După acest dintâi Proroc Miheia, trecând 150 de ani și mai mult, a fost un alt Sfânt Proroc Miheia tot cu același nume, care se cinstește în ziua de acum – 14 august.
Sfântul Proroc Miheia, cel dintâi cu acest nume, era cu neamul din seminția lui Efrem și era fiul lui Iemvlaan. El a fost în Israel întru aceleași zile, în care a fost și Sfântul Proroc Ilie, împărățind atunci peste Israel, în Samaria, Ahab și cu Izabela; iar peste iudei, în Ierusalim, fiind împărat Iosafat. In vremea aceea, semințiile celor doisprezece fii ai lui Iacov erau despărțite în două împărății. Deosebită era împărăția celor două seminții: a lui Iuda și a lui Veniamin - aceasta se numea împărăția lui Iuda, iar scaunul ei era Ierusalimul; și deosebită era împărăția celor zece seminții care se numea a lui Israel, iar scaunul aceleia era Samaria, și în stăpânirea împărăției acelui Israel era seminția lui Efrem, neamul și patria Prorocului Miheia.
Deci Sfântul Miheia îl mustra mult pe Ahab, împăratul lui Israel, pentru aceleași greșeli pentru care îl mustra și Sfântul Ilie: pe de o parte, pentru depărtarea lui de la Dumnezeu spre închinarea la idoli, iar pe de alta, pentru nedreptățile ce le făcea. Iar împăratul ura pe prorocul care-l mustra, dar nu îndrăznea să-l ucidă, temându-se de pedeapsa lui Dumnezeu și rușinându-se de cinstea și de sfințenia îmbunătățitului bărbat; încă și înfricoșându-se de împlinirea cuvintelor lui cele prorocești. Insă prorocul, dând loc mâniei celei nedrepte a împăratului, ieșea aiurea și petrecea prin munți, ca nu cumva arătându-se adeseori împăratului și mustrându-l pe el, să-l pornească spre mânie ucigașă.
Într-acele zile, casa lui Ahab, împăratul lui Israel și casa lui Iosafat, împăratul Iudeii, erau unite, căci Iosafat luase de la Ahab, după Ioram, cel dintâi fiu născut al său, pe Atalia, fiica lui, și împăratul Iosafat venise din Ierusalim în Samaria, spre cercetare la împăratul Ahab; deci, între dânșii era legătură de dragoste. Și când ei se veseleau, Ahab a rugat pe Iosafat să-i ajute la război împotriva împăratului Asiriei, ca să ia de la dânsul cetatea Ramot din Galaad, care era de demult a lui Israel, iar împăratul Asiriei pusese stăpânire pe ea cu sila. Și a făgăduit Iosafat lui Ahab că va merge el însuși împreună cu dânsul la războiul acela și i-a zis: „Precum voiești tu, așa și eu, și precum poporul tău, așa și poporul meu vom merge împreună la război; dar mai întâi să întrebăm pe Dumnezeu, oare acel război ne va fi nouă cu câștig?”. Și îndată Ahab a adunat pe prorocii săi cei necurați și mincinoși, în număr de patru sute, între care unul era mai-mare proroc mincinos, anume Sedechie, fiul lui Hanaan.
Și toți acei proroci dădeau bună nădejde lui Ahab, zicându-i: „Mergi și Dumnezeu îți va da ție în mâini nu numai cetatea Ramot, ci și pe însuși împăratul Asiriei!”. Dar Iosafat, împăratul Iudeei, fiind bine cinstitor și credincios lui Dumnezeu, văzând și înțelegând că între prorocii aceia nici unul nu era adevărat proroc, ci toți erau înșelători și momitori, a zis către Ahab, împăratul lui Israel: „Oare nu este aici cineva, măcar unul ca acela, proroc al Domnului, prin care să întrebăm pe Domnul și să ne spună nouă adevărul?”. Ahab a zis: „Este un bărbat care poate să întrebe pe Domnul și să știe adevărul de la El; acela este Miheia, fiul lui Iemvlaan; dar eu îl urăsc pe el, că nu-mi prorocește mie bune, ci totdeauna cele rele”. Iosafat a zis lui Ahab: „Nu grăi așa! Cheamă-l și ascultă-l pe el și nu te mânia când ești certat de dânsul”.
