Dacă lumea s-ar întoarce de la răutate, de la păcat și necredință, aceste timpuri nu ar veni acum și nu am fi noi cei care le-am trăi. ☦ Părintele Ilarion Argatu

 Vin vremuri grele pentru că s-a împuținat credința. Din cauza sărăciei, oamenii își vor vinde sufletul pentru hrană și îmbrăcăminte. Lumea se va înrăi, va dispărea dragostea și mila dintre oameni.

Se vor contopi preoții cu mirenii și nu va mai fi cine să conducă pe credincioși. Credincioșii vor rătăci pentru că nu vor mai găsi nici păstorul și nici calea. Va conduce banul și interesul de a câștiga averi. Nu va mai avea nimeni milă și grijă de sufletele credincioșilor. Totul se va reduce la o simplă afacere. Nu vor mai pu ne preț pe mântuire, credință, frică de Dumnezeu, datorie, obligație, răspundere și conștiință, ci pe bani.Se vor vinde unii pe alții! Răutatea în lume va fi de nesuportat! Frica de Dumnezeu se va împuțina. Vom trăi timpurile cele de pe urmă. Habar nu aveți ce greutate veți avea! Habar nu avem ce ne așteaptă pe noi și pe copiii noștri. Pe copiii noștri, aceste timpuri îi vor prinde nepregătiți să le înfrunte, pentru că părinții din ziua de astăzi nu-și mai educă copiii în frică de Dumnezeu și rușinea de oameni. Din cauza aceasta vor cădea victime multor răutăți! Mamelor, nu vă mai lăsați copiii în voia lor și să-i ia valul acestui desfrânat veac. Veți plânge veșnic, că nu v-ați mântuit copiii și i-ați făcut fii ai ghenei! Nu vă interesează! Dacă lumea s-ar întoarce de la răutate, de la păcat și necredință, aceste timpuri nu ar veni acum și nu am fi noi cei care le-am trăi. Părintele Ilarion Argatu

Fără dragoste, virtuțile își pierd esența spirituală și se transformă în defecte sau instrumente de mândrie.

 

FĂRĂ DRAGOSTE...

* OBLIGAȚIA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să se enerveze cu ușurință.

* RESPONSABILITATEA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om GROSOLAN.

* DREPTATEA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie CRUD.

* ADEVĂRUL FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să caute „nod în papură”.

* EDUCAȚIA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie FĂȚARNIC.

* INTELIGENȚA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie VICLEAN.

* AMABILITATEA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie PREFĂCUT.

* COMPETENȚA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să devină ÎNDĂRĂTNIC.

* CINSTEA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să ajungă ÎNGÂMFAT.

* PUTEREA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie un CRUD TIRAN.

* BOGĂȚIA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să devină FOARTE LACOM.

* CREDINȚA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie FANATIC.

Sunt trei virtuți care aduc întotdeauna LUMINA LUI HRISTOS ÎN SUFLETUL ȘI ÎN INIMA TA:

   1. Să nu vezi răul la niciun om;

   2. Să faci bine celor ce-ți fac rău;

   3. Să rabzi fără tulburare tot ce ți se întâmplă.

SFÂNTUL IOAN IACOB HOZEVITUL

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul este unul dintre cei mai iubiți sfinți români din secolul XX, recunoscut pentru sensibilitatea sa poetică și profunzimea duhovnicească. Pentru a explora moștenirea sa, îți propun mai jos detalii despre viața sa pustnicească, urmate de un ghid practic pentru viața modernă și o poezie reprezentativă.1. Viața Sfântului Ioan Iacob Hozevitul (Românul)Născut în 1913 în județul Botoșani, Ilie (numele de mirean) a rămas orfan de mic și a fost crescut de bunică. Dorul de Dumnezeu l-a condus mai întâi la Mănăstirea Neamț, iar apoi în Țara Sfântă.Pustnic în Hozeva: A trăit ultimii ani ai vieții în condiții aspre, în Peștera Sfânta Ana din pustiul Hozeva (Iordania).Trecerea la cele veșnice: A murit în anul 1960, la doar 47 de ani.Sfintele Moaște: Corpul său a fost găsit neatins de stricăciune după 20 de ani. Astăzi, moaștele sale se află la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul.2. Aplicarea celor 3 reguli în viața modernă„Să nu vezi răul la niciun om”În trecut: Însemna evitarea judecării aproapelui în comunitățile mici.Astăzi: Înseamnă să nu mai participi la bârfe, să eviți comentariile răutăcioase de pe rețelele sociale și să nu pui etichete negative colegilor de muncă sau vecinilor din primele secunde.„Să faci bine celor ce-ți fac rău”În trecut: Însemna să împarți pâinea cu cel care te-a prigonit.Astăzi: Înseamnă să răspunzi cu calm unui șofer agresiv în trafic, să ajuți un coleg de birou care te-a vorbit de rău sau pur și simplu să te rogi pentru liniștea cuiva care te-a rănit, rupând astfel cercul urii.„Să rabzi fără tulburare tot ce ți se întâmplă”În trecut: Însemna acceptarea bolilor, a foametei și a arșiței din deșert.Astăzi: Înseamnă gestionarea stresului cotidian (anularea unui zbor, pierderea unor bani, o problemă de sănătate) fără a cădea în panică, furie sau depresie, ci păstrând credința că Dumnezeu are un plan.3. Din scrierile Sfântului:

Poezia „Fii mulțumit!”

