Sf. Ap. Tadeu; Sf. Mc. Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust; Sf. Mc. Vasa, cu fiii ei 21 august

 Sfântul Apostol Tadeu a fost din cetatea Edesa. El era evreu de neam şi cunoştea desăvârşit dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi. Şi s-a suit în Ierusalim la închinăciune în zilele Sfântului Ioan Botezătorul şi s-a minunat auzind propovăduirea lui şi văzând îngereasca lui viaţă, şi a fost botezat de către dânsul.

După aceea, văzând pe Domnul nostru Iisus Hristos în trup petrecând cu oamenii şi auzind învăţătura Lui şi văzând minunile Lui, s-a dus după Dânsul şi a fost numărat în ceata celor şaptezeci de apostoli mai mici, despre care se scrie în Evanghelie: Domnul a arătat şi pe alţi şaptezeci şi i-a trimis pe ei câte doi înaintea feţei Sale, în toată cetatea şi locul, unde voia să meargă.

Iar după pătimirea cea de bunăvoie, după moartea Domnului şi după învierea cea de a treia zi şi înălţarea Lui la ceruri, Sfinţii Apostoli împărţindu-se în toată lumea la propovăduire, Sfântul Tadeu s-a dus la Edesa, trimis fiind de Domnul.

Pentru că aşa a făgăduit Domnul lui Avgar, domnul Edesei, mai înainte de patima Sa cea de bunăvoie, trimiţându-i pe mahramă închipuirea cea ne făcută de mână a Preasfintei Sale feţe şi scriind către dânsul: „Când mă voi înălţa la Tatăl, voi trimite la tine pe unul din ucenicii Mei, care te va tămădui desăvârşit de boala care te-a cuprins pe tine şi îţi va da viaţă veşnică ţie şi celor ce sunt cu tine”.

Deci Apostolul Tadeu, mergând în cetatea Edesa, nu s-a arătat îndată stăpânitorului, ci mai întâi a intrat în casa unui evreu cunoscut al său, cu numele Tobie, şi fiind găzduit la dânsul, a început cu minune a face tămăduiri cu puterea lui Hristos, tămăduind toate bolile prin punerea mâinilor şi prin chemarea numelui Domnului.

Deci, străbătând vestea despre dânsul prin toată cetatea, au început a aduce la dânsul pe neputincioşii lor şi, văzând tămăduirea lor cea grabnică ce se făcea de apostolul lui Hristos, se minunau foarte. Despre aceasta s-a vestit şi domnului Avgar, cum că un bărbat oarecare, venind de la Ierusalim, face multe minuni cu numele lui Iisus Hristos.

Deci Avgar îndată şi-a adus aminte de scrisoarea lui Hristos, Care-i făgăduia că are să trimită la dânsul pe unul din ucenicii Săi şi s-a gândit în sine, zicând: „Oare nu a venit acela pe care îi făgăduise lui să-l trimită?” Apoi, poruncind să-l cheme pe Tobie, a zis către dânsul: „Aud că în casa ta este un om din Ierusalim, care tămăduieşte toate bolile cu numele lui Iisus”.

Tobie a zis: „Cu adevărat, stăpâne, oaspetele cel de la mine face multe minuni cu acel nume!” Domnul a zis: „Adu-l aici la mine”. Şi ducându-se Tobie la Sfântul Tadeu, i-a zis: „Domnul acestei cetăţi m-a chemat şi mi-a poruncit să te duc la el, ca să-l tămăduieşti de bolile ce l-au cuprins!” Şi a zis Tadeu: „Cu adevărat eu sunt trimis la dânsul”. Iar a doua zi au mers amândoi la domnul Avgar, fiind adunaţi acolo toţi boierii şi dregătorii lui.

Și intrând apostolul cu Tobie pe uşile palatului domnesc, şi domnul uitându-se la dânsul, a văzut faţa lui apostolească strălucind cu lumină şi, înspăimântându-se, s-a sculat degrabă de la locul său şi i s-a închinat până la pământ. Şi s-au mirat toţi cei ce stăteau de faţă, văzând pe domnul că se închină la un străin; pentru că aceia nu vedeau strălucirea cea minunată care ieşea din faţa lui Tadeu.

Deci domnul l-a întrebat pe Sfântul Tadeu: „Oare tu eşti ucenicul lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care mi-a făgăduit prin scrisoare să-mi trimită pe unul din ucenicii Săi, ca să-mi dea sănătate desăvârşită neputinţei mele şi viaţă veşnică, mie şi celor ce sunt cu mine?” Apostolul lui Hristos a răspuns: „De vreme ce ai pus mare nădejde spre Domnul meu Iisus Hristos, de aceea am venit la tine, fiind trimis de Dânsul. Şi dacă credinţa ta către El se va înmulţi mai mult în tine, toate cele dorite de tine vor fi după credinţa ta”.

Avgar a zis: „Am crezut atâta într-însul, încât am voit să adun puterea oştii şi să merg asupra iudeilor care L-au răstignit pe El, ca să răzbun asupra lor răutatea aceea şi să-i pierd cu desăvârşire.

Dar stăpânirea romană, sub care suntem, m-a oprit”. Sfântul Tadeu a zis: „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos n-a avut trebuinţă de ajutorul omenesc în vremea pătimirii Sale de la iudeii cei zavistnici şi răi; căci putea să pună înaintea Sa legiuni de îngeri, dar, împlinind voia Părintelui, a pătimit pentru mântuirea a toată lumea.

Iar după împlinirea voii Părintelui Său, S-a suit către Dânsul la ceruri cu slavă şi a şezut de-a dreapta Lui, şi nu are trebuinţă ca cineva să-L răzbune pe El asupra vrăjmaşilor Lui, având El însuşi putere peste toţi, ca să judece viii şi morţii, şi fiecăruia să-i răsplătească după faptele lui”.

Deci vorbind mult despre Hristos Dumnezeu către Avgar şi către cei ce erau cu dânsul, Sfântul Tadeu l-a adus la desăvârşita credinţă şi l-a botezat. Atunci Avgar a câştigat în Sfântul Botez tămăduire de lepra pe care o avea rămasă pe faţa sa după cea dintâi vindecare, căci mai înainte era lepros peste tot trupul, şi când s-a adus la el scrisoarea lui Hristos şi chipul cel nefăcut de mână al Preasfintei feţe a Lui, atunci i-a fost cea dintâi tămăduire, curăţindu-i-se trupul de lepră, rămânând numai o mică parte – cu dumnezeiască rânduială -, pe faţa lui, până la venirea apostolului Tadeu.

Iar cealaltă tămăduire desăvârşită a lui, nu numai cea trupească, dar şi cea sufletească, s-a făcut prin venirea apostolului şi prin Sfântul Botez, când a ieşit din sfânta scăldătoare cu totul întreg şi sănătos. Deci s-a botezat domnul Avgar cu toată casa sa; asemenea s-au botezat şi ceilalţi care văzuseră minunile şi câştigaseră tămăduire de neputinţele lor. Apoi Sfântul Apostol Tadeu a poruncit domnului Avgar să adune pe toţi locuitorii cetăţii şi să asculte cuvântul lui Dumnezeu.

Deci a doua zi s-a adunat tot poporul, iar Tadeu, apostolul lui Hristos, stând pe un loc înalt, a început a le bine vesti pe Unul adevăratul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, toate cele văzute şi nevăzute, cu atotputernica Sa tărie, şi cum Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât din cer pe pământ, prin cea negrăită întrupare pentru mântuirea omenească, şi a pătimit de voie, a murit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri, şi a pregătit celor buni răsplătire veşnică la ceruri, iar celor răi pedeapsă nesfârşită în iad.

