...Cuviosul Gherontie (1934–2018), cunoscut drept „cel nebun pentru Hristos”, a lăsat în urma sa învățături transpuse în fraze scurte, presărate cu umor și un profund discernământ duhovnicesc

    

Zicale și cuvinte de duh

Despre rugăciune: „Cât poți, fă rugăciune, că rugăciunea te îndepărtează de gândurile rele!”
Despre vorbire: „Câteodată, vorba-i ca ciorba!”
Despre atitudine: „Excelenţa face diferenţa!”
Despre calea mântuirii: „Să avem credinţă, căinţă, umilinţă, pocăinţă, smerenie, milostenie, bunătate şi la urmă dragoste. Dragostea le va cuprinde pe toate!”

 CUVIOSUL GHERONTIE | VORBE DE DUH HAZLII

Totul cu Rugăciune!

Să te rogi neîncetat! Dar dacă și sfinții, cei de mai înainte, care și-au zidit falnice morminte, au greșit și au păcătuit, doar noi suntem mai mici ca sfinții… Doamne Dumnezeule, Maica Domnului și toți sfinții, rugați-vă ca să fie primite rugăciunile noastre de la bătrânețe până la tinerețe, de la vlădică până la opincă, de acum și până-n veac. Amin!

Când te rogi să-ți fie capul acolo, la rugăciune. Să nu te culci fără rugăciuni, seara! Cât poți, să nu faci păcate! Cât poți, fă rugăciune, că rugăciunea te îndepărtează de gândurile rele!

Rugăciunea este primită la Domnul. Care nu e de folos nu e primită, care nu e primită, nu e de folos. Se mai zice că prin rugăciune, stăm de vorbă cu Dumnezeu, cu lucruri sfinte. Dar nu numai stai de vorbă, ci stai cu un rost, cu sfintele întrebări, sfintele vorbiri, care sunt primite, că altfel e păcat. Care nu sunt vorbe primite sunt vorbe goale, care nu sunt sfinte nu-s primite. Dar tot trebuie să stăm de vorbă.

Cea mai primită e Rugăciunea Domnească, rugăciunea de sus, pentru că e sfinţită şi primită şi preamărită şi veşnică şi pururea pomenită, care e scrisă cu litere de aur, dar aurul să fie aur sfinţit, ca Sfântul Ioan Gură de Aur. Aşa să fie şi ale noastre, ca ale Sfântului Ioan Gură de Aur!

Dar să ne rugăm să ne fie primită rugăciunea! Numai să ne fie primită rugăciunea!

Cum îndrăzneşti să mănânci fără să te rogi?

Cuvinte despre dreapta credință

Sfinte Pavele, ajută-ne să mărturisim şi noi măcar pe jumate sau pe sfert ca tine!

Credinţa cea adevărată, noi să n-o lăsăm niciodată!

Maica Domnului e sus, dar credeţi că nu mai coboară din când în când?

Bucuria e dincolo, nu aici, acolo e frumuseţea frumuseţii din frumuseţea frumuseţilor, flori de toate felurile, în toate direcţiile şi la apus, răsărit, nord, sud, acolo este bucuria.

Să încercăm să fie între noi bunătate, că dacă nu va fi bunătate, dragostea nu le împlineşte pe toate!

Înfrânarea şi răbdarea, asta e rezolvarea.

Căinţă, pocăinţă, umilinţă, smerenie, milostenie, bunătate şi pe urmă dragoste.

Cele mai mari păcate

Cele mai mari păcate sunt: mândria, mânia, răzbunarea, lenevia şi neînfrânarea!

Dacă nu le spuneţi la copii să nu desfrâneze, focul iadului e al vostru!

Să ai răbdarea Preasfântului şi dreptului Iov, a Sfântului Andrei Criteanul şi a Sfântului Efrem Sirul!

Doamne fereşte de mai rău! Aşa să zicem tot mereu!

Câteodată, vorba-i ca ciorba.

Ştie Domnul de ce avem nevoie. Dă-ne, Doamne, ce avem nevoie!

Ce-i mai principal, dragă? Sufletul!

Degeaba vrei, dacă nu se poate. Degeaba cauţi, dacă nu ştii unde ai pus.

Ce stai pe gânduri ca baba între scânduri?

„E adevărat, Cuvioase, ce zice cutare?”. „Drăguţă, dacă e adevărat, înseamnă că e adevărat şi imposibil să nu fie adevărat!”.

„E adevărat că milostenia ne scapă de focul veşnic?” „Aia se ştie pe de rost”.

Când ştii, nu mai poţi spune că nu ştii!

În ziua de azi mai sunt care au credinţă, dar fără fapte.

Moarte sfântă unde eşti? Tot mereu mă ocoleşti.

După cum ți-e soarta așa ți-e moartea!