Sfântul Ioan Iacob a lăsat în urmă numeroase poezii scrise pe bucăți de hârtie în peștera sa. Această poezie reflectă exact îndemnul la răbdare și mulțumire din textul trimis de tine:„Fii mulțumit cu starea ta,De ești sărac, de ești bogat,Căci Dumnezeu așa a vrutȘi starea ta El ți-a schimbat.Nu te mândri de ești la sus,Nici nu cădea de ești la jos,Căci roata lumii se învârteștiȘi totul este trecător.Primește toate cu răbdare,Și cele bune și cele rele,Căci toate vin de la PărinteleCare veghează din stele.”

DESCĂNTECUL DE DEOCHI ÎN FOLCLOR !!!

 Fugi deochi dintre ochi ,din gene, din sprâncene,

Din vârful nasului, din măduva oaselor,
Din creştetul capului,şi du-te unde cocoşul nu cântă,
Unde popa nu toacă, acolo te-aşteaptă cu mesele întinse,
Cu făclii aprinse şi las-o pe (numele persoanei) curată, luminată,
Cum Dumnezeu a lăsat-o, Amin!

Acesta este cel mai cunoscut descântec de deochi de la noi. De altfel, folclorul conţine multe descântece de deochi, acesta fiind considerat în popor o boală indusă prin magie de o simplă uitătură invidioasă. Deochiul este o vrajă care poate fi provocată şi involuntar de către persoane care deţin această “putere”. Persoanele deochiate încep să se simtă rău, să aibe dureri de cap şi senzaţii de somnolenţă, stări de vomă, de febră şi de vlăguire. Pe scurt, o stare generală foarte proastă. Se mai spune că unele deochiuri nu trec de la sine şi, fără rugăciuni şi descântece, pot duce chiar la moarte.

Bătrânii spun că te poţi feri de deochi dacă porţi o rămuşoară de busuioc,  lenjeria îmbrăcată pe dos sau un căţel de usturoi pe care-l porţi la tine.
Pentru că nu toţi ştiu că au puterea de a deochia, este bine ca atunci când te uiţi mai mult la cineva sau lauzi pe cineva să-l scuipi de trei ori şi spui: “să nu-i fie de deochi” sau “scuipă-l să nu-l deochi”.
Trebuie spuse aceste vorbe mai ales când este vorba despre copii, ei fiind cei mai vulnerabili la deochi.
Însă nu doar oamenii pot fi deochiati. Şi animalele se îmbolnăvesc, iar plantele se veştejesc.
Pentru vindecare, atât la oameni cât şi la plante sau animale, trebuiesc spuse rugăciuni şi descântece.
Pe lângă descântece, există şi o serie de ritualuri care diferă de la o regiune la alta. Cel mai răspândit este stinsul cărbunilor când, într-un vas cu apă neîncepută se aruncă mai mulţi cărbuni încinşi (numărul depinde de puterea deochiului) şi se recită incantaţii ca “ieşi deochi din ochi” sau “de deochi, de mirare, de căscare, de strigare”. Peste vasul de apă se face semnul crucii şi apoi i se dă deochiatului să bea trei înghiţituri, este spălat pe ochi, pe nas, pe frunte şi la încheieturi, iar restul de apei se aruncă pe stâlpii uşii şi se spune:
“Câtă apă rămăne pe uşa, atât rău să rămână pe (numele deochiatului)”.
Deşi deochiul este foarte răspândit şi puţine persoane au scăpat de el în viaţă, nu există o  explicaţie ştiinţifică.

Tu ai fost vreodată deochiat?
Luăm un vas cu apă curată şi, în timp ce aruncăm cărbuni pe rând nouă cărbuni în ea, zicem:
Doi ochi răi ti-o strâcat, și nouă sfinţi te-o vindecat;
Doi ochi răi ti-o strâcat , și opt sfinţi te-o vindecat.
Dacă unul sau doi din cărbunii aceia se aşează pe fundul vasului, atunci bolnavul desigur a fost deocheat.
Ca să se vindece bea de nouă ori puţină apă, din acee peste care s-a descântat, apoi se spală la subsuori, cap, rânză, încheieituri, ochi şi pe faţă din apa acee, şi ce apă o rămas ungem ţâţânile uşii.

Luăm cărbuni încinşi şi îi aruncăm câte unul într-un vas, zicem:
Pasăre neagră, pasăre galbenă,
Sari în ceri, sari în pământ,
Sari în piatră seacă, piatra-n patru crapă.
Da nu crapă piatra, ci crapă (cutare).
De-i deochiat , de cocon, de cocoană,
De fecior, de fată, ori de vâj, ori de babă,
Ori de ţigan, ori de ţigancă, ori de jidan, ori de jidancă,
Crepe-i-se tâţele, versă-i-se laptele,
Sară-i ochii ca şi stropii.
Să rămâie curat , și luminat
Ca argintul cel curat, ca vinul strecurat.

Arunci nouă cărbuni în apă şi numeri invers, de la nouă spre unu, zicând:
S-o luat Mărie pă cărare, pă drumul cel mare,
S-o-ntâlnit cu deochetor, cu deochetoare,
Cu moroi, cu moroaie, cu strâgoi, cu strâgoaie.
Fugi, deochi, dintre ochi,
Mărie să rămână curată,
Luminată, ca argintu strecurat.

Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul 5 August

 Au existat și credem că încă mai există exemple de părinți care și-au dorit și au purtat copiii pe cărarea sfințeniei. Elogiul mamelor creștine, sintetizat în spusele retorului și profesorului păgân Libarius – „Ce femei admirabile sunt la crestini!” – a fost confirmat de mame de sfinți și femei creștine. Cele două Macrine, bunica și sora Sfântului Vasile cel Mare, Emilia, mama Sfântului Vasile, Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul, Monica, mama Fericitului Augustin, acestea sunt doar câteva exemple.

