༺꧁❤️꧂ASCULTĂ MAI MULT ȘI VORBEȘTE MAI PUȚIN #Distribuiți ! Daca ti-a placut articolul da-i un share
ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -
Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii.
Hei, merci că ai citit până aici! 🤗
↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Sfânta Lumină care se pogoară în fiecare an la Ierusalim este un eveniment de maximă importanţă pentru Biserica noastră Ortodoxă. Este, mai exact, cea mai veche minune care se petrece anual, de două milenii încoace.
Pentru că am primit, de-a lungul timpului […] mai multe întrebări legate de modul în care se pogoară Sfânta Lumină în Sâmbăta Mare la Sfântul Mormânt de la Ierusalim, am hotărât să dedicăm câteva rânduri acestui subiect și să aducem în atenția dumneavoastră câteva lucruri pe care poate nu le știați despre această minune care se petrece anual în cadrul Bisericii noastre.
Sfânta Lumină se aprinde anual pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbăta Mare, ziua, după ora 12.30, în timpul oficierii slujbei Vecerniei Mari.
În seara Vinerii Mari, după Prohod, Mormântul Domnului este controlat de câțiva poliţişti civili care nu sunt creștini. Este vorba despre un arab, un turc și o persoană care reprezintă statul Israel. Aceștia se asigură că toate obiectele care se află în interiorul mormântului sunt curate, că nu ascund vreo sursă de foc, verifică de asemenea și piatra de la gura Sfântului Mormânt și îi fac un control corporal arhiereului care așază vată pe Sfântul Mormânt, pentru a fi siguri că la mijloc nu este nicio înșelare. Apoi, aceștia sigilează ușa Sfântului Mormânt cu două benzi confecționate din pânză albă aplicându-le în formă de X și punându-le sigilii cu ceară la capete.
A doua zi, în Sâmbăta Mare, în jurul orei 12:00 în Biserica Sfântului Mormânt intră Patriarhul Ierusalimului, care înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, alături de soborul de preoți și diaconi.
La finalul acestei mici procesiuni, Patriarhul Ierusalimului ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare și intră în Mormânt însoțit de reprezentantul armenilor, care îl urmăreşte pe patriarh să nu aprindă lumânările din vreo altă sursă, având dreptul să stea în pridvorul aflat înaintea Sfântul Mormânt.
Imediat se sting toate lumânările, candelele, luminile, iar în Biserica Sfântului Mormânt începe să se simtă emoția creștinilor veniți din toate capetele lumii ca să asiste măcar o dată în viață la această mare minune. Este cunoscut faptul că cei care vor să prindă un loc în apropierea Mormântului se pun la rând în Biserică măcar cu una sau două zile înaintea Sâmbetei Mari.
Aflat în încăperea propriu-zisă a Sfântului Mormânt, Patriarhul Ierusalimului se așază în genunchi și citește rugăciunea specială, prin care Îl roagă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos să dăruiască din nou Sfânta Lumină ca binecuvântare și sfințire pentru toți cei ce cred în El.
La finalul rugăciunii, Sfânta Lumină se pogoară deasupra Bisericii Sfântului Mormânt asemenea unui glob și în câteva momente se sfărâmă în mici bucăți, aprinzând vata presărată peste lespede. Tot atunci se aprinde şi candela „neadormită” din interiorul Mormântului. Patriarhul iese afară și strigă de trei ori: „Veniți de luați Lumină!”, dăruind credincioșilor acest foc sfânt, care pentru câteva clipe nu arde.
Tradiţia aducerii Sfintei Lumini de la Ierusalim în țara noastră a fost instituită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în anul 2009. De atunci, în fiecare an, o delegaţie a Patriarhiei Române participă la slujba săvârșită la Mormântul Domnului şi aduce Lumina Sfântă în România, în noaptea de Înviere, cu ajutorul unei aeronave.
Iuda... da, el... și Petru... Iuda... oare pentru 30 de arginți a trădat? Sau pentru ceva ce nu se poate cumpăra cu nimic? Pentru că voia să fie și el văzut... voia să fie și el apreciat pentru ceva... voia și el să fie special pentru cineva... De ce? Pentru că, pentru el, nu era și măcar alții să-l vadă așa, dacă el nu o putea face...
A regretat?
Da... a regretat amarnic când a realizat că a vândut singurul om care îl văzuse așa cum era și nu l-a respins, ci l-a iubit cu tot cu răni... a încercat să răscumpere și să dea banii înapoi, însă nu au mai fost primiți... timpul nu mai putea fi dat înapoi... iar sângele curat al omului nevinovat nu mai putea fi salvat...
Ce a făcut?
Din disperare și-a luat viața... a ales moartea pentru că simțea că altfel nu se putea căi... nu mai exista nimic prin care să răscumpere...
Petru... Petru nu l-a mai recunoscut și nu îl mai cunoștea pe Iisus... s-a lepădat de trei ori de el înainte de cântatul cocoșilor... fusese avertizat că o va face și, totuși, a făcut-o...
