Cat de des sa ne impartasim

 Cat de des sa ne impartasim

La sfarsitul scrisorii va exprimati dorinta de a va impartasi mai des cu Sfintele Iui Hristos Taine, ca urmare a starii dumneavoastra bolnavicioase, si dorinta aceasta este vrednica de lauda. Singur mi-ati scris ca dupa impartasirea cu Sfintele lui Hristos Taine va este mai bine sufleteste, si trupeste. De aceea, sa nu va lasati influentat de boala si chiar in chilie sa va impartasiti cu Sfintele Taine mai des. (Cuviosul losif, p. 74)


Imi scrieti despre dorinta fratiei voastre de a va impartasi des cu Sfintele Taine ale Trupului si Sangelui Domnului nostru. Este unul bun, numai ca trebuie sa va apropiati cu evlavia cuvenita si cu pregatirea dupa randuiala bisericeasca. (Cuviosul Anatolie, 9, p. 90)

Domnul sa-ti ierte greselile tale, numai sa nu refuzi sa te impartasesti mai des cu Sfintele lui Hristos Taine, caci in acestea exista mare ajutor si mila lui Dumnezeu. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a lll -a, pp. 70)

Fiind bolnava, te-ai impartasit cu Sfintele lui Hristos Taine in fiecare saptamana si te intrebi daca nu este prea des. Daca esti bolnava grav, te poti impartasi cu Sfintele Taine si mai des. Sa nu te indoiesti deloc de aceasta. (Cuv. Ambrozie, 23, Partea a lll- a, pp. 110)

Necazurile

Noi nu stim pentru ce scop ne trimite Domnul necazuri, dar principalele cauze sunt trei, dintre care cel putin una este deseori pricina  faptului ca El ne bate cu toiagul Sau cel parintesc. Eu presupun ca, fie ca pedeapsa pentru greselile noastre de dinainte, caci, dupa cuvantului Sfantului Apostol Pavel, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea (1 Cor. 11, 32), fie spre incercarea credintei noastre si a nadejdii in Domnul, fie, in sfarsit, ca nu cumva, neavand parte de necazuri, sa nu cadem in alte pacate. Si, in afara de acestea, calea presarata de necazuri este calea catre Imparatia Cerurilor. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 2, p. 270)

Viata omului este plina de necazuri si in Imparatia Cerurilor prin multe necazuri se cuvine sa intram. Cititi istoria antica si veti afla ca marii oameni, nici eroii, nici carmuitorii imparatiilor, nici suveranii popoarelor nu au fost straini de necazurile pe care atotinteleapta pronie a Dumnezeu le trimite fiecaruia, fie din bunavointa, fie din ingaduinta, incercand credinta sau pedepsind pentru pacate. Chiar primul om a vazut in fiii sai fratricidul lui Cain si moartea lui Abel, care i-au adaugat la primul necaz un alt necaz cumplit. Pe ceilalti ii voi trece sub tacere si il pomeni numai pe sfantul si binecredinciosul rege si prooroc David felul in care a rabdat el necazurile prin fiii sai; cititi istoria lui si inchipuiti-va ca nici voi nu sunteti mai buni ca ei si, dupa judecatile lui Dumnezeu nestiute de noi, ati cazut in aceleasi ispite. Daca veti indura. cu supunere, punandu-va inainte pacatele voastre, atunci Dumnezeu va trimite degraba mangaierea. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 1, pp. 177-178)

Daca luam aminte la Domnul nsotru Iisus Hristos, care a suferit fara sa aiba vreo vina si a rabdat ocari, mustrari, scuparin, bataia , umiliri, ponegiri, rastignire, cununa de spini, strapungerea coastei, pironirea pracuratelor Lui maini si picioare - vedem ce inseamna necazurile noastre, pricinuite de ocari si dispretuiri. Caci El ne-a lasat pilda, ca sa pasim pe urmele Lui (cf. 1 Petru 2, 21) si, desi nu intru totul, totusi cat Ίι suntem si noi partasi la patimile Lui atunci cand rabdam cu blandete si fara cartire necazurile trimise de El. Va aflati la Universitatea lui Dumnezeu -n asadar, El va invata, caci voieste sa faca ceva bun din dumneavoastra. Nu-I stati impotriva! (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 5, p. 643)