Şi aşa-mi vine câte un dor de la inima să mor, ca să plec în ţări străine, c-acolo poate-i mai bine!

Zbor la Ierusalim şi de la Ierusalim, mai departe, că acolo-s mai de toate! Un cântec nou, viaţa veşnică!

(Extrase din Revista Atitudini Nr. 70)

Odovania praznicului Schimbării la Față a Domnului; Mutarea moaștelor Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. Cuv. Dorotei și Dositei; Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)

 Odovania praznicului Schimbării la Față a Domnului – Termenul odovanie provine din limba slavonă și înseamnă sfârșit, încheiere. În Biserica Ortodoxă durata serbării praznicelor împărătești este de o zi, cu excepția Sărbătorii Învierii Domnului care ține trei zile de-a rândul. Însă, pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, toate sărbătorile împărătești sunt precedate de un timp de pregătire numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire.

De asemenea, sărbătorile împărătești au și o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire. Prima zi a înainte-serbării se numește începutul sărbătoririi, iar ultima zi a după-serbării se numește, cu un termen slavon, odovania, adică sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii.

Obiceiul de a prelungi sărbătorile mari pe anumite perioade e moștenit în cultul ortodox din cel al Vechiului Testament; în creștinism, prima manifestare de acest fel este menționată de istorie în vremea sfântului împărat Constantin cel Mare, cu prilejul festivităților sfințirii basilicilor din Ierusalim și din Tir (13 sept. 335), sfințire care se serba în fiecare an, câte șapte zile de-a rândul.

Mutarea moaștelor Cuviosului Maxim Mărturisitorul – Sfântul Maxim s-a născut într-o familie de aristocrați, în jurul anului 580. În timpul împăratului Heraclie (610-641), în 610, a ocupat pentru trei ani funcția de secretar la curtea imperială, iar în jurul anului 614 a părăsit curtea imperială și a intrat în monahism la Mănăstirea Chrysopolis, în apropiere de Constantinopol.

Din cauza invaziei persane din 614, a plecat în Africa, unde l-a cunoscut pe Sofronie, viitorul patriarh de Ierusalim, care începuse în Cartagina lupta împotriva ereziilor monoteliste și monoenergiste, apărute de ceva timp în Imperiu. În această perioadă, Sfântul Maxim a scris primele sale opere teologice.

În perioada în care a stat în Cartagina, erezia monotelistă a luat amploare. Susținută de împăratul Heraclie și de alți oameni politici din Constantinopol ca o formulă de împăcare cu grupările necalcedoniene, erezia fusese îmbrățișată chiar și de patriarhul Sergie I și de succesorul acestuia, Pyrrhus, fost stareț la Mănăstirea Chrysopolis, după plecarea lui Maxim.

Văzând că Biserica este tulburată de erezia monotelistă (care mărturisea o singură voință în Domnul nostru Iisus Hristos), s-a dus la Roma, unde l-a convins pe Sfântul Martin, papă al Romei, să convoace un sinod local care să-i condamne pe eretici. La sinodul convocat de papa Martin I, din anul 649, au participat 105 episcopi care au semnat actul sinodal de condamnare a monotelismului.

În 653, la ordinul noului împărat Constans II, susținător al monotelismului, Sfântul Maxim a fost arestat și trimis în exil în Tracia. Papa Martin I a fost arestat și el fără a fi judecat, dar a murit în drumul spre Constantinopol. După câțiva ani de exil, Maxim a fost readus la Constantinopol și întemnițat acolo. A trecut la Domnul pe 13 august 662, luptând până la sfârșit pentru adevărurile doctrinare ale Bisericii.

Monotelismul a fost condamnat la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol din 680-681. După aceasta a fost posibilă și aducerea moaștelor sfântului de la Lazica la Constantinopol.

Cuviosul Dositei ascultătorul a sihăstrit în chinovia Avei Serida, ce era sub povățuirea Sfântului Dorotei și care cu pace s-a săvârșit.

Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

13 August

Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit pe vremea răucredinciosului împărat Constans, nepotul lui Iraclie, și era filosof desăvârșit.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit pe vremea răucredinciosului împărat Constans, nepotul lui Iraclie, și era filosof desăvârșit. Împodobindu-se cu înțelepciunea, și lăsând toate avuțiile sale fratelui său, s-a făcut monah. Iar văzând cum creștea eresul monoteliților – adică al celor ce mărturisesc o singură voie în Domnul nostru Iisus Hristos –, s-a aprins de dumnezeiască râvnă și s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin papa, ca să adune un Sinod local și să-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, împreună cu începătorul lui. Și a alcătuit Sfântul Maxim și cărți împotriva acelui eres.