De ce a făcut-o? Ca să supraviețuiască... a luptat ca să supraviețuiască...
S-a căit și i-a părut rău imediat ce a realizat... s-a prăbușit și el, ca Iuda, în rușine și vină, dar totuși nu a fugit de lumină... a acceptat iertarea și a devenit mai smerit, conștient și autentic, pe când Iuda s-a speriat atât de tare de imaginea lui, încât a ales moartea ca singura soluție...
Nu putea accepta că el a fost și a făcut ceea ce a făcut și, mai ales, că nu putea da timpul înapoi...
Așa că, dacă te întrebi: trădătorii oare regretă?
Da, o fac... o fac din inimă... doar că unii sunt Iuda, iar alții sunt Petru, ceea ce îi diferențiază este că unul nu a putut să-și accepte imaginea cu tot cu răni, iar celălalt da și s-a smerit... a devenit mai conștient de natura duală a omului, dar și mai autentic...
Iar, în final, nu este despre religie; este despre vină, identitate și despre cât de mult putem duce și accepta din noi și umbra noastră cu iubire.
Iuda nu a murit… nu a rămas doar o poveste din trecut, o umbră a unei trădări de demult. El trăiește, în taină, în fiecare dintre noi, ori de câte ori alegem minciuna în locul adevărului, interesul în locul iubirii, orgoliul în locul smereniei. Nu mai sunt doar treizeci de arginți… astăzi ne vindem pentru lucruri și mai mărunte, pentru avantaje trecătoare, pentru o imagine falsă, pentru liniștea unei conștiințe adormite.
Te trădăm în fiecare zi, Doamne… nu doar prin fapte mari și vizibile, ci mai ales prin cele mici, pe care le trecem cu vederea. Te trădăm prin gândurile noastre ascunse, prin cuvintele care rănesc, prin tăcerile în care alegem să nu facem binele. Te trădăm atunci când ne îndepărtăm de Tine fără să ne dăm seama, când trăim ca și cum nu ai fi lângă noi, când uităm că fiecare clipă este un dar.
Ne prefacem credincioși… știm să rostim rugăciuni, știm să ne facem semnul crucii, știm să părem aproape de Tine în fața oamenilor. Dar în adâncul sufletului nostru este gol, este rece, este lipsit de acea iubire vie care ar trebui să ne transforme. Am ajuns să trăim o credință de suprafață, fără foc, fără lacrimă, fără luptă.
Și poate cel mai dureros este că nu doar Te răstignim din nou… ci o facem fără să mai simțim nimic. Ne-am obișnuit cu păcatul, cu nepăsarea, cu această stare de amorțire sufletească în care conștiința nu mai strigă, iar inima nu mai tresare. Am ajuns să zâmbim în timp ce greșim, să justificăm ceea ce este greșit și să uităm că fiecare alegere ne apropie sau ne îndepărtează de Tine.
Doamne… iartă-ne, chiar dacă nu mai știm să cerem iertare cum se cuvine. Iartă-ne pentru că ne-am rătăcit, pentru că ne-am pierdut simțirea, pentru că am uitat ce înseamnă adevărata pocăință. Întoarce-ne inimile către Tine, trezește-ne din această adormire și învață-ne din nou să plângem pentru păcatele noastre.
Miluiește-ne, Doamne… și nu ne lăsa să rămânem așa.
Când cineva vine să-ți spună o bârfă, poate că ar fi bine să-ți amintești de „filtre ale lui Socrate”.
Se spune că, într-o zi, în Grecia Antică, un bărbat s-a apropiat de Socrate și i-a spus, nerăbdător:
— „Vrei să auzi ce am aflat despre prietenul tău?”
Filosoful l-a oprit cu blândețe:
— „Înainte să vorbești, să trecem ceea ce vrei să spui prin trei filtre.”
— „Trei filtre?”
— „Da. Primul este adevărul. Ești sigur că informația este adevărată?”
— „Nu chiar… doar am auzit-o de la altcineva.”
— „Atunci să mergem la al doilea: bunătatea. Ceea ce vrei să-mi spui este ceva bun?”
— „Nu, dimpotrivă…”
— „Și al treilea: utilitatea. Îmi va fi de folos dacă aflu acest lucru?”
— „Nu, nu cred.”
Atunci Socrate ar fi încheiat simplu:
— „Dacă nu este nici adevărat, nici bun, nici util, de ce ar merita spus?”
O lecție veche, dar mereu actuală.
Așa-numitul „test al celor trei filtre” ne amintește să fim atenți la cuvintele pe care le rostim. Înainte de a transmite o informație, putem să ne întrebăm: este adevărată? este pozitivă? este folositoare? Trei întrebări simple care pot preveni conflicte, pot proteja relații și pot face comunicarea mai responsabilă.
Această afirmație reflectă un principiu spiritual și etic profund, adesea întâlnit în teologia creștină și în filosofia umanistă, care subliniază interdependența dintre salvarea personală (mântuirea/desăvârșirea sufletului) și binele colectiv.