Într-o vreme în care toată forța și toată energia părinților se concentrează pe educația copiilor și viitorul lor, prea puțini dintre noi ne mai gândim și la creșterea spirituală a odraslelor noastre. Cu gânduri de bine, îi vedem peste ani „oameni la casa lor”. Este normal să fie așa. Dar, câți dintre noi, părinții de astăzi, ne mai dorim ca măcar unul dintre copiii noștri să fie cinstiți ca sfinți?

Istoria Bisericii ne demonstrează că întrebarea de mai sus nu este o utopie. Au existat și credem că încă mai există exemple de părinți care și-au dorit și au purtat copiii pe cărarea sfințeniei. Elogiul mamelor creștine, sintetizat în spusele retorului și profesorului păgân Libarius – „Ce femei admirabile sunt la crestini!” – a fost confirmat de mame de sfinți și femei creștine. Cele două Macrine, bunica și sora Sfântului Vasile cel Mare, Emilia, mama Sfântului Vasile, Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul, Monica, mama Fericitului Augustin, acestea sunt doar câteva exemple.

Sinaxarul zilei de 5 august prezintă tocmai o astfel de mamă a trei sfinți, cinstiți cu toții în cultul liturgic al Bisericii Ortodoxe. Născută și crescută în Capadocia, în Asia Mică, Nona s-a căsătorit cu Grigorie, magistrat din orașul Nazianz. Așa cum confirmă scrierile de mai târziu ale Sfântului Grigorie de Nazians, soțul ei făcea parte dintr-o sectă ce nu îmbrățișa învățătura cea dreaptă ortodoxă. Prin răbdare și rugăciune, Nona a reușit să-l aducă pe bărbatul ei la credința ortodoxă. O credință care l-a făcut pe avocatul Grigorie să intre în clerul Sfintei Biserici, devenind episcop al orașului – slujire pe care a îndeplinit-o timp de 45 de ani.

În spatele episcopului de la Nazians a stat smerită soția sa, Nona. Creșterea și educația celor trei copii a fost altarul ei – o jertfă pe care a închinat-o Bisericii. Un dar făcut creștinătății întregi de către o femeie simplă, o mamă ce a dat Împărăției lui Dumnezeu, dar și calendarului creștin, trei sfinți: Sfânta Gorgonia, prăznuită la 23 februarie, Sfântul Cezarie, prăznuit la 9 martie și Sfântul Grigorie Teologul, prăznuit la 25 ianuarie singur, iar la 30 ianuarie – dimpreună cu Sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur.

Despre mama sa, Sfântul Grigorie Teologul a vorbit adeseori în scrierile sale: „Într-un trup de femeie, ea avea un suflet mai bărbătesc decât al celor mai bravi bărbați. Nu se ocupa de cele lumești și materialicești, decât în masura în care acestea puteau să fie spre înalțarea sufletului. Dezinteresându-se de farduri și toaletele femeiești, ea nu avea decât o singură grijă: să facă mai strălucitor chipul lui Dumnezeu în sufletul său; și nu socotea niciun fel de noblețe lumească, decât numai aceea că, prin credință lucrătoare, prin fapte, omul cunoaște că vine de la Dumnezeu și la Dumnezeu merge”.

După moartea soțului ei, în anul  374, Sfânta Nona s-a îmbolnăvit, dar a suferit această ultimă încercare spre slava lui Dumnezeu. Și-a dat sufletul ei în mâinile Domnului, în timpul slujirii dumnezeiștii Liturghii, rămânând peste veacuri drept mama care a dat Cerului și Bisericii trei sfinți. Avem, deci, un exemplu de mamă care și-a dorit ca pruncii ei să fie moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu!

Acatistul Sfintei Nona de Nazianz, mama Sfântului Grigorie Teologul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Celei ce și-a închinat viața lui Hristos Dumnezeu, trăind în lume cu inima, mintea și sufletul întoarse spre comorile cele adevărate ale Raiului, Sfintei Nona îi aducem aceste laude. Iar tu, Sfântă Nona, cea binecuvântată în Cer în cetele sfinților, vino și la noi, cei ce te chemăm în rugăciune: Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Icosul 1

Îngerii cei cu aripi de lumină s-au bucurat văzând viețuirea ta cea plină de virtuți și iubitoare de Dumnezeu, Sfântă Nona, căci tu ai trăit cu convingerea că cea mai mare podoabă este evlavia. Te slăvim și te strigăm:
Bucură-te, smerită slujitoare a lui Dumnezeu;
Bucură-te, arătând că sfințirea este și pentru cei căsătoriți;
Bucură-te, făcând din casa ta biserica a lui Hristos;
Bucură-te, iubind Poruncile Lui și urmându-L neîncetat;
Bucură-te, lucrând virtuțile cu ajutorul harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, noblețe adevărată a sufletului;
Bucură-te, frumusețe îndestulată a inimii;
Bucură-te, moștenind Împărăția Domnului Hristos;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 2

Născându-te din părinți binecredincioși, ai crescut fiind lauda și bucuria familiei, Sfânta Nona. Erai smerită și evlavioasă din tinerețe, iar harul lui Dumnezeu nu te-a lăsat să îți întinezi sufletul cu dezmierdările păcătoase, căci doar pe El Îl căutai, strigându-I: Aliluia!