Și îndată Ahab a trimis să-l cheme pe Prorocul Miheia, pentru că într-acea vreme venise în Israel din munții cei pustii. Și au șezut împărații amândoi pe scaunele lor, în podoaba și slava lor, lângă porțile Samariei și toți prorocii mincinoși au prorocit înaintea lor. Atunci mai-marele proroc mincinos, Sedechia, a făcut niște coarne de fier și, trâmbițând, a zis către împăratul Ahab: „Domnul zice așa: Cu aceste coarne vei sfârși și vei prăpădi Siria și o vei pierde pe ea”. Asemenea și toți ceilalți ziceau împăratului: „Să te sui la Ramot în Galaad că vei birui pe împăratul Siriei și Domnul ți-l va da în mâinile tale”. Dar trimisul care mersese să cheme pe Prorocul Miheia, a zis către el: „Iată, toți prorocii bine prorocesc împăratului; deci te rog pe tine, ca și tu cu dânșii să-i prorocești bine, ca să nu fie cuvintele tale potrivnice”. Sfântul Miheia a răspuns: „Viu este Domnul, că orice-mi va zice Domnul Dumnezeul meu, aceea voi grăi împăratului”. Deci, venind Sfântul Miheia, a stat înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, care l-a întrebat, zicând: „Ascultă, Miheia, să merg oare la Ramot al Galaadului cu război, sau să mă opresc?”. Iar prorocul, nedepărtând îndată întrebarea împăratului, ci trăgându-l mai ales pe el spre întrebarea cea mai cu dinadinsul, i-a zis ca și cum nu ar fi vrut: „Să te sui, că Domnul te va povățui pe tine și-l va da în mâinile tale pe împăratul Asiriei!”.
Atunci împăratul Ahab, văzându-l pe el că nu grăiește cu îndrăzneală, a zis către dânsul: „Juru-te pe tine de multe ori, ca să-mi spui mie adevărul înaintea Domnului!”. Atunci Sfântul Miheia a zis cu îndrăzneală: „Am văzut pe tot Israelul risipit prin munți, ca oile fără păstor”. Cu aceste cuvinte prorocul a arătat că oastea lui Israel avea să se lipsească în război de păstorul său, adică de împărat, pentru că avea să fie ucis, și toți aveau să fie izgoniți prin munți și pustietăți de ostașii asirienilor, ca oile de lupi. Atunci Ahab, împăratul lui Israel, a zis către Iosafat, împăratul Iudeei: „Oare nu ți-am spus eu ție că acesta nu-mi prorocește mie cele bune, ci numai cele rele?”.
Iar Sfântul Miheia a zis: „Nu așa, că și eu aud cuvântul Domnului! Nu așa! Am văzut pe Domnul Dumnezeul lui Israel șe-zând pe scaunul Său și toată oastea cerească stătea înaintea Lui, de-a dreapta și de-a stânga. Și a zis Domnul: «Cine va înșela pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie și să cadă în Ramot al Galaadului?» Iar cei ce stăteau înaintea lui, unii au zis într-un fel, alții, într-altul. Dar venind un duh viclean, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi înșela pe el!» Atunci Domnul a zis: «Cum îl vei înșela pe el?» Duhul cel viclean a zis: «Voi merge și voi grăi minciuni prin gurile tuturor prorocilor lui». Iar Domnul a zis: «Mergi și fă așa!» Deci, să știi, împărate, că duh mincinos este în gurile tuturor prorocilor tăi, iar Domnul a grăit rele de tine!”.