Asemenea, le-a spus şi toate celelalte taine ale mântuirii noastre prin cuvinte pe larg. Iar popoarele au crezut cuvintele apostolului, de vreme ce au văzut şi minunile lui, căci vedeau pe domnul lor tămăduit şi pe ceilalţi mulţi; deci au început a slăvi pe Hristos, cerând Sfântul Botez.

Astfel s-a luminat prin botez cetatea Edesa prin sfânta credinţă cea întru Domnul nostru Iisus Hristos; deci s-au zidit biserici şi s-au pus preoţi, prin punerea mâinilor apostolului. Iar domnul Avgar, vrând să mulţumească Sfântului Apostol Tadeu pentru tămăduirea sa, i-a dat lui mult aur, dar sfântul n-a primit, zicând: „Dacă pe ale noastre le-am lăsat, apoi cum să vrem să le primim pe cele străine?”

Deci întărind în Edesa sfânta credinţa şi pe toate rânduindu-le bine, Sfântul Apostol Tadeu s-a dus în Mesopotamia, şi luminând acolo pe mulţi şi zidind multe biserici, străbătea pretutindeni cetăţile Siriei, ostenindu-se cu buna vestire a lui Hristos. Apoi, mergând la Virit, cetatea Feniciei, propovăduind şi botezând pe mulţi, s-a odihnit întru Domnul.

Tropar – Glasul 3

Apostole Sfinte Tadeu, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust

Aceștia au suferit moarte martirică în timpul împăratului Dioclețian. Persecuțiile sângeroase împotriva creștinilor au fost pornite de către împărații romani, care considerau creștinismul ca un pericol pentru însăși existența statului roman păgân de atunci.

În acele vremuri, în statul roman, religia era strâns legată de viața politică și socială. Cetățenii romani aveau obligația de a cinsti pe zei și a le aduce jertfe, rigori pe care creștinii nu le îndeplineau. Au fost foarte mulți împărați romani care au declanșat persecuții sângeroase împotriva creștinilor printre care și Dioclețian (284-305).

În anii 303-304 Dioclețian a dat patru edicte împotriva creștinilor, prin care se prevedea dărâmarea lăcașurilor de cult, interzicerea adunărilor creștine, uciderea preoților și chiar a credincioșilor, dacă nu voiau să jertfească zeilor păgâni.

Printre pedepsele care se aplicau: bătaia cu vergi sau cu pietre, sfâșierea trupului cu cioburi ascuțite, arderea cu fier înroșit, turnarea de plumb topit pe spate, spânzurarea cu capul în jos, sfărâmarea picioarelor, sugrumarea, înecarea, tăierea capului cu sabia. Preotul Romulus, diaconul Silvanus (Silvan), diaconul Donatus (Donat) și fratele său Venust au primit moarte martirică în localitatea Cibalae (Cibales), în apropiere de Sirmium.

Tuturor li s-a tăiat capul cu sabia în ziua de 21 august, anul 304, pentru că au mărturisit că sunt creștini și au refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni.

Sf. Mc. Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust 

Sfânta Muceniță Vasa

Sfânta Muceniță Vasa a trăit în împărăţia lui Maximian, în cetatea Edesa. Ea, însoţindu-se cu un oarecare slujitor idolesc, anume Valerie, a născut cu dânsul trei fii: Teognie, Agapie şi Pist, şi i-a crescut în credinţa creştinească, căci era creştină, fiind învăţată sfânta credinţă în Hristos de la strămoşii săi. Ea fiind pârâtă de bărbatul său, a fost adusă înaintea judecătorului, şi a mărturisit că este creştină; pentru aceasta a fost aruncată în temniţă cu fiii săi.

După aceasta, scoţând-o la judecată, au chinuit pe fiii săi înaintea ochilor ei. Intâi pe Teognie l-au spânzurat şi după aceea l-au strujit; după aceea lui Agapie i-au jupuit pielea capului până la piept, dar el tăcea, nezicând nimic; apoi pe al treilea l-au muncit în tot chipul. Iar maica, privind la pătimirea fiilor ei, îi întărea spre nevoinţă şi îi îndemna cu rugăminte.

Toţi aceşti trei prunci, suferind cu bărbăţie muncile pentru Hristos, au fost tăiaţi cu sabia. Deci Sfânta Vasa, maica lor, s-a bucurat că a trimis mai înainte la Hristos pe iubiţii săi fii. Şi iar au pus-o în legăturile temniţei, unde fiind chinuită de foame, a luat hrană din mâna îngerului şi s-a întărit spre cea mai mare pătimire.

După aceasta a fost dusă în Macedonia, din porunca chinuitorului, şi acolo, silind-o la necurata jertfă, nu s-a supus. Drept aceea, mai întâi a fost aruncată în apă, apoi în foc şi după aceea au bătut-o cu pietre; dar din toate acele chinuri a rămas nevătămată. Apoi, aducând-o în capiştea idolească, ea a apucat pe idolul Die, l-a aruncat la pământ şi l-a sfărâmat.

După aceea au dat-o spre mâncare fiarelor, dar ele nu s-au atins de dânsa, apoi au aruncat-o în mare, departe de mal ca treizeci de stadii, şi au văzut cei ce priveau la dânsa, cum trei bărbaţi luminoşi, care străluceau mai mult decât soarele, au adus-o în corabie şi au pus-o pe scaun. Iar după opt zile s-a arătat ostaşilor într-o insulă oarecare, care era în Helespont.

Iar dregătorul din Macedonia, cu numele Filip, înştiinţându-se de acest lucru, a scris lui Consularie al Cizicului, din eparhia Helespontului, ca să o prindă. Deci acela, prinzând pe sfânta, a silit-o la jertfa idolească, dar, văzând că nu se pleacă nicidecum, a poruncit să-i lege mâinile înapoi şi, cu bătaie cumplită sfărâmându-i toate mădularele, la sfârşit i-a tăiat cinstitul ei cap.

Astfel sfânta şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tropar – Glasul 4

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot în această zi, Mineiul mai menționează următoarele pomeniri:

• Sf. Teoclita, făcătoare de minuni

Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului din Don 19 August

 Icoana Maicii Domnului din Don a fost pictată de Teofan Grecul. În ziua bătăliei de la Kulikovo, icoana a fost ținută în paraclisul militar, aducând izbândă soldaților, punându-i pe tătari pe fugă. În amintirea victoriei de pe malurile râului Don, icoana a fost numită „Don” sau „Donskoy”.

Icoana Maicii Domnului din Don a fost pictată de Teofan Grecul. În ziua bătăliei de la Kulikovo (8 septembrie 1380, de sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu), icoana a fost împreună cu armata rusă, ajutând-o, iar după victorie a fost dăruită de către cazacii din Don comandantului lor, marele cneaz Dimitrie al Donului (1363-1389), care a mutat-o la Moscova.Icoana a fost așezată prima dată în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin, iar mai târziu în Catedrala „Buna Vestire” (acum, icoana se află în Galeriile de Stat „Tretiakov”). În amintirea victoriei de pe malurile râului Don, icoana a fost numită „Don” sau „Donskoy”.

În anul 1591, hanul Nuradin al Crimeei și fratele său, Murat-Girey, au invadat Rusia cu o armată numeroasă. Avansând spre Moscova, au poposit pe dealurile Vorobiev. Pentru a proteja orașul de dușmani, a fost făcută o procesiune în jurul Moscovei cu icoana Maicii Domnului din Don.