Împăratul, fiind înștiințat de aceasta, a trimis ca să-l aducă în cetatea Constantinopolului și l-a pus înaintea judecății sale. Iar sfântul a rușinat pe ereticii care se adunaseră acolo, biruindu-i pe toți cu cuvântul adevărului. După aceasta a fost izgonit în Tracia, tăindu-i-se mâna dreaptă și limba. De acolo, împreună cu doi ucenici ai săi, a fost trimis în părțile Laziei, însă și acolo, cu Duhul lui Dumnezeu, mărturisea și scria; fiindcă se spune că după tăierea limbii i s-a făcut, cu minune dumnezeiască, limba la loc, și a vorbit curat cât a trăit.

După acea chinuire fără omenie, l-au trimis în surghiun, fără purtare de grijă. Apoi multe nevoi și necazuri răbdând pe cale Cuviosul Maxim, a fost dus într-o țară a sciților, unde a mai petrecut trei luni încuiat într-o temniță. Și venindu-i vremea și ceasul cel dorit, cu veselie și-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu (Viața Cuviosului Maxim Mărturisitorul se găsește la 21 ianuarie, în care zi se cinstește moartea lui. Iar în această zi, 13 august, săvârșim pomenirea aducerii moaștelor lui, după cum este arătat în Mineiul cel mare, din stihurile cele puse la dânsul; însă în ce vreme, în zilele cărui împărat și cum s-au adus, n-am aflat).

Acatistul Sfântului Maxim Mărturisitorul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Întărirea preoților, temelia dogmelor, trâmbița înțelepciunii și păstor al Bisericii te-ai arătat, Părinte Maxim, biruindu-i pe nevăzuții vrăjmași și închipuirile eretice cu tăria cunoștinței de Dumnezeu. Și în focul mucenicesc te-ai aruncat pentru dragostea lui Hristos, ca drept și sfânt împreună cu tine să ne veselim de Dânsul. Pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Icos 1

Împodobit fiind din tinerețe cu fire bună și minte dreaptă ai ajuns cel dintâi sfătuitor împărătesc, căci harul lui Dumnezeu strălucea din inima ta cu putere, întărindu-te în toată vremea:
Bucură-te, tinerețe ajunsă la vârsta bărbatului desăvârșit
Bucură-te, înstrăinare de plăcerea cea purtătoare de moarte
Bucură-te, curățire de patimi prin duhovniceștile nevoințe
Bucură-te, lumină ajunsă în vârful muntelui
Bucură-te, scriitor iscusit al dogmelor dumnezeiești pe tăblițele inimii
Bucură-te, cuptor aprins de focul dragostei cerești
Bucură-te, topire a împietririi cugetelor
Bucură-te, tăcere ce lași să se audă voia Domnului
Bucură-te, dar și negrăită bucurie a împlinirii ei
Bucură-te, tărie a smereniei ce deschizi inimile
Bucură-te, că ai fost îmbrăcat cu putere de sus
Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 2

Văzând împuținarea credinței și întărirea eresurilor vătămătoare de suflet, ai lepădat, Sfinte Maxim, cinstea înaltei dregătorii pentru a te face monah, și luând în spate fericita cruce a iubirii, te-ai bucurat a cânta: Aliluia!

Icos 2

Stâlp neclintit al Bisericii te-ai făcut, Cuvioase Maxim, prin scrisorile tale pe mulți în credință întărind. Însuși Împăratul Heraclie s-a lepădat de alcătuirile eretice, precum și Piros patriarhul, pe care l-ai înfrânt în sinodul din Cartagina. Căci ai arătat lămurit că precum sunt în Hristos două firi, tot așa sunt și două voințe și lucrări într-o Persoană nedespărțită:
Bucură-te, ostaș nebiruit al lui Hristos
Bucură-te, râvnă neobosită spre mântuirea aproapelui
Bucură-te, plâns și rugă pentru sufletele vrăjmașilor
Bucură-te, îmbrăcare a celor goi de cunoștința duhovnicească
Bucură-te, sprijin al celor clătinați de furtuna prigonirii
Bucură-te, tămăduire minunată a bolilor rațiunii
Bucură-te, inimă făcută piatră de altar
Bucură-te, cuvânt făcut punte peste prăpastia morții
Bucură-te, dor după întregirea Trupului lui Hristos
Bucură-te, păzitor al comorilor Bisericii
Bucură-te, gândire nedespărțită de har
Bucură-te, iubire care Îl întrupezi pe Hristos
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 3

Din duhul ascultării sfântă îndrăzneală luând, ai arătat, Părinte Maxim, puterea dumnezeiască și îndumnezeitoare ce se revarsă din tainele Bisericii. Iar noi, împărtășindu-ne de dânsa, cântăm cu mulțumire : Aliluia!