Icosul 2

În timp ce celelalte femei se mândreau cu frumusețea lor naturală sau artificială, tu cunoșteai o singură frumusețe, Sfântă Nona, cea a sufletului care are în el chipul dumnezeiesc. Te-ai luptat să te înfrânezi cât mai mult ca să crești în sfințenie și să urci necontenit spre desăvârșire. Lăudăm Voia lui Dumnezeu care a lucrat în inima ta, și te chemăm:
Bucură-te, ascunzându-le pe cele vădite ca să nu te lauzi;
Bucură-te, dorind să Îi placi doar lui Dumnezeu;
Bucură-te, învățată în ale credinței de părinții tăi;
Bucură-te, înflorind și rodind prin virtuți;
Bucură-te, având conștiința că vii dintr-o familie de mucenici;
Bucură-te, cinstind amintirea strămoșilor tăi prin viață virtuoasă;
Bucură-te, floare sfântă din părinți sfinți;
Bucură-te, bineplăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 3

Sfântă Nona, te-ai căsătorit la vârsta cuvenită cu Grigorie, un tânăr înțelept și smerit, iubitor și drept, plin de cinste, însă acesta nu era creștin, ci era adept al unei secte, fiind rătăcit de credință și nu Îi cânta Dumnezeului Adevărat: Aliluia!

Icosul 3

Eresul soțului tău era un continuu prilej de suferință pentru tine, Sfântă Nona, căci te mâhneai și te necăjeai mult în fiecare zi, însă Dumnezeu a hotărât ca acesta și nu altul să devină soțul tău, El fiind Cel care toate le chivernisește cu iubire nețărmuită, cu înțelepciune și cu iscusință. Te rugăm, primește aceste cântări:
Bucură-te, rugându-te cu lacrimi fierbinți pentru soțul tău;
Bucură-te, cerându-I lui Dumnezeu să îl aducă la dreapta credință;
Bucură-te, jertfind multe ceasuri de rugăciune;
Bucură-te, dorind din tot sufletul mântuirea lui;
Bucură-te, știindu-i inima ca fiind bună și curată;
Bucură-te, iubindu-l pentru sufletului lui drept și mintea neprihănită;
Bucură-te, cea îndelung încercată de Dumnezeu;
Bucură-te, că nu ai renunțat la rugăciuni;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 4

Dumnezeu cel mult milostiv a auzit rugăciunile tale, Sfântă Nona, însă le-a împlinit doar după zece ani.  Ai răbdat și ai așteptat cu nădejde, iar în această încercare te-a întărit și mai mult cuvântul Apostolului Pavel care spunea ca dacă femeia are bărbat necredincios și el binevoiește să locuiască cu ea, să nu-și lase bărbatul, căci el se sfințește prin femeia credincioasă, și I-ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Așa cum picătura de apă scobește piatra, picurând neîncetat, așa și rugăciunea ta a prins putere și cuvintele pe care le spuneai despre Dumnezeu au făcut rădăcini în inima soțului tău, Sfântă Nona, iar Hristos Domnul a strălucit în mintea sa, Harul dumnezeiesc făcând o mare minune. Cu multă bucurie, Grigorie s-a botezat, iar tu erai plină de recunoștință și Îl preamăreai pe Domnul care îți împlinise dorința, iar noi te lăudăm:
Bucură-te, văzându-l pe soțul tău strălucind de harul lui Dumnezeu la botez;
Bucură-te, că atunci o lumină cerească l-a înconjurat;
Bucură-te, primind să fie dezmoștenit de mama sa pentru credința în Hristos;
Bucură-te, devenind apoi preot al lui Dumnezeu;
Bucură-te, fiind ridicat în trei ani la rangul de Episcop de Nazianz;
Bucură-te, păstorindu-și turma vreme de 45 de ani;
Bucură-te, căci primea îndrumarea ta, Sfântă Nona;
Bucură-te, cea vrednică de admirație;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 5

Fericirea îți era însă umbrită, Sfântă Nona, căci deși erai căsătorită de mulți ani, Dumnezeu nu binecuvântase casa voastră cu nașterea de copii. Lipsa acestora te-a îndurerat mult timp, dar ca soție creștină nu ai deznădăjduit, nesocotind stârpiciunea „ocară între oameni”, ci doar ca o încercare la care trebuia să i te supui, chemându-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Ai alergat la Dumnezeu cu credință, Sfânta Nona, rugându-L să îți dăruiască copii, să îți vadă durerea și să îți asculte rugăciunea fierbinte, așa cum și în vechime au făcut Avraam cu Sara, Isaac și Rebeca, Iacob și Rahela, Elcana și Ana, Zaharia și Elisabeta. Ai crezut în cuvântul Domnului: „Toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi”, iar noi te lăudăm:
Bucură-te, având inima întărită de Domnul puterilor;
Bucură-te, cerând de la El dezlegarea stârpiciunii pântecelui;
Bucură-te, știind că nașterea de prunci are început de Sus;
Bucură-te, răbdând cu nădejde;
Bucură-te, predându-te cu totul Voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, rugându-te cu toată puterea inimii;
Bucură-te, crezând în Iubirea de oameni a lui Hristos;
Bucură-te, tânjind să îți ții copiii în brațe;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 6

Ai fost întărită în așteptarea ta de scrierile Vechiului Testament, Sfânta Nona, căci mulți bărbați care au devenit bineplăcuți lui Dumnezeu și slujitori ai Voii Lui s-au născut din mame îndelung sterpe, după multe lacrimi și rugăciuni fierbinți, și apoi au fost oferiți de mamele lor ca tămâie binemirositoare lui Dumnezeu. Ai prins curaj prin aceste exemple și nu ai încetat să Îi cânți slavă Domnului: Aliluia!