În ziua bătăliei, icoana a fost ținută în paraclisul militar, aducând izbândă soldaților, punându-i pe tătari pe fugă. În semn de recunoștință pentru binecuvântarea săvârșită prin icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Don, în 1592 a fost înființată, pe locul paraclisului militar, Mănăstirea Donskoy. Icoana făcătoare de minuni a fost așezată în această mănăstire, iar pomenirea ei a fost stabilită la 19 august.

Conform tradiției, pe lângă pelerinajul cu icoana Maicii Domnului, odată la patru ani, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii săvârșește slujba de pregătire și sfințire a Sfântului și Marelui Mir în catedrala mică, în onoarea icoanei Maicii Domnului din Don.

Este o reprezentare de tip Eleusa (Mângâierea sau Atingerea Iubitoare), în care Pruncul Hristos stă pe brațul Maicii Domnului.
Originea ei este legată de bătălia de pe Kulikovo (1380), unde cazacii au primit-o ca semn de biruință.

Sfântul Mucenic Miron 17 August

 Sfântul Mucenic Miron a fost dus în cetatea Cizicului și acolo, tăindu-i-se capul, s-a sfârșit, dându-și sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Sfântul Miron preotul a trăit în Ahaia, pe vremea păgânului împărat Deciu, fiind ighemon în acea țară Antipatru. El era de neam cinstit și bogat, bun la obicei și având dragoste fierbinte către Dumnezeu și către oameni; și era cu toată viața plăcut lui Dumnezeu.

Iar în ziua Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, intrând Antipatru în biserica creștinească ca să prindă pe creștinii adunați și să-i schingiuiască, Sfântul Miron umplându-se de râvnă, a defăimat pe ighemon cu mustrări și l-a ocărât. Deci l-au prins, l-au chinuit cumplit și, spânzurându-l de un lemn, l-au strujit cu unghii de fier și l-au ars cu foc. Și fiind aruncat într-un cuptor încins, a ieșit foc din cuptor și a ars 150 de slugi păgâne, care stăteau împrejur. Iar sfântul era păzit cu darul lui Hristos și binecuvânta pe Dumnezeu, stând viu și nevătămat în mijlocul cuptorului. Și se vedeau în văpaie sfinții îngeri înconjurându-l și prefacând focul în răcorire.

Apoi, cuptorul stingându-se și sfântul ieșind din el fără vătămare, îl sileau să se închine idolilor. Și nesupunându-se el, ighemonul a poruncit să-i jupească pielea de pe dânsul în curele, de la umeri până la picioare. Iar mucenicul, rupând o curea de pe sine, a aruncat-o în fața ighemonului. Deci iarăși a fost strujit cu unghii de fier peste trupul cel jupuit, apoi s-a dat fiarelor spre mâncare, dar sfântul a rămas nevătămat de ele. Și văzându-se ighemonul Antipatru rușinat de Miron, răbdătorul de chinuri al lui Hristos, s-a umplut de mânie și de nebunie și s-a ucis singur cu mâinile sale, pierind cu sunet și dându-și necuratul său suflet diavolilor în iad spre veșnica muncă.

Iar Sfântul Mucenic Miron a fost dus în cetatea Cizicului și acolo, tăindu-i-se capul, s-a sfârșit, dându-și sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Deci, luând cunună mucenicească, a intrat întru bucuria Domnului său.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Miron preotul

Troparul Sfântului Mucenic Miron preotul

Glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Miron, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunându-ne la pomenirea Mucenicului Miron, purtătorul de chinuri, să cântăm toţi laudă lui Dumnezeu, Celui Ce l-a întărit pe el, ca să piardă stăpânirea luptătorului.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adusu-te-ai pe tine Făcătorului de bine dar şi sfinţit prinos, frumoasă junghiere şi jertfa cu bună mireasmă, ca unul care ai pătimit după Lege, mucenice mult pătimitorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un înţelept, ca o biserică curată a Celui Ce a strălucit din Fecioară, ai gonit, mărite, pe lupul cel stricător de suflet, care năvălise să tulbure staulul cel Dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu Singură ai născut fără ispită de nuntă pe Dumnezeu, pe Care îl mărturisesc purtătorii de chinuri mucenici. Acela S-a asemănat nouă şi a stricat înşelăciunea, Preacurată Stăpână.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, ai lărgit gura mea asupra vrăjmaşilor mei, încât s-a veselit duhul meu a cânta: nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea inimii tale înălţând-o către Domnul, Cel Ce s-a înălţat pe Cruce, te-ai Înălţat pe lemn, purtătorule de chinuri. Şi fiind sfâşiat, cu osârdie cântai: nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săgeţile cele ascuţite ale graiurilor tale în inima tiranului le-ai înfipt, preaviteazule ostaş al Împăratului Hristos, prealăudate şi cântând, ai grăit: nu este drept afară de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răsărind ca o dimineaţă, ca o zi, Mult Pătimitorule Mucenice Miron, ai risipit întunericul necunoştinţei şi ai luminat pe cei ce pururea cântă: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născând pe Dumnezeu Vindecătorul, în chip minunat ai vindecat, Fecioară, toată făptura ce bolea cu necredinţa. Pentru acestea, ţie mulţumindu-ţi, grăim: nimeni nu este fără prihană afară de tine, Stăpână.

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, ai lărgit gura mea asupra vrăjmaşilor mei, încât s-a veselit duhul meu a cânta: nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Te laud pe Tine, căci cu au­zul am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat că ai venit până la mine căutându-mă, pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preamăresc marea pogorâre a Ta cea către mine, Mult Milostive.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În mijlocul priveliştei mărturisind Mântuitor şi Dumnezeu şi Domn pe Cel Ce a strălucit din Fecioară, prin răbdare ai smerit îngâmfarea tiranilor şi ai prăpădit mulţimea zeilor, mărite.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfâşiat şi bătut fiind, viteazule, dar cu mintea neslăbindu-te nicicum, ai înspăimântat pe îngerii care vedeau răbdarea ta, prin care ai pierdut pe vrăjmaşii cei fără trup, mucenice, făcându-te purtător de biruinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind plin de Dumnezeiască Rouă, cu minte vitejească ai intrat în cuptorul focului, Înţeleptule Mucenic Miron. Şi într-însul împreună cu îngerii veselindu-te, nicidecum nu ai fost ars, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Taina cea mare şi înfricoşătoare a naşterii tale, Preacurată, îngrozeşte tot cugetul. Căci Dumnezeu pentru bunătatea Sa a binevoit a Se face Om din tine spre mântuirea şi înnoirea lumii.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminarea celor ce zac în întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împăratul păcii; luminează-mă cu Strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta cea cu Rază Dumnezeiască şi Purtătoare de Lumină, întinzându-se cu puterea Duhului Sfânt, în toată lumea, luminează cu luminarea dreptei credinţe, pe cei ce o cinstesc şi pe cei ce propovăduiesc vitejiile tale.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat vitejeşte ai suferit chinurile cele amare, ca fiind fără trup, viteazule mucenice. Căci, luându-ţi-se pielea, ai răbdat ca şi cum ar fi pătimit altul, mărite, fiind întărit de nevăzută tărie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ostenelile tale, mucenice, au picurat mir cu frumoasă mireasmă, care izgoneşte toată răutatea necredinţei şi înmiresmează pururea preasfântă Biserica lui Hristos, care cu credinţă şi cu dragoste te fericeşte pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Binecuvântată, roagă pentru noi pe Cel Ce prin cuvânt în chip de negrăit S-a Întrupat din tine, ca să fim scăpaţi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, noi cei ce te propovăduim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Către Domnul, din chit Iona a strigat: te rog, pe mine mă scoate din adâncul iadului, ca să jertfesc Ţie, ca Mântuitorului, cu glas de laudă şi cu duh adevărat.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile sfinţitelor tale sângiuiri, ostaşule preaviteaz, cetele demonilor ai înecat şi către Dumnezeu te-ai înălţat, purtând cunună şi preaales purtător de biruinţă făcându-te.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând tiranii faţa ta, purtătorule de chinuri, strălucind cu străluciri Dumnezeieşti, s-au îngrozit; şi necunoscând pe Dumnezeu, au dobândit întunericul şi au fost trimişi la chinurile cele veşnice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin poruncile tiranului celui prea crud, ai suferit mai presus de fire luarea pielii, vrednicule de minune, arătând dorirea ta curată şi plecarea ta către Dumnezeu, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legile firii se înnoiesc în tine, Fecioară, căci tu, mai presus de fire, în chip minunat ai născut pe Dumnezeu Emanuel, Cel Necuprins cu firea, spre a doua naştere a noastră, a credincioşilor.

