“CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL (1924-1994). Transmisionistul Armatei si al lui Dumnezeu”

https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/cuviosul-paisie-aghioritul-1924-1994-transmisionistul-armatei-si-al-lui-dumnezeu-audiobook-si-dvd-grecesc-de-4-ore-dublat-in-limba-romana-cuprinzand-viata-minunile-si-harismele-sfantului/ 

: Trezire duhovnicească - Cuviosul Paisie Aghioritul

 Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994) despre buletinul electronic: – Părinte, ce legătură are acest buletin de identitate (electronic) cu pecetluirea?

Buletinul de identitate nu este pecetea, ci introducerea pecetluirii. – Părinte, lumea întreabă ce să facă în legătură cu noile buletine de identitate. Atunci când vă întreabă, voi cel mai bine să le spuneţi oamenilor să întrebe pe duhovnicii lor şi să facă răbdare să vadă cum va acţiona Biserica, pentru că mulţi pun întrebări, dar puţini înţeleg răspunsurile. De vreme ce am scris clar despre acestea în broşura Semnele vremurilor, fiecare să acţioneze potrivit cu conştiinţa lui. Desigur, unii spun: „Ei, aceasta este o părere a unui călugăr, nu este poziţia Bisericii”. Eu însă nu mi-am spus părerea mea, ci am formulat simplu cuvintele lui Hristos, ale Evangheliei, pentru că propria noastră părere trebuie s-o supunem voii lui Dumnezeu, ce se exprimă în Evanghelie. Alţii spun cele contrare celor ce le-am spus eu, spunând că le-a zis Părintele Paisie. Unii care le aud, deşi lucrurile sunt aşa de serioase, nu întreabă dacă sunt aşa, dacă într-adevăr le-am spus, ci le cred. Eu nu mă tem, ci le spun cu curaj. Vin şi la Colibă şi aruncă 666 în cutie. În sfârşit, aceasta nu-i nimic! Într-o zi mi-au pus o inscripţie pe uşă… Am crezut că a venit cineva, nu m-a găsit şi a scris „lipseşte” ca s-o vadă şi altcineva. Dar când mă uit mai bine, ce să văd? Era scrisă o ocară. O astfel de ocară n-am auzit nici când eram mirean. Toată această situaţie va primi o măturătură bună, dar vom trece şi noi o furtună. Lumea s-a ridicat, trebuie să ne ridicăm şi noi cu multă rugăciune. Pe unii îi interesează subiectul buletinelor de identitate, alţii îl exploatează şi creează probleme. Biserica trebuie să ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua buletinul de identitate, aceasta va constitui o cădere. În acelaşi timp să ceară de la stat ca noul buletin cel puţin să nu fie obligatoriu. Dacă Biserica ia o poziţie serioasă, se va respecta libertatea credincioşilor, astfel încât cel ce vrea îşi va lua noul buletin, iar cel ce nu vrea, să-l păstreze pe cel vechi. Atunci vor plăti numai câteva nuci tari, pentru că ceilalţi le vor sta împotrivă. Cea mai multă lume îşi va face treaba sa. Cei ce vor voi să se folosească (lumeşte) vor avea noul buletin, iar ceilalţi, sărmanii, cei credincioşi, vor avea buletinul vechi şi vor fi chinuiţi. Acum, fiindcă ministrul a făgăduit să nu pună 666 în buletinele de identitate, nici la vedere, nici în ascuns, şi aceasta este ceva. Vom avea răbdare şi vom vedea ce va fi. Chiar şi numai faptul că spun că nu îl pun pe 666, este ceva. Se leapădă şi ei înşişi. Să vedem în cele din urmă ce vor pune. Până să circule noile buletine de identitate, poate veni urgia lui Dumnezeu. După aceea, nu înseamnă că în 24 de ore toţi vor trebui să-şi scoată buletine noi. Să iasă primele; se vor examina, să iasă ministrul mincinos, şi atunci lupta va fi dreaptă. Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994) Sursa: Trezire duhovnicească - Cuviosul Paisie Aghioritul, volumul 2, Editura Evanghelismos, București, 2003, pag. 198-200

