De ce Dumnezeu a dat omului libertatea de voință, dacă ar fi putut să ne facă pe noi ascultători?
Starețul Ioan Gonciariov.
„Cine are milă de sărac împrumută Domnului; și El îi va da înapoi ce a dat”, a anunțat Pașka în loc de „Bună seara!” Și, fără alte formalități, s-a îndreptat spre bucătărie, despachetând niște dulciuri pe drum. Turtă dulce. Cred că, sârbești.
„Gândește-te la asta!”, mi-am zis. „Însuși Solomon a bătut la ușă!”
În așteptarea unei alte doze de înțelepciune, m-am dus după el. A stat acolo, holbându-se la ceainic – cu siguranță nimic regal în aspectul lui, dar am învățat să suportăm asta.
„Deci...”, am îndemnat-o.
„Mmm... da”, a mormăit el. „Deci, l-am îndatorat pe Dumnezeu și apoi m-am înroșit tare. Înroșit până la rădăcina părului.”
Apoi și-a împărtășit povestea:
„Omul are un caracter slab. Acum ceva timp, după o situație urâtă, am început să simt o ostilitate teribilă față de vecinii noștri, finlandezii. În Helsinki, la o cafenea, am dat peste niște fasciști locali care s-au purtat urât cu mine, așa că am început să cred că toți finlandezii sunt la fel; și mi-am transferat cumva dezgustul față de nazism asupra întregii națiuni. Și asta în ciuda faptului că știam foarte bine că există unii oameni cu adevărat vrednici, chiar și discipoli ai Sfântului Paisie - dar pe atunci, răutatea oarbă era mai puternică decât bunul simț. Mă îndepărtam de ei de fiecare dată când îi dădeam peste, pufnind furios: De ce ar trebui eu, creștin ortodox, să mă descurc cu acești oameni ? Recent, Dumnezeu m-a pus la punct.”
„Știi, trebuie să călătoresc mult din cauza serviciului, e un fapt. Așa că s-a întâmplat să fiu la Belgrad cu afaceri. Eram la hotel, în costum și cu cizmele, ca să zic așa. Era dimineață devreme. Apoi, un tip a apărut pe hol, complet zdrențuit. Cu capul în șaluri, pete de sânge pe mâneci, ca după o plimbare frumoasă prin oraș, omule. I-am spus să se ducă să se spele măcar ca să se clătească de sânge și apoi l-am pus să se așeze la masa mea, doar ca să nu sperie pe altcineva care l-ar fi putut vedea. Așa că a stat lângă mine, încercând să țină o ceașcă de cafea nemișcată în mâinile tremurânde. Apoi a început să se vaite:
„— Aaaa... Ieri m-am plimbat prin oraș și am dat întâmplător într-o zonă accidentată.”
„Văd că nu ați fost primit prea elegant.”
„Am fost jefuit, bătut, mi-au luat totul. Am zăcut pe jumătate inconștient jumătate din noapte - și după ce mi-am recăpătat cunoștința, m-am târât înapoi la hotel. Polițiștii m-au oprit de două ori la întoarcere, mă tot întrebau ce s-a întâmplat, dar nu știu limba să le răspund! Și ce pot să le spun? Că am luat-o pe o stradă greșită și am fost bătut?”
Vorbeau în engleză, dar Pașka a observat un ușor accent. Bineînțeles, finlandeză.
„Nu ești cumva din Finlanda”, a întrebat el? „Poate din iubitul meu Helsingfors?”
„Aha! Din Helsink-III!”
Bătut și jefuit, un tip fără bani, la mii de kilometri de casă — era o priveliște jalnică!
„Există dreptate în lumea asta”, era cât pe ce să gândească prietenul meu, dar apoi și-a revenit; a se bucura de nenorocirile altora este o rușine totală! Un tip bătut și jefuit, fără bani, la mii de kilometri de casă – era o priveliște jalnică! I-a sugerat o soluție:
„De ce nu suni acasă după bani, săracul de tine? Folosește-ți telefonul. În timp ce aștepți să sosească, iată cincizeci de euro pentru tine (asta m-a întristat o clipă - acele sancțiuni jalnice se aplică și în Serbia!) pentru medicamente, mâncare și tot ce trebuie. Belgradul nu e deloc ieftin, știu asta!”
Apoi s-a gândit: Cincizeci de euro se transformă în vreo cinci mii de ruble. O, nu contează, voi supraviețui astăzi fără prânz, tur și cină și voi merge pe jos la întâlnirea de afaceri. O să mă descurc. „Apoi, ca să fie o măsură mai bună, i-a venit în minte un gând egoist – de ce nu-L rog pe Dumnezeu să-mi fie dator? Am fost atât de bun astăzi, încât nu m-am răzbunat, sunt pur și simplu remarcabil!”
Bărbatul bătut, îndoit de două ori, a acceptat bancnota cu recunoștință și trepidație, a sunat acasă, i-a descris situația dificilă în care se afla, i-a rugat să-i trimită bani și apoi s-a dus să găsească un punct de prim ajutor și o farmacie.
Pașka stătea cu îndreptățire în cafeneaua hotelului și observa cu umilință realitatea păcătoasă a vieții din jurul său. Dumnezeu îi este acum îndatorat!
Telefonul său a bipat. Un mesaj a anunțat sosirea a cincizeci de mii pe cardul său bancar, marcat „Donație”. Ochii lui Pașka s-au deschis mari ca niște farfurioare, astfel încât un „konobar” (chelner) serviabil a început să se îngrijoreze - avuseseră destule probleme cu un vizitator neconvențional în dimineața aceea, iar acum acesta și-a pierdut stăpânirea de sine. L-a întrebat dacă are nevoie de ceva.
„Apă”, a gâfâit Pașka. „Și, ăăă, unde e cea mai apropiată biserică?”
În biserica cea mai apropiată de hotelul său din Belgrad, Pașka recitea literă cu literă Pilda Bunului Samaritean, înțelegând prea bine că se afla la ani-lumină distanță de acel om bun. Profund îndurerat, i-a iertat chiar și pe toți finlandezii. S-a gândit la ucenicii Sfântului Paisie .
„Hristos are niște calcule interesante, nu-i așa?”, spune el. „Chiar și atunci când facem actele noastre de milă zgârcite și păcătoase, condimentate cu o doză bună de vanitate, El răspunde în asemenea măsură - bună, apăsată, clătinată și revărsată (cf. Luca 6:38). Este adevărat, există și termenii contractului: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu condamnați și nu veți fi condamnați; iertați și vi se va ierta; dați și vi se va da (Luca 6:37). Greu, nu-i așa? Uneori trebuie să călătorești câteva mii de kilometri doar ca să obții. Dar merită.”
.jpg)
Mândria este venerarea propriei "eu"-uri, a conștiinței în detrimentul subconștientului și al sufletului. Pentru a depăși mândria, este necesar să ne controlăm ego-ul. Aici pot ajuta postul, abținerea, izolarea. Trebuie să vorbim mai puțin. O persoană mândră încearcă să aibă întotdeauna dreptate și se străduiește să aibă ultimul cuvânt. O persoană mândră vorbește adesea într-un mod "acuzator-mustrător". Uitați-vă cum v-ați comportat în ultimii douăzeci de ani. Dacă a existat judecată și dispreț față de tată, acesta se va transfera automat în judecată și dispreț față de soț, și apoi față de șef. Subconștientul nostru funcționează non-stop, acolo nu există termen de prescripție. Uitați-vă la caracterul părinților voștri – acesta este caracterul vostru în viața anterioară. 
.jfif)
