Sfintii Cuviosi Simeon si Ioan Pustnicul

 

1. Sfintii Cuviosi Simeon si Ioan Pustnicul - Cuviosii erau prieteni din tinerete, mai ales ca erau si concetateni din Emesa Siriei. S-au nascut in vremea domniei lui Justinian (527-563) si au raposat dupa sfarsitul domniei lui Mauriciu (602). Chemarile sihastriei au batut puternic in poarta sufletului lor. Ducandu-se la Ierusalim de praznicul Inaltarii Sfintei Cruci nu s-au mai intors in Emesa. La Manastirea Cuviosului Gherasim de langa Iordan au fost tunsi monahi chiar de egumenul manastirii, Sfantul Nicon. Dupa aceea au mers in pustiu unde au vietuit timp de patruzeci de ani. Ioan a ramas aici toata viata, pe cand Cuviosul Simeon s-a intors in Constantinopol si a trait in mijlocul lumii, dar se ruga sa nu-i fie descoperit modul de viata. Prefacandu-se ca este nebun, Simeon s-a dus la Emesa, unde a savarsit multe minuni, vindecand bolnavii de tot felul de boli, dar a si indrumat pe multi pacatosi prin pocainta la viata duhovniceasca autentica.

2. Sfantul Proroc Iezechiel - Este al treilea dintre profetii mari si a trait in veacul al VI-lea inainte de Hristos. Era fiul preotului Buzi din Arira. Iezechiel a fost unul dintre robii Ierusalimului adusi fortat de regele Nabucodonosor al Babilonului in anul 597 pe malul raului Chebar din Chaldeia. Impreuna cu Iezechiel mai erau Daniil si cei trei tineri Anania, Azaria si Misail si regele Iehonia al Ierusalimului. Dupa cinci ani de robie Iezechiel a inceput a prooroci. Și-a implinit misiunea profetica timp de 22 de ani, adica pana in anul 572. A fost casatorit si a fost proorocul evreilor dusi in robia babilonica. Nu stim insa cand si unde a murit. Dupa o veche traditie iudaica ar fi fost omorat de evreii din semintia lui Gad din pricina nenorocirilor proorocite si a fost ingropat in tarana lui Tur, in mormantul lui Afrazad. Cartea proorocului Iezechiel compusa din 48 de capitole are cuvinte de asprime inspaimantatoare pentru fiii lui Israil. Acestia ajunsesera intr-o mare prabusire sufleteasca din pricina robiei in care se aflau. De asemenea, in cartea sa sunt prezente si douazeci si doua de viziuni privitoare la Mantuitorul Hristos (Mesia). Viata proorocului Iezechiel a fost scrisa de Sfantul Epifanie, Episcopul Ciprului, Fericitul Ieronim si alti scriitori bisericesti.

3. Cuviosul Rafael s-a nevoit in stravechiul asezamant calugaresc Agapia din Deal, in veacul al XVI-lea. Acesta a fost cinstit mai ales in Moldova, ca unul dintre marii Sfinti romani, ale carui sfinte moaste le-a cautat, spre a le saruta, insusi Sfantul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei.

Sfantul Rafael s-a nascut, dupa unele izvoare, in satul Bursucani, din tinutul Barladului, fiind fiul unor parinti virtuosi si de neam bun. Faima despre viata duhovniceasca inalta a calugarilor din Manastirea lui Agapie , trecand de hotarele Moldovei si chiar dincolo de Carpati, atragea pe multi iubitori de Hristos. Cuviosul, ascultandu-si chemarea launtrica si purtand intru sine frica de Dumnezeu, vine aici cu dorinta de a urma calea cea stramta si mult batatorita de sihastrii cei din veac. Mult s-a minunat vazand viata de aspra nevointa, rugaciunea si tacerea parintilor. Dar mai mult a fost cucerit de duhul dragostei celei nefatarnice. Cu iubirea de Hristos in suflet si cu indrazneala cea buna fiind intrarmat, s-a facut ucenic parintilor. Invata de la ei ca ascultarea este mai mare decat toate si ca numai cei curati cu inima pot intra in imparatia lui Dumnezeu, dar pentru a dobandi neprihanirea este nevoie de multa silinta a firii. Patrunde, cu vremea, tainele vietii duhovnicesti, straduindu-se sa se asemene parintilor in osteneli, rugaciune si smerenie.

Dupa indelunga ascultare, ucenicul a luat pe umerii sai jugul cel bun al lui Hristos si, imbracat fiind in chipul cel monahicesc, a primit numele de Rafael, care se talcuieste Dumnezeu aduce vindecare . Cu nemasurata ravna se silea sa dobandeasca, deopotriva, toate virtutile si, astfel, s-a facut locas al tuturor bunatatilor duhovnicesti, incat toti luau aminte la el, cautand sa-l urmeze. Viata de nevointa a acestui purtator de Dumnezeu este mult invaluita in taina. Dar se stie ca parintii de la Agapia tineau o randuiala a locului de la care nu s-a abatut nici ascultatorul monah Rafael. Calugarii vietuiau in obste, iar cine era intarit si ravnea la viata cea linistita a pustiei, cu binecuvantare, pleca sa se nevoiasca in sihastrie impreuna cu un batran, mai tarziu, poate, si singur. Muntii sunt martori tacuti ai nevointelor Sfintilor. La tot pasul apar tainite potrivite nevointei. Stanci scobite, pesteri, poieni insorite, obcini unde padurea incepe sa dispara, au fost intotdeauna locuite de sihastri. Aceasta cale binecuvantata a urmat-o si fericitul Rafael, care, asemenea unui vultur in inaltimi, s-a insingurat in inima muntelui. Pustnicii, acele faclii stralucitoare ce au luminat cu viata lor ingereasca pustietatea muntelui, i-au dezvaluit tainele lucrarii duhovnicesti savarsite cu mintea. Dar desavarsita calauza i-a fost linistea cea sfanta spre aflarea celor ceresti, iar prin rugaciunea curata s-a ridicat mai presus de cele pamantesti si a vazut slava lui Dumnezeu, cat i-a fost ingaduit. Rodul ostenelilor sihastresti si ale rugaciunii neincetate a fost dobandirea darurilor inalte, care cu anevoie pot fi infatisate in cuvant. Dumnezeu cel iubitor de oameni, Care vrea mantuirea tuturor, a randuit ca sa fie indrumator al fratilor din obste, caci, prin viata sa ingereasca si prin intelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor uimire. In Condica Sfanta si in pomelnicele vechi este numit Fericitul Staret Rafael . Toti il priveau ca pe o icoana a virtutilor. Sfesnic de lumina era sihastrilor, dar si parinte iubitor crestinilor din satele Moldovei care veneau la el ca la un liman, pentru rugaciuni, tamaduiri si ajutor in tot felul de nevoi, in vreme de pace sau de cumpana pentru tara.

Dupa trecerea din lumea aceasta, ucenicii, cunoscandu-i viata si nevointele si vazand minunile care se faceau la mormantul sau, i-au dezgropat trupul pe care l-au aflat bine mirositor. A fost asezat in biserica spre inchinare. Odor de mare pret era pentru Moldova, pentru ca veneau credinciosii sa se inchine la sfintele sale moaste, mai ales la hramul Manastirii Neamt, cand avea loc pelerinajul la Manastirile Neamt, Agapia si Secu. La Agapia Veche acest pelerinaj continua si azi, cu toate ca trupurile intregi ale Sfintilor au fost tainuite din pricina vitregiei vremurilor.

