În tradiția populară, noaptea nu era doar un timp pentru odihnă, ci o perioadă încărcată de misticism, în care granița dintre lumea văzută și cea nevăzută devenea foarte subțire.

         

                       SEMNIFICATIA ORELOR DIN NOAPTE TRADITII UITATE DIN BĂTRÂNÌ

* CE SPUNEAU STRÄBUNII *

Despre ceasurile la care sufletul se trezeste, visele vorbesc si semnele se arată.

：米：

* 21:00 - 22:00 - Ora linistii si a impăcării.

E bine sã lasi in urmă grijile si sã te rogi pentru cei dragi.

* 22:00 - 23:00 - Ora gândurilor curate.

Bătrânii spuneau că rugăciunea fäcută acum are mare putere.

* 23:00 - 24:00 - Ora hotărărilor.

Dacã te gândesti la un lucru bun, se poate împlini cu vremea.

* 00:00 - 01:00 - Miezul noptii, poarta dintre zile.

Se spune că în acest ceas cerul si pământul sunt aproape.

* 01:00 - 02:00 - Ora adevărului.

Visele din această oră sunt trimise ca sã ne învete ceva.

* 02:00 - 03:00 - Ora încercărilor.

Dacă te trezesti fară motiv, ai o grijă nerezolvată sau un gând greu.

* 03:00 - 04:00 - Ora sufletului si a îngerilor.

E ceas de mare taină si de rugăciune în soaptă.

* 04:00 - 05:00 - Ora eliberārii.

Bătrânii spuneau că acum se rup legăturile rele si se curătã casa si sufletul.

* 05:00 - 06:00 - Ora zorilor si a începuturilor.

Gândurile bune făcute acum aduc noroc în toată ziua.

+米+

* TRADITII UITATE DIN BATRÂNI *

* Nu te culca supărat, căci noaptea îfi va aduce vise grele.

* Pune sub pernă un fir de busuioc sfintit pentru linistea casei.

Lasã o ulcică cu apă lângă pat - semn de protectie si curătire.

Nu spune visul până nu bei trei înghitituri de apã si faci cruce.

* Fereastra camerei să fie aerisitã înainte de culcare, ca sã iasă gândul rău si sã intre aer curat.

* Aprinde o lumânare în serile de sărbătoare si rosteste în gând:

„Casă curată, suflet luminat, trup sănătos, Dumnezeu aproape si noaptea binecuvântată!

BATRÂNII SPUNEAU:

„Cine isi cunoaste ceasurile noptii, isi cunoaste si drumul vietii."

PASTREAZA TRADITIA, CÁCI ÍN EA E ÎNTELEPCIUNEA STRÄBUNILOR! Acesta este un text minunat, plin de nostalgie, spiritualitate și înțelepciune populară românească. El reflectă modul în care bătrânii de la țară legau ritmul naturii de cel al sufletului, transformând fiecare oră din noapte într-un ghid de introspecție și protecție spirituală.

Iată o sinteză clară a celor mai importante învățături din acest text, organizată pentru a fi ușor de citit și memorat.Acest text reprezintă o colecție superbă de folclor spiritual românesc, care îmbină credințele creștine cu superstițiile rurale vechi despre ritmul nopții.

În tradiția populară, noaptea nu era doar un timp pentru odihnă, ci o perioadă încărcată de misticism, în care granița dintre lumea văzută și cea nevăzută devenea foarte subțire.

