༺꧁❤️꧂ASCULTĂ MAI MULT ȘI VORBEȘTE MAI PUȚI #Distribuiți ! Daca ti-a placut articolul da-i un share!
ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Când începem să trăim? Ziua în care încetăm să mai ascultăm lumea... … și începem să ascultăm sufletul.
A exista nu înseamnă a trăi. A exista înseamnă a fi prezent în lume. Respiră. Fă-o. Să supraviețuiască. Dar să trăiască... A trăi înseamnă...
marți, 3 februarie 2026
Când începem să trăim? Ziua în care încetăm să mai ascultăm lumea... … și începem să ascultăm sufletul.
A exista nu înseamnă a trăi.A exista înseamnă a fi prezent în lume. Respiră. Fă-o. Să supraviețuiască.
Dar să trăiască... A trăi înseamnă să simți că sufletul se mișcă în noi.
Mulți trăiesc o viață întreagă fără să fi trăit o zi cu inima în flăcări. Se trezesc, muncesc, respectă rutina și mor plini de lucruri... dar gol de ei înșiși.
Existăm de la naștere.
Dar începem să trăim când ceva din interior se trezește.
Când automata nu mai este suficientă. Când durerea, dragostea sau pierderea ne zguduie atât de profund încât apare întrebarea:
"Cine sunt eu, de fapt?"
Aici începe viața.
A trăi înseamnă a avea curajul de a privi în interior, de a intra în mister.
A trăi înseamnă să alegi — chiar dacă doare — ceea ce ne cere sufletul.
A trăi înseamnă a spune "da" destinului, și uneori și a spune "nu" datoriei care nu ne aparține.
A trăi înseamnă a accepta conflictul, extazul, contradicția.
Este să intri într-o relație cu Sinele, nu ca o idee, ci ca un foc care se transformă.
Nu trăim ca să fim treji. Trăim când ne trezim.
Și uneori, acea trezire are loc după o moarte simbolică. O cădere. O noapte întunecată.
Când începem să trăim?
Ziua în care încetăm să mai ascultăm lumea...
… și începem să ascultăm sufletul.
Că nu doar că exiști, ci îndrăznești să trăiești pe tine însuți pe deplin.
luni, 2 februarie 2026
⚡️ ENERGIE PENTRU FEBRUARIE 2026 CEA MAI IMPORTANTĂ LUNĂ A ANULUI
Februarie 2026 se conturează a fi, într-adevăr, una dintre cele mai intense și transformatoare luni ale anului, fiind marcată de alinieri planetare rare, o eclipsă puternică și schimbări structurale majore care vor reseta ritmul vieții pentru următorii ani. Această lună acționează ca un punct de cotitură, trecând de la o energie a analizelor la acțiuni concrete și surprize neașteptate.
- Luna Plină în Leu (1 Februarie): Începe luna cu o energie teatrală și intensă, punând accent pe valoarea personală, bani și creativitate.
- Uranus Direct (3 Februarie): Uranus, marele provocator, își încheie retrogradarea în Taur, aducând surprize, revoluții și schimbări neașteptate în domeniile legate de finanțe și siguranță.
- Saturn intră în Berbec (13 Februarie): Aceasta este una dintre cele mai importante mișcări, marcând o schimbare de paradigmă (după 3 ani în Pești). Saturn în Berbec cere responsabilitate, curaj și structurarea viitorului prin acțiuni directe.
- Eclipsa de Soare în Vărsător (17 Februarie): O eclipsă care activează casa carierei și a recunoașterii publice, aducând începuturi noi și o necesitate de a inova.
- Sezonul Peștilor (începând cu 18 Februarie): Energia devine mai blândă, intuitivă și visătoare, oferind un moment de introspecție după furtuna de la începutul lunii.
- Mercur Retrograd (26 Februarie - 20 Martie): Luna se încheie cu Mercur retrograd în Pești, invitând la revizuirea deciziilor, reevaluarea relațiilor și atenție la comunicare.
- Schimbare de Paradigmă: Trecerea de la "a visa" la "a construi" (Saturn în Berbec).
- Autenticitate și Curaj: Încurajarea de a renunța la vechile identități și de a adopta o nouă atitudine, mai curajoasă și asumată.
- Eliberare și Viziune: O lună pentru a rupe barierele (Uranus) și a privi spre viitor, în ciuda oricăror incertitudini.
- Fii flexibil: Surprizele sunt garantate, așa că adaptează-te în loc să te opui schimbării.
- Acționează cu intenție: Orice decizie luată acum are un impact pe termen lung, mai ales în carieră și relații.
- Ai grijă de sistemul nervos: Intensitatea energetică poate duce la burnout, așa că ia-ți timp pentru vindecare și odihnă.
Are loc o schimbare masivă, de la aer la apă. Mintea cedează controlul, iar conștiința preia direcția.