Sfantul Partenie, parintele cel sfant si minunat, vrednic urmas al sihastrilor din Muntii Agapiei, a vietuit in aceste locuri in veacul al XVII-lea. Sfantul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, care a cunoscut multi calugari cu inalta viata duhovniceasca din Moldova, il numara pe Cuviosul Partenie printre Sfintii romani carora le-a vazut viata si traiul. Ucenic al staretului Eufrosin, ctitorul manastirii din Livada Parintilor, primeste din mainile acestuia tunderea in schima monahala. Cat a stat in viata de obste, cat s-a nevoit in sihastrie, nu putem sti. Traditia spune despre el ca a sihastrit in muntele Scaunele, dupa pilda parintilor de odinioara. Nevointa lor era aceasta: ziua se rugau in singuratate, mai ales citind Psaltirea, pe care o stiau pe dinafara, iar la apusul soarelui gustau putin din paine si legume fierte, dupa care toata noaptea se nevoiau, rostind cu mintea rugaciunea lui Iisus, iar cu mainile impletind cosuri. Atipeau doar cate putin cand oboseau, in lavite (scaune), asezate intre trunchiurile de brazi. Aceasta nevointa continua fara intrerupere pana dimineata. Ucenicii duceau cosurile la targ, unde le vindeau, iar cu banii astfel castigati, cumparau hrana si cele necesare traiului pustnicesc. De la aceste scaune muntele si poiana au primit numele de Scaunele. Parintele Partenie este si el numarat in randul egumenilor Agapiei. Multi calugari si pustnici s-au mantuit prin rugaciunea si povatuirea sa blanda. Era luminat si plin de toata intelepciunea, ca, avand dragoste de Sfintele Scripturi si de cartile Sfintilor Parinti, s-a ingrijit ca fratii din obste sa nu fie lipsiti de aceste comori nepretuite in vremuri cand cu anevoie si cu mare cheltuiala se dobandeau. Avea darul tamaduirii si alunga demonii din cei indraciti. Pentru viata sa sfanta, dintotdeauna a fost cinstit de calugari si de credinciosi.

Marturie a vietuirii sale sfinte si minunate este si faptul ca, dupa moarte (pe la anul 1660), trupul i-a fost gasit nestricat. Cu adanca evlavie si nadejde veneau sa se inchine la sfintele sale moaste calugari si credinciosi de pretutindeni. Sfintele moaste ale Cuviosului Partenie au fost tainuite, poate, odata cu ale Cuviosului Rafael. Acesti doi mai luminatori ai calugarilor intregesc sirul parintilor din veac, ce s-au sfintit prin mari nevointe in Manastirea lui Agapie si in imprejurimile ei.

Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin 

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi Sfântul Cuvios Ioan Pustnicul

Troparul Sfântului Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi Sfântului Cuvios Ioan Pustnicul

Glasul al 4-lea

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Cu împărtăşirea ta cea către Dumnezeu, cuvioase, te-ai făcut lumină şi mergând către însăşi dorirea cea desăvârşită, ai luat împlinirea nădejdilor tale celor bune, Părinte Simeon.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Aprinzându-te de dragostea cea către Dumnezeu, toate le-ai părăsit, părinte, aflând împreună călător pe Măritul Ioan; cu care împreună ai săvârşit călătoria mântuirii, veselindu-te.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Biserica te-a cunoscut pe tine, Înţelepte Părinte Simeon, sfeşnic luminat purtător de strălucirile Preasfântului Duh. Pentru aceasta, se veseleşte ca purtătoare de lumină pomenirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorind a vă îmbogăţi de cele ce nicidecum nu se deşartă cu cuget viteaz, aţi lepădat bogăţia şi mărirea cea vremelnică şi desfătarea cea curgătoare şi vrednicia cea lumească, înţelepţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fiul lui Dumnezeu ştiindu-te pe tine, Preacurată, Frumoasă şi Aleasă şi Preacinstită, S-a făcut ţie Fiu, făcând fii lui Dumnezeu prin dar pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Cu osârdie te-ai dezbrăcat, Părinte Simeon, către luptele cele înţelegătoare, înfrângând taberele vrăjmaşului cu dumnezeiescul ajutor al Duhului.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Arătându-te nerobit de arsura dezmierdărilor, ai ars materia patimilor cu jăratecul dumnezeieştilor tale rugăciuni, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Cu biciul rugăciunilor şi cu bătăile înfrânării, Cuvioase Părinte Ioan, ai rănit Egiptul patimilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sihastrii Tăi, Iisuse, au omorât pe vrăjmaşul cu bucurie, dorind de moartea Ta cea purtătoare de viaţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Născut-ai, Preacurată, Ceea ce eşti fără de prihană, pe Pricinuitorul a toată lumea, Care izbăveşte pe oameni de căderea cea cumplită a călcării de poruncă.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Pornindu-vă către cărările dreptăţii, aţi sosit către dumnezeieştile ogrăzi ale purtătorului de Dumnezeu Nicon, cuvioşilor, îmbogăţindu-vă de învăţăturile lui, cu lumină de mântuire.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Cuviosul purtător de Dumnezeu, văzându-vă pe voi că sunteţi deopotrivă la obiceiuri şi cugetaţi împreună cele de cinste, prin dumnezeieştile învăţături v-a împodobit pe voi cu dumnezeiasca îmbrăcăminte a călugărilor.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Darul Preasfântului Duh aflând inima ta, fericite, înfrumuseţată cu obiceiurile cele adevărate, mai presus a strălucit, Părinte Simeon, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Darul Sfântului Duh aflând inima ta tablă curată, părinte, a scris pe ea nepătimire desăvârşită, credinţă şi dragoste curată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preaproslăvitul Dumnezeul nostru, Cel Ce sade pe Scaunul Cel Înalt, te-a avut pe tine, ca pe un Scaun de Heruvimi odihnindu-Se în braţele tale, Marie Prealăudată.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Primind lumină prealuminată, Sfinte Ioan, te-ai arătat ca soarele, micşorând întunericul demonilor, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Întraripându-se cuvioşii de dragostea lui Hristos, cu înţelepciune au lepădat dragostea trupurilor, ca pe nişte spumă de mare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-vă la suflete cu putere dumnezeiască, aţi locuit în pustiu, pustiind patimile, părinţilor cugetători de cele cereşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Curgerea stricăciunii s-a contenit, că Fecioara fără stricăciune a născut pe Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire şi de cuvânt, rămânând iarăşi Fecioară.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind mintea ta cu totul neîncetat întinsă prin cugetări către Dumnezeu, nu s-a supus dragostei celei trupeşti, pricinuindu-ţi ţie, Sfinte Părinte Simeon, câştigarea bunătăţilor.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Înţelepţeşte se făţărnicea Sfântul Simeon, cu prefacerea de nebunie, înnebunind pe înţeleptul răutăţii prin lucrurile cele înţelepte ale Duhului, Celui Ce toate le înţelepţeşte.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Petrecând în lume, fericite, nu ai primit nicicum întinăciune sau prihană, ci mai vârtos, cu rugăciunile tale cele curate, ai curăţit întinăciunea sufletelor celor ce alergau la tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind mai înalt decât cugetele cele trupeşti nu te-ai rănit la cuget, dezbrăcându-te în mijlocul femeilor, Sfinte Părinte Simeon, căci erai îmbrăcat cu podoaba nepătimirii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu gura, cu cugetul şi cu inima te propovăduiesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine, Preacurată, m-am împăcat, fiind eu lepădat pentru călcarea poruncii celei dintâi a strămoşului.

 

Condac

Glasul 1

Podobie: Ceata îngerească...

