Nivelurile de constiinta – Dr. David R. Hawkins

 Dr. David R. Hawkins a elaborat o harta a nivelurilor de constiinta umana, denumita si „Scala Constiintei” sau „Piramida Constiintei”, folosind kinesiologie aplicata pentru a masura nivelul vibrational al fiintelor umane.

David Hawkins, unul dintre iluminatii contemporani, a studiat și experimentat zeci de ani nivelele de constiinta si a descoperit o scara logaritmica ce echivaleaza cu diferite nivele energetice corespunzatoare. Fiecare nivel de dezvoltare a constiintei iti determina gradul de fericire, emotiile pe care le simti de obicei, procesele ce au loc in interiorul tau si viziunea generala asupra vietii.

Prin tot ceea ce faci si descoperi in dezvoltarea ta personala vei simti mereu evolutia ca pe o extindere a constiintei tale. Exista și factori externi tie cum ar fi stilul de viata, prietenii, banii, sanatatea ce iti pot reflecta nivelul tau de dezvoltare. Dar cel mai important factor ce tine de interiorul tau, este nivelul de extindere a constiintei tale.

Altfel spus, cind anumite lucruri ajung sa faca parte din realitatea experimentata de tine, se poate spune ca ti-ai extins constiinta in acea zona.

Cum sunt descrise nivelurile de constiinta:

ILUMINAREA: 700 – 1000

Acesta este cel mai inalt nivel al constiintei umane. Au ajuns aici personaje care au marcat fara echivoc istoria umanitatii: Iisus, Buddha, Krishna, etc.

PACEA 600 – 700

Pacea este obtinuta intr-o viata in care ne abandonam complet Creatorului sau mai bine-zis existentei. Este locul pe care Hawkins il numeste iluminare. Aici, linistea si nemiscarea mintii este atinsa, permintand revelatii constante. Doar 1 din zece milioane de oameni reuseste sa ajunga la acest nivel.

FERICIREA: 540-600

Acesta este nivelul atins de sfinti si persoanele avansate la nivel spiritual. Pentru ei, dragostea devine neconditionata si astfel, acest sentiment este urmat de multumire si fericire constanta. Nicio tragedie sau eveniment nu poate sa destabilizeze o persoana care traieste la acest nivel de constiinta. Ei par sa inspire si sa ii infuzeze pe toti cei din jurul lor. Viata lor este in completa armonie cu dorinta divina si fructele acelei armonii sunt exprimate in fericirea cu care aceste persoane traiesc pe Pamant.

Nivelul Intelegerii: 400 – 500

Nivelul stiintei, al medicinei, al dorintei pentru cunoastere. Setea de cunoastere este mereu de nestavilit pentru acesti oameni. Sunt oameni care nu isi irosesc timpul cu activitati care nu le hranesc aceasta nevoie. Acesti oameni au nevoie sa analizeze si sa vada viata si experientele lor din exterior. La acest nivel poate surveni si un esec pentru ca acesti oameni nu reusesc sa separe subiectivul de obiectiv si uneori par sa rateze esenta. In mod paradoxal, la acest nivel pot surveni blocaje care nu permit trecerea catre un nivel mai inalt de constiinta.

IERTAREA: 350-400

Daca curajul reprezinta constientizarea faptului ca tu insuti esti sursa experientelor vietii tale, aici este nivelul unde constientizezi ca tu devii creatorul acestor experiente. Este momentul cand reusesti sa iti trezesti potentialul prin actiune. Este momentul cand iti pui idealuri si te auto-depasesti, trecand de limitari ce le aveai in trecut. Este momentul cand constientizezi ca poti prelua controlul asupra vietii tale. Cei care traiesc la acest nivel de vibratie duc la bun sfarsit orice lucru inceput si nu au frica de esec.

Optimismul: 310-350

Acesti oameni din jurul tau care sunt mereu optimisti – este de fapt nivelul lor deconstiinta. Ei vad viata ca pe o mare imensa de posibilitati. Nu se complac in situatii si nu se plang. Se straduiesc sa dea tot ce e mai bun si au o vointa de fier.