Irmos: Către Domnul, din chit Iona a strigat: te rog, pe mine mă scoate din adâncul iadului, ca să jertfesc Ţie, ca Mântuitorului, cu glas de laudă şi cu duh adevărat.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Din pruncie dorind după Hristos, preamărite şi păzind Dumnezeieştile Lui porunci, la Dânsul ai alergat, Sfinte Mucenice Miron şi te-ai odihnit, slăvindu-L cu îngerii şi cerând tuturor Dumnezeiască iertare.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Chipul cel de aur în câmpul Deiera cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea ta cea luminată, înţelepte, de dragostea cea Dumnezeiască aprinzându-se, se bucura şi se veselea când şedeai tu în mijlocul văpăii, ca şi cei trei tineri. Care cu credinţă ai grăit: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Privitorii văzând în mijlocul văpăii îngeri cu chip cu totul strălucitor împreună stătători cu tine, înţelepte, s-au îngrozit şi abătându-se spre cântare, grăiau Stăpânului: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu minte curată, stând în mijlocul cuptorului împreună cu îngerii, bucurându-te lăudai pe Domnul Cel Preabun, ca pe Cel Ce înfrâna văpaia şi te mântuia pe tine, care dulce cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, Preasfântă Fecioară, Încăpere lui Dumnezeu şi Cămară Preafrumoasă şi Scaun Dumnezeiesc în care, şezând EI, ai gătit tuturor şedere cerească. Pentru aceasta, grăim către tine: Binecuvântată eşti tu, care ai născut pe Dumnezeu cu trup.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia a prefăcut-o în răcoreală ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Judecătorul cel nebun, văzându-te pe tine, viteazule nebiruit, când ţi se tăiau fâşii până la oase, rănit fără vinde care ţi-a adus ţie încă răni de nesuferit, sfâşiindu-te cu unghii de fier.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adusu-ţi-s-a ţie, Mucenice Miron, Graiul lui Dumnezeu din cer, care te chema pe tine, mărite, la negrăitele odihne de acolo şi către frumoasele cete ale îngerilor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ai stat ca Daniel în mijlocul fiarelor, care se cucereau cu evlavie de patima cea fericită şi de nemărginita mulţime a luptelor tale, preafericite şi cu glas viu te apărau pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind împuns cu săgeata vrăjmaşului, cu totul m-am rănit la suflet şi pătimesc fără vindecare. Vindecă-mă, Preacurată şi mă scapă de tot răul, ca Una care, în chip de negrăit, ai născut pe Mântuitorul Hristos, Ceea ce eşti Nădejdea celor deznădăjduiţi.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe Dumnezeu, care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia a prefăcut-o în răcoreală ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care, cu negrăită înţelepciune, a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău, prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi, credincioşii, cu un gând în laude Îl slăvim.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru ca să te învredniceşti, preaviteazule, a vedea Slava ce va să fie şi negrăită frumuseţea lui Hristos, Dătătorul de nevoinţe, ţi-ai plecat grumazul şi ai primit tăierea de sabie şi ai umplut de bucurie cetele mucenicilor.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta cea vrednică de minune, înmiresmând inimile credincioşilor celor ce o doresc, a sosit ca un mir cu dulce mireasmă, întru care, prin rugăciunile tale, umple-ne de bună mireasmă Dumnezeiască, pe noi, cei ce prăznuim, Sfinte Mucenice Miron, vrednicule de laudă, pomenirea ta.

Stih: Sfinte Mucenice Miron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se laudă Ahaia, cu scutecele şi cu chinurile tale, viteazule pătimitor al Domnului; iar Cizicul mai mult se veseleşte, ţinând trupul tău cel mult pătimitor ca pe o adevărată comoară izvor de vindecări şi curăţire de boli.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mitropolia tuturor sfinţilor, cea în înălţime preaaleasă, Sionul cel înţelegător, cinstita Biserică a celor întâi născuţi, precum scrie, pe tine ca pe un mucenic, pururea te are pârgă a mucenicilor, care te rogi pentru noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu glasul Îngerului toţi îţi strigăm ţie, Fecioară: Bucură-te Cămara şi Scaunul lui Dumnezeu; Bucură-te, prin care ne-am învrednicit de Împărăţia Cerurilor noi, cei ce de demult ne lepădasem în stricăciune şi nebuneşte pierdusem frumuseţea cea dintâi.

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care, cu negrăită înţelepciune, a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău, prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi, credincioşii, cu un gând în laude Îl slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Adunându-ne toţi credincioşii, prin cântări cu miresme şi miruri şi prin laude de cântări, să încununăm pe sfinţitul pătimitor, pe Mucenic Miron Preamăritul, care dă vindecare de toate felurile de vătămări.

 

SEDELNA Praznicului Adormirii Maicii Domnului

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cinstită mutarea ta, Preasfântă, făcând-o prăznuire, pe tine te lăudăm cu bună credinţă. Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, să nu treci cu vederea pe cei ce cu dragoste te laudă pe tine.

✝ Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec 17 August

 Cuvioasa Elisabeta sau Safta s-a născut la Iași în anul 1776, în familia marelui logofăt Teodor Balș, și a soției sale, Zoe Rosetti, primind în casa părintească o educație aleasă.

Cuvioasa Elisabeta sau Safta s-a născut la Iași în anul 1776, în familia marelui logofăt Teodor Balș, și a soției sale, Zoe Rosetti, primind în casa părintească o educație aleasă.

În anul 1791 s-a căsătorit cu marele ban Grigore, stră-strănepotul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu și ultimul urmaș de parte bărbătească din familia acestuia. Ei au avut o viață de familie cu aleasă rânduială și bună înțelegere, dar, neputând avea copii, au înfiat-o, în anul 1824, pe nepoata de soră a Saftei, Zoe Mavrocordat.

În aprilie 1832, banul Grigore a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat cu cinstea cuvenită în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, unde se găseau și osemintele strămoșului său, Domnitorul Martir Constantin Brâncoveanu. După ce, ca o bună creștină, s-a ocupat de toată rânduiala ce se face pentru cei adormiți, cu multă dărnicie rânduindu-le pe toate pentru folosul sufletului răposatului ei soț, băneasa Safta Brâncoveanu și-a propus să îndeplinească o dorință însemnată a soțului ei, și anume aceea de a ridica un spital pentru bolnavii săraci.

