Conform mitologiei și poveștilor populare culese din bătrâni, personalitatea acestei luni este definită de câteva legende și credințe specifice:
Legenda lui Răpciune și a vinului
Răpciune este descris în legende ca fiind un bărbat harnic, dar aspru, responsabil cu coptul roadelor și cu strângerea recoltei. El poartă mereu cu el un chimir plin cu brumă și un coș cu struguri. Povestea spune că Răpciune pedepsește lenea: cei care nu își strâng roadele din vii și livezi până la venirea echinocțiului de toamnă sunt „arătați cu degetul” de frigul care distruge recoltele. Vinul obținut în această lună este văzut ca o licoare magică, numită „sângele vieții”, care are rolul de a încălzi sufletele oamenilor în pragul iernii.
Legenda frunzei ruginii și a Vântului de ToamnăO altă legendă foarte cunoscută care debutează în septembrie explică de ce se îngălbenesc frunzele. Se spune că Toamna, o zână îmbrăcată în haine aurii, trimite primul ei mesager, pe Răpciune, să picteze codrii. Într-o zi, un vânt puternic și rece a vrut să distrugă copacii, însă frunzele, pentru a se proteja și a ascunde soarele rămas în ele, s-au lăsat atinse de degetele de foc ale toamnei, devenind aurii și ruginii, preferând să cadă la pământ ca un covor cald care să protejeze rădăcinile pe timpul ierni
Romanii au rebotezat lunile anului. Împăratul roman Caligula a redenumit a şaptea lună – september – de la cuvântul ”septem”, care înseamnă şapte, deoarece a reprezentat luna a şaptea în calendar roman. Apoi, odată cu introducerea calendarului Gregorian a devenit a noua lună a anului şi are 30 de zile. Ziua este egală cu noaptea, având aproximativ 12 ore fiecare. Septembrie începe în aceeaşi zi a săptămânii ca şi luna decembrie, în fiecare an.
Soarele, la începutul lunii, răsare la ora 6 h 38 m şi apune la ora 19 h 52 m, iar la sfârşitul lunii răsare la ora 7 h 12 m şi apune la ora 18 h 59 m.
Echinocţiul de toamnă se produce la 23 septembrie la ora 04 şi 04 minute, moment care marchează începutul toamnei în emisfera nordică, iar ziua (partea zilei luminată de Soare) va fi egală cu noaptea. În emisfera sudică are loc echinocţiului de primăvară, marcând sosirea primăverii.
Tot pe 23 septembrie, din punct de vedere astrologic, se face şi trecerea în semnul zodiacal Balanţă.
Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind singurul său satelit natural permanent. Luna efectuează o rotaţie completă în jurul Pământului în raport cu stelele fixe pe o orbită aproape circulară, într-un timp echivalat cu 27,3 zile. Aceasta perioadă se numeşte perioada siderală.
Întrucât Pământul se deplasează şi el în acelaşi timp pe orbita sa în jurul Soarelui, durează puţin mai mult până când Luna ajunge în aceeaşi fază în raport cu Pământul, adică aproximativ 29 de zile şi jumătate, această perioadă numindu-se perioada sinodică sau lunaţie. Din cauza unghiului sub care vedem regiunea selenară iluminată de Soare, vedem cum Luna prezintă diferite faze (faze însemnând procente diferite de iluminare a discului Lunii). Se disting patru faze: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.
Fazele Lunii pentru luna septembrie 2022: la 3 septembrie – Luna la Primul Pătrar la 21 h 08 m; la 10 septembrie – Lună Plină (din această zi Luna începe să descrească) la 12 h 59 m; la 18 septembrie – Luna la Ultimul Pătrar la 00 h 52 m; la 26 septembrie – Luna Nouă (din această zi Luna începe să crească) la 00 h 55 m,
Echinocţiul de toamnă
În 2022, acest fenomen astronomic are loc la 23 septembrie: 04 h 04 m (timp legal românesc). Reprezintă momentul în care Soarele în mişcarea sa aparentă anuală trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă.
Echinocţiul de toamnă are loc când Soarele traversează Ecuatorul din emisfera nordică în cea sudică. În emisfera nordică, echinocţiul de toamnă are loc în momentul în care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. În această zi, în emisfera australă începe primăvara.
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.
După producerea acestui fenomen astronomic, orele iluminate de Soare vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă, de la 21 decembrie.
Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.
În tradiţia noastră populară, luna septembrie se numeşte Răpciune.
La 1 septembrie, începe anul nou bisericesc. Potrivit tradiţiei populare, după cum va fi timpul în această zi aşa va fi anul viitor: dacă plouă dimineaţa, va fi primăvara ploioasă; soare la amiază înseamnă an bun, dacă plouă, va fi an ploios, dacă e soare, va fi an secetos; vremea posomorâtă înseamnă toamnă rea, tunetele anunţă toamnă lungă. Se crede că stadiul viermelui din gogoaşa de stejar prezice dacă anul va fi sec sau mănos.
