în termeni categorici, niciodată, pentru că asta înseamnă o luptă cu Dumnezeu. Viitorul este determinat de sus. Trebuie să ne punem mai întâi speranța în ️Dumnezeu, și apoi în noi înșine. Toți ne amintim fraza: "Pune-ți speranța în Dumnezeu, dar nu sta degeaba". Trebuie să avem încredere în Dumnezeu și, în același timp, să acționăm. Depășirea mândriei înseamnă acceptarea absolută a voinței lui Dumnezeu în noi. Totul se întâmplă conform voinței divine: dacă nu acceptăm ceva în interior, înseamnă că este o luptă cu Dumnezeu, este autodistrugere. ️Nu trebuie să regreți trecutul și să știi să accepți prezentul. Regretul pentru trecut, gândurile negative despre viitor, frica de viitor - toate acestea sunt semne ale mândriei. Abilitatea de a intra în conflict înseamnă abilitatea de a urma legea unității și a luptei dintre opoziții. Asta înseamnă că, atunci când suntem răniți, nu avem dreptul să răspundem cu aceeași monedă. ️Mândria este prioritizarea voinței umane înaintea voinței divine, prioritizarea conștiinței înaintea sufletului. Când dragostea este pe locul al doilea, iar dreptatea, moralitatea, idealurile sunt pe primul loc, atunci aceasta este mândria. Procesul de trezire a sufletului este foarte dificil, lung și dureros. Dar, dacă o persoană înțelege că Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc, atunci, mai devreme sau mai târziu, va depăși totul.

S.N. Lazarev. Seminar la Moscova, 16-17 noiembrie 2013.

Mândria apare atunci când dispare nevoia de iubire și credința în Dumnezeu. O persoană care și-a pierdut nevoia de a se uni cu Prima Cauză este ca un copac care refuză să-și mai folosească rădăcinile. Coroana sa poate rămâne încă luxuriantă pentru o perioadă, dar copacul este deja pierdut. Cauza mândriei este atașamentul față de lume. Cu cât ne atașăm mai mult de diferitele aspecte ale existenței, cu atât mai repede uităm că sursa vieții noastre este Prima Cauză, cu care ne unim prin iubire în sufletul nostru. Lăcomia, invidia, lipsa de reținere, complexe de superioritate și de inferioritate, venerarea bunăstării sau a anumitor idei – toate acestea sunt semne că sufletul nostru, uitând de iubire, tinde spre plăcere, și începe un proces insidios de pierdere a sensului principal al vieții noastre. Când o persoană știe să gândească dialectic și în sufletul ei trăiește iubirea, care îi permite să fie independentă atât de fericire, cât și de nefericire, atunci persoana începe să-și depășească mândria, înțelegând că viața, instinctele, dorințele și tot ceea ce avem sunt doar un mijloc de a ne dezvolta și de a-l cunoaște pe Creator. Cu cât înțelegem și simțim mai bine pericolul mândriei, cu cât ne schimbăm caracterul în bine în fiecare zi, învățăm să iubim, să iertăm, să ne educăm pe noi înșine și pe ceilalți, cu atât devenim cu adevărat fericiți, fără a ne umbri sufletul cu diverse forme de fericire exterioară. S.N. Lazarev. "Formele mândriei".

Cum să „lăsăm sec” pentru Postul Adormirii Maicii Domnului?

      

În tradiţia ortodoxă, înainte de începutul fiecărui post de durată, există obiceiul numit „lăsatul secului”, sub forma unei mese bogate cu alimente variate, de la care creştinii se vor abține, mai apoi, în intervalul postului.

Deși cuvântul „sec” din sintagma „lăsatul secului” este înțeles ca fiind sinonim cu ideea de uscat sau lipsit de grăsime, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că acesta provine, mai degrabă, din deformarea expresiei „lăsatul seculului”, în care „seculul” este chiar secolul, adică veacul, timpul secular, lumesc. Astfel, pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre lumești.

Sfântul Ioan Gură de Aur, într-una din scrierile sale, spunea că atunci când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte:

„Există primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci. Nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti. Petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului”.

Biserica ne învață că hrana și consumul exagerat de alimente și băuturi nu sunt scopul principal al vieții noastre și recomandă ca fiecare creștin să ţină post după sufletul şi rânduiala sa. Din păcate, mulți dintre noi ne rezumăm doar la consumul alimentelor vegetale, deși știm că postul, în profunzimea lui, înseamnă și rugăciune, și smerenie, și înţelegere, și iubire față de aproapele, așa cum citim în cartea prorocului Isaia:

 „Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu” (Isaia 58, 6-8).