Neutralitatea/ INCREDEREA: 250-310

Este nivelul flexibilitatii. Sa fii neutru inseamna sa nu fi atasat de rezultatele intamplarilor. La acest nivel, individul este multumit cu viata sa si cu situatia sa si pare sa nu aiba destula motivatie pentru auto-imbunatatire si evolutie. Individul realizeaza posibilitatile dar nu face sacrificiile necesare pentru a ajunge la un nivel mai inalt.

CURAJUL: 200-250

Este nivelul imputernicirii. Este nivelul unde individul nu mai ia energie vitala de la cei din jurul sau. Curajul iti arata ca nu ai nevoie de conditii externe pentru a-ti desfasura viata in mod optim. La acest nivel, individul isi da seama ca el singur este responsabil pentru esecul sau succesul sau, pentru propria evolutie si pentru tot ceea ce i se intampla. Este ceea ce ne face umani: constientizarea faptului ca putem alege ce fel de raspuns dam in fata unui stimul venit din exterior.

MANDRIA: 175-200

Potrivit Dr. Hawkins, majoritatea oamenilor traieste sub acest nivel. Este nivelul catre care aspira majoritatea oamenilor. Sunt oameni care ajung sa se simta bine numai daca au atins faima. Cu toate acestea, este un sentiment fals-pozitiv, pentru ca aceasta stare de bine depinde de conditii externe. De asemenea este sursa rasismului, nationalismului, fanatismului religios, etc.

FURIA: 150-175

Dorintele neimplinite duc catre furie si frustrari. Aceste sentimente ne fac uneori sa vrem sa depasim acest nivel, alte ori, indivizii raman aici perioade indelungate din viata lor.

DORINTA: 125-150

Dorinta este unul dintre factorii motivanti la nivelul intregii societati. Chiar daca dorinta poate provoca schimbarea, efectul revers este acela ca inrobeste apetitul indivizilor.

Frica: 100-125

Oamenii care traiesc sub regimuri dictatoriale sau cei care sunt implicati in relatii abuzive se afla la acest nivel. Aici se manifesta paranoia, neincrederea, impresia ca toata lumea vrea sa iti fac arau. Suspiciunea si defensivitatea.

Amaraciunea: 75-100

Multi dintre noi am trecut prin astfel de etape ale vietii cand ne-am simtit ingrozitor de nefericiti din cauza unor tragedii intamplate in viata. Totusi, daca aceasta stare te domina, ca nivel al constiintei tale, sfarsesti prin a-ti trai viata avand constante sentimente de regret si remuscari. La acest nivel simti ca toate oportunitatile te-au ocolit. Te simti o persoana ratata…

Apatia: 50-75

Este nivelul disperarii, al lipsei de speranta; este nivelul care predomina printre oamenii fara adapost sau cei care traiesc in saracie. La acest nivel, persoana a abdicat la situatia sa curenta si se simte incapabila sa faca ceva pentru sine sau pentru cei din jurul sau.

Vina: 30-50

Nu prea departe de rusine se afla nivelul vinei. Cand cineva este blocat la acest nivel, sentimente de joasa stima de sine si inabilitatea de a-i ierta pe ceilalti sunt comune.

Rusinea: Sub 30

La acest nivel, emotia predominanta este umilinta. Aici se regasesc cele mai multe ganduri de suicid. Foarte multe persoane victime ale abuzului sexual se afla la acest nivel.