Dumnezeu, Cel Preamilosard si Atotintelept, Care te iubeste, cunoaste necazurile tale, caci ele nu se intampla altfel decat cu voia si ingaduinta Lui, si Ii este mila de tine si te intareste in ele, caci altfel cum ai putea indura amarul si greutatea necazurilor? El te-ar putea slobozi de ele, dar, probabil, cere prin ele folosul sufletului tau. Sfantul Isaac Sirul scrie ca „din aceasta se cunoaste ca Dumnezeu ii poarta omului de grija din faptul ca ii trimite pururea necazuri" (Cuvantul 35). (Cuviosul trie, 24, Vol. 3, p. 104)

Chiar daca Dumnezeu ii trimite cuiva necazuri, face aceasta pentru a-l curati de pacate si a-l pregati pentru vesnica Imparatie Cereasca. Cele de aici sunt vremelnice, iar cele de dincolo vesnice. (Cuviosul Macarie, 24, 1, p. 370)

Intampini si necazuri, insa ele sunt inevitabile pe calea mantuirii, iar eacul impotriva lor este smerenia. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 2, p. 189)

Calea noastra este astfel incat, vrem sau nu vrem, necazul trebuie sa existe, cu ingaduinta lui Dumnezeu, spre incercarea noastra si spre rinderea rabdarii. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 6, p. 129)

De necazuri nicaieri nu putem fugi, caci ele sunt roadele propriilor noastre patimi si le scot pe acestea la iveala ca noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne ingrijim de vindecarea lor. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 3, p. 91)

Cu privire la necazurile care se intalnesc pe calea aceasta iti spun ca ele provin mai mult din patimile noastre, patimile noastre sunt cele ni le pricinuiesc, dar sunt ingaduite de pronia lui Dumnezeu pentru videcarea patimilor noastre si nu sunt peste puterile noastre, ci sunt pe masura alcatuirii noastre. Fara ispite nu ne cunoastem pe noi insine si nu ajungem la smerenie. Ispitele sunt trimise fie ca pedeapsa pentru pacate ,fie spre incercarea credintei si a dragostei noastre fata de Dumnezeu, fie pentru a ne opri de la pacate. (Cuv. Macarie, Vol. 5, p.22)

Viata de Familie

In ceea ce priveste gandul dvs. de a va desparti de sot si a pleca la mama dvs., sa stiti ca prin aceasta despartire va veti face de ras si ii veti determina pe oamenii rai sa gandeasca rau despre dvs. si sa spuna ca v-ati despartit din pricina legaturilor rele cu unul si cu altul, ceea ce le va supara si pe toate rudele dvs. de aceea sa va temeti sa ganditi asa, si mai ales sa faceti asa. Iar cu privire le rugaciunea dvs. dumneavoastra, ca Maica Domnului sa va elibereze de legaturile cojugale, sa stiti ca este rugaciunea cea mai potrivnica lui Dumnezeu, de care ar trebui sa va infricosati, ca de ο moarte naprasnica. Va rog staritor staruitor, ca pe iubita mea fiica duhovniceasca intru Domnul, sa parasiti  toate aceste ganduri tulburatoare si cu supunere copilareasca sa lsa va lasati cu smerenie in voia lui Dumnezeu, Care mai inainte de a-I cere dvs., stie ce va este de folos, de aceea nimeni si nimic nu va linisti inima dumneavoastra in afara de lasarea desavarsita in voia lui Dumnezeu. Strigati cu smerenie catre El: „Tatal nostru, faca-se voia Ta cea sfanta cu mine, pacatoasa! lata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau!"  De asemenea, nici pentru viitor sa nu va ingrijorati, caci, daca Domnul va va binecuvanta sa fiti mama, atunci, dupa cuvantul Domnului, durerea va fi uitata pentru bucuria ca s-a nascut om in lume. (Cuv. Antonie, 22, pp. 46-47)

Din scrisoarea domniei voastre am vazut neoranduiala pe care ο aveti in familie si, cu toate ca am sanatatea foarte slaba, ma doare sufletul pentru situatia in care va aflati. Dar va rog staruitor, cinstite F. N., ca pe cel ce ocupati primul loc in familie, tot domnia voastra sa fiti primul care sa puna inceput bun si sa vorbeasca cu blandete si bunavointa, nu cu duhul mandriei, ci cu duhul smereniei si Dumnezeu are puterea sa indrepte starea voastra sufleteasca si trupeasca si sa aduca in casa pacea, linisteatea si armonia. (Cuviosul Lev, p. 218)