În 1835 a început construirea spitalului, după ce a cumpărat terenuri lângă biserica Domnița Bălașa din București, care avea, pe lângă lăcașul de cult, o școală de muzică și un azil pentru văduve. Pentru spital a alcătuit un așezământ ctitoricesc care reglementa funcționarea și administrarea lui de către epitropi, între care se afla și un reprezentant din neamul Brâncovenilor. Acest ansamblu filantropic a primit numele de Așezămintele Brâncovenești.

După inaugurarea lui în 1838, Safta Brâncoveanu s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde și mama ei se călugărise. Primind numele de Elisabeta, Cuvioasa, în cei 17 ani de viețuire monahală, a ajutat pe cei care-i cereau sprijinul, a dat milostenii pentru pomenirea soțului și pentru cei din neamul ei, a înzestrat biserica mare a Văratecului cu obiecte necesare cultului, a îmbrăcat în argint icoana Maicii Domnului din catapeteasmă, a dăruit o Evanghelie ferecată în argint, o cutie de argint pentru Sfintele Taine și o cădelniță din argint. A făcut danii și altor multe mănăstiri și biserici din țară și din Sfântul Munte Athos (Mănăstirile Simonos Petra, Xiropotamu, Cutlumuș, Dionisiu), dar și Patriarhiei Ierusalimului. A avut o mare evlavie față de sfinți, așa cum aflăm din legăturile ei cu Mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos, unde se păstrau moaștele Sfântului Hariton, pe care în cinstea în chip deosebit pentru ajutorul pe care îl primise de la el.

Cuvioasa Safta a avut râvnă pentru slujbele Bisericii, iar atunci când, din pricina bolilor sau bătrâneții, nu ajungea la sfântul lăcaș, își citea pravila la chilie. Ucenicile apropiate au dat mărturie despre nevoințele, milosteniile, virtuțile și darurile ei duhovnicești. Una dintre ucenice, maica Eupraxia Vârnav, cu un an înainte de mutarea la cele veșnice a schimonahiei Safta, scria: Pe acest suflet de femeie, pentru mai multe faceri de bine, aș socoti că chiar îngerul o va ridica la sfârșitul ei. Mult se nevoiește cu pravila, ca în biserică. Apoi, milostenii, și tot într-ascuns. Fericit de sufletul ei!

A trecut la Domnul în anul 1857, la 11 august, iar la parastasul de 7 ani, în 1864, osemintele i-au fost dezgropate și așezate în osuarul de sub altarul bisericii Adormirea Maicii Domnului din Mănăstirea Văratec. A strălucit între cuvioasele maici ale mănăstirii,  prin viața sa, prin râvna ei, prin pilda de aleasă viețuire, dar mai ales prin milostivirea ce se revărsa deopotrivă peste toți cei din jur, călugări și credincioși mireni.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu” și prăznuirea în ziua de 17 august.

Acatistul Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe crucea grea a nevoinței răstignindu-vă, ați ctitorit sfințit lăcaș de rugăciune, o, Nazaria și mare Olimpiada, și cu Safta, cea din neamul Brâncovenilor, pentru care toți strigăm, fericindu-vă: Bucurați-vă, Sfintelor ocrotitoare ale Văratecului!

Icosul 1

Aprinsă v-a fost inima pentru Hristos, Cuvioaselor de Duh purtătoare, că cele pământești lepădând, v-ați arătat părtașe celor cerești; drept aceea, fericindu-vă, grăim unele ca acestea:
Bucură-te, a Treimii întreită solie;
Bucură-te, cu trei străluciri făclie;
Bucură-te, Nazaria de Hristos iubitoare;
Bucură-te, Cuvioasă, a obștii începătoare;
Bucură-te, Olimpiada, a izbânzilor duhovnicești purtătoare;
Bucură-te, că Hristos te-a făcut de cununi primitoare;
Bucură-te, cinstită Safta, lauda cea aleasă a Brâncovenilor;
Bucură-te, că ți-ai îndreptat dorirea spre Domnul domnilor;
Bucură-te, slăvită ceată a sihastrelor;
Bucură-te, sfânt sobor al cuvioaselor;
Bucurați-vă, ale isihastelor îndrumătoare;
Bucurați-vă, ale monahiilor sprijinitoare;
Bucurați-vă, Sfintelor ocrotitoare ale Văratecului!

Condacul 2

Bruma de trup topind-o cu focul asprei viețuiri, sihastre de Dumnezeu întărite v-ați arătat, că focul dragostei de Hristos v-a curățit sufletul, de trei ori fericitelor, și Lui I-ați cântat cu evlavie: Aliluia!

Icosul 2

Caldă rugătoare către Dumnezeu te cunoaștem, Cuvioasă Nazaria, că, primind chemare prin glas îngeresc, ai luat jugul ascultării, nevoindu-te sub povața Sfântului Vasile de la Poiana Mărului, pentru care îți cântăm acestea:
Bucură-te, a îngerului chemare;
Bucură-te, a lui Hristos următoare;
Bucură-te, rază a luminii Cuvântului;
Bucură-te, călăuză pe căile Duhului;
Bucură-te, vale a faptelor bune care nu se ofilesc;
Bucură-te, munte al izbânzilor care nu se risipesc;
Bucură-te, cea cu sfinții în cer șezătoare;
Bucură-te, a noastră din cer păzitoare;
Bucură-te, podoabă a pustnicelor;
Bucură-te, îndrumătoare a monahiilor;
Bucură-te, de virtuți lucrătoare;
Bucură-te, a patimilor biruitoare;
Bucură-te, Sfântă Nazaria, de Dumnezeu purtătoare!

Condacul 3

Domnului rugându-te cu stăruință, te-ai arătat mult nevoitoare, Maică Nazaria, făcându-te următoare Cuviosului Paisie de la Neamț, că, sporind liniștirea, ți-ai curățit inima, dobândind rugăciunea neîncetată și cântând cu îngerii: Aliluia!

Icosul 3

Evlavie având, Cuvioasă Olimpiada, ți-ai părăsit casa împreună cu fiica ta, și îmbrăcând chipul îngeresc, sub povățuirea Sfântului Stareț Paisie, în dumnezeiești cântări, spre Hristos ți-ai înălțat inima; iar noi, văzând faptele tale, grăim așa:
Bucură-te, smicea în cetatea Iașilor răsărită;
Bucură-te, mlădiță în Văratec înflorită;
Bucură-te, rădăcină ce aduci roada harului;
Bucură-te, floare din grădina Raiului;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai cinstit prin cântare;
Bucură-te, că în toate te-ai făcut ascultătoare;
Bucură-te, a iubitorilor de Hristos întărire;
Bucură-te, a ctitorilor ocrotire;
Bucură-te, prin care Văratecul tresaltă;
Bucură-te, a sfințeniei măsură înaltă;
Bucură-te, glas vestitor al Ortodoxiei;
Bucură-te, dulceață a psalmodiei;
Bucură-te, Sfântă Olimpiada, temelia Văratecului!