Cei ce aţi săvârşit viaţa creştineşte cu dreapta credinţă, vase curate ale Treimii arătându-vă, Sfinţilor Părinţi Simeon şi Ioan, de Dumnezeu purtători prealăudaţi, acum cereţi să trimită din destul curăţire şi pace sufletelor noastre, părinţi preafericiţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind cuprins, părinte, de dumnezeiască dragoste, cu râvnă dumnezeiască te-ai dat pe tine cu totul bucuros, ca să mântuieşti pe alţii, cântând: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Luat-ai, părinte, hrană dată ţie din cer şi cu aceasta ai hrănit pe toţi cei ce au primit porunca ta cu bună plecare şi ai părăsit păcatul cel râvnitor de cele de pe pământ, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urmând hotărârilor părinţilor, înţelepte, de greşeala lui Origen, cel ce s-a înşelat, ai învăţat ca să fugă, pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce eşti Locaş Sfinţit Dumnezeiesc al Celui Preaînalt, Bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce cântă: Binecu vântată eşti tu cu totul fără prihană, Stăpână.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Stea cu totul luminoasă eşti, povăţuind către viaţă pe cei din noroiul patimilor; că ai făcut pe femei necuvioase a vieţui în curăţie şi goneşti bolile cumplite, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind întreg la minte şi vrând să fii batjocorit şi hulit pentru Domnul, cu ascunsul minunilor celor înţelepte, pe mulţi ai vânat, cuvioase, cu suflet curat cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Când se împlinea trecerea a patruzeci de zile de post, erai hrănit de Duhul Sfânt, cuvioase, cu veselie cerească, Căruia cu duh vesel cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Strălucitu-ne-a nouă Domnul din tine, Fecioară Curată. Pe Acela roagă-L totdeauna să lumineze pe cei ce te laudă pe tine şi să ne mântuiască de primejdii pe noi, care cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind daţi Treimii, din toată inima cu osârdie şi luând de la Dânsa raze de lumini, cu bună dăruire v-aţi făcut luminoşi la chip şi dănţuiţi împreună cu îngerii.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind împreunaţi cu dragoste dumnezeiască şi luminându-vă cu sihăstrie, aţi ajuns acum la împărtăşirea bunătăţilor celor nădăjduite şi aţi aflat desfătarea cea fericită, fericiţilor de Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Luminătorii pustnicilor, cei ce sihăstreşte au surpat măiestriile vrăjmaşului, luminându-se cu tot felul de bunătăţi, au mers către ceruri, îndulcindu-se de Dumnezeire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru ostenelile şi sudorile voastre aţi moştenit veselia cea fără de sfârşit, în care, desfătându-vă, Sfinte Părinte Simeon Cuvioase şi Sfinte Ioan Mărite, aduceţi-vă neîncetat aminte de noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-mă, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Făcătorul de bine al tuturor, risipeşte norii sufletului meu, Doamna tuturor, Stăpână Preasfântă şi mă fă tare împotriva patimilor ce ridică război îm potriva mea.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Lăţindu-se cu credinţa, dumnezeieştii părinţi au umblat dimpreună pe calea cea cinstită, strâmtorând toate măiestriile balaurului. Pe toţi aceştia să-i cin­stim cu cuget de bună credinţă, prăznuind sfinţita lor pomenire, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

Preasfântă Fecioară, Nădejdea creştinilor, roagă-te neîncetat împreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, celor ce, cu credinţă şi cu dragoste, te slăvim pururea pe tine.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

Mieluşeaua cea Neîntinată văzându-şi Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o maică, văitându-se: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu? Şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule Preabune?

✝) Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie de la Agapia Veche 21 Iulie

 Sfântul Cuvios Partenie avea darul tămăduirii și îndrăzneală la rugăciune înaintea lui Dumnezeu, iar Sfântul Cuvios Rafae s-a ridicat prin rugăciunea curată mai presus de cele pământești și a văzut slava lui Dumnezeu, cât i-a fost îngăduit.

Partenie, părintele cel sfânt și minunat, vrednic urmaș al sihaștrilor din Munții Agapiei, a viețuit în aceste locuri în veacul al XVII-lea. Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care a cunoscut mulți călugări cu înaltă viață duhovnicească din Moldova, îl numără pe Cuviosul Partenie printre sfinții români cărora le-a văzut viața și traiul.

Ucenic al starețului Eufrosin, ctitorul mănăstirii din Livada Părinților, primește din mâinile acestuia tunderea în schima monahală. Cât a petrecut în viața de obște, cât s-a nevoit în sihăstrie, nu putem ști. Tradiția spune despre el că a sihăstrit în muntele Scaunele, după pilda părinților de odinioară. Nevoința lor era aceasta: ziua se rugau în singurătate, mai ales cu Psaltirea, pe care o știau pe dinafară, iar la apusul soarelui, gustau puțin din pâine și legume fierte, după care toată noaptea se nevoiau rugându-se cu mintea (rugăciunea lui Iisus), iar cu mâinile împletind coșuri. Ațipeau doar câte puțin când oboseau, în lavițe (scaune), așezate între trunchiurile de brazi. Această nevoință continua fără întrerupere până dimineața. Ucenicii duceau coșurile la târg, unde le vindeau, iar cu banii astfel câștigați, cumpărau hrană și cele necesare traiului pustnicesc. De la aceste scaune muntele și poiana primit numele de Scaune.

El urcă în acest munte al fericiților ca într-un alt Tabor, când starețul Eufrosin îi îngăduie să meargă la liniște, căci, gustând din dulceața harului dumnezeiesc, duhul îi tânjea după bunătățile ce le naște pustia. Acolo și-a închis porțile simțurilor cu legile lui Dumnezeu ca și cu niște zăvoare și vorbea cu Stăpânul tuturor în rugăciunea cea de taină, iar osteneala îi era desfătare. Cine poate spune nevoințele cele fără de măsură, privegherile cu lacrimi, lupta cu gândurile și duhurile înșelăciunii? Prin răbdarea strâmtorărilor pustiei și uscăciunea trupului, s-a făcut asemenea îngerilor și vrednic viețuitor al mănăstirii celor fără de trupuri.

Acest dumnezeiesc bărbat este numărat în rândul egumenilor Agapiei. Mulți călugări și pustnici s-au mântuit prin rugăciunea și povățuirea sa blândă. Era luminat și plin de toată înțelepciunea, căci dragoste de Sfintele Scripturi și de cărțile Sfinților Părinți având, s-a îngrijit ca frații din obște să nu fie lipsiți de aceste comori neprețuite în vremuri când cu anevoie și cu mare cheltuială se dobândeau.

Avea darul tămăduirii și îndrăzneală la rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Potrivit unor tradiții, scotea și demoni din oameni. Pentru viața sa sfântă, dintotdeauna a fost cinstit de călugări și de credincioși.

Mărturie a viețuirii sale sfinte și minunate este și faptul că, după moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, după rânduiala strămoșească, a fost găsit nestricat. Se spune că se făceau minuni la mormântul său. Cu adâncă evlavie și nădejde veneau să se închine la sfintele sale moaște călugări și credincioși de pretutindeni. Sfintele moaște ale Cuviosului Partenie au fost tăinuite, poate, odată cu ale Cuviosului Rafael. Acești doi mai luminători ai călugărilor întregesc șirul părinților din veac, ce s-au sfințit prin mari nevoințe în „Mănăstirea lui Agapie” și în împrejurimile ei.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin.

 

Cuviosul Rafael s-a nevoit în străvechiul așezământ călugăresc Agapia din Deal, în veacul al XVI-lea. Acesta a fost cinstit încă din secolul al XVII-lea, mai ales în Moldova, ca unul dintre sfinții români mai mari, ale cărui sfinte moaște le-a căutat, spre a le săruta, însuși Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei.

Sfântul Rafael s-a născut, după unele izvoare, în satul Bursucani, din ținutul Bârladului, fiind fiul unor părinți virtuoși și de neam bun.

Faima despre viața duhovnicească înaltă a călugărilor din „Mănăstirea lui Agapie”, trecând de hotarele Moldovei și chiar dincolo de Carpați, atrăgea pe mulți iubitori de Hristos. Cuviosul, ascultându-și chemarea lăuntrică și purtând întru sine frica de Dumnezeu, vine aici cu dorința de a urma calea cea strâmtă și mult bătătorită de sihaștrii cei din veac. Mult s-a minunat văzând viața de aspră nevoință, rugăciunea și tăcerea părinților agăpeni. Dar mai mult a fost cucerit de duhul dragostei celei nefățarnice. Cu iubirea de Hristos în suflet și cu îndrăzneala cea bună fiind întrarmat s-a făcut ucenic părinților. Învăța de la ei că ascultarea este mai mare decât toate și că numai cei curați cu inima pot intra în împărăția lui Dumnezeu, dar pentru a dobândi neprihănirea este nevoie de multă silință a firii. Pătrunde, cu vremea, tainele vieții duhovnicești, străduindu-se să se asemene părinților în osteneli, rugăciune și smerenie.

După îndelungă ispitire în ascultare, ucenicul a luat pe umerii săi jugul cel bun al lui Hristos și, îmbrăcându-se în chipul cel monahicesc, a primit numele de Rafael care se tâlcuiește „Dumnezeu aduce vindecare”. Cu nemăsurată râvnă se silea să dobândească, deopotrivă, toate virtuțile și, astfel, s-a făcut locaș al tuturor bunătăților duhovnicești, încât toți luau aminte la el, căutând să-l urmeze.