Ca arhondar în Sfântul Munte în jurul anilor 80 primeam multe astfel de întrebări de la vizitatori, și ca să știu ce să le răspund m-am dus să mă sfătuiesc cu părintele Paisie. Cât a vorbit cu ceilalți din față, i-a încredințat că evenimentele legate de antihrist sunt departe, de aceea trebuie să ia seama și să-și pună în ordine viața, și mai ales să afle pacea și liniștea lăuntrică prin Spovedanie și prin Sfânta Împărtășanie. Când am rămas însă doar noi doi, m-a privit grav și mi-a zis: - Acum când suntem între noi, vom spune lucrurilor pe nume, dar mai întâi îți voi arăta ceva! S-a ridicat și a intrat în chilia lui, apoi s-a întors peste puțină vreme ținând o cutie în mână, pe care a deschis-o și mi-a întins în față cinci-șase cartoane de hârtie. Unul era din China și avea copci negre, și în centru, cu litere roșii mari, se observa bine numărul 666. Al doilea carton era din Argentina și deasupra lui erau niște puncte și în dreptul lor se distingea bine numărul 666. O cutie largă și îngustă era din Rusia, a patra din Africa, cu același număr deasupra. L-am privit cu uimire și l-am întrebat pe bătrân: - Cum vă explicați sfinția voastră că acest număr se impune în astfel de țări care nu se înțeleg între ele? Și bătrânul a clătinat din cap și a zis: - Spune-mi acum, ce comuniune poate să existe între China și Argentina, între Rusia și Africa? Am căutat să aflu răspunsul pe unii care puteau să afle astfel de lucruri din America. Și mi-au răspuns că există o structură internațională ce funcționează ca o organizație ascunsă și care promovează neapărat produsele care au deasupra lor numărul 666. - Prin urmare, în mod cert, l-am întrerupt, cei care pun numărul 666 pe produse sunt controlați de această organizație și astfel, promovându-și produsele, în fond lucrează pentru interesele organizației. Bătrânul a fost de acord: - Întocmai! - Avva, l-am mai întrebat, le-ai spus mai înainte oamenilor că acestea sunt lucruri îndepărtate. Cât de îndepărtate sunt? Să spunem, noi le vom trăi? Bătrânul a devenit foarte grav și mi-a răspuns: - Eu nu, tu însă da! - Avva, gândul însă îmi zice ceva: că orice fenomen care precede venirea lui antihrist, are nevoie de timp pentru pregătire, ca să se maturizeze și să se impună. În chip firesc această pregătire ar avea nevoie de multe decenii, nu-i așa? - Nu, a zis acesta clătinându-și negativ capul, cu cât ne apropiem de vremurile acelea, lucrurile vor deveni tot mai precipitate până când se vor termina să evolueze cu o rapiditate fulgerătoare. Televizorul nu va apuca să-i înștiințeze pe oameni de noile evenimente. Și toată această lucrare va fi socotită ca un triumf al răului și al lui antihrist, în timp ce în realitate Hristos va îngădui această evoluție, proniindu-i pe copiii Săi și scurtând vremea suferinței lor. După aceasta a zâmbit. - Cât timp va mai dura? l-am întrebat. Eu le voi apuca, i-am cerut să-mi mărturisească. - Da, a zis bătrânul mișcându-și capul, tu le vei apuca și le vei trăi! Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994) în dialog cu un monah arhondar din Sfântul Munte în jurul anilor 80 Sursa: Semnele vremurilor din urmă. Mărturiile monahilor și închinătorilor, Paisie Aghioritul, editura Egumenița, Galați, 2013, pag. 84-90

,,Dar cu toate cele pe care le-am arătat, auzi, din păcate, o grămadă de neghiobii ale minții unor „gnostici” de astazi. Unul spune: „Eu voi primi buletinul cu 666, și voi pune și o cruce alaturi”. Altul spune: „Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte și voi face și o cruce pe cap…”. Iar alții spun o grămadă de alte neghiobii, crezând că se vor sfinți în felul acesta. Dar toate acestea sunt înșelări. Numai cele care primesc sfințire, numai acelea se sfințesc. De pildă, apa primește sfințire și se face agheasmă. Însă urina nu primește sfințire. Piatra se poate face pâine prin minune, dar necurăția nu primește sfințire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este pe buletin, pe mâna sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfințește chiar și o cruce de ai face pe el". Sfântul Paisie Aghioritul, Semnele vremurilor

Scrisoarea Parintelui Paisie (Aghioritul)

referitor la SEMNELE VREMURILOR, 666

 

 

 

 

 

"Dupã furtuna diavoleascã, va veni însorirea dumnezeiascã"

 

In spatele duhului lumesc al "libertãtii" de astãzi, al lipsei de respect în Biserica lui Hristos fatã de cei mai mari, pãrinti si dascãli, care au fricã de Dumnezeu, se ascunde sclavia duhovniceascã, stresul si anarhia, care conduce lumea la impas, la catastrofã sufleteascã si trupeascã.