Icosul 6

Dar Dumnezeu a ascultat și de această dată rugăciunile tale, Sfânta Nona, împlinindu-se pentru tine cuvântul psalmistului: „Cei ce semănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera”. Ai fost binecuvântată cu nașterea de prunci, iar noi te chemăm așa:
Bucură-te, căci orice ai cerut de la Domnul tău, ai primit;
Bucură-te, având convingerea că glasul rugăciunii tale este auzit;
Bucură-te, născând un băiat ca primul copil;
Bucură-te, afierosindu-l lui Dumnezeu încă din pântece;
Bucură-te, zămislind apoi o fată și încă un băiat;
Bucură-te, că ai născut toți copii trimiși de Dumnezeu;
Bucură-te, binecuvântată cu daruri de la Domnul Hristos;
Bucură-te, numită „Sara cea înțeleaptă” de fiul tău Grigore;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 7

Te-ai bucurat de copii tăi ca de niște îngeri pământești trimiși și dăruiți de Dumnezeu, Sfântă Nona. I-ai învățat calea spre El prin toate mijloacele, prin rugăciune și prin viața Sfintelor Taine, mersul la biserică și sfătuindu-i mereu să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Ai început lucrarea de educație creștină a copiilor de la vârsta prunciei, Sfântă Nona, povestindu-le din viața sfinților Vechiului și Noului Testament, mai ales din viața Domnului Iisus Hristos, pe care Îl numeai „Împăratul copiilor”. Te rugăm, primește aceste laude:
Bucură-te, învățându-i de mici pe copii să citească Sfânta Scriptură;
Bucură-te, păstrând mintea lor curată și neprihănită;
Bucură-te, cultivând virtuțile în sufletele lor;
Bucură-te, renăscându-i duhovnicește din învățăturile tale;
Bucură-te, conducându-i spre desăvârșire;
Bucură-te, aducându-le mereu bucurii;
Bucură-te, fiind tu însăți model în toate și pentru toți;
Bucură-te, pildă prin viața ta virtuoasă;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 8

Dar nu doar învățătura celor sfinte a fost hrana pentru copii, Sfântă Nona, ci și iubirea ta neprețuită pentru ei. Ai desăvârșit această taină a iubirii trăind cu o dragoste sinceră, fierbinte, adâncă și dezinteresată. Aveai cuvânt nevinovat și dulce, fie că era sfat, rugăciune, rugă, mustrare, cuvânt de recunoștință, ajungând la inimile copiilor care bucuroși îi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Ai fost credincioasă și tăcută, Sfântă Nona, o slujitoare neobosită a casei, o făclie nestinsă și neadormită privind îndatoririle tale. Sufletul tău era ca o grădină duhovnicească plină de virtuți peste care domnea iubirea. Te cinstim și te chemăm:
Bucură-te, iubindu-L întâi de toate pe Dumnezeu;
Bucură-te, căci prin această iubire i-ai adus și pe copii la credință;
Bucură-te, ducând lupte pentru ca ei să crească drepți;
Bucură-te, mamă rugătoare și iubitoare;
Bucură-te, înțeleaptă și chibzuită;
Bucură-te, știind când să mângâi și când să mustri;
Bucură-te, făcând totul pentru mântuirea copiilor;
Bucură-te, arzând ca o făclie pentru ei;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 9

Ai căutat mereu prilejuri să faci fapte bune, Sfântă Nona, căci nu erai doar stăpâna evlavioasă a casei, purtând în inimă iubirea lui Hristos, ci ai găsit în interiorul tău moduri de a lucra faptele iubirii pe care le socoteai nedespărțite de îndatorirea familială. Împreună cu soțul tău ați făcut multă milostenie celor săraci, care Îi mulțumeau Domnului: Aliluia!

Icosul 9

Râvna și zelul tău pentru dăruirea iubirii creștine erau foarte mari, Sfântă binecuvântată. De aceea, ți-ai jertfit vremea și odihna supunându-te la multe osteneli și alergând unde era nevoie. Ai făcut milostenie fiind convinsă că aceasta era ofrandă adusă lui Dumnezeu, iar noi te lăudăm:
Bucură-te, alergând spre cei îndurerați;
Bucură-te, ajutând femeile chinuite;
Bucură-te, îndreptându-ți sufletul spre copii și văduve;
Bucură-te, vizitându-i pe cei îndoliați;
Bucură-te, fiind mângâiere și întărire;
Bucură-te, dorind prin asta să moștenești Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, îndemnându-i și pe copii de mici la fapte bune;
Bucură-te, că aceștia ți-au urmat pilda;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 10

Ți-ai dăruit întreaga inimă Cerului, Sfântă Nona, iar rugăciunea ta sfântă și înflăcărată era una singură: mântuirea celor din casă. Doreai ca toți să se mântuiască, însă nu doar te-ai gândit la Împărăția Cerurilor, ci ți-ai dorit-o din toate puterile. Ardeai de dorul sfânt pentru frumusețile veșnice și pentru bunătățile Ierusalimului de sus, neîncetat cântându-ți dorul de Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Le-ai deschis dorința dumnezeiască pentru ceruri și copiilor, în inima cărora s-a aprins dorul pentru veșnicie și l-ai ajutat și pe soțul tău în luptele lui duhovnicești, fiind toți o familie care avea nostalgia cerului. Ne bucurăm și te lăudăm:
Bucură-te, cugetând mereu la Rai;
Bucură-te, luptând să dobândești Împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, mergând pe drumul harului;
Bucură-te, înaintând pe culmi de osteneală;
Bucură-te, nădăjduind toți din familie la mântuire;
Bucură-te, stând în priveghere de toată noaptea;
Bucură-te, postind cu asprime;
Bucură-te, dorind să primești bucuria cea neveștejită a slavei;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 11

Dumnezeu te-a iubit mult, Sfântă Nona, și a rânduit să trăiești o mare bucurie la hirotonia întru preot a fiului tău cel mare Grigorie, pe care l-ai afierosit Domnului de când era în pântecele tău. Un dor adânc, sfânt, de mulți ani s-a împlinit, văzându-l pe fiul tău slujitorul Celui Preaînalt în amvonul Sfântului Altar, și cu multă recunoștință L-ai strigat pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