Eclipsa din 17.02 din Vărsător marchează un nou drum colectiv și desprinderea de un plan vechi care nu mai funcționează.
Urmează o explozie de conjuncții cu Nodul Nord în Pești, aducând evenimente „scrise” și decizii care schimbă cursul vieții.
Careurile cu Uranus activate de Mercur, Venus, Marte și Soare aduc vești neașteptate și schimbări rapide, genul de momente care ne mută pe altă bandă.
Saturn în conjuncție cu Neptun deschide un ciclu nou în care visele încep să capete formă, iar haosul începe să se transforme în structură, chiar dacă suntem abia la început.
Februarie 2026 vine cu reset de direcție, evenimente neașteptate și început de drum autentic. 🤓
duminică, 1 februarie 2026
Cele 7 legi ale controlului în masă Nu au nevoie de lanțuri când mintea este închisoarea.
Acest „plan” descrie cum identitatea, adevărul și atenția sunt folosite ca arme pentru a controla gândirea, nu prin forță, ci prin manipulare.
1. Rupe identitatea —> Antidot: Amintește-ți cine ești 2. Inundă cu zgomot —> Antidot: Îndepărtează-te de această inundație. Selectează cu atenție ce citești, ce urmărești și pe cine asculți. 3. Dă un dușman —> Antidot: Vezi jocul real. Observă tiparele, depășește polarizarea politică fabricată. 4. Răsplătește obediența —> Antidot: Curaj. Spune adevărul și onorează-ți integritatea mai presus de sistemul artificial. 5. Controlează emoțiile —> Antidot: Informează-te. Fă-ți cercetările. Cunoașterea este putere. Nu poți fi atât de ușor provocat când ești informat. 6. Rescrie istoria —> Antidot: Înregistrează și amintește-ți. Scrie, documentează, împărtășește. Păstrează ceea ce este real pentru ca revizioniștii să nu poată șterge. 7. Distrage fără sfârșit —> Antidot: Păzește-ți atenția. Atenția este monedă. Cheltuiește-o cu intenție. Protejează-ți mintea.Uneori nu trebuie să devii alt om. Nu trebuie să te reinventezi. Trebuie doar să te întorci la tine.
Când nu ești „defect”, ci doar golit pe dinăuntru.Sunt momente în care omul simte că ceva nu mai funcționează. Nu este o criză evidentă. Nu este un colaps. Viața merge înainte. Muncești. Funcționezi. Vorbești. Zâmbești. Din exterior, lucrurile par în ordine. Și totuși, în interior, apare o discrepanță. O oboseală care nu se mai explică prin muncă. O tensiune de fond care nu dispare nici când ai timp liber. Un sentiment vag că trăiești „pe avarie”, deși nu ar trebui. Dar obosești mai repede decât ar fi normal. Deciziile devin mai grele. Bucuria nu mai apare spontan. Trăiești, dar parcă nu la capacitatea ta reală. Ca și cum ceva din tine merge permanent cu frâna trasă. De obicei, asta nu este o problemă de caracter. Nici o slăbiciune. Și nici o „perioadă proastă” fără explicație, deși așa ajung mulți să o numească. Este o problemă de consum psihic prost distribuit, iar asta schimbă complet perspectiva. Omul nu se golește dintr-odată. Asta este important de înțeles. Se golește în lanț. Mai întâi cedează la presiune. Apoi începe să se adapteze prea mult, să înghită, să tacă, să facă față. După aceea acceptă situații, relații sau roluri care nu îi mai aparțin, dar pe care le duce mai departe „pentru că trebuie”. În final, își menține viața prin efort, nu prin sens. Funcționează din inerție, nu din claritate. Ani la rând tratează simptomele, fără să observe unde se scurge, de fapt, energia psihică. Se repară pe bucăți, dar nu se mai privește ca întreg. În psihologie, asta nu se numește mistică. Nu se numește nici „blocaj energetic”. Se numește pierdere progresivă de autonomie internă. Și este mult mai frecventă decât se recunoaște. Ce face, de fapt, o evaluare psihologică serioasă O evaluare reală nu vindecă prin vorbe frumoase. Nu te mângâie. Nu îți spune ce vrei să auzi. Nu cere credință și nu se bazează pe sugestie. Ea face ceva mult mai incomod, dar mult mai util. Clarifică. Identifică exact unde se duce efortul tău mental, nu în teorie, ci în viața ta concretă. Arată ce persoane, contexte sau conflicte interne îți consumă resursele. Te ajută să înțelegi ce mecanisme folosești ca să reziști, dar care, pe termen lung, te epuizează. De multe ori, omul este obosit nu pentru că face prea mult, ci pentru că face lucruri care îl