Icos 3

Pentru Sfinții Îngeri care sunt de față și scriu pe cei ce intră în biserică și se înfățișează lui Dumnezeu și care fac rugăciuni pentru ei, ai sfătuit pe creștini să fie nelipsiți de la Sfânta Liturghie. Dar mai ales pentru revărsarea Sfântului Duh, care preface pe cei de față și îi rezidește în Hristos, potrivit cu însușirile lor:
Bucură-te, lepădare a necredinței și micșorare a păcătoșeniei
Bucură-te, sporire a virtuții și alungare a neștiinței
Bucură-te, adăugire a cunoștinței și ascultare a cuvintelor dumnezeiești
Bucură-te, deprindere și dispoziție a inimii întărite și neclintite în cele sfinte
Bucură-te, aplecare a voii cu desfătare spre cele de Sus
Bucură-te, sfârșit al cugetului lumesc și așezare în cele duhovnicești
Bucură-te, închidere a ușii simțurilor și curățire a lor de idolii păcatelor
Bucură-te, icoană a iubirii de Dumnezeu și de oameni
Bucură-te, mulțumire pentru chipurile minunate ale mântuirii
Bucură-te, unire și deopotrivă cinste cu Îngerii în lauda Sfintei Treimi
Bucură-te, înfiere în harul Sfântului Duh și împreunare cu Hristos
Bucură-te, părtășie și asemănare cu Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 4

Urmând Maicii Domnului, Cuvioase Maxim, te-ai făcut carte vie în care S-a scris Cuvântul lui Dumnezeu cu pana Duhului și binecuvântarea Tatălui. Pentru aceasta împreună cu tine slavoslovim: Aliluia!

Icos 4

Viața Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu ai zugrăvit-o în cuvânt ca pe o icoană preaminunată, pe care ai dăruit-o tuturor celor ce i se închină cu credință:
Bucură-te, virtute ce Îl întrupezi pe Hristos
Bucură-te, pajiște înrourată de slava Sfintei Fecioare
Bucură-te, smerenie străluminată de Chipul Maicii Domnului
Bucură-te, chemare și laudă a numelui Împărătesei
Bucură-te, biruință asupra morții mijlocită de Maica Luminii
Bucură-te, părtășie cu Pomul Vieții din Potirul Nesecat
Bucură-te, rugă ce pogori milostivirea Celei ce s-a făcut Scară de la pământ la cer
Bucură-te, închinare la Icoana Fecioarei cu Pruncul Iisus în brațe
Bucură-te, călăuză spre Izvorul tămăduirii
Bucură-te, minte luminată de privirea Celei pline de har
Bucură-te, pătimire a iubirii dumnezeiești pentru rugăciunile Celei mutate cu trupul la Cer
Bucură-te, râvnă isihastă, hrănită de Rugul cel aprins
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 5

Unindu-te cu Dumnezeu prin har, te-ai slobozit, Sfinte Maxim, de lanțul legii păcatului și doctor iscusit al sufletelor te-ai arătat. Prin povățuirile tale ne călăuzești spre Limanul desăvârșirii, ca întăriți în har să ne bucurăm de Domnul, cântând : Aliluia!

Icos 5

Pe toți oamenii la fel îi iubeai, Cuvioase Părinte, și neîncetat te rugai lui Hristos pentru ei. Iar mulți dintre aceștia, cucerindu-se de învățăturile tale și urmând viața ta îmbunătățită, se învăpăiau de dumnezeiescul dor:
Bucură-te, adânc de metanie ce chemi adâncul smereniei lui Hristos
Bucură-te, mișcare spre cele dumnezeiești nepovârnită de patimi
Bucură-te, temere de Domnul ce îndepărtezi învârtoșarea nepăsării
Bucură-te, înfrânare ce oprești ca un zid intrarea patimilor
Bucură-te, sărăcie cu duhul ce adăpostești comorile harului
Bucură-te, ascultare, neclintită din lumina adevărului
Bucură-te, lepădare a poftei de plăcere și a fricii de durere
Bucură-te, poftă după dumnezeirea atotsfântă
Bucură-te, iuțime aprinsă de pacea cerească
Bucură-te, mântuitoare neștiință de cele deșarte
Bucură-te, risipire prin cunoștință a îngrămădirilor nevăzute
Bucură-te, rugăciune de foc ce pogori pe Hristos în inimă
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condacul 6

Prin lucrarea virtuților curățire de patimi, prin contemplare aflarea rațiunilor dumnezeiești din lucruri, prin pătimirea răpirii în duh, comuniunea cu Dumnezeu după har, toate acestea le-ai arătat trepte ale desăvârșirii celor ce cântă în urcușul lor: Aliluia!