L-ai preamărit cu lacrimi pe Domnul care îți dăduse după inima ta, Sfântă Nona, iar Grigore a primit și el cununa binecuvântărilor dumnezeiești, slujind alături de bătrânul său tată Episcop, iar mai apoi a fost hirotonit întru Arhiereu de însuși tatăl său împreună cu Sfântul Vasile cel Mare. Te rugăm să primești aceste cuvinte umile, Sfântă Nona:
Bucură-te, fiind numită „mamă duhovnicească”;
Bucură-te, lăsându-ți copii în mâinile lui Dumnezeu;
Bucură-te, așezându-i lângă Domnul Hristos;
Bucură-te, căci Grigorie a devenit Sfântul Grigorie Teologul;
Bucură-te, căci Biserica o prăznuiește ca Sfântă și pe Gorgonia, fiica ta;
Bucură-te, aducând încă un Sfânt la Dumnezeu: pe Cezar, fiul cel mic;
Bucură-te, mamă de sfinți și felinar călăuzitor pentru noi;
Bucură-te, mamă de slujitori cucernici ai lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 12

Credința ta nu s-a împuținat când Domnul i-a luat la el pe Cezar și pe Gorgonia și apoi pe soțul tău, Sfântă Nona, crescându-i pe cei șase copii ai fiicei tale ca și când erau ai tăi. Însă îndeletnicirea cea mai sfântă la bătrânețile tale era slujirea lui Dumnezeu, rugându-te continuu și chemându-L: Aliluia!

Icosul 12

Ți-ai afierosit ultimele zile slujind în biserică, așa cum dorea sufletul tău iubitor de Dumnezeu, dorindu-ți să mori în biserică pentru ca sfântul înger să îți mute sufletul de acolo în Ierusalimul cel de sus, aproape de Tronul lui Dumnezeu, ca să îl preamărești pe Domnul neîncetat. Iar noi te lăudăm:
Bucură-te, că Dumnezeu ca întotdeauna a auzit rugăciunile tale;
Bucură-te, că ți-a dat din nou după inima ta;
Bucură-te, plecând la Domnul îngenuncheată în biserică;
Bucură-te, că era aproape de Sfânta Masă;
Bucură-te, privind cu frică Jertfelnicul lui Dumnezeu;
Bucură-te, ridicându-te cu sufletul la ceruri;
Bucură-te, chemată să te desfeți de bucuriile veșnice;
Bucură-te, că ai fost dusă de înger în palatul scăldat de lumină al Raiului;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 13

O, Sfântă Nona, cea mult iubită de Dumnezeu! Caută spre noi din înălțimea Cerurilor și ne dăruiește binecuvântările și rugăciunile tale pe care le înalță la Tronul Sfintei Treimi, ca la sfârșitul vieții să fim primiți în lumina Raiului unde tu viețuiești, strigându-L pe Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se spune de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Îngerii cei cu aripi de lumină s-au bucurat văzând viețuirea ta cea plină de virtuți și iubitoare de Dumnezeu, Sfântă Nona, căci tu ai trăit cu convingerea că cea mai mare podoabă este evlavia. Te slăvim și te strigăm:
Bucură-te, smerită slujitoare a lui Dumnezeu;
Bucură-te, arătând că sfințirea este și pentru cei căsătoriți;
Bucură-te, făcând din casa ta biserica a lui Hristos;
Bucură-te, iubind Poruncile Lui și urmându-L neîncetat;
Bucură-te, lucrând virtuțile cu ajutorul harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, noblețe adevărată a sufletului;
Bucură-te, frumusețe îndestulată a inimii;
Bucură-te, moștenind Împărăția Domnului Hristos;
Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Condacul 1

Celei ce și-a închinat viața lui Hristos Dumnezeu, trăind în lume cu inima, mintea și sufletul întoarse spre comorile cele adevărate ale Raiului, Sfintei Nona îi aducem aceste laude. Iar tu, Sfântă Nona, cea binecuvântată în Cer în cetele sfinților, vino și la noi cei ce te chemăm în rugăciune: Bucură-te, Sfântă Nona, cununa familiei creștine!

Rugăciune

Sfântă Nona, mamă virtuoasă și sfântă! Ai primit cununa cea neveștejită a slavei cerești, dar și lauda credincioșilor, cinstirea și recunoștința lor, căci din familia ta Dumnezeu v-a înscris în rândurile sfinților pe tine, pe soțul tău și pe cei trei copii! Îți aducem cântări, laude și slavă pentru luptele tale minunate, pentru rugăciunile tale fierbinți, pentru viața și pilda ta cea sfântă pe care le-ai împlinit mai întâi prin harul lui Dumnezeu, arătând familia ca fiind locaș de sfințire.

Cercetează-ne și pe noi și pe familiile noastre, Sfântă Nona, și adu pacea și evlavia de care aveam atâta lipsă! Apără tinerii căsătoriți de ispitele și mrejele lumii, ale diavolului și ale patimilor! Tot mai greu este să ducem viața de căsătorie, când a pierit respectul pentru taina cununiei, și sunt tot mai multe ispite să desfacă ceea ce Dumnezeu a unit. Ocrotește familiile tinere de dezbinarea de dinăuntru și cea din afară, dă-le înțelepciune și putere tinerilor să îți ducă crucea căsniciei, trimite-le binecuvântarea nașterii de prunci pe care să îi crească în credință și rugăciune.