Citeva observatii despre harta constiintei:

• La nivelul 200, cel al curajului si la nivelul 500, cel  al dragostei, sunt 2 mari bariere in evolutia spirituala a omului. Orice nivel sub 200 te seaca de energie si te trage in jos. Orice nivel peste 200 te ajuta sa cresti, sa oferi energie in exterior. Momentan 78% din populatia lumii se afla sub nivelul curajului, nivelul critic de integritate. Motivul pentru care omenirea nu se autodistruge este ca restul de 22% peste curaj, contrabalanseaza energetic pe cei de sub.
• Nivelul 500 cel al iubirii, reprezinta un mod de a fi, nu are nici o legatura cu trairile emotionale care sunt asociate acestui cuvant. Cei ce reusesc sa treaca de 500 nu mai sunt tinuti pe loc de radacinile egoului, radacini ce tin de lumea materiala. Acest nivel este limita dintre linear(fizic) și non-linear(domeniul spiritual). Multi savanti printre care Einstein, Newton, Freud au atins nivelul 499.
• Pentru un om obisnuit, nivelul constiintei ramane relativ constant pe parcursul vietii. Doar acei oameni care au o sete incredibila de cunoaștere si o mare vointa interioara pot creste cateva sute in nivel. Ocazional se mai intampla sa ai anumite momente cand energia sare peste nivelu
  l tau specific, iar atunci poti spune ca ai avut o intrezarire a ceea ce ai putea experimenta fiind la acele nivele superioare.
• E bine de stiut ca tot ceea ce te inconjoara iti poate afecta nivelul de constiinta: oamenii cu care te vezi, muzica pe care o asculți, filmele, calatoriile, experientele…orice.

Pentru a aprofunda mai mult acest domeniu al constiintei, iti recomand sa citesti cartea lui David Hawkins – Putere versus Forta

Surse : oficialmedia.com si therealman.ro

Acatistul Sfintei Împărtăşanii (înainte de Dumnezeiasca împărtăşanie)

 De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

dec.3

Condacul 1:

Alesule Mire al sufletelor şi al inimilor, făcându-Te om şi murind pe cruce Te-ai logodit pe veci cu toată omenirea, dându-ne ca zălog pentru viaţa cea veşnică preacurat Trupul Tău şi scump Sângele Tău. Deşi sunt cu totul nevrednic, după Cuvântul Tău, îndrăznind spre îndurările Tale, iată, mă aproprii de dumnezeiasca Ta cină şi cutremurat de măreţia ei strig către Tine: Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Icosul 1:

Văzându-Te proorocul Isaia în cer pe scaun înalt şi măreţ, strigând cu înfricoşare: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate”, înger ai trimis să cureţe gura lui cu cărbune aprins luat de pe jertfelnicul ceresc. Cum doar voi îndrăzni eu, cel pângărit cu sufletul şi cu trupul, să mă apropii de împărtăşirea dumnezeieştilor Tale Taine, de nu mă vei curăţi chiar Tu, Mântuitorul meu? Pentru aceasta din adâncul inimii mele strig către Tine:

Iisuse Preaîndurate, atinge-te cu focul dragostei Tale de buzele mele necurate;

Iisuse, arde spinii multelor mele păcate;

Iisuse, inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele;

Iisuse, scoate din temninţa păcatelor ticălosul meu suflet;

Iisuse, sterge gândurile mele necurate şi obiceiurile cele rele;

Iisuse, întăreşte paşii mei pe calea poruncilor Tale;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 2-lea:

Dorind să mănânci cu ucenicii Tăi ultimul paşti dinaintea patimilor Tale, ca să le dai ultima şi cea mai mare dovadă a dragostei Tale, i-ai trimis cu două zile mai înainte pe doi dintre ei în Ierusalim să-l pregătească, învăţându-ne astfel şi pe noi că se cuvine să ne pregătim pentru a mânca dumnezeiasca pască, adică Trupul şi Sângele Tău. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

„Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este sfânt”, i s-a spus lui Moise din rugul care ardea dar nu se mistuia din cauza nevăzutei Tale prezenţe. Potirul cu preacurat Trupul Tău şi preascump Sângele Tău cu adevărat este mai sfânt decât rugul cel aprins! Iar eu, cel necurat, vândut păcatelor, cel ce nu sunt decât ţărână, cu credinţă şi smerenie strig Ţie:

Iisuse, Atotţiitorule, dezbracă-mă de omul cel vechi şi de toate nelegiuirile lui;