In ceea ce priveste randuiala din casa si viata duhovniceasca, domnia voastra, ca stapan, aveti datoria sa interveniti si, unde este ceva rau, a straduiti sa indreptati prin sfaturi sau asa, dupa sfatul Sfantului Apostol: Staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, indeamna, cu toata indelunga-rabdare si invatatura (2 Tim. 4, 2). Iar daca va porniti spre manie, aceasta inseamna ca si domnia voastra slujiti patimilor: de aceea sa va smeriti, sa va cunoasteti neputinta si in cuget sa fiti ingaduitor cu aproapele. Si, pe cat puteti, sa va straduiti sa va infranati de la manie: ea intuneca mintea, impietreste inima si este semnul vadit al mandriei. Daca va veti infrana putin cate putin de la manie, atunci cu ajutorul lui Dumnezeu ea va slabi si domnia voastra veti fi mai linistit. (Cuviosul Lev, p. 205)

Extrase din: Filocalia de la Optina vol.ll, Egumenita, 2010

Dumnezeu dăruiește rugăciune celui ce se roagă: Cuvinte alese ale Sfântului Ilarion de la Optina Sfântul Ilarion de la Optina

 „Trăind fără ipocrizie: sfaturi spirituale ale sfinților bătrâni de Optina” , Holy Trinity Publications, 2005:

Furie

Dacă simți că nu-ți poți controla furia , taci și, deocamdată, pur și simplu nu spune nimic, până când, prin rugăciune continuă și auto-reproșuri, inima ta se va liniști.

Prudență în vorbire

În timpul conversației cu ceilalți, nu este un impediment să fim precauți în vorbire și, în același timp, putem păstra în minte Rugăciunea lui Iisus .

Relațiile cu vecinii

Trebuie să ne străduim să avem o părere bună despre toată lumea. Numai Dumnezeu este Cunoscătorul inimilor. Nu putem judeca oamenii în mod infailibil.

Pocăinţă

În cazul unei căderi de vreun fel în faptă, cuvânt sau gând, ar trebui să te pocăiești imediat și, recunoscându-ți neputința, să te smerești și să te silești să-ți vezi păcatele, dar nu și îndreptările. Prin examinarea păcatelor sale, omul ajunge la smerenie și dobândește o inimă zdrobită și smerită, pe care Dumnezeu nu o disprețuiește.

Rugăciune

Nu trebuie să atribuim rugăciunii noastre puterea de a face minuni; nu trebuie să credem că ceea ce cerem Domnului se împlinește întotdeauna. Acest gând vine din mândrie și duce la înșelăciune.

Dumnezeu nu cere rugăciune nedistrată de la începători. Ea se dobândește cu mult timp și muncă, așa cum spun scrierile sfinților părinți: „Dumnezeu dăruiește rugăciunea celor ce se roagă...”

Gânduri

Când avem gânduri de autolaudă, trebuie să ne uităm la păcatele noastre și să ne amintim că fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic bun și folositor, avem doar păcate și slăbiciuni.

Laudă

Nu lua în seamă laudele și teme-te de ele; amintește-ți ce spune unul dintre Sfinții Părinți: „Dacă te laudă cineva, așteaptă-te și la mustrări de la el”.

Reconciliere

Dacă îți împaci inima cu cineva care este supărat pe tine, Domnul îi va spune inimii lui să se împace cu tine.

Îngăduință proprie

Dorind să trăim sau să murim în acest loc, dar nu în acela, ne stabilim propria voință, dorim să ne împlinim propriile dorințe, ceea ce nu trebuie să facem. Nu vă rugați Domnului pentru așa ceva, ci rugați-vă ca voia Lui sfântă să se împlinească în noi.

Dureri

Să răbdăm puțin și vom primi fericirea veșnică. Să lepădăm uitării toate plăcerile și bucuriile pământești – ele nu sunt pentru noi. S-a spus: Unde este comoara noastră, acolo va fi inima noastră (cf. Luca 12:34), și comoara noastră este în ceruri; de aceea să năzuim din toată inima noastră spre Patria cerească. Acolo toate necazurile noastre se vor preface în bucurie; ocările și disprețul în slavă; întristările, lacrimile și suspinele în mângâiere; bolile și osteneala în pace veșnică și fără durere.

Când vine tristețea, trebuie să așteptăm mângâieri, dar după mângâiere, trebuie să așteptăm din nou necazurile.

Nu putem trăi în așa fel încât nimeni să nu ne întristeze sau să ne jignească, căci Apostolul Luca scrie: prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 14:22) și să purtați poverile unii altora și să împliniți astfel legea lui Hristos (Galateni 6:2). Să cerem, deci, să purtăm necazurile cu ocară și smerenie și să nu fim biruiti de rău, ci să biruim răul cu binele și să zicem împreună cu Prorocul: Cu cei ce urăsc pacea am fost împăciuitor ( Ps. 119:6).

Te plictisești pentru că te gândești prea mult la tine și îi critici pe cei slabi.