Potolește pornirile nefirești ale trupului și ale sufletului care strică curăția familiei. Ajută soții credincioși să îi aducă la Dumnezeu pe soții lor necredincioși. Dă răbdare femeilor neroditoare și nu le lăsa să cadă în deznădejde, să se roage necontenit pentru rodul pântecelui și să primească cu bucurie și împăcare Voia lui Dumnezeu.

Roagă-te pentru noi, Sfântă Nona, să avem fapte bune și să trăim iubirea lui Hristos, ca să fim scriși și noi în marea Carte a vieții, ca Marele Judecător Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul iubirii, să ne răsplătească cu bucuria mântuirii și să ne primească în patria luminii veșnice, unde drepții strălucesc ca soarele și Îi înalță Sfintei Treimi cântarea Serafimilor, în vecii vecilor. Amin.

Înainte-prăznuirea Schimbării la Față a Domnului 5 August

 

   Canon de rugăciune la Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului

Tropar la Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului

Glasul al 4-lea

Schimbarea la Faţă a lui Hristos mai înainte să o întâmpinăm, luminat prăznuind cele mai înainte de prăznuire, credincioşilor şi să strigăm: sosit-a ziua dumnezeieştii veselii; Stăpânul se suie în Muntele Taborului, Frumuseţea Dumnezeirii Sale să o strălucească.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împăratesei Maice; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Străluceşte de jos lumina, cerule, mai mult decât soarele şi tu, pământule, ascultă graiurile lui Dumnezeu Celui Viu, căci Tatăl va mărturisi pe Fiu, pe Cel Ce Se schimbă la Faţă în Muntele Taborului.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Om văzut, dar Dumnezeu ascuns, Hristos în Tabor Se suie, Raza Dumnezeirii Celei mai presus decât soarele descoperind prin strălucirile slavei.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cu bună socoteală acum înainte merge Hristos să Se arate lui Moise şi slava Sa Cea negrăită să-i arate faţă către faţă în Muntele Taborului, cu vorbă fără mijlocitor. De aceea, bucurându-ne, astăzi să prăznuim.

 

TRICÂNTAREA

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Cânta-voi ţie, Doamne Dumnezeul meu, că din sfânt pântecele Fecioarei în Om în chip de negrăit îmbrăcându-Te, l-ai înnoit ca un milostiv.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Această zi mai înainte de prăznuire a Schimbării la Faţă a lui Hristos, Mântuitorul nostru, săvârşind-o credincioşii, să o lăudăm cu cântări.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ajungând la intrarea sfintei Schimbări la Faţă a lui Hristos şi noi să strălucim cu dumnezeieşti schimbări, pe aceasta prăznuind-o.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Munte preaînalt având noi inima curăţită de patimi, să vedem Schimbarea la Faţă a lui Hristos, Care luminează mintea noastră.

Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Toţi să ne închinăm Sfinte Treimi în despărţirea Feţelor şi Unimii Firii Celei Dumnezeieşti: Tatălui, Celui fără început şi Fiului şi Duhului Sfânt.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Fecioara cea fără prihană, din care a ieşit cu Trup fără schimbare Hristos Dumnezeul nostru, să o lăudăm toţi credincioşii ca pe Maica lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cel Ce stăpâneşti toată făptura, Te-ai arătat luând chip de rob, în care ai arătat ucenicilor Strălucirea Dumnezeirii Cea Neapropiată, atât cât au putut să vadă.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