Nu putem nega faptul că, există în jurul nostru o categorie de creștini pe care i-am putea numi, cu ghilimelele de rigoare, „urmăritori de sărbători” care așteaptă astfel de momente, precum lăsatul secului, doar ca să mănânce și să închine câteva pahare în plus – o închinare departe de cea „plăcută, cu evlavie şi cu sfială”, pe care ne-o recomandă Sfântul Apostol Pavel (Evrei 12, 28).

De aceea, afirmând că, prin satisfacerea poftelor și a plăcerilor culinare de lăsatul secului ne vom putea abține mai ușor de la acele alimente pe parcursul întregului post, nu facem altceva decât să ne amăgim. În realitate, persoana care nu este cumpătată într-un astfel de moment, nu va reuşi să respecte nici postul în adevărata sa dimensiune, prin înfrânarea gândurilor și a poftelor trupului, prin întărirea voinței și a pocăinței.

Așadar, înainte de Postul Adormirii Maicii Domnului și la orice lăsat de sec, în general, bine ar fi să mergem pe calea de mijloc, a echilibrului, armoniei şi a discernerii, pregătindu-ne într-un mod cât mai firesc pentru perioada binecuvântată care va urma. Să privim, mai degrabă, în această zi, spre cele cereşti, spre ţinta efortului nostru ascetic, spre „răsplata cea înaltă” de la Hristos şi neîntorcându-ne ochii sufletului şi ai trupului spre cele materiale şi trecătoare, după cum subliniază Sfântul Ioan Casian.

Tradiții și Obiceiuri Populare

• Masa în familie: Membrii familiei se adună la o masă bogată pentru a consuma preparate din carne, lactate și ouă.
• Iertarea creștină: Oamenii își cer iertare unii de la alții pentru a intra în perioada de post cu sufletul curat și împăcat.
• Curățenia vaselor: În zonele rurale, gospodinele spală foarte bine toate vasele în care s-a gătit mâncare de dulce pentru a nu lăsa urme de grăsime animală. 

Postul Adormirii Maicii Domnului se ține timp de două săptămâni, între 1 și 14 august, fiind un post foarte aspru, asemănător cu Postul Mare. Rânduiala bisericească impune restricții alimentare severe și reguli spirituale clare pentru pregătirea sărbătorii de pe 15 august.

Regulile Alimentare pe Zile

Conform Tipicului cel Mare, regimul de postire pe parcursul săptămânii este următorul:

• Luni, Miercuri și Vineri: Se ajunează (nu se mănâncă nimic) până la ora 15:00, iar apoi se consumă doar hrană uscată (pâine, fructe, legume crude sau uscate) fără ulei.
• Marți și Joi: Se mănâncă hrană gătită fără ulei (legume fierte sau coapte).
• Sâmbătă și Duminică: Se acordă dezlegare la untdelemn (ulei) și vin.

Dezlegarea la Pește

În acest post există o singură zi cu dezlegare la pește, indiferent de ziua din săptămână în care pică:

• 6 august: Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului. În această zi este permis consumul de pește, vin și ulei pentru a marca bucuria praznicului praznicelor.

Reguli pentru Copii, Bolnavi și Gravide

Biserica Ortodoxă dă dovadă de înțelegere pentru persoanele care nu pot respecta asprimea postului din motive de sănătate. Copiii, bătrânii, femeile însărcinate sau care alăptează și cei suferinzi pot cere binecuvântarea preotului duhovnic pentru un post mai ușor (cu dezlegare la lactate și ulei în mai multe zile).

Rânduiala Spirituală

Postul nu se rezumă doar la restricțiile alimentare, ci se concentrează pe curățirea sufletului:

• Rugăciune intensă: În biserici se citesc zilnic cele două Paraclise ale Maicii Domnului.
• Cumpătare totală: Se recomandă evitarea petrecerilor, a nunților (sunt interzise în această perioadă) și a platformelor de divertisment excesiv.
• Fapte bune: Milostenia și împăcarea cu cei din jur sunt considerate esențiale pentru ca postul să fie primit de Dumnezeu.
• Spovedanie și Împărtășanie: Credincioșii merg la duhovnic pentru a-și mărturisi păcatele și a primi Sfânta Împărtășanie.

Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet și Andronic 30 Iulie

 

Apostolii și bătrânii cu toată adunarea, alegând dintre dânșii pe niște bărbați, i-au trimis în Antiohia cu Pavel și cu Varnava, pe Iuda cel ce se numea Varsava și pe Sila, bărbatul cel vestit între frați.