Iată principalele dimensiuni ale acestui concept:Exemplul personal și influența (Mărturia): Prin străduința de a trăi o viață morală, virtuoasă și ancorată în iubire, o persoană devine o lumină pentru ceilalți. Această transformare interioară ("salvarea sufletului" prin curățirea de patimi) acționează ca un exemplu viu, care poate inspira și ghida pe alții către o cale mai bună. Iubirea în acțiune: "Salvarea sufletului" nu este un proces egoist, izolat, ci implică iubirea față de aproapele. A-i ajuta pe alții în momente dificile, a fi generos și a manifesta compasiune sunt acte care, conform învățăturilor, "udă" sufletul propriu și îl deschid către har, salvându-l totodată. Comuniunea mântuirii: În Ortodoxie, în special, se pune accent pe faptul că omul nu se mântuiește singur, ci în comunitate. Mântuirea este un efort comun, în care îi ajutăm pe ceilalți să se apropie de Dumnezeu și, prin acest act de dragoste, ne salvăm și noi. "Samarineanul milostiv": Acesta este arhetipul salvării prin iubire activă. Samarineanul care își riscă siguranța pentru a-l îngriji pe cel bătut exemplifică modul în care grija pentru aproapele este calea directă către salvarea propriului suflet. Puterea influenței neconștiente: O viață trăită autentic în bunătate are un impact care se extinde "ca o undă" în jurul său, binecuvântând și influențând pozitiv oameni pe care poate nu îi cunoaștem direct. În concluzie, ideea centrală este că starea sufletului nostru influențează direct lumea din jurul nostru. Cu cât ne îngrijim mai mult de curățirea și salvarea propriului suflet prin credință și fapte bune, cu atât devenim un instrument mai eficient al binelui pentru cei din jur.
Cum să încetați să vă enervați și să găsiți pace în familie Veniți de la muncă obosiți, iar soțul mormăie din cauza cinei, copiii fac prostii. În interiorul vostru tot fierbe. Îndurați, nu spuneți nimic, dar apoi... o explozie. Strigăte, lacrimi, supărări, iar apoi un sentiment puternic de vinovăție: „De ce fac asta? El nu o face intenționat... Sunt doar copii...” Mulți trăiesc așa de ani de zile, dar totul se poate schimba. Agressivitatea se înrădăcinează în sistemul nostru nervos. Nu puteți citi o carte inteligentă și să nu mai izbucniți. Aveți nevoie să vă resetați corpul, altfel fiecare criză vă afectează pe voi și pe cei dragi, distrugând căldura din casă. Dar a învăța să reacționați cu dragoste este posibil. Iată un exemplu. Unei femei i s-a sugerat un lucru simplu: să-și trateze soțul cu bunăvoință, chiar și când acesta „o provoacă” intenționat. Într-o zi, el se pregătea să meargă la pescuit, arunca lucruri din dulapuri și căuta un pretext de ceartă. Iar ea a zâmbit și a spus calm: „M-ai asigurat de muncă pentru două zile. Voi face curățenie în timpul ăsta.” Soțul a fost luat prin surprindere, a ridicat din umeri și a plecat fără să facă scandal. Liniștea ei l-a dezarmat complet. Serghei Nikolaevici vorbește despre legătura directă dintre starea noastră interioară și lumea externă: „Când o persoană nu răspunde cu agresiune, este pregătită să se schimbe, să caute înțelegere. Iar apoi agresivitatea interioară scade, iar cei din jurul nostru o resimt și ei.” Voi vă schimbați – și cei din jurul vostru se schimbă. Aceasta este legea. Este ușor să citiți despre asta. Dar să faceți asta în momentul în care sângele vă fierbe în vene este aproape imposibil fără antrenament. Exact pentru asta a fost creată programa «Descoperirea sentimentelor». Este un antrenament pentru sufletul vostru înainte de cursul «Diagnosticarea karmei». Vom aborda cu blândețe și pas cu pas 4 teme: Căința – vom renunța la vechile supărări care ne fac să explodăm Vindecarea sufletului – vom elimina tensiunea interioară Schimbarea caracterului – vom dezvolta o reacție calmă Iubire necondiționată – vom învăța să răspundem cu bine chiar și la provocare
Dacă înțelegeți că motivele sunt în voi, în mod explicit sau implicit, atunci supărarea nu se va transforma în dorința de a răzbuna. Primiți citate în fiecare zi — în „Mesajul de la S.N. Lazarev”.
Se crede că în noaptea dinaintea Joii Mari sau în dimineața acestei zile, se deschid mormintele, iar porțile Raiului și ale Iadului rămân deschiseIată principalele credințe și obiceiuri legate de acest moment: Întoarcerea sufletelor: Se spune că spiritele celor adormiți se întorc la vechile lor locuințe, unde rămân printre cei vii până la Sâmbăta Rusaliilor (Moșii de Vară). Focurile de Joia Mare: Pentru a întâmpina sufletele morților și a le ține de cald, în curți sau la morminte se aprind focuri ritualice. Se crede că spiritele vin să se încălzească și să stea pe scaunele pregătite lângă foc. Pomenirea morților: Joia Mare este ultima zi din Postul Mare în care se mai face pomenirea morților. Femeile merg la biserică și la cimitir pentru a împărți colaci, vin, miere sau fructe. Semnificația spirituală: Această deschidere a mormintelor simbolizează comuniunea dintre lumea celor vii și cea a celor morți, permițând spiritelor să petreacă sărbătorile pascale alături de familie.