În munte merge să lumineze şi să întunece cu lumina Sa pe Luceafărul cel ce străluceşte sus Soarele Slavei, Hristos; cu ale Cărui Raze, luminaţi fiind, mai înainte să prăznuim astăzi.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ca să se împlinească graiurile vieţii veşnice, înainte a stat Hristos, arătând prietenilor lucrurile, pe care bine a voit a le face cunoscute în Sine Însuşi, adică slava părintească cea strălucitoare.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel Ce şade întru mărire pe Scaunul Dumnezeirii, pe Norul cel Uşor, a venit Iisus, Cel cu totul Dumnezeiesc, din Preacurata Fecioară şi a mântuit pe cei ce grăiesc: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ceata cerească împreună cu cei pământeşti se bucură şi înainte prăznuieşte Strălucirea Dătătorului de viaţă, pe care fără tulburare a arătat-o, schimbându-şi chipul de om în Tabor, precum a binevoit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Prin venirea cea Dumnezeiască şi omenească cu oamenii ai vieţuit; şi cu mulţimea minunilor, lumea în taină ai luminat-o şi cu slava cea strălucitoare a Dumnezeirii ai strălucit în Tabor cu Lumină Neapropiată.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Isus, fiul lui Navi, a oprit soarele oarecând, mai înainte închipuind ziua Dumnezeieştii Patimi: iar Tu Însuţi, Mântuitorule, mai înainte de Cinstită Crucea Ta, ai întunecat razele soarelui cu Raza Dumnezeieştii Tale Feţe.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Domnului cu credinţă să-I urmăm, bucurându-ne; că, iată, Se suie în munte, pe ucenicii aleşi împreună cu Sine ducându-i. Şi înaintea acelora cu frumuseţe neapropiată strălucind, mai mult decât soarele şi-a arătat Slava Sa.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Să se lumineze astăzi cerul mai luminos, că iată, Se suie în munte Hristos, de unde va să strălucească cu Lumina Nemăsurată a Slavei Dumnezeirii, razele soarelui întunecându-le, ca un Dătător de lumină.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Arătat-a Hristos ucenicilor taină în Tabor, strălucind cu faţa mai mult decât razele soarelui şi la îmbrăcămintea hainelor Sale fiind luminat şi alb ca zăpada, Cel Ce Se îmbracă, precum zice psalmistul, cu lumina ca şi cu o haină.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cămara slavei, bucuria ce va să fie, gătind Hristos ucenicilor, Se suie în munte, de la viaţa cea râvnitoare de la cele de jos, la viaţa cea mai înaltă ridicându-i pe ei.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Spăimântând minţile ucenicilor, Hristos a strălucit cerească rază pe pământ, aşezând înainte ca pe nişte slugi pe cei mai mari ai Legii şi ai proorocilor, prin care este mărturisit a fi Dumnezeul celor morţi şi al celor vii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Merge Hristos acum să Se arate Făclie în loc întunecat, cu Razele Dumnezeieştii Străluciri. Către Strălucirea Aceea să mergem şi noi, întru Raza Feţei Lui bucurându-ne.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Întru Dumnezeiască Schimbarea la Faţă, astăzi toată firea omenească străluceşte dumnezeieşte, cu veselie grăind: să se schimbe la Faţă Hristos, mântuind pe toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Lui Hristos, Cel Ce a suit la înălţime sufletească pe ucenicii Săi aleşi, urmând, să vedem vedere minunată şi împreună cu ei spăimântându-ne, să grăim: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Firea omenească cea întinată curăţind-o cu apă şi cu foc, în trupul Tău ai arătat strălucirea acesteia, Mântuitorule, cu faţa Ta strălucind mai mult decât soarele, chipul Slavei ce va să fie arătându-l.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Să ne suim în Sfântul Munte împreună cu Hristos, Cel Ce a suit pe fiii lui Zevedei şi pe Petru, pe care i-a ales mărturii ale Slavei Sale, care grăiesc: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cine nu se va mira, Cuvinte a tot Împărate, de mare podoabă a Slavei Tale, pe care, schimbându-Te la Faţă, ai arătat-o ucenicilor Tăi, cu Dumnezeieşti Străluciri luminându-i pe dânşii. Cu aceia împreună luminează-ne cu Lumina Ta şi pe noi, cei ce mai înainte prăznuim cu credinţă şi pe Tine Te lăudăm.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Înălţimea cereştii petreceri şi dumnezeiasca strălucire a Slavei Tale Celei Veşnice, dăruieşte robilor Tăi, celor ce Înainteprăznuiesc acum luminată prăznuirea Schimbării Tale la Faţă, în care, lumină strălucind, luminezi pe cei ce Te laudă pe Tine, Hristoase, Dătătorule de viaţă.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Dătător de lumină şi Lumină Neapropiată şi pururea Veşnică fiind, Cel Ce eşti fără început şi Care Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, lumină în lume ai strălucit cu trupul umblând şi lumină în munte ai luminat, arătând Chipul Slavei Părinteşti.

 

TRICÂNTAREA

Irmos: Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit, tinerii cei robiţi în cuptor ziceau cu mare glas: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ziua aceasta de acum, a luminatei Schimbări la Faţă a Domnului, lumii strălucind, porunceşte să zică: toate lucrurile, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Veniţi, credincioşilor, să mergem cu gândul la Muntele Taborului, să vedem Schimbarea la Faţă cea Prealuminată a lui Hristos, că luminează pe toţi cei ce-L slăvesc pe El în veci.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Astăzi să facem întâmpinarea Schimbării la Faţă a lui Hristos cu inimă curată şi să grăim Lui: toate lucrurile, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

O Dumnezeire în Trei Feţe să slăvim: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul cel Preasfânt împreună; toate lucrurile, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, minune înfricoşătoare! Cum eşti Maică şi rămâi Fecioară, Dumnezeiască Fiică, născând pe Dumnezeu, Stăpânul cerului şi al pământului; pe Care toate lucrurile îl laudă şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Să se bucure cerul, mai înainte simţind pe Soarele Cel Neapus, Răsărind acum din pământ în Muntele Taborului, vrând să acopere cu dumnezeiască slavă razele soarelui. Şi pământul să dănţuiască luminat, cu cerească rază şi cu lumină strălucind şi lumină făcându-se.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Lăudând David a Ta Schimbare la Faţă, mai înainte a răspuns, zicând: cine se va asemăna Ţie, Domnului, între fiii lui Dumnezeu? Că Tu, Preaslăvit fiind în sfaturile Sfinţilor, Mare Te-ai arătat celor dimprejurul Tău, Înfricoşător în Slava Dumnezeiescului Chip.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

O, Cuvinte al lui Dumnezeu, Înţelepciunea şi Puterea şi Chipul Tatălui! O, Dumnezeule Cel Cunoscut de credincioşi şi Omule cel văzut de toţi! Învredniceşte-ne să săvârşim luminată prăznuirea Schimbării Tale la Faţă şi să strălucim prin lumina faptelor bune.

 

TRICÂNTAREA

Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Săvârşind cu laude această zi înainte mergătoare a Preaslăvitei şi Preastrălucitei Schimbării Tale la Faţă, Doamne, pe Tine Te slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cu bună schimbare schimbându-ne prin Schimbarea la Faţă a lui Hristos, să ne aflăm şi noi luminaţi la fapte bune, pe aceasta slăvind-o.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Uşile cele dinainte ale slăvitei Schimbări la Faţă a Domnului văzându-le, să ne luminăm gândurile noastre, duhovniceşte pe aceasta slăvind-o.

Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Pe Tine, Fiinţa Cea Atotputernică, în Treime şi în Unime, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, cu cântări Te slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, pururea Fecioară, cea mai presus decât Cetele cele de sus şi decât toată făptura, Ceea ce Singură eşti Curată, cu cântări te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Aratatu-Te-ai astăzi...

Soarele Slavei S-a arătat şi S-a apropiat de cei din întuneric, arătând în Muntele Taborului Razele Dumnezeirii; a Cărui venire purtătoare de lumină să o cinstim.