Icosul 6

Iubirea cea mare a lui Dumnezeu pentru făptura Sa o ai mărturisit, căci pentru aceasta S-a întrupat, ca omul să se îndumnezeiască și să aducă printr-însul la Sine zidirea prinos de Liturghie. Și așa împreună să zugrăvească Chipul Iubirii, icoana de împărăție:
Bucură-te, floare a smereniei udată de roua pocăinței
Bucură-te, apă a virtuții prefăcută în vinul iubirii
Bucură-te, cugetare curățită de închipuiri
Bucură-te, pășire în icoana isihiei
Bucură-te, naștere de Sus
Bucură-te, transfigurare a firii în Hristos
Bucură-te, răstignire pe Crucea Iubirii
Bucură-te, înviere din mormântul păcatului
Bucură-te, înălțare pe norii vederii duhovnicești
Bucură-te, vas ales al Duhului
Bucură-te, îmbrățișare de fiu a Celui Necuprins
Bucură-te, inimă în închinare la Hotarul Veșniciei
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 7

Negura înșelării pustia altarele inimilor, semănând cu îngrozire urâciunea eresurilor. Dar tu, Sfinte Maxim, ai rușinat cu lumina Duhului cugetările cele strâmbe, și le-ai zdrobit de Piatra Hristos. Pentru aceasta, cu mulțumire, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Ai îndreptat cu pricepere cârma Bisericii, ca pe a unei corăbii ce poartă spre limanul mântuirii comoara credinței și podoaba vieții celei după Dumnezeu:
Bucură-te, că ai ajuns cu duhul la treapta arhieriei
Bucură-te, stăruință în virtute și contemplație
Bucură-te, iuțime preschimbată în iubire
Bucură-te, poftă prefăcută în cerească bucurie
Bucură-te, rațiune imprimată după cuviință în puterile sufletului
Bucură-te, grijă și căutare doar a Împărăției Cerurilor
Bucură-te, că te-ai născut în duh de la Părintele Veacului Viitor
Bucură-te, cheie ce descui inimii ușile mântuirii
Bucură-te, dreaptă socoteală ce alegi grâul de neghină
Bucură-te, propovăduitorule al lui Hristos în două firi neamestecate și nedespărțite
Bucură-te, zugrav al tainei teandrice a unirii necontopite a celor două firi, voințe și lucrări ale lui Hristos
Bucură-te, aluat ce dospești frământătura cugetării de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 8

O fire, o voință și o lucrare în trei Persoane ai mărturisit în Sfânta Treime, iar pe Dumnezeu Cel întrupat L-ai propovăduit într-un Ipostas cu două firi, voințe și lucrări, strigând: Aliluia!

Icos 8

Ca o luntre cârmuită de Sus ai străbătut oceanul cuvintelor Duhului și ai aflat vederile dogmelor tainice. Apoi, ridicând zăbranicul literei prin tâlcuiri de Dumnezeu insuflate, ai plinit, Părinte Maxim, legea duhovnicească:
Bucură-te, inimă închinată poruncilor dumnezeiești
Bucură-te, păzire de oprirea pe calea virtuților
Bucură-te, mișcare nemișcată de patimi spre cele de Sus
Bucură-te, minte curățită și împodobită cu rațiunile divine
Bucură-te, mistuire duhovnicească a lumii sensibile
Bucură-te, cercetare evlavioasă a înțelesurilor Scripturii
Bucură-te, tăiere-împrejur a inimii prin cuvântul harului
Bucură-te, cunoaștere din contemplarea lucrurilor a cauzelor dumnezeiești
Bucură-te, memorie neștearsă a frumuseții cerești
Bucură-te, urcuș isihast în sânul tăcerii neapropiate
Bucură-te, priveghere de taină în așteptarea Mirelui Hristos
Bucură-te, umblare prin iubire în lumina Sfântului Duh
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 9

În toate contemplai, Cuvioase Maxim, taina Întrupării Cuvântului, prin care Dumnezeu dă ființă creației, îmbrățișând-o, iar creația se face Biserică-Trup hristic, primindu-L pe Cel Căruia Sfinții Îngeri Îi cântă cu cutremur: Aliluia!

Icos 9

Ai arătat, Sfinte Maxim, că Dumnezeu a creat zidirea cea văzută și nevăzută din nimic, prin bunăvoința Sa, și sufletele deodată cu corpurile, după rațiunile subzistând în El dinainte de veacuri. Iar unirea rațiunilor proprii de creație cu loghii divini este însuși urcușul nesfârșit în Hristos spre veșnica împărtășire de iubire:
Bucură-te, lucrare a virtuții, prin comuniunea cu Hristos
Bucură-te, oglindă a inimii îndreptată către Dumnezeu
Bucură-te, luminare a conștiinței de razele Cuvântului
Bucură-te, întipărire prin virtuți în trup a rațiunilor dumnezeiești
Bucură-te, bucurie a odihnei mai presus de mișcare și nemișcare
Bucură-te, că în desăvârșirea dragostei nu încape săturarea
Bucură-te, descoperire în sânul lumii a lucrării energiilor necreate
Bucură-te, stare față-n față a creației cu Iubirea mai presus de fire
Bucură-te, trecere prin focul înfricoșător al Iubirii
Bucură-te, zugrăvire de taină a Judecății Viitoare
Bucură-te, prefacere a firii prin unirea îndumnezeitoare cu Hristos
Bucură-te, leagăn isihast, ce odihnești iubirea Sfintei Treimi
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 10

Ai făcut pe fericitul Martin, Episcopul Romei, să adune sinod și să anatemizeze mărturisirea eretică a împăratului Constans. Disprețuind viața trecătoare ți-ai pus, Părinte Maxim, sufletul pentru Hristos, ca să poți cânta lui Dumnezeu cu neîntinată conștiință: Aliluia!