Obiceiul focurilor ritualice În această zi, se crede că spiritele morților revin acasă, iar focurile sunt aprinse pentru a le ghida și a le ține de cald: Unde se aprind: În curți, în fața caselor sau direct în cimitire, lângă morminte. Materiale folosite: Se utilizează vreascuri uscate, coceni de porumb sau lemn de alun, adunate adesea cu o zi înainte. Simbolism: Pe lângă încălzirea sufletelor, focul are rolul de a alunga spiritele rele și șerpii din preajma gospodăriilor. Ritualul pomanei: Adesea, se dă pomană „peste foc” (colaci, vin, miere), în mod simbolic, pentru cei plecați. Munca în casă și la câmp: Este interzisă orice activitate fizică grea, munca la câmp sau reparațiile prin casă. Spălatul și cusutul: Începând de joi, nu se mai spală rufe și nu se mai coase până după Paște. Dormitul la prânz: Se spune că cine doarme în această zi va fi leneș tot anul. Alimente interzise: Chiar și pentru cei care nu postesc, este interzis consumul de urzici (pentru că Iisus a fost bătut cu ele) și oțet (pentru că rănile Sale au fost stropite cu oțet)
Nu ai cheia și acolo păstrez toate lucrurile frumoase și pozitive care s-au întâmplat de-a lungul vieții mele. În zilele de nostalgie stau în fața lui și îl deschid, mă recreez amintindu-mi și simțindu-mă mulțumit și fericit pentru ceea ce am păstrat în el. Am și un al doilea cufăr, acesta este încuiat cu 7 chei, pe care simt că vreau să le deschid 🔓 tot mai puțin în fiecare zi Uneori Universul te testează să vadă dacă deschizi portbagajul, dar în fiecare zi când mă uit la el, cu atât îmi doresc mai puțin să-l deschid. Când viața te-a lovit puternic, dar ai folosit-o pentru a evolua și a crește, chiar dacă ai avut o zi proastă, nu te întorci în trecut și, prin urmare, nu vrei să deschizi acel portbagaj. 🔐 Nu rămâne în trecut, nu mai locuiești acolo. Rămâi în prezent, apoi acolo unde ești și unde trebuie să rămâi.
Biserica Ortodoxă oficiază una dintre cele mai solemne slujbe ale anului: Denia celor 12 Evanghelii. Această slujbă este dedicată rememorării Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale lui Iisus Hristos.Semnificația teologică a zilei Conform rânduielilor bisericești, în această zi sunt prăznuite patru evenimente cruciale:
Sfânta spălare a picioarelor: Gestul de smerenie supremă al Mântuitorului față de ucenicii Săi. Cina cea de Taină: Instituirea Sfintei Euharistii (Împărtășania). Rugăciunea din Grădina Ghetsimani: Rugăciunea „mai presus de fire” înainte de arestare. Vânzarea Domnului: Trădarea lui Iuda Iscarioteanul. Particularitățile Deniei de Joi SearaCitirea celor 12 Evanghelii: Slujba este structurată în jurul a 12 fragmente biblice care descriu întregul drum al patimilor, de la Cina cea de Taină până la punerea în mormânt. Scoaterea Sfintei Cruci: După citirea celei de-a cincea Evanghelii, preotul scoate Sfânta Cruce din altar în mijlocul bisericii (naos), simbolizând drumul Crucii către Golgota. Tăcerea clopotelor: Începând din această zi și până în noaptea Învierii, clopotele nu mai bat, fiind înlocuite de sunetul toacei.
Cele 12 Evanghelii ale Patimilor Domnului
Se citesc la Denia celor 12 (douasprezece) Evanghelii din seara de Joia Mare, cu care și începe Slujba Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi ale Domnului.
Când măriții ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat, și judecatorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecatorul cel drept, te-a dat. Vezi dar, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru aceasta spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesătios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra Învațătorului. Cela ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!
Prima Evanghelie a Patimilor Ioan XIII, 31-38; XIV; XV; XVII; XVIII, 1.