Viața de nevoință a acestui purtător de Dumnezeu este mult învăluită în taină. Dar se știe că părinții agăpeni țineau o rânduială a locului de la care nu s-a abătut nici ascultătorul monah Rafael. Călugării petreceau în lavră, iar cine era întărit și râvnea la viața cea liniștită a pustiei, cu binecuvântare, pleca să se nevoiască în sihăstrie împreună cu un bătrân, mai târziu, poate, și singur. Munții sunt martori tăcuți ai nevoințelor sfinților care au petrecut aici. La tot pasul apar tainițe potrivite nevoinței. Stânci scobite, peșteri, poieni însorite, obcini unde pădurea începe să dispară au fost întotdeauna locuite de si-haștri. Această cale binecuvântată a urmat-o și fericitul Rafael, care, asemenea unui vultur în înălțimi, s-a însingurat în inima muntelui. Pustnicii, acele făclii strălucitoare ce au lu-minat cu viața lor îngerească pustietatea muntelui, i-au dezvăluit tainele lucrării duhovnicești săvârșite cu mintea. Dar desăvârșita călăuză i-a fost liniștea cea sfântă spre aflarea celor cerești, iar prin rugăciunea curată s-a ridicat mai presus de cele pământești și a văzut slava lui Dumnezeu, cât i-a fost îngăduit. Rodul ostenelilor sihăstrești și ale rugăciunii neîncetate a fost dobândirea darurilor înalte, care cu anevoie pot fi înfățișate în cuvânt.

Dumnezeu cel iubitor de oameni, Care vrea mântuirea tuturor, a rânduit ca să fie îndrumător al fraților din obște, căci, prin viața sa îngerească și prin înțelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor uimire. În Condica Sfântă și în pomelnicele vechi este nu-mit Fericitul Stareț Rafael. Toți îl priveau ca pe o icoană a virtuților. Sfeșnic de lumină era sihaștrilor, dar și părinte iubitor creștinilor din satele Moldovei care veneau la el ca la un liman, pentru rugăciuni, tămăduiri și ajutor în tot felul de nevoi, în vreme de pace sau de cumpănă pentru țară.

După trecerea din lumea aceasta, ucenicii, cunoscându-i viața și nevoințele (se spune că se făceau minuni la mormântul său), i-au dezgropat trupul pe care l-au aflat plin de slavă dumnezeiască și bine mirositor. A fost așezat în biserică spre închinare. Odor de mare preț era pentru Moldova, căci veneau credincioșii să se închine la sfintele sale moaște, mai ales la hramul Mănăstirii Neamț, când avea loc pelerinajul la Mănăstirile Neamț, Agapia și Secu. La Agapia Veche acest pelerinaj continuă și azi, cu toate că trupurile întregi ale sfinților sunt tăinuite, dar, se pare, părți din aceste sfinte moaște se găsesc în unele mănăstiri din Moldova.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin.

Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafael şi Partenie!

Icosul 1 

Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:
Bucură-te, tinereţe neîntinată;
Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafael;
Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;
Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 2-lea 

Despre petrecerea îngerească a cuvioşilor din Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail ai auzit şi, toate cele deşarte ale lumii lepădând, ucenic stareţului Eufrosin te-ai făcut. Cu postul, cu privegherea şi cu lacrimile, patimile trupului le-ai veştejit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ca un dumnezeiesc lucrător ţi-ai sădit în inimă sfaturile pustnicilor, mintea având-o pavăză împotriva patimilor pierzătoare, şi bărbăteşte luptându-te, în curăţie ai vieţuit şi cu toată fapta bună te-ai îmbogăţit, Cuvioase Partenie. Pentru aceea, cinstire îţi aducem, zicând:
Bucură-te, aspru nevoitor;
Bucură-te, podoaba călugărilor;
Bucură-te, lauda pustnicilor;
Bucură-te, pildă celor iubitori de ascultare;
Bucură-te, dascăl al înfrânării;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, rugăciune întraripată;
Bucură-te, apostol al răbdării;
Bucură-te, chip îmbunătăţit;
Bucură-te, întărirea postitorilor;
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, om ceresc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 3-lea

Mult te-ai minunat, Cuvioase Rafael, de sfintele osteneli ale părinţilor. Că trupuri purtând, prin mari nevoinţe, celor fără de trupuri s-au asemănat. Iar tu cu osârdie, pilda vieţuirii lor urmând, lauzi pe Hristos, împreună cu ei cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Următor bătrânilor cuvioşi ai fost, căci de la rânduiala strămoşească nu te-ai depărtat şi, prin asprimea vieţii sihăstreşti, cămară împodobită a lui Hristos te-ai arătat. Aceasta dorind şi noi, cu evlavie te lăudăm zicând:
Bucură-te, următor al părinţilor pustiei;
Bucură-te, că dragoste curată ai dobândit;
Bucură-te, că nevoinţa ai învăţat;
Bucură-te, dor de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cel ce ţi-ai potolit setea din izvorul dreptei credinţe;
Bucură-te, cel ce cu înfrânarea te-ai întrarmat;
Bucură-te, cel ce dascălilor pustiei ai urmat;
Bucură-te, ucenic desăvârşit şi duhovnic iscusit;
Bucură-te, cel ce cu bunătatea te-ai împodobit;
Bucură-te, împlinitorule al pravilei călugăreşti;
Bucură-te, chip al sfinţeniei;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 4-lea

Sfinte Cuvioase Partenie, ai vieţuit pe pământ în vremuri de cumplită încercare pentru ţară, când, de frica hoardelor păgâne, creştinii din cetăţi şi din sate la sihaştrii din munţi aflau scăpare. Acelora, cu dragoste şi milostivire te-ai făcut alinare, iar lui Dumnezeu împreună cu ei ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

În adâncul codrilor, pentru iubirea de Dumnezeu, te-ai sălăşluit şi împreună  cu sihaştrii ai petrecut, dorul de rugăciune în linişte pururi în suflet purtând, pentru aceea noi, cei care suntem în vâltoarea ispitelor, cu evlavie îţi cântăm:
Bucură-te, că de lume te-ai îndepărtat;
Bucură-te, că pentru Domnul te-ai însingurat;
Bucură-te, luminător al minţilor întunecate;
Bucură-te, risipitor al gândurilor necurate;
Bucură-te, că pe toţi oamenii i-ai iubit;
Bucură-te, liman al celor prigoniţi;
Bucură-te, mângâietor al celor întristaţi;
Bucură-te, grabnic ajutător;
Bucură-te, fierbinte rugător;
Bucură-te, blând povăţuitor;
Bucură-te, întărirea celor suferinzi;
Bucură-te, că tuturor te-ai arătat milostiv;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 5-lea

Mlădiţă aleasă a neamului tău cel iubitor de linişte, ai râvnit viaţa  cea fericită a pustnicilor, care întraripaţi cu dumnezeiescul dor, prin rugăciune, milostivirea lui Dumnezeu din ceruri au pogorât pe pământ. Cu binecuvântarea părinţilor, din mănăstire în tainiţele codrilor te-ai îndepărtat, împreună cu ei cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Având dreptar rânduielile de odinioară, te-ai nevoit în privegheri neîncetate şi ai biruit desăvârşit patimile, căci trupul ai supus gândului nepătimaş, urcând treptele lăuntricului Tabor, pentru care cântăm:
Bucură-te, sfânt pământean;
Bucură-te, locuitor al sihăstriei;
Bucură-te, rod minunat al pustiei;
Bucură-te, ostenitor neobosit;
Bucură-te, rugător desăvârşit;
Bucură-te, curăţie întrupată;
Bucură-te, cugetare luminată;
Bucură-te, fire înnoită;
Bucură-te, vistierie de har;
Bucură-te, purtător al luminii lui Hristos;
Bucură-te, făclie de lumină nestinsă;
Bucură-te, pregustarea slavei ce va să vină;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 6-lea

Povăţuitor blând şi înţelept obştii te-ai arătat, Cuvioase Partenie, când egumen ai fost pus, dar nu ai aflat odihnă, dorind neîncetat să fii doar cu Hristos. Pentru aceasta în sihăstriile muntelui Scaunele, în linişte, în rugăciune şi în mari nevoinţe ai petrecut, iar acum nu ne uita în rugăciunile tale pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cu totul te-ai desprins de cele pământeşti, cugetând la cele veşnice, la Împărăţia ce va să vie, în care vor intra cei curaţi cu inima. Pentru aceea te lăudăm zicând:
Bucură-te, crin al pustiei;
Bucură-te, pom cu bună roadă;
Bucură-te, dor de veşnicie;
Bucură-te, cugetător la moarte;
Bucură-te, locuitor al patriei cereşti;
Bucură-te, jertfă curată adusă Tatălui Ceresc;
Bucură-te, că întru tine S-a odihnit Hristos;
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucură-te, rug aprins în rugăciune;
Bucură-te, cel ce ai strălucit în lumina harului;
Bucură-te, părtaş al slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, lumină din Izvorul Luminii;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 7-lea