Icos 10

Prins fiind împreună cu ucenicii tăi și cu Episcopul Martin, ai fost adus înaintea împăratului și judecat fără de rușine. Iar în cuvânt ai rămas nebiruit și în răbdarea îngrozirilor netulburat, pentru care ai fost surghiunit în Tracia:
Bucură-te, neoprită chemare a milostivirii lui Dumnezeu
Bucură-te, încredere nețărmurită în Pronia dumnezeiască
Bucură-te, legare de Hristos dezlegătoare de amăgire
Bucură-te, sfântă îndrăzneală împreunată cu smerita cugetare
Bucură-te, drum nerătăcitor al adevărului
Bucură-te, râvnă spre surparea peretelui despărțitor al păcatului
Bucură-te, temere curată de Domnul
Bucură-te, alergare spre cununa chemării de Sus
Bucură-te, tărie a blândeții și neclintire a vederii de taină
Bucură-te, înțelegere apostolică și slujire îngerească
Bucură-te, limpezime străbătută de razele dumnezeiești
Bucură-te, pătimire de bunăvoie doar în cămașa iubirii
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 11

De încă două ori ai fost adus în Constantinopol la judecată și iarăși ai fost surghiunit, căci nu puteau opri amăgitorii râul dumnezeieștilor învățături ce izvorau din gura ta, odată cu îngereasca cântare: Aliluia!

Icos 11

Nu te-ai împărtășit, lumină fiind lumii, cu cei stăpâniți de întunericul relei credințe, pentru Hristos batjocuri și sfărâmarea trupului primind. Tăindu-ți-se limba și mâna dreaptă, prin vorbirea mai presus de fire fără de limbă ai rușinat desăvârșit pe eretici, spre slava lui Dumnezeu:
Bucură-te, înecare a credinței greșite în sângele mucenicesc
Bucură-te, grăire în limba de foc a Duhului
Bucură-te, scriere în Cartea Vieții cu puterea Crucii
Bucură-te, că durerile cele mari le-ai socotit ca nimic pentru Hristos
Bucură-te, că nevoințele pustnicești te-au pregătit de cele mucenicești
Bucură-te, lipsire de orice mângâiere omenească pentru Mângâietorul ceresc
Bucură-te, că prin rănile fără de număr te-ai asemănat lui Hristos
Bucură-te, nimicire prin har a puterilor vrăjmașe
Bucură-te, pregătire jertfelnică a cărărilor Cuvântului
Bucură-te, pogorâre în adâncul smereniei
Bucură-te, auzire peste fire a psalmodiei îngerești
Bucură-te, mireasmă a nestricăciunii
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 12

Mângâiat de mai înainte prin dumnezeiasca arătare, ce ți-a însemnat ziua și ceasul sfârșitului, te-ai gătit cu bucurie pentru Mirele Hristos, mult pătimitorule. Iar la vremea rânduită ți-ai dat sufletul în mâinile Lui, cântând cu veselie negrăită: Aliluia!

Icos 12

La mormântul tău s-au văzut trei făclii, ce străluceau cu minune și încredințau pe toți de slava cerească de care te-a învrednicit Preasfânta Treime. Din harul Ei împărtășindu-te, Cuvioase Maxim, luminează prin rugăciunile tale și sufletele noastre:
Bucură-te, sălășluire în lumina neînserată
Bucură-te, îndulcire de strălucirea Sfintei Treimi
Bucură-te, suferință pentru Hristos prefăcută în bogăție de har
Bucură-te, că Fiul Însuși a mărturisit pentru tine înaintea Tatălui
Bucură-te, că Îl însoțești în Veșnicie
Bucură-te, vedere de icoană a lumii
Bucură-te, citire în Cartea de taină a Vieții celei Veșnice
Bucură-te, închinare de Fiu
Bucură-te, luminare de Duh
Bucură-te, bucurie a îmbrățișării părintești
Bucură-te, chip înveșmântat cu focul iubirii dumnezeiești
Bucură-te, chip făcut icoană, cer și pământ în unire
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 13