Sfântul Apostol Sila, pe care cei mai mari apostoli l-au ales spre slujirea propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu, mai întâi cu Sfântul Mai-marele Apostol Pavel, apoi și singur a suferit multe osteneli întru bunavestire a lui Hristos. La început, când s-a făcut trimitere de la adunarea apostolilor din Ierusalim Bisericii din Antiohia, ca să nu taie împrejur pe cei ce veneau de la neamuri la sfânta credință, a fost trimis și Sfântul Sila cu alți bărbați vestiți, precum scrie despre aceasta Sfântul Luca în Faptele Apostolilor: Apostolii și bătrânii cu toată adunarea, alegând dintre dânșii pe niște bărbați, i-au trimis în Antiohia cu Pavel și cu Varnava, pe Iuda cel ce se numea Varsava și pe Sila, bărbatul cel vestit între frați.

Deci, mergând ei în Antiohia, au adunat poporul și le-au dat scrisoarea, pe care citind-o s-au bucurat de mângâiere. Iar Iuda și Sila, fiind prooroci, mult au mângâiat cu cuvântul pe frați și i-au întărit. Apoi Sila a voit să petreacă în Antiohia, iar Iuda s-a întors la Ierusalim. După aceasta Sfântul Pavel a voit să meargă în alte țări la propovăduire și, alegând pe Sfântul Sila, s-a dus cu dânsul, încredințându-se darului lui Dumnezeu de către frați. El a străbătut Siria și Cilicia, întărind Bisericile. Și mergând ei în Derbe și în Listra, au luat de acolo pe Timotei și s-au dus în Macedonia. Iar în Filipi au izgonit un duh ghicitor din oarecare fecioară, care prin vrăji aducea mult câștig stăpânilor săi. Și văzând stăpânii ei că a pierit nădejdea câștigului lor, au prins pe Pavel și pe Sila și i-au dus în târg la boieri, clevetind și zicând: Acești oameni tulbură cetatea noastră. Deci s-a strâns la dânșii mult popor și voievozii rupându-le lor hainele, au poruncit să-i bată cu toiege. Și, dându-le lor multe lovituri, i-au băgat în temniță și picioarele lor le-au ferecat în butuci.

Iar la miezul nopții Pavel și Sila cântau, rugându-se lui Dumnezeu. Atunci, deodată s-a făcut cutremur mare, încât și temeliile temniței s-au clătinat, ușile s-au deschis și legăturile au slăbit. Iar străjerul temniței, deșteptându-se, a văzut ușile temniței deschise și, scoțându-și cuțitul, voia să se înjunghie, părându-i-se că au scăpat cei legați. Dar Pavel, strigându-l, l-a oprit să se ucidă pe sine. Atunci păzitorul, tremurând, a căzut la picioarele lui Pavel și ale lui Sila și, scoțându-i pe ei, i-a dus în casa sa și le-a spălat rănile și s-a botezat cu toți casnicii săi. De acolo Sfinții Apostoli Pavel și Sila s-au dus în Amfipoli, în Apolonia și în Tesalonic. Și mulți din elini și multe din femeile cele de neam bun s-au alăturat lor. Iar neînduplecații evreii au luat din zavistie pe oarecare bărbați răi și gâlcevitori și au tulburat poporul împotriva apostolilor lui Hristos, vrând să-i ucidă. Iar frații au trimis noaptea pe Pavel și pe Sila în Veria, dar evrei din Tesalonic, mergând și acolo, au pornit poporul împotriva propovăduitorilor Cuvântului lui Dumnezeu. Deci Pavel s-a dus pe mare, iar Sila și Timotei au rămas acolo. Dar nu după multe zile, ducându-se, au aflat pe Sfântul Pavel în Corint. Atunci Sfântul Sila a fost făcut episcop al Corintului, și ostenindu-se destul întru propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu și făcând semne și minuni, s-a dus către Domnul.

Sfântul Apostol Silvan s-a ostenit în propovăduirea cuvântului cu amândoi Sfinții Mai-mari Apostoli Petru și Pavel. Amândoi acești apostoli îl pomenesc pe el în scrisorile lor. Sfântul Apostol Petru, în scrisoarea sa sobornicească, scrie astfel: Cu Silvan, credinciosul frate, precum socotesc, puține v-am scris vouă. Asemenea și Sfântul Pavel scrie în Epistola a Ii-a către Corinteni: Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit de noi vouă, prin mine și prin Silvan. De aici este adeverit că Sfântul Silvan a slujit în acea vreme fiecăruia dintre acei mai mari apostoli și a fost părtaș al ostenelilor și al durerilor lor întru bunavestire a lui Hristos. Și, făcându-se episcop în Tesalonic, a suferit multe primejdii pentru nevoințele credinței și s-a suit la Hristos, Dătătorul de cununi.