Bunăstare spirituală

În scrierile curate ale Sfinților Părinți, vedem că cel care dorește să-și curețe inima de patimi trebuie să-L cheme pe Domnul în ajutor – așa este. Nu putem spune Rugăciunea lui Iisus fără ca gândurile noastre să fie jefuite. Dumnezeu nu cere începătorilor rugăciune nedistrată: aceasta se dobândește cu mult timp și muncă. După cum spun scrierile Sfinților Părinți: „Dumnezeu dăruiește rugăciune celui ce se roagă”, așadar trebuie totuși să continuăm să ne rugăm, cu vocea și cu mintea.

Sfântul Ilarion de la Optina

1.10.2016

sursa https://orthochristian.com/97483.html

Trăirea fără ipocrizie și dobândirea curăției inimii au reprezentat piloni fundamentali în învățăturile Sfinților Bătrâni (Stareți) de la Optina. Într-o lume în care aparențele tind să primeze, acești mari duhovnici au oferit sfaturi practice și adânci pentru a cultiva o viață autentică în Hristos.

Iată principalele îndemnuri ale stareților de la Optina pentru a învinge ipocrizia și a trăi în adevăr:

1. Smerenia și cunoașterea de sine

Ipocrizia se naște adesea din dorința de a părea mai buni decât suntem în realitate. Stareții considerau că primul pas spre vindecare este recunoașterea propriilor slăbiciuni.

Sfântul Ambrozie de la Optina spunea adesea o vorbă simplă, dar profundă: „Să trăiești nu înseamnă să te fofilezi. Să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni, și tuturor să le arăți respectul tău.” El îndemna la o viață simplă, fără ocolișuri ascunse și fără dorința de a impresiona oamenii.
Sfântul Macarie de la Optina sublinia că este mai bine să ne vedem păcătoși și să fim sinceri în fața lui Dumnezeu, decât să ne mândrim cu o sfințenie falsă în fața lumii.

2. Paza minții și a limbii

Pentru a nu cădea în duplicitate, faptele și cuvintele noastre trebuie să pornească din aceeași sursă curată: o inimă care se roagă.

Fii neschimbat în comportament: Nu te arăta evlavios în biserică și aspru sau nepăsător acasă. Sfântul Ambrozie recomanda ca manifestările exterioare ale credinței să fie discrete, evitând gesturile teatrale care atrag atenția sau laudele celorlalți.
Tăcerea înțeleaptă: Atunci când simți impulsul de a flata pe cineva din interes sau de a ascunde un adevăr din frică, mai bine alege tăcerea.

3. Primirea cu bucurie a defăimărilor

O metodă radicală prin care stareții testau sau vindecau ipocrizia era reacția la jigniri sau reproșuri.

Omul ipocrit devine profund tulburat sau agresiv când masca îi este dată la o parte.
Stareții de la Optina învățau că atunci când cineva ne mustră (pe drept sau pe nedrept), trebuie să îi mulțumim în sine, deoarece acel moment ne arată măsura reală a răbdării și a smereniei noastre, dincolo de ceea ce pretindem că suntem.

4. Rugăciunea de la Optina: Un ghid zilnic împotriva fățărniciei

Celebrii stareți au lăsat o rugăciune zilnică devenită universală, care lovește direct în rădăcina ipocriziei (frica de viitor, dorința de control, lipsa de pace):

„Doamne, dă-mi să primesc cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi. Doamne, dă-mi să mă predau cu totul voii Tale celei sfinte... Învață-mă să mă port deschis și înțelept cu fiecare din membrii familiei mele, fără să tulbur sau să supăr pe cineva...”

Această cerere de a ne purta „deschis și înțelept” reprezintă însăși definiția unei vieți lipsite de duplicitate.

„Trăiește mai simplu – asta este cea mai bună cale. Nu te înțelepți prea mult”, spunea Sfântul Ambrozie de la Optina, rezumând esența luptei împotriva ipocriziei și a fățărniciei. Stareții de la Optina – o pleiadă de duhovnici iluminați din secolele XVIII-XX – au lăsat o moștenire spirituală neprețuită axată pe sinceritate, smerenie și curăția inimii.

Ipocrizia (sau fățărnicia) este văzută de sfinții bătrâni ca o mască a mândriei, o încercare de a părea bun în fața oamenilor, ascunzând în același timp slăbiciunile interioare.