Cu mărturisiri sfințite te-ai împodobit și te-ai ridicat încununat de la pământ, către lumina cea neînserată și către mărire, Părinte Maxim. Pentru aceasta, harul Lui Dumnezeu sălășluiește în sfintele tale moaște, iar noi cinstim pomenirea ta și te chemăm să mijlocești sufletelor noastre milă de la Hristos, cântând împreună cu tine: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1

Împodobit fiind din tinerețe cu fire bună și minte dreaptă ai ajuns cel dintâi sfătuitor împărătesc, căci harul lui Dumnezeu strălucea din inima ta cu putere, întărindu-te în toată vremea:
Bucură-te, tinerețe ajunsă la vârsta bărbatului desăvârșit
Bucură-te, înstrăinare de plăcerea cea purtătoare de moarte
Bucură-te, curățire de patimi prin duhovniceștile nevoințe
Bucură-te, lumină ajunsă în vârful muntelui
Bucură-te, scriitor iscusit al dogmelor dumnezeiești pe tăblițele inimii
Bucură-te, cuptor aprins de focul dragostei cerești
Bucură-te, topire a împietririi cugetelor
Bucură-te, tăcere ce lași să se audă voia Domnului
Bucură-te, dar și negrăită bucurie a împlinirii ei
Bucură-te, tărie a smereniei ce deschizi inimile
Bucură-te, că ai fost îmbrăcat cu putere de sus
Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Condac 1

Întărirea preoților, temelia dogmelor, trâmbița înțelepciunii și păstor al Bisericii te-ai arătat, Părinte Maxim, biruindu-i pe nevăzuții vrăjmași și închipuirile eretice cu tăria cunoștinței de Dumnezeu. Și în focul mucenicesc te-ai aruncat pentru dragostea lui Hristos, ca drept și sfânt împreună cu tine să ne veselim de Dânsul. Pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Canon de rugăciune la Sărbătoarea mutării moaştelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

Tropar la Sărbătoarea mutării moaştelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

Glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Maxim, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din limba ta cea curgătoare de miere dulce, tot darul Duhului Cel de Dumnezeu insuflat picură-l în mine, Dumnezeiescule Maxim.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Foc arzător te-ai arătat, fericite, asupra eresurilor; pentru că, cu râvna Duhului, pe acestea ca pe o trestie le-ai mistuit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ieşit-a din voinţă păgânească răutăcioasă învăţătura despre o singură voire în Hristos, dar a fost mustrată, părinte, cu cuvintele tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, care Întrupat, ai născut pe Preaveşnicul şi Dumnezeiescul Cuvânt, mai presus de fire şi mai presus de zei.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai, Sfinte Părinte Maxim, mare şi preaadevărat propovăduitor al credinţei ortodoxe a lui Hristos şi mucenic prin sânge.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericite Maxim, tu prin pustnicie te-ai făcut lui Dumnezeu cuviincioasă şi înţeleaptă sălăşluire a filosofiei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca nişte râuri a izvorât limba ta dogmele lui Hristos cele ortodoxe, Preafericite Maxim, cel hrănit cu înţelepciunea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine toţi creştinii te avem Scăpare şi Zid al nostru; pe tine te mărim fără încetare, Prealăudată.

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pământenii te cinstesc pe tine şi cetele cereşti se minunează de tine, căci, prin iubirea înţelepciunii, ca fiind fără de trup te-ai arătat, Sfinte Părinte Maxim.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Crud este chinuitorul, dar răbdarea ta este neînfricoşată. Pentru aceasta tu te-ai fericit, iar acela s-a prăpădit, Preacuvioase Părinte Maxim.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea ucenicilor cea preafericită împreună a pătimit cu tine, Sfinte Părinte Maxim, arătându-se dimpreună părtaşi chinurilor; pentru care şi darul deopotrivă a dobândit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu curgerea sângelui tău adăpându-se Biserica lui Hristos, înfloreşte părinteasca dogmă a Dumnezeieştii tale seminţe, Cuvioase Maxim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Holdă Nearată, care ai Odrăslit Spicul Cel de viaţă Făcător, Care dă lumii viaţă, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte pe cei ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dis-de-dimineaţă grăim către Tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Maxim cel ce a adunat cu noştinţa celor pământeşti şi a celor cereşti, după dreptate este numit Filosof.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin dragostea înţelepciunii celei mai bune, următor preaales te-ai arătat lui Hristos, pururea Mărite Maxim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin nebunia tiranului izgonit te-ai făcut, dar ai aflat mângâiere pe Hristos, Fericite Maxim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Alină valul cel nestatornic al patimilor mele, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Ocârmuitorul şi Domnul.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aducând lui Dumnezeu rugăciune neîncetată, purtătorule de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi din patimi şi din stricăciunea sufletului şi a trupului.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot izvorul eresului cel întinat se usucă, îngrădit fiind de dulceaţa limbii tale, pururea Mărite Maxim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curăţeşte-mă, Unule, Bunule Hristoase, pe mine; şi cu rugăciunile Cuviosului Tău Maxim fă să izvorască în inima mea izvorul darului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Celei ce prin cuvânt Singură ai născut cu trup pe Cuvântul, rugămu-ne: izbăveşte din cursele vrăjmaşului sufletele noastre.