Iisuse, omoară sămânţa răului care se ascunde în mine;

Iisuse, rupe lanţurile păcatului cu care m-a legat vrăjmaşul;

Iisuse, dă-mi inimă smerită şi duh de pocăinţă;

Iisuse, scapă-mă de ispitirea şi de amăgirea celui rău;

Iisuse, întăreşte-mă în credinţa şi dragostea către Tine;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 3-lea:

„Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit… Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”. Aşa le-ai spus iudeilor care veneau la Tine cerând un semn ca mana cea din cer din vremea lui Moise. Iar noi, cei ce am auzit şi am văzut împlinindu-se cele făgăduite, cu frică strigăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Sculându-Te de la Cină, cum arată Sfântul Evanghelist Ioan, Te-ai dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, Te-ai încins cu el şi ai spălat picioarele ucenicilor Tăi, învăţându-ne prin aceasta să nu ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie fără să ne curăţim de păcatele noastre cu lacrimile pocăinţei. Având mare trebuinţă să fiu curăţit cu Sfintele Tale Taine, dar lipsit de pocainţă în inima mea cea împietrită, cu Sfântul apostol Petru strig Ţie:

Iisuse, Preabunule, spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul;

Iisuse, dă-mi să văd adâncul păcatelor mele;

Iisuse, deschide izvor de pocăinţă în sufletul meu;

Iisuse, înmoaie-mi inima cu roua milostivirii Tale;

Iisuse, îngrădeşte-mă cu frica Judecăţii Tale şi a chinurilor veşnice;

Iisuse, deşteaptă conştiinţa mea cea adormită şi întăreşte glasul ei;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 4-lea:

„Nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer?… Cum poate Acesta să ne dea Trupul Lui să-l mâncăm?”. Ziceau între ei iudeii auzind uimitoarea făgăduinţă că Te vei da ca hrană celor credincioşi; dar inimile lor împietrite nu i-au lăsat să creadă cu smerenie şi simplitate şi să strige Ţie: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

„Dacă nu vei mânca trupul Fiului Omului şi nu vei bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”, le-ai spus iudeilor zăbavnici în credinţă şi cuvântul acesta li s-a părut greu de auzit chiar şi unora dintre ucenicii Tăi care nu cunoşteau încă Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar noi, luminaţi de lumina Evangheliei şi cu faţa descoperită privind slava Ta cea dumnezeiască, cu credinţă şi cu dragoste strigăm Ţie:

Iisuse, Tu toate le poţi cu mărirea şi puterea slavei Tale;

Iisuse, Tu faci şi împlineşti mai mult decât poate mintea noastră să priceapă;

Iisuse, Tu ai trimis mană din cer ca zălog pentru adevărata Taină;

Iisuse, apă din stâncă ai făcut să ţâşnească preînchipuind această Taină;

Iisuse, Tu le-ai trimis în pustie iudeilor flămânzi un nor de prepeliţe pentru hrană;

Iisuse, în faţa ochilor necredincioşilor iudei ai săturat cinci mii de oameni cu cinci pâini;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 5-lea:

Luând pâine şi binecuvântând, ai frânt-o şi, dând ucenicilor, ai zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu!”. Apoi dându-le paharul le-a zis: „Beţi dintru aceasta toţi. Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă pentru iertarea păcatelor”. Ascultând de dumnezeiescul şi preablândul glas, să mulţumim Domnului strigându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el”. „Acela are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” pentru viaţa şi bunătăţile cereşti. Căutând să mă învrednicesc de această înviere, de viaţa cea mult dorită, îţi strig din adâncul sufletului:

Iisuse, apropie-Te de cel ce caută a se uni cu Tine;

Iisuse, intră în mine, în cele dinlăuntru ale mele, în oasele mele, în toată fiinţa mea;

Iisuse, fii lumina întunecatei mele minţi;

Iisuse, umple adâncul inimii mele, pe care lumea toată nu-l poate acoperi;

Iisuse, deşteaptă glasul conştiinţei mele;