Condacul 4

Fericită ești, Maică Olimpiada, că, dragoste nefățarnică având, i-ai dat Nazariei întâietate, și lui Dumnezeu ai slujit prin iubire, că, stăruind neîncetat în smerenie, ai sporit în lucrarea virtuților, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul 4

Glasuri de bucurie să înălțăm, credincioșii, pe Safta Brâncoveanu cântând-o, pe maica celor goi și sărmani și pe cea de-a doua ctitoră a Văratecului; și acesteia cu dragoste să-i zicem, mulțumind, acestea:
Bucură-te, a bunătății făclie;
Bucură-te, a milostivirii solie;
Bucură-te, mângâierea bolnavilor;
Bucură-te, ajutătoarea creștinilor;
Bucură-te, a casei Domnului iubitoare;
Bucură-te, a curții Lui celei cerești locuitoare;
Bucură-te, că în milă I-ai urmat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că milostenii tu împărțeai mereu;
Bucură-te, cea asemenea Părintelui orfanilor;
Bucură-te, miloasă maică a sărmanilor;
Bucură-te, livadă cu bune fapte;
Bucură-te, izvor al rugăciunii curate;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, limanul bolnavilor!

Condacul 5

Haină de nuntă, Cuvioasă Elisabeta, ca o preaînțeleaptă ți-ai țesut din faptele milei; și, în suflet untdelemn adunând, ca fecioarele înțelepte ți-ai gătit candela și Mirelui Hristos cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul 5

Iată, îngerii din ceruri s-au minunat de nevoințele voastre, că, biruind neputințele firii, cu bărbăție ați răbdat ispitele și, prin lucrarea rugăciunii, v-ați făcut asemenea cu cei fără de trup, dobândind îndrăznire la tronul Celui Preaînalt, pentru care cântăm:
Bucurați-vă, lăcașuri ale smereniei;
Bucurați-vă, vase alese ale curăției;
Bucurați-vă, râuri ale vieții sihăstrești;
Bucurați-vă, izvoare ale vetrei monahicești;
Bucurați-vă, prin care se alungă întunericul necredinței;
Bucurați-vă, prin care dobândim întărirea conștiinței;
Bucurați-vă, ale Bisericii cu adevărat iubitoare;
Bucurați-vă, ale Edenului flori binemirositoare;
Bucurați-vă, prin care smerita cugetare se vădește;
Bucurați-vă, prin care nevinovăția se cinstește;
Bucurați-vă, chipuri luminoase ale ascultării;
Bucurați-vă, roade curate ale răbdării;
Bucurați-vă, Sfintelor ocrotitoare ale Văratecului!

Condacul 6

Începătoare v-ați făcut vieții de obște în Mănăstirea Văratec și, nevoindu-vă cu asprime, ați primit întărire și ajutor în ostenelile monahicești de la Sfinții Paisie și Iosif, cu care împreună cântați lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Jertfa buzelor tale, neîncetata chemare a numelui lui Iisus, ai adus-o pururea înaintea Domnului, Cuvioasă Nazaria, iar aceasta a fost primită de Hristos, care te-a binecuvântat cu mari daruri; pentru aceea, cântăm:
Bucură-te, cea mare în cugetare;
Bucură-te, cea pururea rugătoare;
Bucură-te, lucrătoare a înfrânării și a postului;
Bucură-te, cea întrarmată cu armele Duhului;
Bucură-te, că, în bătrâneți curate, la Cel veșnic te-ai mutat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt prin tine minunat a lucrat;
Bucură-te, floare a Ceahlăului frumos înflorită;
Bucură-te, cea prin Sfântul Paisie la noi răsădită;
Bucură-te, mireasmă a vieții celei curate;
Bucură-te, văzătoare a luminii necreate;
Bucură-te, dreptar al cunoștinței;
Bucură-te, chip al nevoinței;
Bucură-te, Sfântă Nazaria, de Dumnezeu purtătoare!

Condacul 7

Lumii murind, prin aspre nevoințe, ai luat mari daruri de la Dumnezeu, vindecând de boală pe Olimpiada, iar ea, degrabă ridicând Văratecul, te-a așezat stareță, Maică Nazaria, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul 7

Mult a cugetat inima ta la puterea Celui de Sus, Cuvioasă Olimpiada, și sfânt lăcaș ai căutat să ridici, întru care să se laude pururea numele Ziditorului tuturor; iar noi, privind cu luare aminte la faptele tale, grăim:
Bucură-te, prin care Hristos Se slăvește;
Bucură-te, prin care Veliar se tânguiește;
Bucură-te, porumbiță curată a Raiului;
Bucură-te, căprioară iubită a Domnului;
Bucură-te, culme a smereniei, după chipul lui Hristos;
Bucură-te, rază a iubirii, aducătoare de duhovnicesc folos;
Bucură-te, cea împodobită de cununa răbdării;
Bucură-te, cea îmbrăcată cu puterea Crucii;
Bucură-te, că dai ambrozia harului;
Bucură-te, că împarți nectarul Duhului;
Bucură-te, prin care luăm întărire;
Bucură-te, prin care dobândim mijlocire;
Bucură-te, Sfântă Olimpiada, temelia Văratecului!

Condacul 8

Nespusă este osteneala ta, Cuvioasă Olimpiada, că, întemeind Mănăstirea Văratec, de toate ale ei te-ai îngrijit și vitejește sufletul ți-ai pus pentru cei ce erau în primejdie, căutând la binele aproapelui și cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul 8

Odă înălțând Domnului, Cuvioasă Elisabeta, grăiai dimpreună cu Psalmistul: Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta! Și, înmulțind milostenia, te-ai făcut lăcaș al virtuților, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, a milei revărsare nouă;
Bucură-te, a Zilei a opta rouă;
Bucură-te, vindecătoare neostenită;
Bucură-te, dăruitoare de toți pomenită;
Bucură-te, că ai schimbat cele de aici cu cereștile averi;
Bucură-te, că ai purtat cu dragoste ale fraților poveri;
Bucură-te, a strigării bolnavilor auzire;
Bucură-te, a faptelor dragostei dovedire;
Bucură-te, Tavita nouă a harului;
Bucură-te, arvuna milelor Domnului;
Bucură-te, urcior care răcorești însetații;
Bucură-te, mână care miluiești săracii;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, limanul bolnavilor!

Condacul 9

Preacinstită haină ai îmbrăcat, intrând în cămara Mirelui, Cuvioasă Elisabeta, că, neștiind stânga ce face dreapta, cu râvnă ai lucrat în taină faptele milosteniei, porunca lui Hristos împlinind și pururea cântând: Aliluia!

Icosul 9

Raze luminoase v-ați arătat, Cuvioaselor, că Văratecul l-ați preschimbat în lăcaș al izbânzilor duhovnicești și, aspru nevoindu-vă, de cerești cununi v-ați învrednicit; iar noi, luând aminte, cântăm unele ca acestea:
Bucurați-vă, ale noastre păzitoare;
Bucurați-vă, ale creștinilor mijlocitoare;
Bucurați-vă, rugătoare la tronul Stăpânului;
Bucurați-vă, călăuzitoare pe căile Domnului;
Bucurați-vă, cele ce Văratecul ați sfințit și îl sfințiți;
Bucurați-vă, cele ce, rugându-vă, în ispite ne întăriți;
Bucurați-vă, prin care România se veselește;
Bucurați-vă, prin care glia Moldovei se cinstește;
Bucurați-vă, Văratecul astăzi cântă;
Bucurați-vă, Biserica toată cuvântă;
Bucurați-vă, prin care aflăm ocrotire;
Bucurați-vă, prin care luăm îndulcire;
Bucurați-vă, Sfintelor ocrotitoare ale Văratecului!

Condacul 10

Solind către Domnul prin ale voastre rugăciuni, ție, Sfântă Olimpiada, mulțumire-ți aduce obștea Văratecului, ca și Elisabetei și Nazariei, că nu numai temei v-ați făcut ei, ci și ocrotitoare, cântând neîncetat lui Hristos: Aliluia!