🌌 Semnificația orelor din noapte

21:00 - 22:00 (Liniște): Momentul ideal pentru a lăsa grijile deoparte și a te ruga pentru familie.
22:00 - 23:00 (Gânduri curate): Rugăciunile spuse în acest interval au o putere spirituală deosebită.
23:00 - 24:00 (Hotărâri): Dorințele bune și planurile începute cu gândul acum au mari șanse de împlinire.
00:00 - 01:00 (Miezul nopții): Granița spirituală dintre zile, când cerul se apropie de pământ.
01:00 - 02:00 (Adevăr): Visele din acest interval poartă mesaje ascunse și lecții de viață.
02:00 - 03:00 (Încercări): Trezirea bruscă acum indică o problemă nerezolvată sau o apăsare sufletească.
03:00 - 04:00 (Îngeri): Cel mai tainic ceas al nopții, propice pentru rugăciunea în șoaptă.
04:00 - 05:00 (Eliberare): Ora la care energiile negative dispar, curățând casa și sufletul.
05:00 - 06:00 (Zori): Gândurile pozitive de acum atrag norocul pentru întreaga zi.

🏡 Ritualuri vechi pentru un somn liniștit

Păstrarea păcii: Nu te pune niciodată la somn certat sau supărat, ca să eviți coșmarurile.
Protecția patului: Pune busuioc sfințit sub pernă și o cană cu apă lângă pat pentru curățare energetică.
Tăinuirea viselor: Nu povesti un vis dimineața până nu bei trei înghițituri de apă și nu îți faci cruce.
Aerisirea casei: Deschide fereastra înainte de culcare pentru a alunga energiile grele din cameră.
Rugăciunea serii: Aprinde o lumânare în sărbători și rostește o binecuvântare pentru casă, corp și suflet.




Structura mistică a nopții în credința populară
• Intervalul premergător miezului nopții (21:00 - 24:00): Era considerat timpul trecerii ritualice de la agitația zilei la starea de introspecție. Tradiția punea accent pe curățarea minții prin rugăciune și iertare, pentru ca omul să nu ducă energiile negative dincolo de pragul zilei.
• Miezul nopții (00:00 - 01:00): Cunoscut în sate și ca „ceasul rău” sau „ceasul de lookup” (în funcție de context), dar și ca o poartă spirituală deschisă. Se credea că cerurile se deschid, iar spiritele pot comunica mai ușor cu lumea noastră.
• Orele mici ale dimineții (01:00 - 03:00): Asociate direct cu subconștientul și încercările spirituale. Trezirea bruscă la ora 02:00 era adesea interpretată ca un semnal de alarmă al sufletului sau ca o „păsuire” primită pentru a rezolva un conflict interior.
• Ora Îngerilor (03:00 - 04:00): În contrast puternic cu mitul occidental al „orei vrăjitoarelor” (plasat tot la ora 3), bătrânii noștri considerau acest interval ca fiind cel mai curat, un moment de maximă conexiune divină, propice rugăciunii șoptite.
Simbolismul ritualurilor menționate
• Ulcica cu apă de lângă pat: Apa are rol dublu în tradiție—absoarbe energiile grele (gândurile rele din timpul somnului) și acționează ca un scut de protecție.
• Busuiocul sub pernă: Una dintre cele mai răspândite plante ritualice la români, folosită pentru sfințire, alungarea spiritelor neliniștite și aducerea viselor premonitorii.
• Tăcerea de după vis: Regula de a nu povesti visul imediat avea scopul de a nu „risipi” energia acestuia sau de a nu lăsa răul să se materializeze prin cuvântul rostit înainte ca trupul și mintea să fie complet treze și protejate (prin semnul crucii).
Aceste credințe reflectă un stil de viață în care omul trăia în perfectă armonie cu natura și cu ciclurile cosmice, acordând o importanță deosebită igienei spirituale înainte de somn.

Împăcarea cu trecutul și recunoașterea faptului că fiecare și-a dus destinul cum a putut mai bine.

 

         PENTRU STRĂMOȘII MEI!

„Astăzi vreau să-mi onorez întreaga familie, mai ales strămoșii mei. Eu vin de la voi. Voi sunteți originea mea.

Pentru că ați venit înaintea mea, mi-ați făcut mai ușor drumul pe care îl parcurg astăzi.

Astăzi îi ofer un loc în inima mea și în sistemul familiei mele fiecăruia dintre voi.

Astăzi îi onorez pe cei care au făcut bine și pe cei care au făcut rău.