Aceasta zicând-o prorocul, a venit Sedechia, prorocul mincinos, și a lovit pe Sfântul Miheia peste obraz, zicând: „Care Duh al Domnului ți-a grăit ție acestea?”. Sfântul Miheia a răspuns: „Tu vei vedea împlinirea cuvintelor acestea în ziua aceea când vei fugi din odaie în odaie și din casă în casă, vrând să te ascunzi în casa ta de frica asirienilor!”. Atunci împăratul Ahab, umplându-se de mânie, a poruncit să prindă pe Prorocul Miheia și să-l arunce în temniță, să-l hrănească pe el cu pâine și cu apă de mâhnire, adică să-i dea lui foarte puțină pâine și apă, numai să nu moară de foame și de sete; ca astfel să poată să fie viu până la întoarcerea împăratului, spre a fi muncit de dânsul; pentru că așa zisese împăratul: „Țineți-l pe el, până ce mă voi întoarce cu pace!”. Iar Sfântul Miheia a zis către împărat: „Dacă te vei întoarce cu pace, apoi să știi că Domnul n-a grăit prin mine”. Aceasta zicând-o prorocul, a strigat către popor, zicând: „Aceasta să o auziți tot poporul”. Și au pus pe Sfântul Miheia în temniță în Samaria, cetatea de scaun a împărăției lui Israel. Iar împăratul Ahab, ducându-se la război, a fost ucis, după prorocia Sfântului Miheia, precum se spune despre aceasta în cartea a III-a Impărați, capitolul 22 și în cartea a Ii-a Paralipomena, în capitolul 18, unde se scrie pe larg.
Iar după moartea lui Ahab, a împărățit în Israel, Ohozia, fiul lui. Despre sfârșitul Sfântului Proroc Miheia nu se află nimic în dumnezeiasca Scriptură, decât numai în Prolog se spune cum că ar fi fost ucis de Ioram, fiul lui Ahab; dar Ioram, precum s-a zis mai înainte, era ginere, iar nu fiu al lui Ahab. Insă este de crezut că prorocul lui Dumnezeu s-a sfârșit cu moarte mucenicească, ori de care chinuitor ar fi fost ucis, pentru că și Izabela, femeia lui Ahab, rămânând văduvă după bărbatul său, și Ohozia, fiul ei, primind împărăția după tatăl său, și ginerele lor, Ioram, împăratul Ierusalimului, toți aceștia nu aveau să cruțe pe acela care a prorocit adevărul despre pierzarea lui Ahab.
Iar pomenirea acestui Sfânt Proroc Miheia se pune în cinci zile ale lunii ianuarie, în Mineiul cel mare și în Sinaxarele lunilor sfinților de la Kiev. Insă se mai pomenește despre dânsul și aceasta, că el a fost ucis pentru că mustra fărădelegile, și a fost aruncat într-o prăpastie; iar cei de aproape ai lui l-au scos și l-au îngropat în pământul său, aproape de mormântul unui proroc străin.
După acest dintâi Proroc Miheia, trecând 150 de ani și mai mult, a fost un alt Sfânt Proroc Miheia tot cu același nume, care se cinstește în ziua de acum - 14 august. Acesta a fost din seminția lui Iuda, din satul cel aproape de Elevteropolis, care se numea Marisi; de aceea s-a numit și morastitean. Acesta a prorocit în Ierusalim, pe vremea împăraților iudei Iotam, Ahaz și Iezechia. In acea vreme trăia și Sfântul Proroc Isaia. Sfântul Miheia mustra pe oamenii care părăsiseră pe adevăratul Dumnezeu și care se abătuseră la închinarea de idoli, deprinzându-se la fapte păgânești spurcate. El le zicea cu umilință, din partea lui Dumnezeu: „Poporul Meu, ce v-am făcut vouă? Cu ce v-am întristat pe voi sau cu ce v-am supărat? Răspundeți-Mi Mie! Fiindcă v-am scos pe voi din pământul Egiptului și v-am izbăvit pe voi din casa robiei, oare pentru aceasta M-ați părăsit pe Mine și v-ați ales vouă pe idolii păgânilor ca și zei?”.