contrazic pe dinăuntru. Iar asta costă enorm psihic. Nu este terapie motivațională. Nu este discuție generală despre viață. Este orientare lucidă. Adaptată stării tale reale, nu unei idei despre cum „ar trebui” să fii. Când gândirea nu mai este clară În stare bună, mintea este liniștită. Nu lipsită de probleme, ci ordonată. Intuiția funcționează calm. Alegi fără zgomot interior. Ai direcție. Știi ce ai de făcut chiar și atunci când situația este dificilă. Când ești epuizat psihic, apar semne clare. Nu toate deodată, dar constante. Ceață mentală. Îndoială. Gânduri repetitive care se întorc în cerc. Dificultate în a lua decizii simple, deși înainte erau firești. Apare nevoia permanentă de confirmare din exterior. Întrebi. Verifici. Amâni. Revii asupra deciziilor. Lipsa de încredere în propriile evaluări devine o stare de fond. Ajungi să greșești exact acolo unde înainte era clar. Nu pentru că ești mai slab. Nu pentru că ai „decăzut”. Ci pentru că mintea ta este ocupată să susțină prea multe lucruri care nu sunt ale tale. Când dispare sensul Un om sănătos psihic simte de ce trăiește. Nu în mod filozofic. Nu prin mari teorii. Ci simplu. Are un fir interior. O liniște de fond. O senzație că este pe drumul lui, chiar dacă drumul este greu. Când apare golirea profundă, se pierde exact asta. Sensul. Nu dispare viața exterioară. Dispare legătura cu tine. Apare sentimentul că trăiești o viață care nu îți aparține. Poate exista bani. Poate exista statut. Funcție. Recunoaștere. Din afară, totul este „în regulă”. Dar în interior este gol. Este rece. Fără motivație reală. Fără bucurie autentică. Fără sentiment de direcție.Apar stări depresive fără cauză clară. Nu pentru că viața este grea, ci pentru că viața este trăită pentru altcineva, după reguli care nu mai sunt ale tale. Iar psihicul nu suportă asta la infinit. Concluzia reală Dacă te regăsești în aceste descrieri, nu înseamnă că ești stricat. Nici instabil. Nici „problematic”, așa cum ajung mulți să creadă despre ei înșiși. Înseamnă că ai ajuns într-un punct în care este nevoie să îți recuperezi autonomia psihică. Să te oprești. Să te uiți lucid. Să vezi unde ai început să te pierzi. Nu prin forță. Nu prin fugă. Nu prin explicații spirituale. Ci prin claritate. Prin delimitare. Prin asumare. Uneori nu trebuie să devii alt om. Nu trebuie să te reinventezi. Trebuie doar să te întorci la tine. sursa:Anatol Basarab.
sâmbătă, 31 ianuarie 2026
DE CE TE DOARE CORPUL?
Nu e de la sare.
Nu e vorba de făină.
Nu e vorba de suc.
Nu e zahăr.
Nu e vorba de mâncare.
Nu este gluten.
Sunt EMOȚIILE tale
Sunt DECIZIILE tale
Te doare pentru că încă nu ai învățat să te bucuri de ea, pentru că acumulezi ură și furie veche.
Doare pentru că refuzi să-ți dezvolți vitalitatea și elasticitatea corpului, pentru că le pedepsești cu dependențe și imaturitate emoțională.
Corpul tău doare pentru că respingi prezentul și lași amintirile să te definească. Te doare pentru că nu închizi scenele și nu te costumezi în victimă în drama pe care ai creat-o. Doare pentru că iubești rana pe care nu vrei să o vindeci.
Corpul tău doare pentru că ai cedat apatiei și te-ai lăsat să câștigi. Te doare pentru că te îndoiești că meriți o viață fără traume și aripi pentru a zbura. Te doare pentru că ți-ai dat vocea clanului familiei.
Corpul tău doare pentru că nu trăiești în pace.
Corpul tău doare pentru că nu mai îndrăznești să te prețuiești.
Doare pentru că ești tăcut când ar trebui să țipi. Pentru că dai vina pe iubire pentru obsesia ta de a domina. Pentru că ceri respect pe care nu îndrăznești să-l generezi.
Corpul tău doare pentru că confunzi o relație cu un inel unde poți să te descarci.
Te doare pentru că nu îndrăznești să te conectezi cu divinitatea ta. Pentru că ți-e frică de libertate.
Corpul tău doare pentru că nu-ți permiți să-ți amintești că te-ai născut să crești și să transcendi dragostea care deja ești.
Corpul tău doare pentru că nu investești în tăcere și nu faci pace cu singurătatea și întunericul tău.
Ești o ființă de iubire mereu în expansiune. Nu te mai încadra, încetinește și nu te atrofia. TREZEȘTE-TE LA MAGIA ȘI PUTEREA TA.
Fă dragostea pe care deja o valorezi.
.jpg)