13, 31. [Zis-a Domnul ucenicilor Sai:] Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preaslăvit întru El. 13, 32. Iar dacă Dumnezeu a fost preaslăvit întru El, şi Dumnezeu Îl va preaslăvi întru El şi îndată Îl va preaslăvi. 13, 33. Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iudeilor - că unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni - vă spun vouă acum. 13, 34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. 13, 35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. 13, 36. Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Răspuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să urmezi Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma. 13, 37. Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot să urmez Ţie acum? Sufletul meu îl voi da pentru Tine. 13, 38. Iisus i-a răspuns: Vei pune sufletul tău pentru Mine? Adevărat, adevărat zic ţie că nu va cânta cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori! 14, 1. Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. 14, 2. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. 14, 3. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. 14, 4. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. 14, 5. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? 14, 6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. 14, 7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. 14, 8. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. 14, 9. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? 14, 10. Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. 14, 11. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. 14, 12. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. 14, 13. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. 14, 14. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. 14, 15. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. 14, 16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, 14, 17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! 14, 18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. 14, 19. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. 14, 20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. 14, 21. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. 14, 22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii? 14, 23. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. 14, 24. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis. 14, 25. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi; 14, 26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. 14, 27. Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. 14, 28. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. 14, 29. Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când se vor întâmpla. 14, 30. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine; 14, 31. Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit aşa fac. Sculaţi-vă, să mergem de aici. 15, 1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. 15, 2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă. 15, 3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. 15, 4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. 15, 5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. 15, 6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. 15, 7. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă. 15, 8. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei. 15, 9. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea. 15, 10. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. 15, 11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 15, 12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. 15, 13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. 15, 14. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15, 15. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. 15, 16. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. 15, 17. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. 15, 18. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. 15, 19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. 15, 20. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. 15, 21. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. 15, 22. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. 15, 23. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. 15, 24. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. 15, 25. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept". 15, 26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. 15, 27. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. 16, 1. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. 16, 2. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. 16, 3. Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. 16, 4. Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Şi acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi. 16, 5. Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu întreabă: Unde Te duci? 16, 6. Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. 16, 7. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. 16, 8. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată. 16, 9. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; 16, 10. De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; 16, 11. Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. 16, 12. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. 16, 13. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. 16, 14. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. 16, 15. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. 16, 16. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. 16, 17. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, şi că Mă duc la Tatăl? 16, 18. Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce zice. 16, 19. Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? 16, 20. Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 16, 21. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. 16, 22. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. 16, 23. Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. 16, 24. Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină. 16, 25. Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl. 16, 26. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi, 16, 27. Căci Însuşi Tatăl vă iubeşte pe voi, fiindcă voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că de la Dumnezeu am ieşit. 16, 28. Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl. 16, 29. Au zis ucenicii Săi: Iată acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o pildă. 16, 30. Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu. 16, 31. Iisus le-a răspuns: Acum credeţi? 16, 32. Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. 16, 33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. 17, 1. Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. 17, 2. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. 17, 3. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. 17, 4. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. 17, 5. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. 17, 6. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. 17, 7. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; 17, 8. Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. 17, 9. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. 17, 10. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. 17, 11. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. 17, 12. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 17, 13. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. 17, 14. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. 17, 15. Nu mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. 17, 16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. 17, 17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. 17, 18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. 17, 19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. 17, 20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, 17, 21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 17, 22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: 17, 23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. 17, 24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pr care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. 17, 25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 17, 26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei. 18, 1. Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Săi.
Ospatând la cina pe ucenici, si cunoscând viclesugul vânzarii, ai vadit la cina aceea pe Iuda, stiindu-l pe el ca nu se va îndrepta, si vrând sa arati tuturor ca Te-ai dat de bunavoie, ca sa rapesti lumea de la cel strain: îndelung-Ragdatorule, slava Tie!
A 2-a Evanghelie a Patimilor Ioan XVIII, 1-28
18, 1. [În vremea aceea,] Iisus a ieşit cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Săi. 18, 2. Iar Iuda vânzătorul cunoştea acest loc, pentru că adesea Iisus şi ucenicii Săi se adunau acolo. 18, 3. Deci Iuda, luând oaste şi slujitori, de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare şi cu făclii şi cu arme. 18, 4. Iar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi? 18, 5. Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei. 18, 6. Atunci când le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 18, 7. Şi iarăşi i-a întrebat: Pe cine căutaţi? Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul. 18, 8. Răspuns-a Iisus: V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă; 18, 9. Ca să se împlinească cuvântul pe care l-a spus: Dintre cei pe care Mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul. 18, 10. Dar Simon-Petru, având sabie, a scos-o şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele slugii era Malhus. 18, 11. Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia în teacă. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl? 18, 12. Deci ostaşii şi comandantul şi slujitorii iudeilor au prins pe Iisus şi L-au legat. 18, 13. Şi L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia. 18, 14. Şi Caiafa era cel ce sfătuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor. 18, 15. Şi Simon-Petru şi un alt ucenic mergeau după Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului şi a intrat împreună cu Iisus în curtea arhiereului; 18, 16. Iar Petru a stat la poartă, afară. Deci a ieşit celălalt ucenic, care era cunoscut arhiereului, şi a vorbit cu portăreasa şi a băgat pe Petru înăuntru. 18, 17. Deci slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Omului acestuia? Acela a zis: Nu sunt. 18, 18. Iar slugile şi slujitorii făcuseră foc, şi stăteau şi se încălzeau, că era frig, şi era cu ei şi Petru, stând şi încălzindu-se. 18, 19. Deci arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. 18, 20. Iisus i-a răspuns: Eu am vorbit pe faţă lumii; Eu am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii şi nimic nu am vorbit în ascuns. 18, 21. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iată aceştia ştiu ce am spus Eu. 18, 22. Şi zicând El acestea, unul din slujitorii, care era de faţă, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: Aşa răspunzi Tu arhiereului? 18, 23. Iisus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi? 18, 24. Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul. 18, 25. Iar Simon-Petru stătea şi se încălzea. Deci i-au zis: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui? El s-a lepădat şi a zis: Nu sunt. 18, 26. Una din slugile arhiereului, care era rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: Nu te-am văzut eu pe tine, în grădină, cu El? 18, 27. Şi iarăşi s-a lepădat Petru şi îndată a cântat cocoşul. 18, 28. Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; şi era dimineaţă. Şi ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile.