Iată sfaturile spirituale fundamentale ale Stareților de la Optina pentru a trăi o viață autentică, fără ipocrizie:

1. Fugi de dorința de a plăcea oamenilor (Oamenii-plăcere)

Sfântul Ambrozie avertiza adesea că ipocrizia se naște din dorința de a fi lăudat și apreciat de societate. El recomanda un principiu simplu de viață:

• Să nu te外界iști (să nu încerci să pari altcineva): Trăiește în așa fel încât să fii același și în chilia ta (în secret), și în fața lumii.
• Zicala Sfântului Ambrozie: „Să trăiești – nu te întrista, pe nimeni nu judeca, pe nimeni nu supăra, și tuturor respectul meu!” Această simplitate distruge mecanismele complicate ale fățărniciei.

2. Înrădăcinează-te în simplitate

Sfântul Macarie de la Optina sublinia că Dumnezeu Se descoperă celor simpli, nu celor care își construiesc imagini false.

• Fii natural în neputințele tale: Nu încerca să îți ascunzi defectele prin false virtuți. Este mai mântuitor să îți recunoști slăbiciunea în fața lui Dumnezeu și a duhovnicului decât să mimezi o sfințenie pe care nu o ai.
• Unde este simplitate, acolo sunt îngerii cu zecile, iar unde este complicare (fățărnicie), acolo nu-i niciunul.

3. Atenția la gânduri și auto-examinarea corectă

Sfântul Ilarion de la Optina recomanda paza minții ca remediu împotriva ipocriziei. Fățarnicul este foarte atent la detalii exterioare (cum dă milostenie, cum se închină), dar își neglijează interiorul.

• Oprește judecata celorlalți: Ipocrizia merge mână în mână cu judecarea aproapelui. Când ești tentat să vezi defectele altuia, Stareții de la Optina te îndeamnă să privești imediat la propriile păcate.
• Spovedania curată: Mărturisirea gândurilor ascunse în fața duhovnicului este cel mai puternic medicament împotriva măștilor ego-ului.

4. Acceptarea mustrărilor și a umilințelor

Sfântul Moise de la Optina arăta că adevărata stare a sufletului se vede atunci când suntem jigniți sau criticați.

• Un om ipocrit va reacționa cu agresivitate sau cu o falsă ofensă când îi este atinsă imaginea.
• Un om care tinde spre adevăr va primi mustrarea ca pe un diagnostic spiritual, mulțumind celui care i-a arătat, chiar și pe nedrept, o oglindă a mândriei sale.

Rugăciunea de la Optina ca ghid zilnic

Un model perfect de viață fără ipocrizie se regăsește în celebra Rugăciune a Stareților de la Optina, pe care o poți folosi zilnic pentru a cere claritate și onestitate:

„Doamne, dă-mi să primesc cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi... În toate cuvintele și faptele mele, călăuzește-mi gândurile și simțirile. În toate întâmplările neprevăzute, nu mă lăsa să uit că totul este trimis de Tine... Învăță-mă să acționez cu dreptate și înțelepciune cu fiecare membru al familiei mele, fără a tulbura sau mâni pe cineva...”

A trăi fără ipocrizie, în viziunea sfinților de la Optina, nu înseamnă a deveni perfect peste noapte, ci a avea curajul de a fi sincer cu tine însuți, cu oamenii și cu Dumnezeu.

Când te trezeşti noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă

   

În folclor și în credințele populare, există multe „reguli” bizar de specifice legate de somn și de lumea spiritelor, cum ar fi ideea că dacă te trezești brusc în noapte, înseamnă că cineva sau ceva te privește.

Această frază face parte dintr-un îndemn duhovnicesc ortodox celebru, atribuit adesea marilor duhovnici (precum

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul sau Arhimandritul Emilianos Simonopetritul), care continuă astfel: „...ca să adormi la loc, ci să te ridici, să îngenunchezi în fața lui Hristos răstignit și a sfinților și să te rogi”

Trezirea neașteptată din timpul nopții nu este considerată o simplă întâmplare sau o problemă de insomnie, ci o chemare la rugăciune

Semnificația duhovnicească a rugăciunii de noapte

• Timpul jertfei curate: Noaptea este un moment de liniște deplină, în care mintea este mai liberă de grijile pământești, făcând legătura cu Dumnezeu mult mai profundă. 
• Lupta cu lenea: Întoarcerea pe cealaltă parte pentru a relua somnul este privită ca o cedare în fața confortului trupesc. 
• Ajutor spiritual mare: Se consideră că rugăciunile făcute în momentele de veghe nocturnă au o putere deosebită pentru suflet și aduc multă pace. 

„Când te trezești noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă pentru a adormi la loc. Să te ridici, să îngenunchezi în fața Celui Răstignit și să spui cu umilință: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”