Pe cei care au plecat și pe cei care au rămas.

Pe cei buni și pe cei mai puțin buni.

Pe cei bogați și pe cei săraci.

Pe cei care au eșuat și pe cei care au reușit.

Pe cei sănătoși și pe cei bolnavi.

Pe cei pe care i-am cunoscut și pe cei pe care nu i-am cunoscut.

Pe cei care au reușit și pe cei care nu au reușit.

Pe fiecare dintre voi vă onorez și vă mulțumesc pentru experiențele de viață pe care le-ați împărtășit. Vă onorez și regret dacă, în vreun moment, am încălcat legea iubirii, dacă, în vreun moment, nu v-am respectat și nu v-am iubit suficient.

De asemenea, vă onorez dacă, în vreun moment, nu m-ați respectat sau nu m-ați iubit suficient.

Vă mulțumesc, vă mulțumesc, vă mulțumesc, mai ales oricăruia dintre voi care a fost exclus din orice motiv sau împrejurare.

Eu nu aș fi aici dacă voi nu ați fi venit!

Așa este și așa să fie!

Acesta este un text profund și emoționant, specific constelațiilor familiale (metoda dezvoltată de Bert Hellinger). Este o scrisoare sau o mantră puternică de reconciliere, acceptare și vindecare transgenerațională.
Prin aceste cuvinte, recunoști valoarea fiecărui destin din arborele tău genealogic, fără să judeci, oferind un loc în inima ta și celor care au fost uitați sau excluși. Este un pas simbolic uriaș spre eliberarea de loialitățile invizibile și traumele moștenite.

Acesta este un mesaj emoționant de recunoștință și împacare, inspirat din principiile constelațiilor familiale (metoda lui Bert Hellinger), care aduce o stare de liniște și apartenență față de întregul arbore genealogic.

Semnificația mesajului

Recunoașterea originii: Acceptarea faptului că viața noastră este un dar de la cei de dinaintea noastră.
Includerea tuturor: Oferirea unui loc în inimă atât celor luminoși, cât și celor care au trecut prin greutăți, eșecuri sau excluderi.
Eliberarea de poveri: Împăcarea cu trecutul și recunoașterea faptului că fiecare și-a dus destinul cum a putut mai bine.

Icoana Maicii Domnului Prousiotissa

 Icoana Maicii Domnului Prousiotissa este o veche icoana facatoare de minuni și este atribuita Sfantului Evanghelist Luca, zugrav si iconar al Maicii Domnului. Se crede că Sf. Ap. Luca a pictat mai mult de 70 de icoane cu Maica Domnului, la multe dintre ele, având-o drept model pe Maica Domnului în persoană.

În prezent, Icoana Maicii Domnului Prousiotissa se găsește în Mănăstirea Maicii Domnului din satul Prousa, Grecia, asezamant monahal a cărui apariție este legată de o minune a acestei icoane. Potrivit tradiției, mănăstirea a fost zidită pe locul pe care l-a ales în chip minunat Preasfânta Născătoare de Dumneeu.

Istoria acestei icoane merge până în urma cu mai bine de o mie de ani, până la vremea ereziei împotriva sfintelor icoane, Iconoclasmul. Împăratul bizantin Teofil ordonase ca toate sfintele icoane să fie scoase din biserici și arse. Creștinii ortodocși protejau și ascundeau sfintele icoane, plecând uneori în exil pentru a le salva.

În anul 829 icoana era păstrată într-o biserică din orașul Proussa, Asia Mica (astăzi aflat pe teritoriul Turciei). În timpul persecuțiilor iconoclaste un tânăr credincios din acest oraș, fiul unui ofițer al curții regale, a luat icoana și a decis să fugă, împreună cu câțiva slujitori de încredere, pe teritoriul Greciei de astăzi, unde persecuția nu era atât de violentă. În timp ce se afla pe drumul către orașul Callipolis acesta a pierdut icoana Maicii Domnului. Cu durere în suflet, pentru că nu-și putea explica dispariția miraculoasă a icoanei, tânărul a crezut că Maica Domnului l-a pedepsit pentru păcatele sale. El nu s-a mai întors în locul natal, ci a hotărât să se stabilească în orașul Noua Patra, în Peloponez.