Icosul 10

Știutorului de inimi, Care vede întru ascuns, te-ai arătat plăcută, înțeleaptă Nazaria, că slava cea deșartă ai călcat-o, lepădând cele ale lumii, iar, noi, văzând smerenia ta, lăudăm pe Dumnezeu, și cântăm ție:
Bucură-te, al nepătimirii crin;
Bucură-te, al cetei viclene chin;
Bucură-te, mireasă preaiubită a Mirelui;
Bucură-te, stâlpul cel de foc al neamului;
Bucură-te, rugăciune curată ce izvorăști desăvârșirea;
Bucură-te, temei neclintit ce aperi neprihănirea;
Bucură-te, în cereștile corturi locuitoare;
Bucură-te, spre Hristos îndrumătoare;
Bucură-te, comoară a bunătăților;
Bucură-te, cămară a vindecărilor;
Bucură-te, că tai patimile sufletești;
Bucură-te, că din boală ne izbăvești;
Bucură-te, Sfântă Nazaria, de Dumnezeu purtătoare!

Condacul 11

Toți cei credincioși te au acoperământ și scut, Cuvioasă Nazaria, că, pomenirea ta săvârșind, cu credință și cu evlavie slăvesc pe Cel ce te-a slăvit, lăcaș minunat al harului făcându-te, pentru care noi, cu evlavie, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Ție, Cuvioasă Olimpiada, îți aducem mulțumire, că prealuminoasă grădină i-ai închinat Maicii lui Dumnezeu, în ea adunând suflete iubitoare de mântuire; pentru care, lăudându-te, îți grăim:
Bucură-te, pământ adăpat de Duhul;
Bucură-te, cuvânt întărit cu lucrul;
Bucură-te, săditoare a florii virtuților;
Bucură-te, că te-ai asemănat sfinților;
Bucură-te, turturea, care în lăcaș ceresc te-ai sălășluit;
Bucură-te, luminată rândunea ce pustia ai iubit;
Bucură-te, harnică albină cu miere cerească;
Bucură-te, nectar, ce hrănești obștea mănăstirească;
Bucură-te, prin care patimile se liniștesc;
Bucură-te, prin care darurile sporesc;
Bucură-te, izvod cinstit al nevoințelor;
Bucură-te, izvor curat al virtuților;
Bucură-te, Sfântă Olimpiada, temelia Văratecului!

Condacul 12

Urmând Domnului, porumbiță dumnezeiască, având aripi poleite cu nevoința și smerenia, Cuvioasă Olimpiada, ai adunat păsări cuvântătoare, duhovnicească obște, și de cursele celui viclean scăpându-le, pe toate le învățai să cânte Ziditorului: Aliluia!

Icosul 12

Văzând râvna ta Știutorul inimilor și cunoscându-ți faptele bineplăcute săvârșite în ascuns, ți-a răsplătit ție, în cetele Sfinților proslăvindu-te, pentru care, toți cinstindu-te, cu bucurie îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, măslin care rodești milostiviri;
Bucură-te, înalt chiparos al bunei făptuiri;
Bucură-te, că ai înmulțit talantul Stăpânului;
Bucură-te, că în orice sărac vedeai chipul Domnului;
Bucură-te, cea pe care faptele cu tărie o vestesc;
Bucură-te, cea pe care vorbele tuturor o cinstesc;
Bucură-te, cea cu putere și podoabă îmbrăcată;
Bucură-te, cea de bărbatul tău pururea lăudată;
Bucură-te, revărsare a milelor Domnului;
Bucură-te, mănunchi al florilor sufletului;
Bucură-te, de Dumnezeu încununată;
Bucură-te, de noi prealăudată;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, limanul bolnavilor!

Condacul 13

Zicem vouă, de trei ori fericitelor Maici Nazaria, Olimpiada și Elisabeta, ocrotitoarele Mănăstirii Văratec: Primind acum aceste laude, revărsați peste noi razele dumnezeieștilor bunătăți, păzindu-ne, ca totdeauna în pace să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Aprinsă v-a fost inima pentru Hristos, Cuvioaselor de Duh purtătoare, că cele pământești lepădând, v-ați arătat părtașe celor cerești; drept aceea, fericindu-vă, grăim unele ca acestea:
Bucură-te, a Treimii întreită solie;
Bucură-te, cu trei străluciri făclie;
Bucură-te, Nazaria de Hristos iubitoare;
Bucură-te, Cuvioasă, a obștii începătoare;
Bucură-te, Olimpiada, a izbânzilor duhovnicești purtătoare;
Bucură-te, că Hristos te-a făcut de cununi primitoare;
Bucură-te, cinstită Safta, lauda cea aleasă a Brâncovenilor;
Bucură-te, că ți-ai îndreptat dorirea spre Domnul domnilor;
Bucură-te, slăvită ceată a sihastrelor;
Bucură-te, sfânt sobor al cuvioaselor;
Bucurați-vă, ale isihastelor îndrumătoare;
Bucurați-vă, ale monahiilor sprijinitoare;
Bucurați-vă, Sfintelor ocrotitoare ale Văratecului!

Condacul 1

Pe crucea grea a nevoinței răstignindu-vă, ați ctitorit sfințit lăcaș de rugăciune, o, Nazaria și mare Olimpiada, și cu Safta, cea din neamul Brâncovenilor, pentru care toți strigăm, fericindu-vă: Bucurați-vă, Sfintelor ocrotitoare ale Văratecului!

Rugăciune

Sfintelor Cuvioase Maici Nazaria, Olimpiada și Elisabeta, ctitore ale Mănăstirii Văratec și mari rugătoare către Dumnezeu, care bine v-ați nevoit și ați primit în ceruri cununa cea neveștejită a sfințeniei, căutați spre noi, cei împovărați de multe păcate, și, primind puțina noastră rugăciune, cereți de la Dumnezeu, pentru noi, pace, bună înțelegere și dragoste frățească, spre a urma pilda cea nepieritoare a viețuirii voastre. Cu îndrăznirea pe care ați dobândit-o la Dumnezeu, rugați-L să ne izbăvească de robia păcatelor și de tot răul, nevoia și necazul. Auziți rugăciunea noastră și o duceți înaintea Preasfintei Treimi, de a Cărei lumină vă bucurați, încât și noi, cei ce vă lăudăm, să ne învrednicim de veșnica fericire, cinstind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stăpâne și Doamne al domnilor, pe domnița Safta, fala casei brâncovenești și a doua ctitoră în Văratec, să o cinstesc în cântări luminează-mă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Al tău nume scump este tuturor, Cuvioasă Safta, și în veci bunătatea ta rămâne la Domnul și la oameni, nemuritoare fiind pomenirea ei.

Facere de bine ai săvârșit fără contenire, în viață și mai apoi; deci, în veci îți este pomenirea, slăvită Safta, lăcaș al virtuților.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Trecând tot avutul în mâinile săracilor, Safta, și a celor neputincioși, comoară în ceruri nefurată ai dobândit, cum a spus Domnul tuturor.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ești, Maică-Fecioară, bun început al teologiei și sfârșit prorociilor, că noi, prin tine, dăm închinăciune Treimii de o ființă și de un chip.