Pe Sfântul Apostol Crescent îl pomenește Sfântul Pavel în Epistola a Ii-a către Timotei – care este alcătuită în limba elinească –, zicând: Crescent în Galatia, trimis de mine la propovăduire. Acesta a fost episcop în Galatia, apoi a propovăduit pe Hristos în Galia. In Viena, cetatea Germaniei, a pus episcop pe Zaharia, ucenicul său, iar el s-a întors în Galatia și s-a sfârșit mucenicește pe vremea împărăției lui Traian.

Pe Sfântul Apostol Epenet îl pomenește Sfântul Pavel în Scrisoarea cea către Romani, zicând: Inchinați-vă lui Epenet, iubitul meu, care este începătură a Ahaiei întru Hristos. El a fost episcop în Cartagina.

Pe Sfântul Apostol Andronic (Sfântul Andronic, afară de această zi, se mai cinstește și deosebi în 17 zile ale lunii mai, împreună cu Iunia, ajutătoarea lui) îl pomenește Sfântul Pavel în aceeași scrisoare, zicând: Inchinați-vă lui Andronic, și numindu-l rudenie și împreună robit cu sine, vestit între apostoli, care mai înainte decât el a crezut în Hristos. El a fost episcop în Panonia.

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic

Troparul Sfinţilor Apostoli Sila, Silva, Crescent, Epenet şi Andronic

Glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, prin dumnezeiască porunca Sa, a secat-o şi a îndemnat pe poporul israelit să treacă pedestru prin ea, Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţilor, care totdeauna sunteţi luminaţi de Lumina Cea Neapusă şi staţi înaintea Dumnezeiescului Scaun, cereţi de la Tatăl luminilor să ni se trimită luminare duhovnicească nouă, tuturor, care cu credinţă vă cinstim pe voi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând, măriţilor, pe Soarele dreptăţii, Care a strălucit din tânăra Fiică Dumnezeiască, v-aţi lipit de Dânsul, făcându-vă lumină, după dumnezeiasca împărtăşire şi aţi gonit întunericul înşelăciunii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând în limbile voastre legea cea dumnezeiască, aţi înconjurat tot pământul, înlăturând toată nelegiuirea, Sfinţilor Crescent şi Andronic, Sila şi Silvan, Înţelepţilor şi aţi semănat cunoştinţa cea mântuitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să lăudăm pe Măritul Epenet, care a fost dumnezeiască laudă cartaginezilor şi ucenic Cuvântului, izvor de tămăduiri şi mare propovăduitor al celor mai presus de gând şi întărire a credinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai în chip de negrăit pe Dumnezeu, Cel mai presus de toată lauda, Care, pentru bunătatea Sa, S-a îmbrăcat cu Trup din tine, Prealăudată Fecioară. Pentru aceasta, cu glasuri de mulţumire te lăudăm şi te fericim, precum de demult ai proorocit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind, înţelepţilor, întruparea Stăpânului şi dezlegând legătura răutăţii, aţi dezlegat pe cei legaţi de demult în necredinţă şi i-aţi adus lui Dumnezeu prin credinţă, cei ce sunteţi mari propovăduitori.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă făclii ale vărsării Luminii Celei Neapuse, aţi gonit întunericul necredinţei, arătând oamenilor lumina cunoştinţei, prealăudaţilor; pentru aceea, totdeauna vă fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Peste tot pământul, precum zice David, a ieşit dumnezeiasca vestire a Apostolilor, propovăduind Patimile şi Învierea Mântuitorului, prin care ne-am sculat toţi din mormintele deşertăciunii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce locuieşte întru Lumina Cea Neapropiată, aflându-te mai curată decât îngerii, a intrat în Sfântul tău pântece, Născătoare de Dumnezeu şi din tine S-a arătat Om Întrupat, făcându-Se cunoscut în două firi.