Și iarăși mustra răutățile, nedreptățile, jefuirile și asuprelile care erau făcute de boieri, de judecători și de cei mai-mari, asupra oamenilor săraci și scăpătați. El zicea: „Ascultați, stăpânitorii casei lui Iacov, care urâți binele și căutați răul: Oare nu este lucrul vostru ca să înțelegeți și să faceți judecată dreaptă în popor? Iar voi nu numai cu nedreptate chinuiți pe cei săraci și pe popoarele cele scăpătate și nevinovate, dar ați jupuit și pielea de pe dânșii, oasele lor le-ați pisat și trupurile lor le-ați zdrobit, ca și cum ați vrea să-i puneți în căldare spre facerea de bucate. Ascultați acestea, cei mai mari ai casei lui Iacov, care urâți judecata și răzvrătiți toate cele drepte, care zidiți Sionul din sângiuiri și Ierusalimul din nedreptăți”.
Astfel prorocul mustrand pe cei păcătoși și văzând neîndrep-tarea celor mustrați, se tânguia pentru pierderea lor, suspinând și strigând: „O, vai mie, de vreme ce m-am făcut ca acela care adună paie la seceriș și ca o aguridă la culegerea viilor, neavând struguri -nu sunt așa cei ce plac lui Dumnezeu! O, vai mie, suflete! A pierit binecredinciosul de pe pământ și nu mai este cel ce îndreptează pe oameni. Toți întru sângiuri se ceartă, fiecare chinuiește pe aproapele său cu răutate și își pregătesc spre rău mâinile lor. Boierul cere daruri și judecătorul grăiește cuvinte de pace, asta este pofta sufletului său”.
Astfel sfântul proroc, mustrand pe cei răi și tânguindu-se pentru nepocăința lor, le prorocea mânia lui Dumnezeu care venea asupra lor și care avea să pedepsească mai întâi Samaria, cetatea cea cu întâiul scaun al împărăției lui Israel; căci într-aceea se începuse mai întâi păgânătatea idolească și stricarea legii lui Dumnezeu și faptele cele necurate ale păgânilor. Apoi acea pedeapsă avea să ajungă și Ierusalimul, căci Samaria de asirieni, iar Ierusalimul de caldei aveau să fie stricate desăvârșit, după cum a judecat dreapta răzbunare a lui Dumnezeu. Și iarăși se tânguia prorocul, zicând: „O, vai! O, vai, căci răzbunările au sosit!”. Insă între toate aceste lucruri de mâhnire, le-a vestit înainte și lucruri de bucurie, că avea să se nască Domnul nostru Hristos, Păstorul și Mântuitorul sufletelor noastre, în Betleem și a zis: „Iar tu, Betleeme, pământul Iudeei, întru nimic nu vei fi mai mic între stăpânii Iudeei, pentru că din tine va ieși Povățuitorul, Care va paște pe poporul Meu Israel!”. Iar celelalte cuvinte ale acestui sfânt proroc sunt scrise în cartea lui prorocească.
Iar după acea prorocie îndestulată despre cele ce aveau să fie, nu se știe cum Sfântul Miheia și-a sfârșit viața; însă se pare că sfârșitul lui nu a fost mucenicesc, căci se scrie despre dânsul în viața și în cartea Sfântului Proroc Ieremia, că atunci când popii și prorocii mincinoși și mulțimea poporului voiau să ucidă pe Ieremia, unii din bătrâni îl apărau pe el, zicând către sobor: „Aduceți-vă aminte de Prorocul Miheia morastiteanul. Acela în zilele lui Iezechia, împăratul Iudeii, a zis către tot poporul: «Așa zice Domnul Savaot: Sionul se va ara ca o țarină și Ierusalimul va fi ca o cale neumblată și muntele templului va fi ca o luncă de dumbravă». Pentru aceste cuvinte au doară l-au ucis pe el Iezechia împăratul și tot poporul iudeu? Oare nu s-au temut de Domnul?”.