 

Iar în spatele sistemului perfect de asigurare computerizatã, ce se face prin "cartela" electronicã, se ascunde dictatura mondialã, sclavia lui antihrist. "...ca sã-si punã semn pe mâna lor cea dreaptã sau pe frunte, încât nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui fiarei. Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sã socoteascã numele fiarei, cãci este numãr de om. Si numãrul lui este sase sute saizeci si sase" (Apocalipsa 15, 16-18).

 

Sfântul Andrei al Cezareii scrie urmãtoarele:

"Despre numele cel murdar al lui antihrist si despre tâlcuirea numãrului precum si despre altele ce s-au scris despre acela, vremea le va descoperi si experienta celor întelepti..., dar nu a binevoit harul dumnezeiesc sã se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierzãtor. Insã cercetând cu ratiunea, cu adevãrat multe (nume) se pot afla...". (Sfântul Andrei al Gezareii, Tâlcuire la Apocalipsã, cap.58, pp. 541-342, editie greacã)

 

Dar lucru ciudat este cã multi oameni duhovnicesti, pe lângã faptul cã fac tâlcuirile lor proprii, se mai si tem cu o fricã lumeascã de "punerea la dosar", în timp ce ar fi trebuit sã se nelinisteascã duhovniceste, sã-i ajute pe crestini cu nelinistea cea bunã si sã le întãreascã credinta, si astfel sã simtã mãngâierea dumnezeiascã.

 

Mã mir cum toate aceste evenimente nu le creazã probleme de constiintã! De ce nu-si pun mãcar un semn de întrebare la tâlcuirile mintii lor? Si dacã îl ajutã pe antihrist la pecetluirea lor, de ce mai trag si alte suflete la pierzare? Cãci la aceasta se referã: "...ca sã însele, dacã este cu putintã, si pe cei alesi" (Mc. 13, 22).

 

Se vor însela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor. In timp ce semnele sunt foarte clare. "Fiara" de la Bruxelles a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, "înainte mergãtoare ale pecetluirii", ce aratã? Din pãcate la radio ascultãm numai timpul probabil.

 

Ce ne va spune Htistos? "Fãtarnicilor, fata cerului stiti s-o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti" (Mt. 16, 3).

 

Asadar, dupã cartelã si dupã buletinul electronic, adicã "îndosarierea" persoanelor, ce se face pentru a înainta cu viclenie la pecetluire, vor spune mereu la televizor cã oarecare a furat cartela cutãruia si i-a luat banii din bancã. Pe de altã parte vor face reclamã "sistemului perfect", adicã pecetluirii pe mânã sau pe frunte cu raze laser, a numãrului 666, numele antihristului, care nu se va distinge cu ochiul liber.

 

Din pãcate, iarãsi "anumiti cunoscãtori" îi vor "înfãsa" pe fii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile ca sã nu-i mâhneascã. "Aceasta nu are importantã". "Nu-i nimic, este destul sã credeti lãuntric". Si, desi vedem cã Apostolul Petru, care s-a lepãdat numai la exterior de Hristos, i s-a socotit aceasta cu adevãrat lepãdare, acestia se leapãdã de Sfânta pecete a lui Hristos, ce le-a fost datã la Sfântul Botez, care este "Pecetea darului Sfântului Duh", prin primirea pecetii lui antihrist si mai spun apoi cã îl au pe Hristos înlãuntrul lor.

 

Din pãcate, o astfel de logicã aveau si unii "gnostici" pe vremea sfintilor mucenici, care încercau sã întoarcã pe mucenici de la mãrturisirea lor, asa cum spune Sfântul Vasile cel Mare în "Cuvântul" sãu la mucenicul Gordie:

 

"...multi încercau sã-l convingã pe mucenic sã se lepede numai cu gura si sã-si pãstreze credinta în suflet prin aceiasi dispozitie lãuntricã, pentru cã Dumnezeu nu cautã la cele pe care le rosteste limba, ci la intentia omului. Insã mucenicul Gordie a rãmas neînduplecat si a rãspuns: "Nu suferã limba cea ziditã de Hristos sã rosteascã ceva împotriva Ziditorului... Nu vã înselati, Dumnezeu nu se lasã batjocorit cãci din cele ce ies din gura sa, fiecare va fi judecat; din cuvintele tale te va îndreptãti si din cuvintele tale te va osãndi".