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Te laud pe Tine, că glas am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat; că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea, preaslăvesc multă pogorârea Ta, cea către mine, Mult Milostive.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea Celui Ce a zidit toate, străbătând toată lumea, ca şi cum aţi fi fost cu aripi, aţi mântuit pe cei ce se primejduiau în noianul răutăţilor, de Dumnezeu purtătorilor şi v-aţi odihnit la Limanul Cel Lin.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărind cu cuvântul cugetele cele slabe, Mărite Sila, cufundându-te în multe supărări şi lămurit propovăduind pe Mântuitorul la toţi, ai umblat cu Sfântul Pavel Propovăduitorul, în toată lumea.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-te cu mari bunătăţi, ca o rază strălucitoare a Soarelui Celui Înţelegător, împreună ai călătorit cu Sfântul Pavel, de la Răsărit până la Apus şi aţi luminat inimile păgânilor, Preaînţelepte Sila.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să fie lăudaţi Sfinţii Crescent şi Andronic, împreună cu Sila; să fie măriţi Sfinţii Silvan astăzi şi Epenet, care au fost struguri Viei lui Hristos, picurând dintr-înşii mustul cel mântuitor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Minunea ce s-a făcut întru tine întrece toate minunile, Preacurată, căci peste legile firii ai născut pe Dătătorul de lege Hristos, Cel Ce a dezlegat călcarea poruncii strămoşilor.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminarea celor ce zac întru întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase, Mântuitorul meu, către Tine mânec, Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mai presus de ceruri s-a ridicat mare cuviinţa ucenicilor Tăi, Cuvinte al lui Dumnezeu. Căci au propovăduit celor de pe pământ cinstită venirea Ta şi Patimile şi Învierea, Preabunule Iisuse.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm pe Înţeleptul Silvan, pe vasul Mângâietorului cel curat şi prealuminat, pe propovăduitorul celor rătăciţi, pe lauda cea vestită a Tesalonicului, pe podoaba Apostolilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbărbătându-te cu cuvântul cel purtător de numele tău, Preaînţelepte Andronic, prin ajutorul Duhului ai alergat în lume, întărind inimile slăbănogite de supărările vrăjmaşului, le-ai luminat spre cunoştinţa de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te-a însemnat mai înainte David Munte Închegat, Munte al Dumnezeului nostru, Munte Îmbelşugat; că întru tine, Pruncă, s-au cunoscut cărările Lui, sărăcindu-Se după trup şi din nou ne-a dus către frumuseţea cea dintâi.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Către Domnul din chit Iona a strigat: Te rog scoate-mă din adâncul iadului, ca să jertfesc Ţie, cu glas de laudă şi cu duh adevărat, ca Izbăvitorului.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin curate plecări înălţându-vă către Dumnezeu, pe cei ce erau plecaţi în prăpăstiile pierzaniei i-aţi tras către înălţimea cerească a privirii şi a lucrării celei înalte, înţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind până la marginile pământului o Unime într-o Fiinţă şi în Trei Ipostasuri, aţi risipit desăvârşit negura mulţimii zeilor şi v-aţi arătat luminători ai sufletelor, de Dumnezeu fericiţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Hristos, întărindu-ţi cugetul, Sfinte Crescent, cu ungere de bucurie, te-a arătat cu dreaptă credinţă Arhipăstor al Carhidoniei, ca pe un Apostol al Său, ca să arăţi celor rătăciţi calea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcătorul aflându-te pe tine Frumoasă întru podoabă, S-a sălăşluit întru tine, Preasfântă Fecioară, Prealăudată. Şi Întrupându-Se, S-a arătat mai Frumos decât toţi fiii cei născuţi din pământeni.

Irmos: Către Domnul din chit Iona a strigat: Te rog scoate-mă din adâncul iadului, ca să jertfesc Ţie, cu glas de laudă şi cu duh adevărat, ca Izbăvitorului.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...