Din aceste cuvinte se arată că Sfântul Miheia nu a fost ucis; ci, după petrecerea vieții sale celei plăcute lui Dumnezeu, el s-a sfârșit în pace și a fost îngropat în satul Marisi, cel de moștenire. Iar cinstitele lui moaște s-au aflat după mulți ani, împreună cu moaștele sfântului Proroc Avacum, pe vremea împărăției marelui Teodosie, prin descoperirea lui Dumnezeu, fiind Zevin episcop al Elevteropoliei, pentru care fie slavă Dumnezeului nostru, acum și pururea și în veci. Amin.
Nota. Să se știe că erau doi proroci cu numele de Miheia: cel dintâi, care a prorocit lui Ahab, împăratul lui Israel, că va fi biruit și ucis de asirieni în război; iar altul, care a trăit mulți ani după cel dintâi, a fost acela care a prorocit despre nașterea lui Iisus Hristos în Betleem și a scris carte de prorocie. Deci, de vreme ce în Minei s-a pus slujba celui de-al doilea, iar în Prolog sinaxarul este scris despre cel dintâi, și cu un sinaxar viața amândurora este amestecată într-una, este de trebuință ca aici să punem viața fiecăruia deosebi, ca să fie arătată tuturor deosebirea între cei doi Miheia.
Canon de rugăciune către Sfântul Proroc Miheia
Troparul Sfântului Proroc Miheia
Glasul al 2-lea
A prorocului Tău Miheia pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o oglindă curată Dumnezeiască şi a celor Dumnezeieşti fiind, stai înaintea Făcătorului, fericite. Pe Acela roagă-L să izbăvească de primejdii pe cei ce te laudă pe tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plin de duhovnicească ştiinţă şi de înţelepciune de la Dumnezeu fiind, Sfinte Prorocule Miheia, te-ai învăţat de la cele viitoare ca un curat la minte, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prorocind cu bună credinţă, ai zis că se va arăta Domnul din cer pe pământ, fericite, scriind arătarea Lui cea către noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-S-a pe pământ în zilele cele de apoi luând Trup şi izbăvind pe cei robiţi de demult, Cel mai înainte de veci, Maica lui Dumnezeu şi S-a făcut cunoscut de noi.
Cântarea a 3-a
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe tine Te laudă duhul meu.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Limba ta a fost trestie Dumnezeiescului Duh, prin care ne-ai arătat nouă plinirea celor ce vor fi.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu pe Cel mai înainte de veci, Care S-a făcut Trup în Betleem, L-ai arătat că este Domnul tuturor şi Mântuitorul şi Povăţuitorul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tăinuitor preaadevărat al celor mai presus de minte ai fost pentru noi, cu proroceşti străluciri fiind luminat, mărite prorocule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Munte Preaarătat te-ai făcut tu, Preacurată, în care suindu-Se S-a arătat Domnul, la Care acum scăpăm.
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu strălucirile Dumnezeieştii însuflări de sus fiind luminat, ai vestit cele viitoare, văzându-le ca şi cum ar fi fost de faţă, vrednicule de minune.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din Sion a ieşit Legea, precum ai prorocit, de Dumnezeu fericite şi a înconjurat marginile, propovăduind cuvântul Domnului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătatu-S-a Domnul tuturor, ca să stăpânească peste casa lui Iacov şi întru Slava Numelui Său ca un Păstor paşte pe poporul Său.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Nepoata lui Adam s-a făcut Maică lui Dumnezeu şi Ziditorului, că pe Acesta Întrupat dintr-însa în chip de negrăit L-a născut.