Între sărbătorile calendarului creştin ortodox, cele mai importante pentru această lună din an sunt: Naşterea Maicii Domnului la 8 septembrie şi Înălţarea Sfintei Cruci la 14 septembrie.
La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei, vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor (se duc rândunelele). O vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.
În ziua de 14 septembrie, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, cunoscută şi ca Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Şarpelui, Moşii, se ţine post şi nu se mănâncă alimente cu cruce (usturoi, nucă, peşte, prună) sau cap (varză), potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul ”Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român” (2000). Se fac pomeni: ulcele noi cu apă sau miere, lumânare şi colac, la casele cu copii sau la cei săraci. E ultima zi pentru culegerea plantelor de leac.
Numele septembrie vine de la cuvântul latin septem (șapte), deoarece în calendarul roman vechi era a șaptea lună. În tradiția populară românească, luna se numește Răpciune sau Vinițel, fiind considerată legenda vie a rooadelor, a culesului viei și a răcirii treptate a vremii Semnificații și Tradiții
Septembrie, a noua lună a anului în calendarul iulian (stil vechi) şi în cel gregorian (stil nou), reprezintă pragul de trecere către jumătatea friguroasă a anului și perioada de maximă abundență a roadelor toamnei.
Denumirea populară a lunii septembrie, Răpciune, face referire la răcirea a timpului, așa cum ne spune zicala:
În luna Răpciuni/Cad copiii pe tăciuni!
și la perioada culesului viței de vie și prepararării vinului: Vinițel sau Vinimeri.
Sărbătorile populare ale lunii septembrie punctează schimbările climaterice specificii tranziției de la toamnă la iarnă, ce se accentuează după echinocţiul de toamnă: Simion Stâlpnicul, Începutul Verii lui Mioi, precum şi muncile legate de recoltarea roadelor de pe câmp, din vii, grădini, livezi şi semănaturilor de toamnă: Ciuda lui Arhanghel, Ziua Crucii, Cârstovul Viilor, Ziua Şarpelui, dar și activitățile specifice păstoritului: Sântămăria Mică, Teclele, Berbecari.
În calendarul popular românesc sărbătorile de mare importanţă creştină se plasează în preajma momentelor hotărâtoare ale traiectului astrului zilei, Ziua Crucii, una dintre cele mai mari sărbători ale lunii septembrie, fiind plasată cu o săptămână înainte de echinocţiul de toamnă.
În ziua de 1 septembrie debutează și prima lună a calendarului biblic.
Surse
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001.
- Anul Bisericesc: La 1 septembrie începe noul an bisericesc.
- Echinocțiul: În jurul datelor de 22-23 septembrie, ziua devine egală cu noaptea, marcând oficial sosirea toamne.
- Semne populare:
- Dacă plouă puțin și e cald, toamna va fi lungă.
- Dacă rândunelele pleacă devreme, iarna vine repede
.jpg)
.jpg)
1. PETRU – Credința. Stânca. Să rămâi ferm în ceea ce nu se vede, chiar dacă ochii tăi îți spun contrariul. Este și facultatea ascultării: alegi ce lași să intre în conștiința ta și ce nu.
2. ANDREI – Curajul. Cel care nu te lasă să renunți la idealul tău, indiferent de ce se întâmplă.
3. IACOV CEL MARE – Voința. Ambiția ta spirituală, concentrată și lipsită de distrageri.
4. IOAN – Iubirea. Discipolul iubit. Să privești cu iubire și să înțelegi că TOTUL este conștiință.
5. FILIP – Perseverența. Cel care nu se oprește până când dorința ta devine realitate.
6. BARTOLOMEU – Imaginația. Scânteia ta creatoare! Ceea ce te face diferit de mulțime.
7. TOMA – Înțelegerea. Nu este îndoiala, ci cel care verifică și experimentează Legea prin el însuși.
8. MATEI – Acceptarea. Recunoaște că dorința ta este deja un dar oferit de Dumnezeu.
9. IACOV, fiul lui ALFEU – Discernământul. Mintea limpede care vede ceea ce este invizibil pentru ceilalți.
10. TADEU – Devotamentul. Să fii recunoscător ÎNAINTE de a vedea. Lauda adusă dorinței deja împlinite.
11. SIMON ZELotul – Zelul. Gardianul neînfricat al stării tale mentale. Zero îndoieli!
12. IUDA – Renunțarea. Cea mai importantă. Trebuie să mori față de vechiul tău sine pentru ca cel nou să se poată naște.