 

De asemenea, sub stãpânirea lui Deciu, s-a poruncit crestinilor sã mãrturiseascã religia închinãtorilor la idoli si crestinii care au mãrturisit si au jertfit idolilor, au primit un certiflcat scãpând astfel de mucenicie. Dar nu numai acestia s-au lepãdat de Hristos, ci si cei care au dat bani închinãtorilor la idoli si au luat certificatul fãrã sã se lepede de Hristos, asa numitii "libellus". Dar si pe acestia Biserica noastrã i-a considerat lepãdati, cãzuti.

 

Sã ne amintim si de minunea sãvârsitã de Sfântul Teodor, care se prãznuieste în fiecare an în sâmbãta din prima sãptãmânã a Postului Mare: "Iulian Paravatul stiind cã poporul lui Hristos, mai cu seamã în sãptãmâna întâi a Postului Mare, cautã sã se curãteascã si sã se apropie mai mult de Dumnezeu, a voit sã-i spurce. De aceea a poruncit sã punã în piatã în acele zile mâncãruri spurcate cu sângele jertfelor idolesti. Dar Sfântul mucenic Teodor s-a arãtat în vis lui Evdoxie, arhiepiscopul de atunci al Constantinopolului, si descoperindu-i fapta împãratului, i-a poruncit sã-i adune pe credinciosi dis-de-dimineatã ca sã-i împiedice sã foloseascã acele mâncãruri spurcate. Iar lipsa hranei necesare sã o înlocuiascã vremelnic prin colivã... In felul acesta scopul Paravatului a fost zãdãrnicit si poporul cel credincios a fost pãzit nespurcat...".

 

Depãrtarea de cele jertfite idolilor a fost rânduitã printr-un canon al Sfintilor Apostoli: "Si apostolii si preotii s-au adunat... (si au hotãrât) sã se fereascã de cele jertfite idolilor si de desfrâu si de (animale) sugrumate si de sânge" (Fp. Apostolilor 15, 6, 20).

 

Dar cu toate cele pe care le-am arãtat, auzi, din pãcate, o grãmadã de neghiobii ale mintii unor "gnostici" de astãzi. Unul spune: "Eu voi primi buletinul cu 666, si voi pune si o cruce alãturi". Altul spune: "Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte si voi face si o cruce pe cap...". Iar altii spun o grãmadã de alte neghiobii, crezând cã se vor sfinti în felul acesta. Dar toate acestea sunt înselãri.

 

Numai cele care primesc sfintire, numai acelea se sfintesc. De pildã, apa primeste sfintire si se face agheasmã. Insã urina nu primeste sfintire. Piatra se poate face pâine prin minune, dar necurãtia nu primeste sfintire.

 

Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este pe buletin, pe mânã sau pe fruntea noastrã prin simbolul lui, nu se sfinteste chiar si o cruce de ai face.

 

Avem puterea Cinstitei Cruci, a simbolului sfânt, si harul dumnezeiesc al lui Hristos numai atunci când ne îndestulãm cu Sfânta pecetluire a Botezului, prin care ne lepãdãm de satana, ne unim cu Hristos si primim sfânta pecetluire: "Pecetea darului Duhului Sfânt".

 

Hristos sã ne lumineze pe toti. Amin.

Sfântul Munte Athos

Chilia Tanaguda - Mãnãstirea Cutlumus

Sâmbãta din prima sãptãmânã a Postului Mare 1987

Cu multã durere si dragoste în Hristos

Monahul Paisie

Despicarea firului în patru pentru a anticipa orice scenariu posibil.

 În încercarea de a rezolva situația cu orice preț, încercăm să o controlăm nu doar la nivel superficial, ci și la nivel intern, profund.Această dinamică reflectă tendința umană de a confunda controlul cu rezolvarea. Când o situație ne provoacă anxietate, încercarea de a controla totul – de la fapte concrete până la propriile gânduri și emoții – devine un mecanism de autoapărare.

Iată cum se manifestă acest control profund și de ce devine epuizant:

Nivelurile controlului intern

• Hiperanaliză (Overthinking): Despicarea firului în patru pentru a anticipa orice scenariu posibil.
• Reprimare emoțională: Forțarea unei stări de calm sau optimism, ignorând frica sau furia reală.
• Auto-critică rigidă: Impunerea unor standarde nerealiste despre cum „ar trebui” să reacționăm.