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut bolta cerească şi ai zidit Biserica Ta, Tu mă întăreşte pe mine întru dragostea Ta; Cel Ce eşti culmea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iconoamă cinstită Celui ce Însuși ne-a pus în Așezământul de lege cel nou al dragostei, slăvită Safta, ai fost, ca o nouă Tavita, mila înmulțind-o tu și binefacerea.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu dreptate în tine graiul Scripturilor s-a plinit; că întru putere și slavă Hristos îmbrăcându-te, prealegiuit și-nțelept gura ta ai deschis-o și însuși bărbatul tău, Safta, te-a lăudat.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Înțelept risipit-ai, după cuvântul Psalmistului, și de la Stăpânul a toate laudă ai primit în casa Căruia și rămâi, Sfântă Safta, a podoabei casei Lui iubitoare făcându-te.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu te vestim lumii întregi, cei ce am aflat mântuire prin Cel născut al tău, Căruia roagă-te, milostiv arătându-L nouă, celor ce cu dor te cinstim pururea.

SEDEALNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Ca maici duhovnicești, Cuvioaselor, astăzi avându-vă pe voi Mănăstirea Văratec, cu harul mântuitor cel izvorât din solirile voastre preaferbinți, neîncetat se hrănește și rânduindu-se, bine sporește și crește, spre slava lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În mâinile Celui ce S-a făcut om din tine pentru noi, punându-ți sufletul, ca în ale Făcătorului și Dumnezeului tău, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru aceasta, cu cinste te fericim pe tine, singura cea curată și neîntinată; și, Născătoare de Dumnezeu după adevăr toți mărturisindu-te, grăim: Roagă pe Hristos, la Care te-ai mutat, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Trebuințelor sfinților te-ai făcut părtașă, Safta, cu faptele, și cu Sfinții moștenire-n cer a lua în veci te-ai și învrednicit.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cercetarea bolnavilor, acoperământul celor primejduiți, maică blândă a orfanilor și acum ești, Sfântă, cu solirea ta.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Legătura de neclintit a desăvârșirii, Safta, ai dobândit, îmbrăcându-te cu dragostea cea de Dumnezeu și de aproapele.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izvorăști credincioșilor apa mântuirii, Maică a Domnului, pe Hristos, pe Râul milelor și Mântuitorul, izvorându-ni-L.

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dragostea urmând cu credință nefățarnică, Sfântă Safta, și în cuget curat, ajuns-ai, Maică, azi la capătul doririlor.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iute către cer, în căruța bunătăților, la frumusețea nespusă ai suit, de care, maică Elisabeta, te desfătezi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Norul străbătând, cel al trupului, cu faptele, azi înlăuntrul luminii dumnezeiești, preacuvioasă, ai ajuns, precum ai și dorit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce-ai născut pe Bucuria, bucură-te! Maică-Fecioară, Mireasă a Domnului, Scăparea lumii și dezlegarea blestemului.

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Dom­nul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dum­nezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Alesu-ți-ai spre sfârșitul zilelor partea cea bună, asemenea Mariei, că, părăsind bogăția și slava, te-ai arătat uceniță a Domnului, al Cărui nume minunat l-ai chemat, Sfântă Safta, neîncetat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sărmanilor hrănitoare te-a dat Hristos, și bolnavilor grabnic vindecare, bătrânilor și orfanilor maică, și-mbelșugată comoară Bisericii, care acum te laudă, Sfântă Safta, făcând pomenirea ta.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Athonul dăruitoare te are și cetatea Sionului, Safta, și ctitoră Mănăstirea Văratec și al domniței Bălașa lăcaș sfințit, că-n toată lumea ți-ai trimis milostenia și binefacerea.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Buretele, sulița și trestia, și piroanele, cununa și crucea arată-le lui Hristos, Preacurată, cu brațul tău, cel pe care a fost purtat, și nouă, celor ce greșim, îndurat în tot ceasul arată-ni-L.

Condacul

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Pe crucea grea a nevoinței răstignindu-vă, ați ctitorit la Văratec mănăstire, o, Nazaria și mare Olimpiada, și cu Safta, cea din neamul Brâncovenilor, pentru care toți acum vă fericim, zicând: Bucurați-vă, de Hristos încununatelor!

Icos

Aprinsă v-a fost inima pentru Hristos în Văratec Cuvioaselor de Duh purtătoare, că cele pământești lepădând, v-ați arătat părtașe celor cerești; drept aceea, fericindu-vă, vă grăim, minunați, acestea:
Bucură-te, a Treimii întreită solie;
Bucură-te, cu trei străluciri făclie;
Bucură-te, de Hristos iubitoare Nazaria;
Bucură-te, purtătoare a numelui Domnului;
Bucură-te, ceea ce al luptelor din Olimp numele porți;
Bucură-te, ceea ce cununi ai primit de la Hristos;
Bucură-te, cinstită Safta, a Brâncovenilor fală;
Bucură-te, ceea ce ți-ai îndreptat dorirea spre Domnul;
Bucură-te, slăvită ceată a sihastrelor;
Bucură-te, dănțuire a Cuvioaselor;
Bucură-te, treime de ctitore sfinte;
Bucură-te, unime de maici de un suflet;
Bucurați-vă, de Hristos încununatelor!

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Risipit-ai din milă, de trei ori fericită, dat-ai săracilor, și cele stătătoare în locul lor primit-ai, lui Hristos cântând pururea: În veci de veci lăudat și binecuvântat ești!

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Adormit-ai cu pace și Hristos în nădejde te-a așezat deosebi, că bine întocmindu-ți scara cea cu trei trepte, din credință prin dragoste, Maică, statornic suind, ajuns-ai la nădejde.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Neamul bun arătându-ți mai ales, Cuvioasă, pe cel al sufletului, casa brâncovenească bine împodobit-ai, cu aceasta cântând în veci: În veci de veci lăudat și binecuvântat ești!

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curățind de blestemul strămoșesc firea noastră cea muritoare, Hristos, Atoatefăcătorul, în tine, Preacurată, negrăit S-a sălășluit, firea zidită unind cu nezidita fire.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ocrotitoare și făcătoare de bine credincioșii te avem și fierbinte în cer rugătoare, preacuvioasă Safta.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Veniți la mine, pe toți sărmanii chemat-ai, căutând către ei ca o maică, și dând sufletească odihnă și trupească.

Veselitoare cântări ți-aducem cu râvnă, sfânt mormântul tău înconjurându-l la sfântă pomenirea ta, Cuvioasă Safta.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Nevoitoarei din Mănăstirea Văratec, Sfintei Safta, iubitoarei podoabei dumnezeieștii case, să îi cântăm cu râvnă.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Inima grabnic și gândul meu luminează-mi, bezna patimii din suflet gonindu-mi, Maică a Luminii, Fecioară Preacurată.

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.

Îngerul lui Dumnezeu cel preaputernic a arătat tinerilor văpaia, răcorind pe cuvioși, iar pe cei necredincioși arzând; și pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o izvor de viață începător, stricare a morții și viață izvorând celor ce cântă: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm noi, cei mântuiți, și să-L preaînălțăm întru toți vecii!

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, mărindu-te împreună cu cetele cele fără de trupuri.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lumină așezată în sfeșnic și aprinsă de focul dragostei celei dumnezeiești te-ai arătat, Sfântă Safta, cu milostenia.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Odihnă cu toți Sfinții aflat-ai, porumbiță a Celui ce odihnește întru cei Sfinți, având aripi poleite de multele virtuți.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Rugându-L, Sfântă Safta, cu dragoste fierbinte, pe Iubitorul de oameni Hristos Dumnezeu, obștea aceasta păzește-o de toate relele.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sădind în mine frica de Dumnezeu, dă-mi lacrimi de pocăință, să-mi spele păcatele și toată întinăciunea Izvorul milelor.