Cântarea a 5-a
Irmos: Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, izbăveşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine, pe altul nu ştim.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iubit-ai să fii gata a umbla în urma Domnului, în căile Lui, preaînţelepte.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunoscut-ai mântuirea care avea să fie din iudei pentru toate popoarele, minunate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mai înainte văzându-L, ai propovăduit Darul la care aleargă mulţimile neamurilor şi se izbăvesc, de Dumnezeu grăitorule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tu ai fost, Maica lui Dumnezeu, Locul Domnului, din care a ieşit Cel Ce a izbăvit lumea de înşelăciune.
Cântarea a 6-a
Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De Legile lui Dumnezeu lipindu-te, ai mustrat pe toţi cei călcători de lege, păzitorule al Legii, preamărite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dumnezeiescule Miheia şi cinstite organ al Duhului, cu rugăciunile tale păzeşte pe cei credincioşi de primejdii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Casa lui Iuda luminată ai făcut-o, Fecioară, arătând pe Cel Ce a Răsărit din Sfânt Pântecele tău.
Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
Cântarea a 7-a
Irmos: Din Iudeea venind cei trei tineri în Babilon, cu îndrăzneală au călcat în picioare văpaia cuptorului şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De mare trebuinţă şi preaviteaz te-ai arătat Stăpânului tuturor. Căci ai biruit semeţia celor ce stăpâneau, învăţând şi grăind, vrednicule de minune: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Strălucind cu Razele Dumnezeieştii vieţi, proroc preacurat te-ai arătat Dumnezeieştii arătări, cântând, fericite: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cuvântul Cel întocmai Lucrător cu Cel Ce L-a născut şi întocmai Puternic şi împreună Veşnic, S-a zidit ca un Om în pântecele Fecioarei, cu bunăvoinţa Tatălui, Dumnezeul părinţilor noştri Cel Binecuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cuvântul lui Dumnezeu Cel Ce este fără început din veac, S-a arătat mântuind pe cei din Adam, precum a prorocit Miheia. Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învăţându-te prin minte, fără materie ai grăit: voitor al milei eşti, Stăpâne, ca un Milosârd, părându-Ţi rău de nedreptăţile celor ce Te laudă pe tine cu credinţă şi Te preaînalţă în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Ca un fulger luminos te-ai arătat, primind Raza lui Dumnezeu; ca o oglindă curată fiind Prorocule Miheia, ai grăit: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mare mângâiere câştigând, Fecioară, pe Cel Ce s-a născut din tine, ţinând cu cinste apostolească mărturisire, ca pe un Domn Îl lăudăm şi-L preaînălţăm în veci.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Cei trei tineri neplecându-se a cinsti chipul cel din Deiera, căruia, cu organe de cântare împreună glăsuitoare, se închinau popoare fără număr, au lăudat pe Domnul şi L-au preaînălţat întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin rugăciunea ta; şi împreună cu cetele cele fără de trup te mărim pe tine.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înaintea minţii celei nestricăcioase şi preacurate pururea stai, cu razele bunei credinţe strălucind, pentru lume rugându-te.
Stih: Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sosit-a pomenirea ta cea de lumină purtătoare, Prorocule, plină fiind de daruri proroceşti şi izvorând râuri de pocăinţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe Mântuitorul, Care a venit în lume, văzându-L după prorocia ta, te îndulceşti de veselia cea mai presus de minte, fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce eşti mai Înaltă decât toţi şi mai Curată, curăţeşte întinăciunea sufletului meu, Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeul cel Preabun.
Irmos:Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin rugăciunea ta; şi împreună cu cetele cele fără de trup te mărim pe tine.
SEDELNA
Glasul al 5-lea
Podobie: Pe Cuvântul Cel Împreună...
Pe tine locaş curat şi fără prihană aflându-te Darul Duhului, întru tine s-a sălăşluit; şi ca să spui luminat cele viitoare ca cele de acum, ţi-a ridicat sufletul tău, Prorocule propovăduitor al lui Hristos. Pentru aceasta, nu înceta să te rogi pentru noi, cei ce cinstim după vrednicie mărită pomenirea ta.