Riscurile acestei abordări

• Epuizare psihică: Consumul imens de energie mentală blochează creativitatea și claritatea.
• Efectul de bumerang: Emoțiile controlate cu forța izbucnesc mai târziu, mult mai intens.
• Rigiditate: Pierdem capacitatea de adaptare la cursul firesc al evenimentelor.

Soluția: Trecerea de la Control la Gestiune

Adevărata rezolvare nu vine din controlul interior absolut, ci din acceptare și flexibilitate. Aceasta înseamnă să acceptăm incertitudinea exterioară și să ne gestionăm reacțiile, fără a ne dicta ce să simțim.

Suferința ne așteaptă acolo unde ne așteptăm cel mai puțin

 Suferința ne așteaptă acolo unde ne așteptăm cel mai puțin

Paradoxul: cu cât o persoană își pune mai multă încredere în diverse scopuri și concepte, cu atât mai multe dificultăți, încercări și suferințe va întâmpina O persoană care tânjește după dreptate va fi întotdeauna pusă la încercare de aceasta O persoană care dorește cu ardoare relații armonioase va găsi în ele o sursă de durere și dezamăgire O persoană motivată de bani și recunoaștere se va confrunta cu golul și neînțelegerea. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că uităm de esențial – de voința divină. Pasiunea noastră pentru scopurile pământești eclipsează calea adevărată. De fiecare dată când ne punem scopurile și planurile pământești mai presus de voința divină, deschidem ușa suferințelor.Încetați să așteptați ca durerea să treacă de la sine. Eliberați-vă de repetarea continuă a lecțiilor

De ce apare acest paradox?

• Atașamentul rigid creează rezistență: Când idealizezi un concept (dreptate, armonie, bani), devii rigid. Refuzi să accepți realitatea așa cum este ea, ceea ce generează suferință imediată.
• Așteptările nerealiste aduc dezamăgire: Dorința arzătoare proiectează scenarii perfecte. Realitatea este însă imperfectă și imprevizibilă, iar decalajul dintre așteptări și realitate provoacă durere.
• Focusul obsesiv atrage opusul: O persoană obsedată de armonie va tolera abuzuri doar pentru a păstra aparențele. Persoana care vrea dreptate va vedea doar nedreptate în jur.
• Lecția detașării: Din perspectivă spirituală, universul sau divinitatea ne testează exact acolo unde suntem cel mai ancorați în ego, pentru a ne învăța smerenia și curgerea firească a vieții.

Cum te poți elibera de acest cerc vicios?

1. Practică acceptarea radicală: Acceptă momentul prezent și oamenii așa cum sunt, nu cum ai vrea tu să fie.
2. Schimbă atașamentul cu intenția: Urmărește scopuri (relații, stabilitate financiară), dar renunță la controlul absolut asupra rezultatului.
3. Redirecționează atenția spre interior: Caută pacea și validarea în interiorul tău, nu în concepte exterioare sau în aprobarea altora.
4. Asumă-ți responsabilitatea, nu rolul de victimă: În loc să întrebi „De ce mi se întâmplă asta?”, întreabă „Ce vrea să mă învețe această situație?”.

Iertându-i pe ceilalți, ne eliberăm pe noi înșine de ancora resentimentelor care ne ține legați de trecut.

 Cel care a dobândit abilitatea de a iubi, de a ierta, de a accepta voia divină, va fi curățat. Judecata îl va achita. Iar cel care perseverează în jigniri, nemulțumire și iritare, nu va fi iertat.

Acesta este un mesaj spiritual profund, care subliniază importanța iertării, a iertării de sine și a armonizării cu voința divină ca mijloc de eliberare interioară.

Abordarea aceasta se regăsește în multe tradiții spirituale și curente de dezvoltare personală (precum cursurile de Miracole sau diversele forme de psihologie spirituală), care pun accent pe următoarele aspecte:

• Eliberarea de resentimente: Judecata nu este văzută neapărat ca o pedeapsă exterioară, ci ca o consecință a propriilor noastre blocaje. Când alegem să păstrăm jignirile, nemulțumirea și iritarea, rămânem „legați” emoțional și spiritual de acele stări de joasă vibrație.
• Puterea acceptării: A accepta voia divină nu înseamnă pasivitate, ci o renunțare la lupta împotriva realității pe care nu o putem schimba. Această acceptare aduce acea pace a minții („curățarea” menționată) care ne permite să fim iertați și eliberați de vinovăție.

Fiecare dintre noi trece prin etape diferite în procesul de iertare și acceptare, iar acestea sunt adesea încercări ale vieții.