Precum oarecând în Colose, la rugăciunea Cuviosului Arhip, Sfântul Arhanghel Mihail a izbăvit biserica de la pieire, astfel şi prin rugile voastre către marele Arhistrateg, lavra lui Agapie, cea mult încercată, nu s-a risipit. Pentru aceasta, împreună cu cetele cuvioşilor, Îl slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

„Fericit stareţ” ai fost numit, căci sihaştrilor şi călugărilor făclie luminoasă te-ai arătat. Cu virtuţi alese fiind împodobit, mulţimi de peste Carpaţi şi din Moldova întreagă veneau, cerând cuvânt de folos şi ajutor de la Dumnezeu prin rugăciunile tale, pentru care te cinstim, zicând:
Bucură-te, păstor al turmei lui Hristos;
Bucură-te, al Agapiei apărător;
Bucură-te, rugător pentru neamul românesc;
Bucură-te, purtător al Duhului Sfânt;
Bucură-te, cunună a celor iubitori de nevoinţă;
Bucură-te, cel ce ne întăreşti în credinţă;
Bucură-te, alinare a celor îndureraţi;
Bucură-te, împăciuitor al celor învrăjbiţi;
Bucură-te, al celor slabi întăritor;
Bucură-te, scăpare a celor în nevoi;
Bucură-te, sfătuitor al credincioşilor;
Bucură-te, vieţuire minunată;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 8-lea

Pururea în minte ai avut cuvântul Domnului: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”. Mâinile la rugăciune ridicând, cu lacrimi curate Celui Preaînalt ai cerut putere a împlini dumnezeiasca poruncă. Pentru aceea ne înveţi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Prin răbdare în ispite, dragoste statornică, nezdrobită nădejde şi credinţă tare, duhurile înşelăciunii le-ai surpat şi vas curat, sfinţit lui Hristos fiind, te-ai învrednicit să spui ca şi Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Pentru aceasta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ce-ţi cântăm:
Bucură-te, iubitor al Scripturii;
Bucură-te, cinstitor al dascălilor rugăciunii;
Bucură-te, că pe Hristos ai dorit;
Bucură-te, că în virtuţi te-ai împodobit;
Bucură-te, că toată pofta ai călcat;
Bucură-te, că grija lumească ai lepădat;
Bucură-te, că în sfinţenie te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că Împărăţia lui Dumnezeu ai câştigat;
Bucură-te, că în tine patimile le-ai răstignit;
Bucură-te, că în tine Hristos a strălucit;
Bucură-te, lumina razei Duhului Sfânt;
Bucură-te, mireasmă de taină a pustiei;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 9-lea

Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi stâlp de foc a arătat din cer deasupra muntelui ce poartă în sânul său moaştele cuvioşilor. Pentru aceasta noi, cei neputincioşi sufleteşte, cerem, cu lacrimi de umilinţă, sfinţilor nevoitori să ne fie mijlocitori către Domnul, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cine ar putea spune minunile şi ostenelile tale, Cuvioase Părinte Rafael, care, împreună cu Partenie cel minunat, ai întregit ceata cuvioşilor care s-au ostenit în muntele cel binecuvântat. Cu buze nevrednice, îndrăznim a te lăuda zicând:
Bucură-te, ocrotitor al Mănăstirii Agapia;
Bucură-te, tainic păzitor al mănăstirilor, satelor şi oraşelor;
Bucură-te, slujitor al luminii;
Bucură-te, că ai văzut slava Treimii;
Bucură-te, purtător de Dumnezeu;
Bucură-te, învăţător al iubirii;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii;
Bucură-te, mijlocitor al tuturor;
Bucură-te, străjer neadormit;
Bucură-te, cunoscător al tainelor negrăite;
Bucură-te, luminată cuvioşie;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 10-lea

Sfinţilor, care, încă din lumea acesta, din dulceaţa raiului aţi gustat, calea vieţii pământeşti ne-o luminaţi nouă, celor rătăciţi în pustiul păcatului, spre a ne înălţa în lăcaşurile cereşti. De aceea, rugaţi-vă pentru noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Umbrit fiind de dumnezeiasca înţelepciune, ai lăsat cele stricăcioase şi Dumnezeului Celui veşnic ai slujit, dobândind pe cele nestricăcioase. Pentru aceasta acum stai aproape de tronul slavei veşnice. De aceea, nu ne uita nici pe noi, cei ce te lăudăm, zicând:
Bucură-te, rob credincios care voia Tatălui ai împlinit;
Bucură-te, că viaţa în evlavie ţi-ai săvârşit;
Bucură-te, că în slava cerească acum locuieşti;
Bucură-te, că te desfătezi întru fericirea cea negrăită;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii în ceruri petreci;
Bucură-te, că de frumuseţile raiului te îndulceşti;
Bucură-te, că îndrăznire la Dumnezeu ai dobândit;
Bucură-te, povăţuitor spre patria cerească;
Bucură-te, că în lumina cea neapusă străluceşti;
Bucură-te, că ne luminezi cu înţelepciunea ta;
Bucură-te, făclie mult luminoasă celor dintru întuneric;
Bucură-te, că din viforul ispitelor ne izbăveşti;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 11-lea

Negrăita mireasmă a sfintelor voastre nevoinţe arătată s-a făcut lumii. Voi, în sihăstrie sălăşluindu-vă, patimile trupului aţi topit şi în lumina lină a sfintei slave aţi intrat. Acesteia, învredniciţi-ne prin rugăciunile voastre şi pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită pe sfinţii Săi îi încununează cu slavă încă de pe pământ. Pentru aceea, şi nevoinţele tale sihăstreşti au fost arătate Sfântului Mitropolit Dosoftei, cel care, luminat de Duhul Sfânt, a sărutat sfintele tale moaşte. Învredniceşte-ne şi pe noi de această duhovnicească bucurie, cei care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că, în liniştea inimii, pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, că Treimii Sfinte te-ai închinat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu Tatăl te-ai dăruit;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai slavoslovit;
Bucură-te, că în lumina Sfântului Duh te-ai sălăşluit;
Bucură-te, cel ce credinţa cu osteneli ai pecetluit-o;
Bucură-te, că îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că faptele tale bune le-ai tăinuit;
Bucură-te, că virtuţile tale întru smerenie le-ai ascuns;
Bucură-te, făclie ce luminezi noaptea necredinţei;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuţi;
Bucură-te, că prin rugăciune îi ridici pe cei căzuţi;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor!

Condacul al 12-lea

Nevrednici suntem de voi, Sfinţilor, Fericite Rafael şi Preaminunate Partenie. De aceea, trupurile voastre pline de slavă dumnezeiască, nepreţuită comoară, odihnesc în pământ tăinuite, dar, cu evlavie şi cu umilinţă, noi nu încetăm a vă aduce laudă de mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Pomenirea ta cea strălucitoare ne veseleşte astăzi, că mare folositor şi mijlocitor în nevoi te-au dobândit cetele călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, şi cinstit ai fost de evlavioşii ierarhi, care şi sfintele tale moaşte le-au sărutat. Învredniceşte-ne de aceasta şi pe noi, care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce patimile ai biruit;
Bucură-te, că lui Dumnezeu te-ai dăruit;
Bucură-te, că pentru Hristos multe încercări ai răbdat;
Bucură-te, că îngereşte ai vieţuit;
Bucură-te, împreună locuitor cu îngerii;
Bucură-te, că Hristos cu slavă te-a încununat;
Bucură-te, că prin ostenelile tale Dumnezeu S-a slăvit;
Bucură-te, cel ce străluceşti ca luminătorii pe cer;
Bucură-te, lauda călugărilor;
Bucură-te, făclie a sihaştrilor;
Bucură-te, cel cinstit de Mitropolitul Dosoftei;
Bucură-te, ocrotitor al Agapiei şi al celorlalte mănăstiri moldave;
Bucură-te, rugător pentru tot neamul românesc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!