Arătatu-v-aţi viţe ale Viei lui Hristos, înţelepţilor, aducând struguri în faptele cele bune, izvorându-ne nouă vinul mântuirii. Pe acesta primindu-l, ne umplem de veselie, prăznuind cinstită pomenirea voastră, în care rugaţi-vă pentru iertarea greşelilor noastre, Apostoli ai Domnului.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Ritori preaînvăţaţi s-au arătat tinerii oarecând, că, din suflet cuprins de Dumnezeu, teologhisind cu buzele, au cântat: Dumnezeule, Cel mai presus de zei, al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeieşte să lăudăm pe Sfinţii Sila şi pe Silvan, vasele cele ce au încăput tot darul Mângâietorului şi care au înnoit vasele înşelăciunii ca să fie primitoare de Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nimeni nu poate după cuviinţă a lăuda pe Sfântul Epenet cel Preaminunat. Că s-a închipuit întru Hristos, răbdând patimi pentru Dânsul şi bine nevoindu-se, s-a împărtăşit de Împărăţia Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cântări dumnezeieşti să fie lăudat Sfântul Crescent, care a arătat căile cele ascunse ale lui Hristos şi a osândit în trupul său păcatul cel osândit şi pe mulţi a arătat neosândiţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rupe lanţul greşelilor mele prin mijlocirea ta, Preacurată şi desăvârşit mă leagă cu dragostea Fiului tău Celui Bun, pe mine, care în toate zilele mă depărtez de la Dânsul prin dezmierdări necuvioase.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Poruncii chinuitorului cei trei cuvioşi tineri nesupunându-se, în cuptor fiind aruncaţi, au mărturisit pe Dumnezeu cântând: Binecuvântaţi, lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slugile Cuvântului cele priveghelnice nu şi-au dat somn ochilor lor, până când din somnul cel greu al înşelăciunii nu au izbăvit pe credincioşi şi i-au făcut pe ei fii luminii şi zilei.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă căruţă lui Dumnezeu, Măriţilor Apostoli, L-aţi avut pe Dânsul vouă Îndreptător către vârful cel ceresc şi Sfărâmător al căruţelor înşelăciunii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Preaînţeleptul Sila, ca un slujitor al lui Hristos, după vrednicie să fie lăudat şi împreună cu dânsul cu credinţă să fie măriţi Sfinţii Crescent şi Andronic, luminătorii cei ce au luminat toate neamurile.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Să lăudăm pe începătoarea de viaţă Treime, Care este în Trei Feţe şi Se cunoaşte într-o Fire şi cântând, să zicem: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Apostolii, Născătoare de Dumnezeu, au propovăduit la toată lumea pe Fiul tău a fi Dumnezeu şi Om; pentru aceasta, împreună cu dânşii, roagă-te ca Unui Mântuitor, ca să fiu izbăvit şi eu de înfricoşătoarele chinuri la înfricoşătoarea zi a judecăţii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L, pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Poruncii chinuitorului cei trei cuvioşi tineri nesupunându-se, în cuptor fiind aruncaţi, au mărturisit pe Dumnezeu cântând: Binecuvântaţi, lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele Fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată Preacurată de Dumnezeu Născătoare, te slăvim.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-v-aţi doctori mântuitori sufleteşti şi trupeşti, curăţind pe cei bolnavi cu vindecări duhovniceşti şi arătându-i pe ei sănătoşi din amândouă părţile, luminaţilor de Dumnezeu Apostoli. Pentru aceasta, după vrednicie vă fericim.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi ca nişte jăratice aprinse de căldura Duhului şi aţi topit gerul înşelăciunii şi inimile cele îngheţate le-aţi încălzit cu credinţa şi le-aţi îndreptat către primăvara mântuirii, Preaînţelepţilor Apostoli.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să adunăm ceată în casa Dumnezeului nostru, mărind pe Sfinţii Silvan şi pe Sila, pe Andronic, pe Marele Epenet şi pe Crescent Preaînţeleptul, ca pe cei ce sunt propovăduitori ai adevărului şi rugători pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea voastră cea preasfântă şi plină de darurile Dumnezeiescului Duh, cinstită şi cu adevărat vrednică de laudă, luminând cu dumnezeieşti raze plinirea credincioşilor, o îndeamnă să vă laude pe voi, înţelepţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce va să vii iarăşi cu slava Dumnezeirii să judeci lumea, Atotputernice, pentru rugăciunile Celei ce fără ispită de bărbat Te-a născut pe Tine, iartă-mă şi nu mă trimite în foc, fiind osândit de păcatele mele.

Irmos: Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele Fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată Preacurată de Dumnezeu Născătoare, te slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca nişte stele preamari, luminând lumea după cuviinţă, cu luminile dreptei credinţe, în veci vă măriţi, purtătorilor de minuni, Apostoli ai Domnului.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Întinzându-ţi Preacuratele mâini, Maică Fecioară, acoperă pe cei ce nădăjduiesc spre tine şi strigă Fiului tău: dăruieşte, Hristoase, tuturor milele Tale.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Văzând, Preacurată, pe Fiul tău spânzurat pe lemn, rupându-ţi-se cele dinăuntru, ca o maică cu jale ziceai: Vai mie! Cum ai apus Lumina mea Cea fără de ani?