Iisuse, întăreşte şi călăuzeşte voinţa mea;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 6-lea:

„Adevărat zic vouă, că unul din voi Mă va vinde”, ai spus cu durere în suflet ucenicilor Tăi la Cina cea de Taină. Şi fiecare dintre cei ce erau curaţi de acest gând, întrebă: „Nu cumva eu sunt, Doamne?”, arătând prin aceasta adâncul smereniei celei înţelepte. Sunt eu, oare, la fel de curat? Ce răspuns voi da eu, cel ce cad şi Te vând de şapte ori pe zi? Dar ca să nu mă îndepărtez cu totul de Tine, Te rog, Iisuse, păzeşte-mă, că Ţie Îţi mulţumesc strigând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

„Precum mlădiţa nu poate să aducă roade de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi dacă nu rămâneţi în Mine. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă”. Aşa i-ai învăţat Tu, Doamne, pe ucenicii Tăi preaiubiţi în drum spre Ghetsemani. Luând aminte la aceasta şi cunoscând neputinţa firii lipsite de harul Tău, Ţie mă rog cu stăruinţă:

Iisuse, prin care toate s-au făcut, răsădeşte-mă în gradina Ta cea de-viaţă-dătătoare;

Iisuse, Viţa cea adevărată, altoieşte-mă în Tine ca pe o mlădiţa sălbatică;

Iisuse, Rădăcina cea vie, umple-mă cu seva Vieţii celei veşnice;

Iisuse, Biruitorul morţii, curăţeşte-mă de tot ce s-a uscat din cauza arşiţei patimilor mele;

Iisuse, Izvorul bunătăţilor, înfrumuseţează-mă cu florile bunelor simţirii;

Iisuse, Cel bogat în milostivire, dăruieşte-mi roadele pocăinţei celei adevărate şi o viaţă dreaptă;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 7-lea:

„Doamne, cine este cel ce Te va vinde?”, te-a întrebat ucenicul care era rezemat la pieptul Tău. „Acela este, i-ai răspuns, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da”. Şi întingând bucăţica i-ai dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, îndemnându-l astfel la pocăinţă. Dar acela, plin fiind de duhul răutăţii, n-a vrut să înţeleagă glasul şi iubirea Învăţătorului şi Domnului său. Scapa-mă cu harul Tău de răutatea inimii mele, ca să-Ţi strig pururea: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Tu, Cel plin de milă pentru neamul omenesc cel slăbănogit, ai voit a ne da nouă preacurat Trupul Tău şi scump Sângele Tău sub forma pâinii şi a vinului. Minunându-mă de milostivirea şi de înţelepciunea Ta, cu mulţumire strig Ţie cântare de laudă:

Iisuse, Tu cu iubire de oameni şi cu înţelepciune săvârşeşti toată lucrarea mântuirii noastre;

Iisuse, Tu ai rânduit Sfintele Taine ale mântuirii după măsura slăbiciunii înţelegerii şi simţirii noastre;

Iisuse, pentru încredinţarea celor care se îndoiau, la Cina cea de Taină ai descoperit, sub forma pâinii şi a vinului, însuşi Trupul Tău şi însuşi Sângele Tău;

Iisuse, Tu le-ai arătat slujitorilor vrednici ai Sfântului Altar pe Sfântul Duh coborând pentru prefacerea darurilor;

Iisuse, Tu trimiţi pe îngerii Tăi să fie de faţă la săvârşirea dumnezeieştilor slujbe;

Iisuse, prin minunile arătate la Sfânta Liturghie ai întors la credinţă pe mulţi necredincioşi;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 8-lea:

După ce vânzătorul a luat bucăţica de pâine pe care Tu i-ai dat-o, a intrat satana în el. O, cumplită pedeapsă pentru necredinţă. A aflat pierzarea şi moartea în ceea ce trebuia să-i aducă mântuirea. În faţa acestei judecăţi, o, dreptule Stăpâne, cu iubire strigăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

„Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”, ai spus ucenicilor la Cina cea de Taină, dându-le Trupul Tău sub forma pâinii şi Sângele Tău sub forma vinului. De aceea, de câte ori mâncăm Pâinea aceasta şi bem acest pahar, moartea Ta o vestim, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel. Aducându-mi aminte acum de patimile Tale, cu smerită iubire strig Ţie:

Iisuse, Tu ai vrut să Te dai pe mâna vrăjmaşilor Tăi pentru mântuirea lumii;

Iisuse, Tu n-ai voit să fii apărat de o legiune de îngeri;

Iisuse, prin vocea unui cocoş ai adus la pocăinţă pe ucenicul care se lepădase de Tine;

Iisuse, nici un răspuns nu ai dat lui Caiafa şi lui Pilat care fără discernământ Te judecau;

Iisuse, pe Cruce Te-ai rugat Tatălui Tău să-i ierte pe cei ce Te-au răstignit;

Iisuse, în milostivirea Ta ai făcut din ucenicul Tău cel iubit fiul Maicii Tale;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 9-lea:

„Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?”. Aşa, cu amărăciune, l-ai întrebat pe ucenicul cel necredincios când a sosit cu cohorta în gradina Ghetsemani, căutând să te trădeze cu un sărut. Cu toate acestea, sufletul lui împietrit de răutate nu s-a cutremurat la acest cuvânt. De aceea, cunoscând nestatornicia voinţei mele, mă înspăimântez să nu-Ţi dau şi eu într-o zi nerecunoscătoarea sărutare a lui Iuda. Tu Însuţi, Doamne, întăreşte-mă cu harul Tău, ca să strig cu tâlharul cel bun: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

„Ca toţi să fie una după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. Aceste cuvinte le-ai spus în ultima Ta rugăciune către Tatăl. Ascultând preadulcele Tău glas, pentru această rugăciune a Ta, îndrăznesc să mă apropii strigând cu credinţă:

Iisuse, Tu, Cel ce pe toate le uneşti, uneşte-ne şi pe noi pe veci cu Tine şi cu Tatăl;

Iisuse, Cel ce pe toţi îi împaci, dă-ne şi nouă să fim toţi în acelaşi gând în credinţa şi dragostea pentru Tine;

Iisuse, Cel ce nu rabzi certuri şi despărţiri, îndepărtează toată erezia şi schisma necurată;

Iisuse, Cel ce pe toţi îi iubeşti şi pe toţi îi miluieşti, strânge într-o singură turmă toate oile cele rătăcite;

Iisuse, Cel ce tuturor pace le dăruieşti, potoleşte învidia şi împotrivirea dintre cei ce cheamă numele Tău;

Iisuse, Cel ce îmi dai spre împărtăşire însuşi Trupul Tău şi însuşi Sângele Tău, fă să fiu cu adevărat trup din trupul Tău şi sânge din sângele Tău;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 10-lea:

La nunta din Cana Galileei, prefăcând apa în vin, ai arătat primul semn al puterii Tale dumnezeieşti. Şi ultima minune a iubirii Tale, o, Mire al sufletelor noastre, ai făcut-o înainte de a Te lăsa răstignit pentru cei ce cred în Tine, prefăcând pâinea în Trupul Tău şi vinul în Sângele Tău. Iar eu, cel ce mă hrănesc acum cu ele, primesc viaţa cea veşnică şi, mulţumindu-Ţi strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

În ziua Învierii Tale mergând spre Emanus ca un simplu călător împreună cu doi dintre ucenicii Tăi, îi învăţai despre Taina Patimilor tale. Ochii lor erau ţinuţi ca să nu Te recunoască, dar inimile lor ardeau în ei când le vorbeai pe cale. Iar când, la rugămintea lor stăruitoare, ai intrat să stai cu ei la masă, ai luat pâinea şi binecuvântând le-ai dat şi îndată li s-au deschis ochii şi Te-au recunoscut. Asemenea acestor ucenici, cu smerenie îndrăznesc să înalţ vocea mea către Tine:

Iisuse, îndelungata Ta răbdare m-a mântuit, nu mă lăsa singur pe calea vieţii pentru că sunt nepriceput şi zăbavnic în credinţă;

Iisuse, învaţă-mă şi pe mine să înţeleg profeţiile cele despre Tine şi Taina unirii cu Tine cea dătătoare de Har;

Iisuse, încălzeşte şi aprinde inima mea cea rece, cum ai făcut celor doi ucenici;

Iisuse, Preabunule, rămâi cu mine că este spre seară şi ziua vieţii mele este spre sfârşite;

Iisuse, dăruieşte-mi să Te cunosc cu adevărat în Taina Potirului şi a Pâinii ce se frânge astăzi;

Iisuse, fă ca şi eu, cunoscând puterea iubirii tale, să o propovăduiesc fraţilor mei;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 11-lea:

Mâncare din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu şi mana cea ascunsă ai făgăduit celui ce va birui. Pentru aceasta hrană din cer, să-mi fie şi mie că pregătire pe pământ împărtăşirea cu Sfintele Taine, de care eu, nevrednicul mă apropii strigând Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului, osândă îşi mănâncă şi bea. Prin aceste cuvinte îi povăţuieşte Sfântul Apostol Pavel, care a fost răpit până la cer, pe cei ce vor să se apropie de Sfânta Împărtăşanie. Pentru aceasta, deşi sunt nevrednic, dar ca să nu rămân departe prea multă vreme de împărtăşirea Ta şi să fiu prins de lupul cel înţelegător, vin la Tine şi mă rog Ţie:

Iisuse, primeşte-mă cum ai primit pe vameşul, pe femeia cea păcătoasă şi pe tâlharul;

Iisuse, nu Te scârbi să intri sub acoperământul sufletului meu, deşi sunt gol şi murdar;

Iisuse, deschide ochii sufletului meu, cum ai deschis ochii celui orb din naştere;

Iisuse, spune-mi şi mie cum i-ai spus slăbănogului: „Ridică-te şi umblă”;

Iisuse, opreşte izvorul poftelor celor necurate ale sufletului meu, cum ai vindecat pe femeia cea cu scurgerea de sânge;

Iisuse, tămăduieşte lepra sufletului şi a cugetului meu, cum ai tămăduit pe cei zece leproşi;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 12-lea:

Din cauza zavistiei diavolului, care a vorbit prin gura şarpelui, prin mâncarea din pomul cel oprit tot neamul cel omenesc a pierdut raiul şi s-a dat morţii. Dar mâncând preacurat Trupul Tău și bând preascump Sângele Tău toţi oamenii de pe pământ iarăşi se învrednicesc de viaţa cea veşnică, recăpătându-şi moştenirea cea dintâi. Leac împotriva veninului şarpelui şi sămânţă a nemuririi este Împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine cele dătătoare de viaţă. Pentru aceasta cu mulţumire strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Înaintarea Potirului cu Sfintele Tale Taine stau şi de gândurile mele cele rele nu mă îndepărtez. Numai harul Tău cel atotputernic mă mângâie cu îndurările Tale şi-mi dă îndrăznire să mă apropii de Tine. Pentru aceasta, căzând la adâncul milostivirii Tale, strig către Tine:

Iisuse, Cel ce chemi la Tine pe toţi cei osteniţi şi împovăraţi, primeşte-mă şi pe mine cel strivit de neliniştea lumii;

Iisuse, Cel ce ai venit să chemi la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, izbăveşte-mă pe mine de păcatele şi patimile mele;

Iisuse, Cel ce tămăduieşte toată boala şi toată neputinţa, tămăduieşte şi rănile şi răutăţile sufletului meu;

Iisuse, Cel ce saturi pe cei flămânzi, hrăneşte-mă şi pe mine cu Trupul şi Sângele Tău;

Iisuse, Cel ce înviezi pe cei morţi, înviază-mă şi pe mine cel omorât de păcatele mele;