Condacul al 13-lea

O, Preafericiţilor Părinţi Rafael şi Partenie, care în munţii Moldovei cu sfinte nevoinţe aţi strălucit şi cetei sfinţilor români v-aţi adăugat, primiţi această smerită laudă de la noi nevrednicii, care vă chemăm în ajutor, rugându-vă ca prin mijlocirile voastre să ne ocrotiţi pe noi şi neamul nostru, întărindu-ne în credinţă şi evlavie, ca prin pocăinţă să facem fapte vrednice de mântuire şi neîncetat să cântăm cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Dumnezeiască râvnă…, Condacul 1: Cuvioşilor lui Hristos…,

Icosul 1

Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:
Bucură-te, tinereţe neîntinată;
Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafael;
Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;
Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;
 Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafael, povăţuitor al călugărilor!

Condacul 1

Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafael şi Partenie!

şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Rafael de la Agapia Veche

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia Veche

Următori şi împlinitori ai Evangheliei lui Hristos, Cuvioşilor Părinţi Partenie şi Rafail, sihaştrii prealuminaţi ai munţilor Moldovei; ostenindu-vă cu postul şi cu rugăciunea, aţi dobândit de la Dumnezeu aripi ale sufletului vostru, pentru aceasta vă rugăm să ne trimiteţi de la Hristos milă şi har celor ce prăznuim cu dragoste pomenirea voastră!

 

Canonul

Cântarea 1

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o Puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Părinte Cuvioase Rafael, luminează-mă pe mine cel întunecat, ca să laud după cuviință taina viețuirii tale, că în sihăstrie te-ai depărtat, ca să stingi cu apa rugăciunii cuptorul patimilor, de-a pururea cugetând la lumina dumnezeieștilor porunci. Roagă-te, dar, să aflăm și noi milă de la Părintele îndurărilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Purtând crucea asprelor nevoințe, ca să urmezi pe Acela ce mult a pătimit, stea luminoasă pe cerul Moldovei te-ai arătat, Părinte, aflând bună alinare în locașurile Cuvioșilor care în cer se veselesc. Roagă-te, Sfinte, să biruim lenevirea și să iubim cugetarea la cele mai presus de minte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ți-ai deschis aripile ca un vultur, omule minunat, și te-ai înălțat cu gândul la Mântuitorul Hristos, pe Care dorindu-L Îl căutai în liniștea sihăstriei, priveghind și vărsând lacrimi de pocăință. Caută spre noi cei îngreuiați de greșeli, ca, prin rugăciunile tale, să se deschidă ochii noștri și să vedem lumina lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vindecă patimile mele cele nevindecate, Preasfântă Fecioară, cu doctoria cea bună a rugăciunilor tale către Fiul tău. Pe Acela L-ai ținut în brațe și îndrăznire având ca o Maică, cere pentru noi iertare și multă milă.
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Însuţi Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu Putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a Slavei Tale Celei Preacurate, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Părinte Rafaele, cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea și cu osteneli mai presus de fire, ai stăpânit pornirile trupului. Pentru aceea Domnul ți-a împărtășit bogăția luminii aprinsă din Duhul Sfânt.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu picioare vesele te-ai depărtat fugind și te-ai sălășluit în pustie, făcând inima ta fără de pată și locaș curat Treimii. Învață-ne și pe noi, cei lipsiți de acest dar, cum să ne mântuim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rafaele cel minunat, prin harul Duhului, dar de tămăduiri ai luat de la Izvorul milei, pentru cei ce sufereau de felurite boli și cu credință alergau la racla moaștelor tale. Fii vindecare și nouă, celor suferinzi, care prăznuim pomenirea ta și sărutăm cu evlavie icoana ta cea cinstită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Întărește, Preacurată Fecioară, sufletul meu cel neputincios, ceea ce una ai născut Tăria Care a întocmit cerurile, pe Ziditorul a toate; că tu ești zid și liman al mântuirii tuturor.

 

Sedealna

Glasul al 6-lea

Podobie: Ușa milostivirii...

Pe îngeri și oameni ați minunat, fericiților Părinți, cu înfrânarea voastră; că, dezbrăcându-vă de omul cel vechi, toată fapta cea bună ați lucrat și ca pe o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu ați adus-o. Rugați-vă Domnului să mântuiască ca să înnoiască și sufletele noastre prin lucrarea virtuților. (de două ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
 

Cântarea a 4-a

Irmos: Munte Umbrit cu Darul cel Dumnezeiesc, privindu-te pe tine Proorocul Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israel, ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fără abatere străbătând toată calea nevoințelor, ai bine plăcut, Sfinte, lui Dumnezeu, Și, biruind patimile cele împotrivitoare, cu neslăbită lucrare ai ajuns la măsura bărbatului desăvârșit. Pentru aceasta ți s-au deschis ușile Raiului, luminându-te. Deschide și nouă calea neprihănirii, ca să ne mântuim prin rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Umblat-ai, Cuvioase Rafael, pe calea cea strâmtă și cu multe piedici, luptându-te cu vitejie, în singurătate, cu slăbiciunea firii, cu sărăcia, cu foamea și cu setea. Iar acum moștenești veselia cea nemuritoare, răcorit fiind de roua Duhului, pe care dăruiește-o celor ce te cinstesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Veniți, toți cei binecredincioși, să ne însuflețim și să mergem cu osârdie în muntele luminat, unde vom simți rugăciunile Sfinților care s-au nevoit și s-au rugat pentru popor în vremuri de restriște. Să luăm pe umeri crucea nevoinței, cu vitejie înlăturând putrejunea iubirii de sine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, mijlocitoarea mântuirii pământenilor! Bucură-te, Stăpâna lumii! Bucură-te, Chivot sfânt, a celor deznădăjduiți scăpare. Fii nouă izbăvire din boli și din dureri, ceea ce ești grabnică mângâietoare.
 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel Ce ai luminat cu Lumina venirii Tale, Hristoase şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Rugându-te cu lacrimi în miez de noapte, cu hrana cea întăritoare a rugăciunii lui Iisus te-ai hrănit, iar inima ta, Părinte, și buzele și mintea, cu totul s-au îndulcit. Și acum la odihnă și lumină nepieritoare ajungând, roagă-te ca și noi, săracii, cu pâinea rugăciunii și cu lacrimi să ne întărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Străpunge, Sfinte, cu lancea îndelungii tale răbdări, inima mea cea împietrită față de viața Sfinților, care în umbra codrilor Moldovei sălășluindu-se, s-au ascuns din calea ispitelor lumești. Sfărâmă a mea neputință, că sunt cuprins de ale lumii rele rătăciri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o albină ai cules din florile Scripturii mierea cuvintelor vindecătoare și de folos ale celor ce au sihăstrit mai înainte în peșterile Munților Carpați. Că și cronicarul grăiește că, la trecerea sihaștrilor, ramurile copacilor tresăreau, alăturându-se acestora în a lăuda pe Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Arătatu-te-ai mai slăvită decât Serafimii, Maică și Fecioară, că pe Cuvântul în chip negrăit L-ai născut trupește, mai presus de înțelegere. Fii nouă acoperământ și ocrotire, celor ce strigăm: Bucură-te, Stăpână, al sufletelor noastre acoperământ.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor Tărie şi Îndreptare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Înfrânându-ți toate pornirile cele fără rânduială ale trupului, te-ai aprins, Părinte Rafael, de dragostea Celui ce este Unul în Ființă și întreit după Ipostasuri, Care luminează pe tot omul ce vine în lume. Roagă-te pentru noi, păcătoșii, ca să ne îndreptăm viața după voia Preasfintei Treimi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-ți viețuirea ta cea smerită cu lumina bunei credințe, purtătorule de Dumnezeu Părinte, ai scăpat de întunericul ispitelor diavolești și te-ai mutat de la moarte la viață. Luminează, cu rugăciunile tale cele fierbinți, și sufletele noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Stăpână preabună, lauda sihaștrilor, ceea ce ai născut fără stricăciune pe Dumnezeu, roagă-te pentru noi cei întunecați de neînfrânare, să ne luminăm cu înfrânarea și, cu harul tău, să ne ridicăm din noroiul patimilor.

 

Condacul

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă…

La ajutorul vostru alergăm, Cuvioșilor Părinți, ca la niște izvoare tămăduitoare pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi. Prin voi, fericiților, ne adapă Hristos din apele Duhului, ca să lăudăm Treimea cea de o ființă și vouă să vă cântăm: Bucurați-vă, Sfinților Cuvioși Rafael și Partenie, rugători pentru sufletele noastre!
 