După o perioadă de timp, avea să audă despre o minune petrecută în regiunea Etolia din Grecia. Această regiune era complet necunoscută și inaccesibilă în acel timp, singurele așezari omenești find stânele păstorilor. În acest loc sălbatic se ascundeau unii creștini în perioadele de persecuție.

Minunea despre care auzise tânărul era legată chiar de Icoana Maicii Domnului. Aceasta fusese descoperită într-o peșteră de cativa pastori după ce, în repetate rânduri, acel loc le-a atras atenția prin cântările ce se auzeau și printr-un stâlp luminos care se înălța pâna la cer. Era ziua de 23 august, zi care a rămas ca dată de prăznuire a icoanei.

Păstorii s-au închinat icoanei și, în semn de mulțumire, au amenajat acel loc spre a adăposti în continuare icoana. În fiecare zi înălțau rugăciuni înaintea icoanei, aprindeau lumânări și ardeau tămâie.

Auzind vestea despre icoana făcătoare de minuni tânărul ce trăia în Noua Patra a pornit imediat împreună cu slujitorii săi către acel loc binecuvântat pentru a se închina icoanei. Ajungând la peșteră și închinându-se înaintea icoanei a recunoscut icoana pe care o luase cu sine din Prousa și pe care o pierduse.

Le-a povestit păstorilor cele întâmplate și, în schimbul icoanei, le-a oferit acestora daruri bogate. Tânărul intenționa să ducă icoana într-o biserică din Noua Patra. În drum spre Noua Patra, oprind pentru odihnă, după ce s-au trezit din somn tânărul și slujitorii care l-au însoțit nu au mai găsit icoana. Aceasta a dispărut în chip minunat încă o dată.

Crezând că păstorii i-au urmărit și au furat icoana, aceștia au hotărât să se întoarca la peștera unde au aflat-o. Dar pe când se îndreptau spre acel loc tânărul a auzit glasul Maicii Domnului care i-a spus că dorește ca icoana sa să rămâna acolo și dacă vrea să-i urmeze, să meargă la peștera unde a găsit icoana.

Tânărul i-a eliberat pe toți slujitorii săi și a împărțit săracilor avuția sa. Un singur slujitor a dorit să-i urmeze tânărului în noua sa viață. Amândoi s-au întors la peștera unde au și găsit icoana. Tânărul a construit o capelă în peșteră pentru a adăposti icoana făcătoare de minuni, iar în apropiere a ridicat o chilie ca loc de nevoință. Atât el cât și slujitorul său au fost tunși în monahism de către Ieromonahul Rafael de la Sihăstira Sfântul Dimitrie, aflată în apropiere. Tânărul a primit numele Dionisie iar slujitorul său a primit numele Timotei. Părintele Dionisie a adormit în pace în acest loc. Ucenicul său l-a înmormântat cu cinste în biserica zidită între timp pe acest loc. În jurul capelei, la marginea râpei Proussiotis, s-a dezvoltat Mănăstirea.

Înregistrările mănăstirii arată că a fost devastată, de mai multe ori, în timpul ocupaţiei turceşti. Cu toate acestea, ultima distrugere, care a transformat clădirile în ruine, a fost făcută în 1944 de către germani. Potrivit unor mărturii, după distrugerea clădirilor, un ofițer a vrut să ardă și biserica. A încercat de multe ori, dar fără rezultat. În timp ce stătea afară și dădea ordine, a fost pedepsit exemplar de mâna Fecioarei Maria. O forță invizibilă l-a aruncat caldarâm, acesta nemaiputând să se ridice de jos. Lăcaşul a rămas nevătămat, aşa după cum se păstrase, neatins, de-a lungul secolelor.

