Psalmii la diferite trebuinte

 Dupa cum spune invatatura Bisericii, nu exista viata  duhovniceasca autentica fara post, si fara rugaciune- acestea doua fiind aripile cu care ne inaltam la cer.

Una din cartile de rugaciune cele mai indragite  printre credinciosii ortodocsi este Psaltirea.

„ Psaltirea se citeşte mult de către credincioşii ortodocşi. Psalmii sunt mângâietori. Îndeamnă la pocăinţă, ne fac mai buni, mai credincioşi, mai atenţi faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea păcatelor, se recunoaşte slăbiciunea firii omeneşti şi se cere întărire în lupta cu ispitele şi cu diavolul. Psalmii se citesc în orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz şi de supărări şi, întotdeauna, credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu după citirea lor. Toţi psalmii sunt atât de potriviţi sufletului omenesc, încât par a fi rugăciunea inimii fiecăruia din cei care citesc.

Citirea Psaltirii este un act de pocăinţă, fiind prescrisă de duhovnici ca mijloc de curăţire şi iertare, prin forţa pe care o au psalmii, de a întoarce spre fapta bună, spre căinţă. Există mănăstiri în care Psaltirea se citeşte încontinuu în biserică, lectura ei fiind socotită act de trezvie şi pocăinţă pentru obşte.

(mitropolit Antonie Plamadeala, Cuvinte duhovniceşti)”Exista credinta falsa ca, daca citim Psaltirea, vor veni asupra noastra necazuri - oare ne poate aduce rugaciunea catre Dumnezeu vreun necaz?Necazurile vin asupra noastra din cauza pacatelor, sau sunt incercari pentru intarirea credintei- nu din cauza rugaciunii.

Trebuie binecuvantare pentru citirea Psaltirii?parintele N. Necula ne raspunde:

„Credinciosii mai zelosi citesc psalmi si acatiste despre care ne intreaba adeseori cum sa le citeasca. Imi zic: „Cum se citeste Psaltirea? Sa imi daţi binecuvântare!“, iar eu le răspund: „Nu este nevoie să iei binecuvantare“. Psaltirea face parte din Sfanta Scriptura, o putem citi oricand; este si carte de cult din care ne alegem cate catisme putem, in functie de evlavia pe care o avem, nefiind un numar precis de psalmi sau catisme.” 

1 (1) Atunci cand un pom sau o vita-de-vie este plantata, ca sa poata aduce roada.

2 (2) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe cei ce se duc la intalniri si soboare.

3 (3) Pentru ca rautatea sa iasa de la oameni, ca sa nu isi mai chinuiasca cu nedreptate semenii.

4 (4) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe oamenii cei simtitori, ce se imbolnavesc de deprimare din pricina purtarii oamenilor cu inima impietrita.

5 (5) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca ochii cei raniti, ce s-au muscat de catre o persoana rea.

6 (6) Pentru ca Dumnezeu sa dezlege persoana ce se afla sub o vraja.

7 (7) Pentru cei ce s-au pagubit din pricina fricii, a groazei si a amenintarii oamenilor celor rai.

8 (8 ) Pentru cei ce sunt raniti de diavoli sau de oameni stricati.

9 (9 si 10) Pentru ca diavolii sa inceteze a te chinui in somn, sau cu inchipuiri in timpul zilei.

10 (11) Pentru perechile cu inima impietrita care se cearta si divorteaza (cand barbatul sau femeia impietrita la inima isi chinuiesc sotia sau barbatul simtitor).

11 (12) Pentru oamenii bolnavi cu mintea, care au rautate si ii vatama pe altii.

12 (13) Pentru cei ce sufera din pricina ficatului

13 (14) Pentru un diavol infricosator; repetat de trei ori pe zi, vreme de trei zile.

14 (15) Pentru ca talharii sau hotii sa isi schimbe cugetul si sa plece nefacand vreo vatamare, si pocaindu-se.

15 (16) Pentru ca cheia sa se gaseasca, atunci cand se pierde.

16 (17) Pentru o acuzatie grava si nedreapta, de trei ori pe zi vreme de trei zile.

17 (18 ) Cand se petrece un cutremur sau alt dezastru al naturii, sau ploaie torentiala cu fulgere.

18 (19) Pentru ca femeile sa nasca cu bine.

19 (20) Pentru ca perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca si ca sa nu divorteze.

20 (21) Pentru ca Dumnezeu sa inmoaie inimile celor bogati si ei sa faca milostenie catre cei saraci.

21 (22) Pentru ca Dumnezeu sa opreasca focul, ca sa nu se petreaca vatamare mare.

22 (23) Pentru ca Dumnezeu sa-i imblanzeasca pe copii cei foarte neascultatori, care aduc intristare parintilor lor.

23 (24) Pentru ca sa se deschida usa cand s-a pierdut cheia.

24 (25) Pentru cei a caror ispita ii tulbura foarte si aduce astfel mereu necazuri in vietile lor, facandu-i sa isi piarda linistea si sa se planga.

25 (26) Cand cineva cere ceva bun de la Dumnezeu, ca El sa il daruiasca fara ca acela sa se vateme.

26 (27) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe tarani de ostile vrajmase, ca ele sa nu vatame oamenii sau campurile lor.

27 (28 ) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cei ce sufera din pricina bolilor de obarsie nervoasa sau mintala.

28 (29) Pentru cei carora marea le face rau si le este teama de marea aspra.

29 (30) Pentru cei ce se afla in primejdie departe, pe taramul oamenilor salbatici si necredinciosi, ca Dumnezeu sa ii pazeasca si sa ii lumineze pe oamenii de acolo sa devina pasnici si sa vina la cunostiinta lui Dumnezeu.