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

 

CONDAC

Glasul al 6-lea

Podobie: Plinind rânduiala cea pentru...

Lumina Cea Întreit Strălucitoare sălăşluindu-se în sufletul tău, te-a arătat vas ales pe tine, preafericite; căci lămurit arăţi marginilor cele Dumnezeieşti şi arătarea înţelegerilor celor cu anevoie de înţeles, Fericite Maxim, luminat propovăduind tuturor Treimea Cea mai presus de fiinţă şi fără de început.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: TTinerii cei ce veniseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O Fire a Treimii ai zis, o Voire, o Lucrare; iar ale lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, două firi, două voiri şi două lucrări ai propovăduit, grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu două voiri despărţite prin împotrivirea minţii, ci mai ales despărţite cu felurimea cea firească ai propovăduit, părinte, grăind: Dumnezeule al părinţilor, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ţinând Dumnezeieştile tale cuvinte, părinte, ca pe un stâlp al Ortodoxiei, cinstim pe Unul din Treime în două firi şi în două voiri, grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ştiind două lucrări, părinte, ale lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat pentru milostivire, două voiri singure stăpânitoare învăţându-ne de la tine, cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cei ce s-au făcut cu darul Tău biruitori ai tiranului şi ai văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul iubind pe Cel Ce a iubit neamul omenesc, ţi-ai ridicat Crucea, fericite şi cu Dânsul dimpreună te-ai răstignit, grăind: Binecuvântaţi, toate lucurile, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înstrăinându-te, fericite, de toată pofta cea purtătoare de moarte, te-ai făcut pe tine oglindă Dumnezeiască, cu totul neîntinată cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De cruzimea tiranului cel neîmblânzit şi rău credincios nu te-ai îngrozit, ci ca un turn al Ortodoxiei ai stat neplecat şi neclintit, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Primind Raza Purtătoare de viaţă dintr-o Dumnezeire cu Trei Ipostasuri, te-ai arătat soare celor din întuneric şi celor rătăciţi, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, Fecioară, fiică lui Adam cel căzut şi Maică a lui Dumnezeu, Cel Ce a înnoit fiinţa mea; pe Acela toate lucrurile îl lăudăm ca pe Domnul, şi-L preaînălţăm, întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Cei ce s-au făcut cu darul Tău biruitori ai tiranului şi ai văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei, Ceea ce s-a arătat mai înainte dătătorului de Lege în munte prin foc şi prin rug, spre izbăvirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica lui Hristos şi acum şi în veci, cu glas prealuminat încă propovăduieşte dogmele tale cele de Dumnezeu insuflate, ca şi sângele lui Abel, Preafericite, Preamărite Părinte Maxim.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

S-a tăiat mâna ta, dar prin deget Dumnezeiesc scrie credinţa cea dreptcredincioasă în inimi, ca printr-un condei şi cerneală cu limba tăiată şi cu cuviosul tău sânge, preafericite.

Stih: Sfinte Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se cântă în lume Dumnezeiască îndrăzneala ta şi focul cel din inimă al Dumnezeieştii tale dragoste, pentru care cu osârdie ai suferit vărsarea sângelui, Cuvioase Părinte Maxim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stai înaintea Divanului Cel Dumnezeiesc împreună cu mucenicii, cu care te-ai împărtăşit de râvna credinţei, părinte, făcându-ne şi pe noi casnici Stăpânului şi următori ţie lăsându-ne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arma noastră şi Zid tu eşti, Născătoare de Dumnezeu; tu eşti Sprijinul celor ce aleargă la tine; pe tine şi acum spre mijlocire te îndemnăm, ca sa ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei, Ceea ce s-a arătat mai înainte dătătorului de Lege în munte prin foc şi prin rug, spre izbăvirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Isprăvile petrecerii tale cu adevărat luminează paşii tuturor celor ce cu credinţă urmează ţie, Preacuvioase Părinte Maxim. Pentru aceea cu rugăciunile tale, fericite, pe cei ce din dragoste pururea te fericesc pe tine, păzeşte-i de toată strâmtorarea, rugând pe Hristos cel Bun, vrednicule de minune.

 

SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului

Glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

În Muntele Taborului Schimbându-Te la Faţă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe cât s-a putut ai arătat ucenicilor Tăi strălucirea Slavei Tale Celei Dumnezeieşti. Cu aceea, luminându-ne şi noi, Te lăudăm pe Tine, Unule Cel Neschimbat şi fără de moarte, Doamne şi cu credinţă grăim către Tine: Slavă, Hristoase, Împărăţiei Tale.