Nenumărate minuni sunt atribuite sfintei icoane a Maicii Domnului Prousiotissa.

Icoana Maicii Domnului Prousiotissa este de tip Hodighitria şi are o ferecătură din argint aurit – un dar al Generalului Gheorghe Karaiskakis, care, în timpul Revoluţiei din 1821, fusese găzduit în mănăstire, unde a stat timp de 6 luni, însănătoșindu-se după o rănire într-o bătălie. Ferecătura metalică a fost făcută în 1824, lucrare a aurarului Gheorghe Karanikas, aşa după cum este arătat de inscripţia de deasupra umărului drept al Maicii Domnului: „Preasfânta Împărăteasă, prin generozitatea Generalului Gheorghe Karaiskakis, lucrată de mâna lui Gheorghe Karanikas, 1824”.

Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului 2 Septembrie

 Sfântul Ierarh Ioan a avut postire desăvârșită și viață curată cu toată fapta bună, până la sfârșit, lucru pe care îl mărturisesc minunile lui.

Cel între sfinți Părintele nostru Ioan a fost pe vremea împăraților Iustin, Tiberie și Mavrichie, născut în Constantinopol. Mai întâi a fost lucrător de aur, bărbat dreptslăvitor, iubitor de săraci, primitor de străini și temător de Dumnezeu. Acesta l-a primit pe un călugăr, anume Evsevie din Palestina, și petrecea cu dânsul. Odată, ducându-se el pe cale, mergea călugărul de-a dreapta lui Ioan și, iată, un om necunoscut i-a zis: „Nu ți se cade, Părinte, să mergi de-a dreapta celui mare!”, Dumnezeu înainte vestind spre dânsul că i se va încredința arhieria cea mare.

Auzind călugărul aceasta, a spus fericitului Eutihie, Patriarhul Constantinopolului, iar Patriarhul l-a sfătuit pe Ioan să se călugărească, fiind vrednic de clerul bisericesc. Stând la rugăciune în biserica Sfântului Lavrentie, i s-a întâmplat lui că a văzut o descoperire ca aceasta: mulțime de sfinți se veseleau în altar și toți erau îmbrăcați cu haine albe și strălucitoare și cântau o prea frumoasă cântare; iar un oarecare a ieșit purtând un vas, din care, luând, împărțea la mulțimea săracilor care se adunaseră și vasul nu se mai deșerta. Iar unul din săraci de strâmtorare striga: „Doamne, miluiește, până când nu se poate deșerta această pungă!”. Și îndată punga a rămas deșartă. Această vedenie a avut-o cuviosul și, venindu-și în fire, se miră de ceea ce văzuse. Aceasta, precum socotesc, însemna rânduiala lui ce avea să fie și milostivirea cea mare către săraci.

După multă vreme Eutihie, Patriarhul Constantinopolului, a murit și cu voia lui Dumnezeu a fost ales Ioan, ca un vrednic la hirotonisire, dar nu voia, până ce a văzut o vedenie înfricoșată în acest fel: De o parte vedea cum marea se înălța până la cer și era un cuptor înfocat înfricoșat; iar pe de altă parte, mulțime de îngeri grăind astfel către dânsul: „Nu primești scaunul? Altul va fi, iar tu vei fi muncit de noi toți”. Unele ca acestea zicându-i îngerii cu îngrozire, s-a supus fără de voia lui și l-au ales patriarh al Constantinopolului.

El a avut postire desăvârșită și viață curată cu toată faptă bună, până la sfârșit, lucru pe care îl mărturisesc minunile lui. Odată marea învăluindu-se foarte mult, Sfântul Ioan a alinat-o, cu rugăciunea și cu semnul Crucii. Pe un orb, anume Ioan de la Gaza, l-a luminat, punând pe ochii lui o părticică din trupul lui Hristos și zicând: „Cel ce a tămăduit pe cel orb din naștere, Acela să te tămăduiască și pe tine”, și îndată a văzut orbul.