Ce pricina te-a facut, Iuda, vânzator al Mântuitorului? Au doara te-a despartit din ceata Apostolilor? Au doara te-a lipsit de harul tamaduirilor? Au doara cinând împreuna cu ceilalti pe tine te-a gonit de la masa? Au doara picioarele celorlalti le-a spalat, iar ale tale nu le-a bagat în seama? O, cât bine te-ai facut uitator! Iata, gândul tau cel nemultumitor se vadeste, iar îndelunga-rabdarea cea neasemanata si mare mila Mântuitorului se propovaduieste.
A 3-a Evanghelie a Patimilor Matei XXVI, 57-75
26, 57. [În vremea aceea,] cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 26, 58. Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului şi, intrând înăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul. 26, 59. Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. 26, 60. Şi n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi şi au spus: 26, 61. Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc. 26, 62. Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva Ta? 26, 63. Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. 26, 64. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. 26, 65. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată acum aţi auzit hula Lui. 26, 66. Ce vi se pare? Iar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte. 26, 67. Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme, 26, 68. Zicând: Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit. 26, 69. Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileianul. 26, 70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu ştiu ce zici. 26, 71. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. 26, 72. Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. 26, 73. Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te vădeşte. 26, 74. Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul. 26, 75. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.
Urmeaza Antifoanele 7-9, apoi Sedealna (glasul 8):
O, cum Iuda, cel ce era oarecând ucenic, a gândit vânzare asupra Ta! A cinat împreuna cu viclesug, vicleanul si nedreptul, si mergând a zis preotilor: Ce-mi veti da mie, si eu voi da voua pe Acela, Care a stricat legea si a spurcat Sâmbata. Îndelung-rabdatorule Doamne, slava Tie!
A 4-a Evanghelie a Patimilor Ioan XVIII, 28-40; XIX, 1-16.
18, 28. [În vremea aceea,] L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; şi era dimineaţă. Şi ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile. 18, 29. Deci Pilat a ieşit la ei, afară, şi le-a zis: Ce învinuire aduceţi Omului Acestuia? 18, 30. Ei au răspuns şi i-au zis: Dacă Acesta n-ar fi răufăcător, nu ţi L-am fi dat ţie. 18, 31. Deci le-a zis Pilat: Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră. Iudeii însă i-au răspuns: Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni; 18, 32. Ca să se împlinească cuvântul lui Iisus, pe care îl spusese, însemnând cu ce moarte avea să moară. 18, 33. Deci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu şi a chemat pe Iisus şi I-a zis: Tu eşti regele iudeilor? 18, 34. Răspuns-a Iisus: De la tine însuţi zici aceasta, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine? 18, 35. Pilat a răspuns: Nu cumva sunt iudeu eu? Poporul Tău şi arhiereii Te-au predat mie. Ce ai făcut? 18, 36. Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici. 18, 37. Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu. 18, 38. Pilat I-a zis: Ce este adevărul? Şi zicând aceasta, a ieşit iarăşi la iudei şi le-a zis: Eu nu găsesc în El nici o vină; 18, 39. Dar este la voi obiceiul ca la Paşti să vă eliberez pe unul. Voiţi deci să vă eliberez pe regele iudeilor? 18, 40. Deci au strigat iarăşi, zicând: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era tâlhar. 19, 1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus şi L-a biciuit. 19, 2. Şi ostaşii, împletind cunună din spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. 19, 3. Şi veneau către El şi ziceau: Bucură-te, regele iudeilor! Şi-I dădeau palme. 19, 4. Şi Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis: Iată vi-L aduc pe El afară, ca să ştiţi că nu găsesc în El nici o vină. 19, 5. Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis Pilat: Iată Omul! 19, 6. Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. 19, 7. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. 19, 8. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. 19, 9. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. 19, 10. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? 19, 11. Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are. 19, 12. Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului. 19, 13. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata. 19, 14. Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru. 19, 15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul. 19, 16. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstignit.