Acest text reflectă o viziune profund spirituală asupra legilor karmice și divine care guvernează destinul uman. Mesajul central este simplu: transformarea interioară determină direct transformarea destinului nostru.

Mecanismul spiritual descris

• Calea curățării: Iubirea, iertarea și acceptarea umilă a voii divine sunt considerate virtuți supreme. Ele purifică sufletul de reziduurile trecutului (karma negativă). Această stare de armonie interioară acționează ca un „scut” spiritual în fața încercărilor vieții.
• Procesul judecății: În termeni spirituali, „judecata” nu este o pedeapsă exterioară, ci o confruntare cu propria conștiință și cu legile universale. Sufletul curățat prin iubire rezonează pe o frecvență înaltă, fiind astfel „achitat” sau eliberat de suferință.
• Autocapitulationarea în negativitate: Persoana care stagnează în stări de vibrație joasă—cum sunt jignirile, nemulțumirea cronică și iritarea—se blochează singură într-un cerc vicios. Lipsa de iertare nu vine de la o divinitate răzbunătoare, ci este consecința directă a refuzului omului de a se deschide către vindecare.

Impactul în viața de zi cu zi

1. Nemulțumirea blochează viitorul: Atunci când suntem permanent iritați de prezent, refuzăm implicit lecțiile pe care ni le oferă viața.
2. Acceptarea aduce pace: A accepta voia divină nu înseamnă resemnare pasivă, ci încrederea că tot ceea ce ni se întâmplă are un scop evolutiv profund.
3. Iertarea este un act de egoism pozitiv: Iertându-i pe ceilalți, ne eliberăm pe noi înșine de ancora resentimentelor care ne ține legați de trecut.

---

𝐏𝐎𝐕𝐄𝐒𝐓𝐄 cu tâlc! (metafore despre minte, frică, libertate, alegeri și umanitate)

 A fost odată un rege care avea două fiice.

Una era foarte frumoasă, dar lipsită de înțelepciune. Cealaltă nu era deloc frumoasă, însă avea o minte limpede și un suflet bun. Regele suferea pentru amândouă. Pentru una, pentru că frumusețea fără înțelepciune atrage adesea singurătate și greșeli. Pentru cealaltă, pentru că vedea cât de greu îi este să trăiască într-o lume care pune atât de mult preț pe aparențe. Într-o zi, prințesa cea urâtă a mers la marginea unui râu și a început să plângă. Plângea nu doar pentru ea, ci și pentru durerea tatălui ei și pentru lumea din jurul ei. Atunci, din apă a apărut Geniul Râului. — Știu de ce plângi, i-a spus el. Îți voi împlini trei dorințe. Prințesa s-a gândit întâi să ceară frumusețe. Era dorința pe care o purtase ani întregi în suflet. Dar apoi și-a privit sora și și-a spus: „Cum aș putea fi cu adevărat fericită într-o lume lipsită de înțelepciune?” Așa că prima dorință a fost: — Fă oamenii din regatul tatălui meu mai înțelepți. Geniul a încuviințat. Pentru a doua dorință, prințesa s-a gândit din nou la ea. Dar și-a amintit că tatăl ei era bolnav și că mulți oameni sufereau. — Vindecă-l pe tatăl meu și pe toți cei aflați în durere. — S-a făcut, a spus Geniul. Mai rămânea o singură dorință. Prințesa a simțit din nou tentația de a cere frumusețe. Dar înțelepciunea i-a șoptit: „Frumusețea trece. Timpul o schimbă pe fiecare dintre noi.” Și atunci a spus: — Dă-mi puterea de a mă accepta pe mine însămi așa cum sunt și de a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt. În clipa aceea, ceva s-a schimbat în interiorul ei. A simțit pace, a simțit iubire, a simțit bucuria de a fi exact cine este. Când s-a aplecat asupra apei, și-a văzut chipul reflectat și a rămas uimită: devenise frumoasă. — Tu mi-ai dat frumusețea? l-a întrebat pe Geniu. Iar el i-a răspuns zâmbind: — Nu eu. Frumusețea adevărată apare atunci când omul încetează să se lupte cu sine și începe să se accepte cu iubire. De multe ori, oamenii caută frumusețea în oglindă, validarea în ochii altora și liniștea în lucruri exterioare. Dar adevărata transformare începe în interior. Pentru că omul care se acceptă pe sine capătă o lumină pe care nici timpul și nici viața nu o pot șterge.