Odată, când era ciumă mare în Constantinopol, cu voia lui Dumnezeu, cuviosul se ruga să-Și întoarcă Dumnezeu dreapta Sa mânie. Și a poruncit unui credincios slujitor al său să ia două vase, unul plin de pietricele mărunte, iar altul deșert, și să stea toată ziua în locul unde se scoteau cei morți, și să-i numere, mutând pietricelele din vasul cel plin în cel deșert. Numărând slujitorul, a aflat în prima zi trei sute douăzeci și trei de morți, și a spus Sfântului. Atunci el a proorocit că moartea va înceta, lucru care se arăta în fiecare zi. A doua zi, servitorul stând și numărând în același loc, a aflat mai puțini scoși din cei morți, a treia zi și mai puțini, iar la o săptămână a încetat cu desăvârșire secera morții năpraznice, după proorocia Sfântului și cu rugăciunile lui.

Înfrânarea lui era în acest fel: șase zile nu gusta hrană, iar a șaptea zi gusta numai puțin din verdețurile grădinii, din pepeni, din struguri sau din smochine. Așa i-a fost hrana lui în toți anii arhieriei. De dormit dormea foarte puțin, și atunci, șezând cu pieptul lipit de genunchi, înfigând o andrea într-o lumânare aprinsă și când ajungea focul lumânării la andrea, cădea andreaua într-un lighean și se scula. Iar de se întâmpla să nu audă sunetul andrelei, toată noaptea următoare o petrecea fără de somn. În rugăciune și în nevoințe multe petrecea neîncetat, luptându-se cu patimile. De multe ori a întors înapoi năvălirile barbarilor și a izbăvit cetatea din pierzare cu rugăciunea și cu postul. Turma să și-a păzit-o de vrăjmașii văzuți și nevăzuți și era foarte milostiv; tatăl sărmanilor, hrănitorul săracilor, izbăvitorul celor năpăstuiți și râvnitor de Dumnezeu, dezrădăcinând toată răutatea.

Odată, într-o zi de vineri, i s-a spus Sfântului că dimineața va fi alergarea cailor și era sâmbăta Cincizecimii. Deci a răspuns Sfântul: „Alergarea cailor în sfânta zi a Rusaliilor să nu fie”. Și căzând în genunchi, s-a rugat lui Dumnezeu să fie vreun semn pentru înfricoșarea și stricarea unui lucru ca acela, care s-a și făcut. Pentru că, făcându-se adunarea la locul unde era obiceiul și începând alergarea și priveliștea, din văzduh s-a iscat furtună cumplită cu tunete și fulgere, cu ploaie cu piatră mare, încât toți de frică au fugit.

Mai avea cuviosul putere și asupra duhurilor necurate pe care le izgonea din oameni. O femeie, având bărbat îndrăcit, l-a dus la un sihastru în pustie, iar acela i-a zis: „Mergi la Prea Sfințitul Ioan, Patriarhul Constantinopolului, că acela poate să-ți tămăduiască bărbatul!”. Făcând aceasta, femeia și-a câștigat dorirea, pentru că luându-și bărbatul tămăduit cu rugăciunile cuviosului, s-au dus bucurându-se la locul lor. Mulți bolnavi câștigau tămăduiri și la multe femei se dezlegau legăturile nerodirii, cu rugăciunile lui.

Păscând bine cuvântătoarea turmă până la bătrânețe, a ajuns la fericitul sfârșit și a trecut de la pământ la cereștile lăcașuri. În timp ce era dus sfântul lui trup, a venit la dânsul, spre sărutare, Nil, slăvitul eparh, și, plecându-se, l-a sărutat. Iar Sfântul, mort fiind și toți văzând și mirându-se, a șoptit oarecare cuvinte la urechea lui Nil eparhul, pe care el nu le-a spus nimănui. Deci, l-au îngropat pe el înăuntrul altarului bisericii Sfinților Apostoli, ca pe un vrednic, slăvind și binecuvântând pe minunatul între sfinți Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului

Troparul Sfântului Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului

Glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ioan, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Lui Dumnezeu, Cel Ce a mântuit în mare pe popor, iar pe potrivnici i-a afundat, Lui Singur să-I cântăm că S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lui Hristos, Celui Ce a făcut să răsară în lume pe înţeleptul ierarh care a strălucit în dogmele dreptei credinţe, să-I cântăm, că S-a preamărit în veci.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce a strălucit în lume cu lumina dreptei credinţe şi a gonit negura necredinţei, pe Marele Ioan să-l lăudăm credincioşii ca pe un ierarh.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce stai înaintea Împăratului Celui Neapropiat, roagă-te împreună cu îngerii, Fericite Ioan, Sfinţite Propovăduitorule, să se dea iertare celor ce săvârşesc pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Singura care ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, fără început şi mai presus de cuvânt, L-ai născut cu trup, Prealăudată roagă-te neîncetat să ne mântuim noi de primejdii.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit cu cuvântul cerurile şi pământul l-ai întemeiat pe ape multe, întăreşte-mă către cântarea slăvirii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrânare şi prin rugăciune neîncetată ai intrat, părinte, în cetatea cea aleasă a bunătăţii, purtătorule de Dumnezeu, unde te îndulceşti de pârâul desfătării.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Cuvioase Ierarhe Ioan, Preaînţelepte, roagă-te să se mântuiască cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un învăţător al dogmelor dreptei credinţe şi ca un îndreptător adevărat de cuvinte, înţelepte, ai primit cunună de biruinţă împotriva eresurilor, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un Cer şi Scaun al lui Dumnezeu, toţi te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, căci din tine a răsărit Iisus Hristos, Cel Ce este Adevărul.

Irmos: Cel Ce ai întărit cu cuvântul cerurile şi pământul l-ai întemeiat pe ape multe, întăreşte-mă către cântarea slăvirii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Mai-nainte văzând Proorocul taina Ta cea negrăită Hristoase, a strigat : Pus-ai tare dragoste de întărire Părinte Îndurate; că pe Fiul Unul-Născut Bunule curăţire în lume L-ai trimis. 

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe înţeleptul ierarh în cântări toţi să-l lăudăm, zicând: purtătorule de Dumnezeu, roagă-te neîncetat Domnului să ne mântuim.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un săditor al dogmelor credinţei şi înţelept ierarh avându-te pe tine, preafericite părinte, cu cântări şi cu laude te mărim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ierarhe al Domnului, cel ce eşti începător celor hrăniţi în credinţă, cu laude şi cu cântări mărim sfântă şi cinstită pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă Neispitită de nuntă, care fără de sămânţă ai născut pe Hristos Dumnezeul nostru, roagă-te Lui neîncetat să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Din noaptea necunoştinţei zi a cunoştinţei de Dum­nezeu, întru Lumina Feţei Tale, Hristoase, a trălucit de dimineaţă, lauda Ta în inimile noastre.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un păstor te-ai uns cu mirul credinţei, de Dumnezeu înţelepţite; pentru aceea, ca pe un ierarh, cu toţii te lăudăm, cuvioase.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce eşti următor Apostolilor, cugetătorule de Dumnezeu, de-a pururea pomenite, cu osteneli şi cu privegheri ai stat mai mare poporului cel dreptcredincios al Bisericii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Asemănându-te râvnitorului Ilie şi lui Moise, văzătorului de Dumnezeu, Ierarhe Ioan, ai ruşinat pe mai marii eresurilor, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Împărăteasă şi ca pe Singura care a născut pe Împăratul tuturor, veniţi toţi împreună cu îngerii să cinstim pe cea Binecuvântată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Precum ai izbăvit pe proorocul din adâncul cel mai de dedesubt, Hristoase Dumnezeule, Te rog, izbăveşte-mă şi pe mine de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni şi îndreptează viaţa mea.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieşti dogme împodobind mărirea Bisericii, Fericite Ioan, ai gonit toate eresurile.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai cu frumuseţea dogmelor tale ca un luminător al dreptei credinţe, fiind învăţător a toată lumea, purtătorule de Dumnezeu şi prin cuvântul lui Dumnezeu ai întunecat eresurile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De cuvânt şi de limbă slujindu-te în loc de cuţit, cuvioase, ai tăiat toate învăţăturile cele nedrepte; şi în faţa tuturor ai mărit pe Preasfânta Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce Te-ai născut din Fecioară şi ai luminat lumea, Hristoase Dumnezeule, Te rog izbăveşte-mă şi pe mine de greşelile mele, ca un Iubitor de oameni şi îndreptează viaţa mea.