Urmeaza Antifoanele 10-12, apoi Sedealna (glasul al 8-lea):
Când ai stat înaintea Caiafei, Dumnezeule, si ai fost dat lui Pilat, Tu, Judecatorul, puterile ceresti s-au clatinat de frica; si când Te-ai înaltat pe lemn în mijlocul a doi tâlhari, ai fost socotit cu cei fara-de-lege, Cel ce esti fara de pacate, ca sa mântuiesti pe om. Îndelung-Rabdatorule, Doamne, slava Tie !
A 5-a Evanghelie a Patimilor Matei XXVII, 3-32
27, 3. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, 27, 4. Zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea. 27, 5. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat. 27, 6. Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge. 27, 7. Şi ţinând ei sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. 27, 8. Pentru aceea s-a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. 27, 9. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: "Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel, 27, 10. Şi i-au dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul". 27, 11. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici. 27, 12. Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu răspundea nimic. 27, 13. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta? 27, 14. Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte. 27, 15. La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulţimii un întemniţat pe care-l voiau. 27, 16. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. 27, 17. Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos? 27, 18. Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui. 27, 19. Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El. 27, 20. Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. 27, 21. Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiţi să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba. 27, 22. Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toţi au răspuns: Să fie răstignit! 27, 23. A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit! 27, 24. Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea. 27, 25. Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri! 27, 26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit. 27, 27. Atunci ostaşii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta, 27, 28. Şi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie. 27, 29. Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! 27, 30. Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap. 27, 31. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. 27, 32. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui.
Urmeaza Antifoanele 13-15; iar la troparul care urmeaza (glasul al 6-lea) din Antifonul al 15-lea, preotul scoate crucea din Sfântul Altar si o pune în milocul bisericii spre închinare:
Astazi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pe ape. (de trei ori) Cu cununa de spini a fost încununat Împaratul îngerilor. Cu porfira mincinoasa a fost îmbracat Cel ce îmbraca cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu sulita a fost împuns Fiul Fecioarei. Închinamu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arata-ne noua si slavita învierea Ta! (de trei ori)
Sedealna (glasul al 4-lea):
Rascumparatu-ne-ai pe noi din blestemul legii cu scump sângele Tau; pe cruce fiind rastignit si cu sulita împuns, nemurire ai invorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slava Tie!
A 6-a Evanghelie a Patimilor Marcu XV, 16-32
15, 16. Iar [În vremea aceea] ostaşii L-au dus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. 15, 17. Şi L-au îmbrăcat în purpură şi, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap. 15, 18. Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor! 15, 19. Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau. 15, 20. Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească. 15, 21. Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui. 15, 22. Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte "locul Căpăţânii". 15, 23. Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat. 15, 24. Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia. 15, 25. Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. 15, 26. Şi vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor. 15, 27. Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui. 15, 28. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit. 15, 29. Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti. 15, 30. Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce! 15, 31. De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască! 15, 32. Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau.
Urmeaza Fericirile. Se pun nou stihiri, glasul al 4-lea.
A 7-a Evanghelie a Patimilor Matei XXVII, 33-54
27, 33. Şi [În vremea aceea] venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpăţânii, 27, 34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit să bea. 27, 35. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: "Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi". 27, 36. Şi ostaşii, şezând, Îl păzeau acolo. 27, 37. Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor. 27, 38. Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. 27, 39. Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele, 27, 40. Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! 27, 41. Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: 27, 42. Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El. 27, 43. S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu. 27, 44. În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El. 27, 45. Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. 27, 46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? 27, 47. Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta. 27, 48. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l de oţet şi punându-l într-o trestie, Îi da să bea. 27, 49. Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. 27, 50. Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. 27, 51. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; 27, 52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. 27, 53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. 27, 54. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
Si se face citire. Apoi Psalmul 50 si, dupa acesta, Evanghelia a opta:
A 8-a Evanghelie a Patimilor Luca XXIII, 32-49
23, 32. Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. 23, 33. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. 23, 34. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi. 23, 35. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. 23, 36. Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet. 23, 37. Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! 23, 38. Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor. 23, 39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. 23, 40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? 23, 41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. 23, 42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. 23, 43. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. 23, 44. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 23, 45. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. 23, 46. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. 23, 47. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. 23, 48. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. 23, 49. Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
Urmeaza Tricântarea. Cântarea a 5-a, apoi Condac, glasul al 8-lea:
Pe Cel ce s-a rastignit pentru noi, veniti toti sa-L laudam, ca pe Acela L-a vazut Maria pe lemn si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul meu.
Icos:
Vazând mieluseau, Maria, pe Mieluselul sau tras spre junghiere, mergea dupa El zdrobita, împreuna cu alte femei, strigând asa: Unde mergi, Fiule? Pentru ce faci aceasta calatorie grabnica? Au doara este iarasi alta nunta în Cana, si acolo Te grabesti acum, ca sa le mai faci lor vin din apa? Oare, merge-voi cu Tine, Fiule, sau voi astepta mai bine? Da-mi cuvânt, Cuvinte; nu ma trece tacând, Cel ce m-ai pazit curata; ca Tu esti Fiul si Dumnezeul meu.