Icos

În fața icoanelor voastre, cu credință ne închinăm astăzi toți credincioșii, că voi cu smerenie adâncă viața v-ați împodobit și de dragostea pentru Dumnezeu v-ați aprins. Lacrimile voastre izvor s-au făcut, stingând flacăra ispitelor. Milostivi ați fost față de toți, că pe bolnavi i-ați vindecat și duhurile rele le-ați alungat, iar celor întristați le-ați adus mângâiere. Pentru aceasta, din adâncul inimii strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Cuvioși Rafael și Partenie, rugători pentru sufletele noastre!

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Cuptor Gândit te înţelegem noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lepădând duhurile răutății din mintea ta, Cuvioase Rafaele, te-ai luminat cu frumusețile tainelor dumnezeiești, pe care le-ai lăsat să pătrundă ființa ta, iar tu ai cântat: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

De dumnezeiescul dor aprinzându-te pentru Domnul Hristos, Sfinte Rafaele, acum te veselești în cămara de nuntă a prietenilor Mirelui, luând veșnica bucurie cu cei ce strigă: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întrarmat fiind de Domnul cu darul milei, Cuvioase Rafaele, te milostivești spre cei bolnavi. Alină și durerile noastre, cel cu numele tămăduirii numit, ca să cântăm: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluiește-ne și te milostivește spre noi, cea preamilostivă, care pe Cel nevăzut și fără de început L-ai născut, Preacurată, Căruia strigăm: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești!
 

Cântarea a 8-a

Irmos: În cuptor, ca într-o topitoare, tinerii lui Israel cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Primind darul minunilor din mila cea dumnezeiască, Sfinte Părinte Rafael, împarți cu îndestulare, celor care cer cu credință vindecări de boli și de patimi. Cu rugăciunile tale, Sfinte, vindecă sufletul meu cel rănit de loviturile vrăjmașilor. Ridică din nepăsare și din patimi viața mea, izbăvindu-mă de a lor întunecare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Adunându-se mulțime de sihaștri la adormirea ta, Cuvioase, cu înfrumusețate cântări te-au însoțit, iar pământul, ca la sânul mamei, cu dragoste te-a primit. Sufletul tău, ca pe un vas ales, Mântuitorul cu bucurie l-a întâmpinat. Acestuia roagă-te să dăruiască milă sufletelor noastre.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sufletul meu, îngreuiat de mulțimea patimilor, mă trage în adâncul deznădejdii. Dar scapă-mă, mult nevoitorule, că la icoana ta cu credință alerg, rugându-te: Dă-mi ajutor să biruiesc în războiul cel nevăzut cu potrivnicul, ca să am răspuns bun în ceasul Judecății și să mă împac cu Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Spală-mă, Stăpână neîntinată, de necurăția păcatelor ascunse care mă despart de Lumină, ca una ce ai izvorât Apa și ai născut fără prihană pe Izvorul a toată curăția, pe Mântuitorul sufletelor noastre.
 

Cântarea a 9-a

Irmos: Chipul Naşterii tale celei Preacurate l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu credință și cu dragoste îngenunchem în fața icoanei tale, Cuvioase Rafaele, întrebându-ne unde sunt acum sfintele tale moaște, cinstite de credincioși în veacurile trecute. Dă-ne Doamne, cu rugăciunile Sfântului Rafael, să putem birui năvălirile gândurilor viclene și să călcăm cursele vrăjmașului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Rafael, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Se bucură cu veselie cetele călugărilor de pretutindeni, avându-te cald mijlocitor către Domnul, purtătorule de Dumnezeu Rafaele, că inimii tale i-ai adus vindecare, sălășluind în ea Hristos. Dă și nouă tămăduire, sufletelor și trupurilor, cu roua rugăciunilor tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, strădanie sfântă, o îndelungă răbdare, Rafaele multlăudate! Biruit-ai cu înțelepciune în lupta cu puterile întunericului, având ajutor tabăra de lumină a Îngerilor. Îmbărbătează și inima mea cu harul tău, ca să nu se teamă de furtunile ce mă împresoară.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, vino în ajutorul meu și dă-mi mâna ta de ajutor, că nu pot răzbate prin întunericul cel străin și prin noianul întristărilor, ceea ce una ai născut pe Hristos-Cuvântul, Lumina și Veselia cea veșnică.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Partenie de la Agapia Veche

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia Veche

Următori şi împlinitori ai Evangheliei lui Hristos, Cuvioşilor Părinţi Partenie şi Rafail, sihaştrii prealuminaţi ai munţilor Moldovei; ostenindu-vă cu postul şi cu rugăciunea, aţi dobândit de la Dumnezeu aripi ale sufletului vostru, pentru aceasta vă rugăm să ne trimiteţi de la Hristos milă şi har celor ce prăznuim cu dragoste pomenirea voastră!

 

Canonul

Cântarea 1

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o Puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Părinte Partenie, pe fața ta cea plină de lumină, oglindirea Raiului se întrezărea, că luându-ți crucea, ca un viteaz ai purtat-o și, ostenindu-te în sihăstrie, nepătimaș mire ai aflat, scăldându-ți chipul lăuntric în lacrimile privirii la Cel iubit. Roagă-te, Sfinte, să se miluiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu arma rugăciunii inimii ai lovit, Părinte, pe demonii ce te împresurau și cu porniri pătimase căutau să-ți cuprindă făptura. „Hristos e viața mea”, ziceai, de dragostea Lui te topeai și sufletul cu râvnă dumnezeiască l-ai aprins. Învăpăiază și inimile noastre cele împătimite, ca să-L iubim pe Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, Sfinților Rafael și Partenie, icoane care împodobiți Biserica lui Dumnezeu și luminați pe credincioși cu razele strălucirii voastre, voi n-ați dat somn ochilor voștri, nici genelor voastre dormitare, până când nu ați văzut pe Domnul. Ajutați-ne și pe noi să dobândim, prin osteneli și răbdare, bunătățile veșnice pe care voi le-ați primit de la Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mireasă nenuntită, Maică și Fecioară, care ai născut cu trup pe Cel fără de trup și pe Izvorul curăției, izbăvește-ne de arșița necurăției ca să dobândim iertare.
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Însuţi Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu Putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a Slavei Tale Celei Preacurate, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfințit-ai cugetul tău, Părinte, cu mirul umilinței, și gura ta s-a făcut bine vorbitoare cu Hristos, iubind a Lui blândețe și smerenie. Și, îmbunătățindu-te cu lumina harului, pe mulți ai povățuit pe calea mântuirii; drept aceea, roagă-te pentru pacea noastră.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

În desăvârșita sărăcie te-ai îmbogățit, Cuvioase, cu alese daruri duhovnicești; că, lepădându-te de grijile lumii, ți-ai dus viața întru nepătimire. Gândul l-ai îndreptat neabătut către Hristos, Cel ce a sărăcit pentru noi, pe Care ca pe o comoară L-ai primit în inima ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Veniți astăzi, adunarea călugărițelor și soborul maicilor, să slăvim în laude și în cântări prăznuirea Sfinților Părinți Rafael și Partenie, cununile sihaștrilor, care în munții Neamțului au strălucit și lumea au luminat. Că aceștia au înduhovnicit firea trupurilor lor ca să învieze, prin Duhul, în Împărăția cea veșnică, rugători făcându-se pentru mântuirea noastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună, roagă-L pe Dumnezeu, pe Care negrăit L-ai născut, ca norul păcatelor ce mă împresoară să se risipească, deoarece în tine nădejdea mi-am pus, ceea ce ești tăria creștinilor.
 

Sedealna

Glasul al 6-lea

Podobie: Ușa milostivirii...