Irmos: Precum ai izbăvit pe proorocul din adâncul cel mai de dedesubt, Hristoase Dumnezeule, Te rog, izbăveşte-mă şi pe mine de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni şi îndreptează viaţa mea.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel Ce ai întemeiat pământul întru început şi Cerurile cu cuvântul le-ai întărit; Binecuvântat eşti în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ai arătat pe pământ luminător pe binecredinciosul şi înţeleptul ierarh, binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ai făcut pe Marele Ioan păstor adevărat al turmei Tale; Binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Zburdările trupului biruindu-le, părinte, strigai lui Hristos: Binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce Te-ai născut din Fecioară pentru noi şi ai mântuit lumea de vrăjmaşi; Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a preamărit în Muntele cel Sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise Taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te lui Moise, de trei ori fericite şi în nor primind legea cea de înţeles a darului, ierarhe, strigi: lăudaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păstorindu-ţi poporul, ierarhe, ai nimicit rătăcirea Egiptului şi fugind din Babilonul patimilor, ai aflat locaş Sionul cel de sus, întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca unul ce eşti uns cu mirul preoţiei, Sfinte Ierarhe Ioan, grăitorule de cele sfinte, slujeşti cele Dumnezeieşti celor ce sunt întăriţi în cuvântul şi în lucrarea dreptei credinţe, preasfinţite. Pentru aceea, lauzi pe Treimea Cea de o Fiinţă, întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei şi întru dânsa a înnoit pe Adam cel vechi, în chip minunat şi mai presus de cuvânt, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.

Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a preamărit în Muntele cel Sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise Taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte, dătătorul de Lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelepte Ioan, cel ce prin nepătimire şi prin credinţă, prin dragoste şi prin nădejde ne-ai arătat nouă cuvinte de viaţă veşnică, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai păstorit poporul cinstitei Biserici cu toiagul Sfântului Duh şi ai gonit eresurile cele vrăjmaşe lui Dumnezeu, ierarhe, cu toţii te lăudăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe a unui luminător şi ierarh al Bisericii, cu cântări şi cu laude cinstim fără încetare racla moaştelor tale, Fericite Părinte Ioan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Râul nestricăciunii cel de-a pururea Viu; Bucură-te, Norul Soarelui Cel cu totul Luminos; Bucură-te, Căruţă a toată Dumnezeirea; Bucură-te, Sicriul Sfinţeniei.

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte, dătătorul de Lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Vas dumnezeiesc al înfrânării, avere nerăpită a dreptei credinţe te-ai arătat, Fericite Ioan, luminându-ţi viaţa cu nepătimirea şi revărsându-ţi milostenia către cei lipsiţi, cuvioase părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Însăţi Preacurată Maică Fecioară, cu curăţia întrecând pe îngeri. Curăţeşte-mă dar cu rugăciunile tale, cu apele cele Dumnezeieşti, pe mine care mai mult decât toţi m-am spurcat cu păcatele trupului, dându-mi, Preacurată, mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Mieluşeaua Cea Neispitită de nuntă, Fecioara Maica Cuvântului cea fără prihană, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a odrăslit din pântecele ei fără de dureri, ca o Maică tânguindu-se, striga: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din patimi necinstite?