Urmeaza Sinaxarul pentru Sfânta si Marea Vineri, apoi Cântarile a 8-a si a 9-a ale Tricântarii. Apoi Luminânda (exapostilaria), de trei ori:
Întru o zi ai învrednici, Doamne, pe tâlharul în rai; si pe mine lumineaza-ma cu lemnul Crucii, si ma mântuieste.
Apoi Evanghelia a noua, de la Ioan :
A 9-a Evanghelie a Patimilor Ioan XIX, 25-37
19, 25. [În vremea aceea] stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 19, 26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! 19, 27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. 19, 28. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. 19, 29. Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui. 19, 30. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. 19, 31. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. 19, 32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el. 19, 33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. 19, 34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. 19, 35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. 19, 36. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os". 19, 37. Şi iarăşi altă Scriptură zice: "Vor privi la Acela pe care L-au împuns".
Toata suflarea sa laude pe Domnul! Laudati pe Domnul din ceruri, laudati pe El intru cele inalte; Tie se cuvine cantare, Dumnezeule. Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui; Tie se cuvine cantare, Dumnezeule.
Se pun stihirile, apoi Evanghelia a zecea, de la Marcu:
A 10-a Evanghelie a Patimilor Marcu XV, 43-47
15, 43. [În vremea aceea] venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. 15, 44. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. 15, 45. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. 15, 46. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. 15, 47. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.
Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire. Laudamu-Te, bine Te cuvantam, inchinamu-ne Tie, slavimu-Te, multumim Tie pentru slava Ta cea mare. Doamne, Imparate ceresc, Dumnezeule, Parinte atottiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Nascut, Iisuse Hristoase si Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluselul lui Dumnezeu, Fiul Tatalui, Cel ce ridici pacatul lumii, miluieste ne pe noi, Cel ce ridici pacatele lumii. Primeste rugaciunea noastra, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui, si ne miluieste pe noi. Ca Tu esti Unul Sfant, Tu esti Unul Domn Iisus Hristos, intru marirea lui Dumnezeu Tatal. Amin. In toate zilele bine Te voi cuvanta si voi lauda numele Tau in veac si in veacul veacului. Invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta fara de pacat sa ne pazim noi. Bine esti cuvantat, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, si laudat si preaslavit este numele Tau in veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nadajduit intru Tine. Bine esti cuvantat, Doamne, invata-ma indreptarile Tale (de 3 ori). Doamne, scapare Te-ai facut noua in neam si in neam. Eu am zis: Doamne, miluieste-ma, vindeca sufletul meu, ca am gresit Tie. Doamne, la Tine am scapat, invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori). Slava... Si acum... Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. Apoi mai pe larg: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. Si îndata, ectenia: Sa plinim rugaciunile noastre de dimineata Domnului... Si Ecfonisul: Ca Dumnezeul milelor...
Si îndata, Evanghelia a unsprezecea, de la Ioan:
A 11-a Evanghelie a Patimilor Ioan XIX, 38-42
19, 38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui. 19, 39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. 19, 40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei. 19, 41. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat. 19, 42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.
Urmeaza Stihoavna, si apoi Evanghelia a douasprezecea, de la Matei:
A 12-a Evanghelie a Patimilor Matei XXVII, 62-66
27, 62. Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, 27, 63. Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. 27, 64. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. 27, 65. Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi. 27, 66. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.
Rascumparatu-ne-ai pe noi din blestemul legii, cu scump sângele Tau. Pe Cruce pironindu-Te si cu sulita împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slava Tie.
Apoi ectenia obisnuita si apolisul.
Tradiții și obiceiuri populare
Vopsirea ouălor: Tradiția spune că ouăle înroșite în Joia Mare nu se strică tot anul.
Focurile de Joi Mari: În unele zone, se aprind focuri în curți sau la morminte pentru sufletele celor adormiți care s-ar întoarce la casele lor.
Interdicții: Este considerată ultima zi în care se mai pot face munci grele la câmp sau în gospodărie; după această zi, accentul cade exclusiv pe rugăciune și pregătirea spirituală
Serghei Nikolaevici vorbește despre legătura directă dintre starea noastră interioară și lumea externă: „Când o persoană nu răspunde cu agresiune, este pregătită să se schimbe, să caute înțelegere. Iar apoi agresivitatea interioară scade, iar cei din jurul nostru o resimt și ei.” Voi vă schimbați – și cei din jurul vostru se schimbă. Aceasta este legea. Este ușor să citiți despre asta. Dar să faceți asta în momentul în care sângele vă fierbe în vene este aproape imposibil fără antrenament. Exact pentru asta a fost creată programa «Descoperirea sentimentelor». Este un antrenament pentru sufletul vostru înainte de cursul «Diagnosticarea karmei». Vom aborda cu blândețe și pas cu pas 4 teme: 
Căința – vom renunța la vechile supărări care ne fac să explodăm 
Vindecarea sufletului – vom elimina tensiunea interioară 
Schimbarea caracterului – vom dezvolta o reacție calmă 
Iubire necondiționată – vom învăța să răspundem cu bine chiar și la provocare