Iisuse, Biruitorul iadului, scoate-mă din stăpânirea celui rău;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul al 13-lea:

O, Preadulce Iisuse, dăruitorul tuturor bunătăţilor ca odinioară mana cea din cer, coboară ca să dai hrană sufletelor şi trupurilor noastre în Tainele preacuratului Tău Trup şi preascumpului Tău Sânge. Învredniceşte-mă şi pe mine ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, ca să fiu tămăduit desăvârşit, sfinţit şi îndumnezeit prin Tine în vecii vecilor, şi cu mulţumire să strig Ţie: Aliluia, Aliluia, Aliluia! (de 3 ori)

Icosul 1:

Văzându-Te proorocul Isaia în cer pe scaun înalt şi măreţ, strigând cu înfricoşare: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate”, înger ai trimis să cureţe gura lui cu cărbune aprins luat de pe jertfelnicul ceresc. Cum doar voi îndrăzni eu, cel pângărit cu sufletul şi cu trupul, să mă apropii de împărtăşirea dumnezeieştilor Tale Taine, de nu mă vei curăţi chiar Tu, Mântuitorul meu? Pentru aceasta din adâncul inimii mele strig către Tine:

Iisuse Preaîndurate, atinge-te cu focul dragostei Tale de buzele mele necurate;

Iisuse, arde spinii multelor mele păcate;

Iisuse, inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele;

Iisuse, scoate din teminţa păcatelor ticălosul meu suflet;

Iisuse, sterge gândurile mele necurate şi obiceiurile cele rele;

Iisuse, întăreşte paşii mei pe calea poruncilor Tale;

Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Condacul 1:

Alesule Mire al sufletelor şi al inimilor, făcându-Te om şi murind pe cruce Te-ai logodit pe vecie cu toată omenirea, dându-ne ca zălog pentru viaţa cea veşnică preacurat Trupul Tău şi scump Sângele Tău. Deşi sunt cu totul nevrednic, după Cuvântul Tău, îndrăznind spre îndurările Tale, iată, mă aproprii de dumnezeiasca Ta cină şi cutremurat de măreţia ei strig către Tine: Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!

Rugăciunea întâi:

O, hrană cerească, când va veni ceasul în care mă voi jertfi ţie ca ardere de tot, nu cu alt foc, ci cu cel al dragostei Tale? Când? Când? O, nezidită dragoste! O, Pâine a vieţii, când voi trăi numai cu Tine, pentru Tine şi în Tine? O, când? Când? O, viaţa mea! Viaţa mea cea frumoasă, viaţă dulce şi veşnică! O, mană cerească, când mă voi dezgusta de orice altă mâncare pământească şi voi dori a mă hrăni numai cu Tine? Când va fi aceasta? O, dulceaţa mea! Când o, singura mea bunătate? O, Doamne al meu, Prea-iubite şi Atotputernice, liberează-mi inima cea ticăloasă de orice patimă prihănitoare. Împodobeşte-o cu sfintele Tale virtuţi, pentru a-Ţi face tot lucrul plăcut. În acest fel îmi voi deschide inima, Te voi chema şi Te voi sili, dulceaţă, să intri într-însa şi acolo, Domnul meu, vei lucra înlăuntrul meu acele fapte care Îţi sunt totdeauna bine-plăcute. Amin!

Rugăciunea a doua:

Când mă gândesc la mărirea Ta şi la nimicirea mea, mă cutremur şi mă înspăimântez, că de mă voi apropia cu nevrednicie vine peste mine mânia Ta! Deci, ce să fac, Dumnezeul meu, Îndrumătorul şi Povăţuitorul meu, în mijlocul atâtor nevoi? Arată-mi calea cea dreaptă şi învaţă-mă să mă pregătesc pentru Sfânta Împărtăşanie. Aş vrea să ştiu cu câtă evlavie şi cinste trebuie să-mi pregătesc inima ca să primesc cu folos Taina Ta şi să slăvesc sfânta şi dumnezeiasca Jertfă. Amin!