Pe îngeri și oameni ați minunat, fericiților Părinți, cu înfrânarea voastră; că, dezbrăcându-vă de omul cel vechi, toată fapta cea bună ați lucrat și ca pe o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu ați adus-o. Rugați-vă Domnului să mântuiască ca să înnoiască și sufletele noastre prin lucrarea virtuților. (de două ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Munte Umbrit cu Darul cel Dumnezeiesc, privindu-te pe tine Proorocul Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israel, ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dintru truda mâinilor tale ai hrănit, Părinte, pe săraci și pe străini, având dragoste înflăcărată pentru toată făptura și nerăutate de prunc, prin care ți-ai agonisit avuție nestricată în grădina Raiului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Îndurat-ai, Părinte, asprimea iernii, încălzit fiind de căldura harului Preasfântului Duh. Necazuri multe ți-au pricinuit diavolii în războiul nevăzut, dar pe toate le-ai răbdat până la sfârșit, primind cununa cea neveștejită a Împărăției celei de sus.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Hristos împreună v-ați răstignit, preaminunaților Părinți, dar întru Hristos ați și înviat în viața cea fără de sfârșit. Luminați întunericul sufletelor noastre ca să săvârșim, după cuviință, pomenirea voastră cea cinstită, Sfinților.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Împreună cu Sfinții Rafael și Partenie, înduplecă, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, pe Ziditorul a toate, să scoată din stricăciune inimile noastre cele înecate de noianul patimilor.
 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel Ce ai luminat cu Lumina venirii Tale, Hristoase şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfânta Scriptură și povețele Sfinților Părinți totdeauna citind, bine ai deprins legea lui Dumnezeu și meșteșugul luptei cu patimile trupești. Pentru aceasta roagă-te, Sfinte Partenie, să iubim citirea cuvântului lui Dumnezeu și ale Cuvioșilor sfinte învățături.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Inima ta, Părinte, care mult a râvnit cele cerești s-a umplut de mireasma Duhului. Roagă-te Domnului să preschimbe și inimile noastre cele temătoare și cu duhul mărturisirii Adevărului să ne împuternicim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

La Împărăția lui Dumnezeu, Sfinții Partenie și Rafael cugetând, s-au ostenit cu adevărat s-o dobândească. La moarte adesea gândind, și, întrebându-se ce vor răspunde la Judecată, și-au curățit sufletul prin pocăință. De aceea, în cămara Ta cea frumos împodobită, Hristoase, ca o bună mireasmă i-ai primit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acum apa cea pustiitoare a supărărilor a potopit sufletul meu și de jalea păcatelor sunt cuprins, Preacurată. Fii și pentru mine liman, o, neprihănită Porumbiță, aducându-mi ramura de măslin a milei lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor Tărie şi Îndreptare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Toate cele pieritoare ale lumii acesteia le-ai părăsit, Părinte Partenie, alegând partea cea bună a Mariei, adică a ședea de-a dreapta lui Dumnezeu. După multa nevoință, aceasta ai dobândit, rugându-te pentru noi să purcedem pe aceeași cale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Bine plăcând lui Hristos pentru curăția inimii, ai fost înzestrat de Dumnezeu, Părinte Partenie, cu darul facerii de minuni. De aceea, aduci de la El vindecare trupească și sufletească celor ce cu dragoste se închină icoanei tale, Cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Preasfântă pomenirea voastră, Cuvioșilor Părinți Rafael și Partenie, ca soarele ne-a răsărit nouă astăzi, chemându-ne pe toți ca o trâmbiță la pocăință. Întraripați, așadar, râvna noastră pentru viață curată cu rugăciunile voastre, ca slobozi de rele și cu inimă curată să slăvim în veci pe Mântuitorul Hristos, Care v-a împodobit cu frumusețea cea dinții.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, a Tatălui fiică, a Fiului maică și a Sfântului Duh mireasă nenuntită. Bucură-te, a Îngerilor Stăpână, a Bisericii împodobită cunună și a creștinilor scăpare și laudă.
 

Condacul

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă…

La ajutorul vostru alergăm, Cuvioșilor Părinți, ca la niște izvoare tămăduitoare pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi. Prin voi, fericiților, ne adapă Hristos din apele Duhului, ca să lăudăm Treimea cea de o ființă și vouă să vă cântăm: Bucurați-vă, Sfinților Cuvioși Rafael și Partenie, rugători pentru sufletele noastre!
 

Icos

În fața icoanelor voastre, cu credință ne închinăm astăzi toți credincioșii, că voi cu smerenie adâncă viața v-ați împodobit și de dragostea pentru Dumnezeu v-ați aprins. Lacrimile voastre izvor s-au făcut, stingând flacăra ispitelor. Milostivi ați fost față de toți, că pe bolnavi i-ați vindecat și duhurile rele le-ați alungat, iar celor întristați le-ați adus mângâiere. Pentru aceasta, din adâncul inimii strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Cuvioși Rafael și Partenie, rugători pentru sufletele noastre!
 

Cântarea a 7-a

Irmos: Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Cuptor Gândit te înţelegem noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sihaștria din Muntele lui Agapie s-a umplut de tămâia rugăciunilor tale pe care Sfinții Îngeri au purtat-o la tronul dumnezeirii celei întreit strălucitoare, în vreme ce cântai: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Picăturile lacrimilor ochilor tăi ațintiți către ceruri, Sfinte Părinte Partenie, au stins focul patimilor, iar sufletul ca o pasăre s-a înălțat spre cunoașterea lucrurilor celor nepătrunse de gând, cântând: Binecuvântat ești, Dumnezeule, în veci!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Patimile trupești, cu vitejie, le-ați biruit, fericiților Părinți Rafael și Partenie, lăsând sufletele voastre libere să intre în părtășie cu Cel ce le-a creat. Scoateți și pe cei afundați în adâncul înșelăciunii, înălțându-i la slobozenia celor netrecătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu-ți întoarce, Fecioară Stăpână, ochii tăi cei preablânzi de la cei ce scapă la tine cu lacrimi, că tu ai odrăslit nearat Spicul cel de veselie și Pâinea ce se coboară din cer.
 

Cântarea a 8-a

Irmos: În cuptor, ca într-o topitoare, tinerii lui Israel cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Primit-ai nume frumos, care înseamnă feciorie, și te-ai făcut înțelept, iubind pe pământ frumusețea bunătăților cerești. Ca un viteaz ai umblat pe cărările cele neumblate ale sihăstriei, Partenie prealăudate, numărându-te cu cei ce din veac au viețuit în osteneli, ca să bucuri pe Cel curat, la ospățul cinei cerești.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pecetluire gurii ți-a pus Hristos, Cuvioase, sfințind buzele tale cu jarul rugăciunii din inimă. Pentru aceasta, luminezi pe cei ce cântă: Bucură-te, Partenie, duhovnicul cel insuflat! Bucură-te, rug aprins de fulgerul iubirii dumnezeiești! Bucură-te, rugându-te lui Dumnezeu ca și noi să aflăm milă și iertare!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu haina luminoasă a faptelor bune v-ați îmbrăcat, iar noi am rămas goi și lipsiți de această slavă. În ajutor vă chemăm, Cuvioșilor Părinți, ca prin rugăciunile voastre fierbinți să aflăm milă și har ca să ajungem la veșnicele locașuri, unde să slăvim pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu lacrimi îngenunchem la icoana ta cea de minuni făcătoare, Maică iubitoare de fii, care ai născut pe Cel milostiv. Ai milă de robii tăi, să nu fim fără de răspuns la înfricoșătoarea cercetare.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Chipul Naşterii tale celei Preacurate l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cinstite sunt mâinile tale, care stau înălțate la rugăciune pentru noi, până ce vom birui pe Amalic cel răufăcător; că tu aduci biruința și binecuvântată luminare sufletelor. Cugetătorule al Pătimirile lui Hristos, adăpatu-te-ai cu înțelepciune, ca din coasta Mântuitorului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Primește, drepte Partenie, suspinul inimii mele celei zdrobite, ca mâhnirea să nu intre în sufletul meu cel încurcat în grijile lumii. Depărtează, cu rugăciunea ta, amorțirea și somnul care mă cuprind, ca în adâncul inimii mele să așez numele cel sfânt al lui Iisus.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărirea credinței și lucrarea faptelor bune ați împlinit în numele lui Hristos, minunaților Părinți, îndepărtând întunericul necredinței și luminând sufletele celor ce aleargă la El. O, Cuvioșilor Părinți Rafael și Partenie, rugați pe Domnul milei să împodobească sufletele noastre cu lumina cea întreit strălucitoare a Preasfintei Treimi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe mine, care zac în întunericul cel mai de jos, te rog, luminează-mă, o, Maică a luminii, care ai născut fără de pată pe Lumina care odihnește în inimile Sfinților.