30 (31) Pentru ca Dumnezeu sa dea grane si roade indeajuns, atunci cand vremea nu este buna pentru agricultura.

31 (32) Pentru ca cei ce calatoresc sa isi gaseasca drumul atunci cand s-au ratacit si sufera din pricina aceasta.

32 (33) Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul celor ce sunt intemnitati pe nedrept, si ca sa fie eliberati.

33 (34) Pentru cei pe patul de moarte, cand sunt chinuiti de diavoli. Sau, pentru oastea vrajmasa cand aduce primejdie si trece granitele cu scopuri rele.

34 (35) Pentru ca Dumnezeu sa ii libereze pe oamenii buni din cursele oamenilor rai, care profita de norodul lui Dumnezeu.

35 (36) Pentru ca vrajmasia sa piara cu desavarsire dupa certuri si neintelegeri.

36 (37) Pentru oameni raniti grav de ucigasi.

37 (38 ) Cand falcile dor din pricina dintilor stricati.

38 (39) Pentru ca oamenii ce sunt parasiti si abatuti sa gaseasca de lucru, ca sa inceteze a se mai necaji.

39 (40) Pentru ca dragostea intre patron si lucrator sa se intoarca, atunci cand s-au schimbat vorbe grele.

40 (41) Pentru ca femeile sa nasca cu bine, atunci cand copilul vine inainte de vreme in lume.

41 (42) Pentru cei tineri atunci cand se imbolnavesc din pricina dragostei, si unul este ranit si sufera.

42 (43) Pentru ca oamenii sa se libereze din temnitele unui neam vrajmas.

43 (44) Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul perechilor, cand s-a petrecut o neintelegere, ca sa vina iarasi la pace si dragoste unul fata de altul.

44 (45) Pentru cei ce sufera din pricina inimii sau a rinichilor.

45 (46) Pentru tinerii ce sunt impiedicati de vrajmas din pricina pizmei sa intemeieze o familie (sa se casatoreasca).

46 (47) Pentru ca patronul sau lucratorul sa gaseasca pace, cand lucratorul pleaca suparat pe patron, si ca lucratorul sa gaseasca de munca.

47 (48 ) Cand bande de talhari jefuiesc si se petrec mari nenorociri; sa se citesca repetat vreme de 40 de zile.

48 (49) Pentru cei ce au o slujba primejdioasa.

49 (50) Pentru ca oamenii ce sunt departe de Dumnezeu sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu si sa se mantuiasca.

50 (51) Cand, din pricina pacatelor noastre si spre a ne indrepta, vine pedeapsa de la Dumnezeu (epidemie si moarte pentru oameni sau animale).

51 (52) Pentru ca stapanii cu inima impietrita sa se pocaiasca si sa devina milosi si sa nu chinuiasca oamenii.

52 (53) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze plasele si sa se umple de peste.

53 (54) Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe oamenii cei bogati care au cumparat robi, ca sa ii elibereze.

54 (55) Pentru ca numele unei familii care a fost acuzata pe nedrept sa se refaca.

55 (56) Pentru oamenii simtitori, ale caror suflete s-au ranit de catre semenii lor.

56 (57) Pentru acei oameni ce sufera dureri de cap din pricina unei mari suparari.

57 (58 ) Pentru ca lucrurile sa se aseze pe o cale folositoare celor ce lucreaza cu intentie buna, ca Dumnezeu sa impiedice orice actiune indaratnica a diavolilor sau a oamenilor necinstiti.

58 (59) Pentru cei ce nu pot grai, ca Dumnezeu sa le daruiasca putinta de a grai.

59 (60) Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevarul atunci cand un intreg grup de oameni este acuzat pe nedrept.

60 (61) Pentru cei ce au necazuri in lucrarea lor, fie din pricina trandaviei ori din cea a fricii.

61 (62) Pentru ca Dumnezeu sa usureze de necazuri pe cel ce este slab, ca sa nu fie stapanit de nevoia de a se plange.

62 (63) Pentru ca pomii si campurile sa dea roada atunci cand apa este putina.

63 (64) Cand cineva este muscat de un caine sau un lup ce are turbare. (Sfantul le dadea si sa bea apa sfintita).

64 (65) Pentru ca negutatorii sa prospere, ca sa nu vorbeasca prea mult si sa profite de oamenii simpli.

65 (66) Pentru ca cel rau sa nu puna piedici in camine si sa provoace intristare familiilor.

66 (67) Pentru ca locurile unde cresc clostile sa fie binecuvantate.

67 (68 ) Pentru ca femeile a caror sarcina s-a pierdut sa izbuteasca sa indure si sa fie sanatoase.

68 (69) Cand este ploaie puternica si raurile se revarsa, luand cu ele oameni si case.

69 (70) Pentru oamenii simtitori care se intristeaza din pricina unor lucruri marunte si deznadajduiesc, ca Dumnezeu sa le daruiasca tarie.

70 (71) Pentru oamenii desertati care au ajuns neinteresanti pentru ceilalti [lit. „plictisitori"] din pricina invidiei diavolului si au ajuns la deznadejde, ca sa poate gasi mila si tamaduire de la Dumnezeu.

71 (72) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze strangerea noii roade a campului, pe care taranii o aduc acasa.

72 (73) Pentru ca criminalii sa se pocaiasca.

73 (74) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe taranii ce isi lucreaza campul, cand vrajmasul a imprejmuit satul.

74 (75) Pentru ca patronul cel salbatic sa devina pasnic si sa nu-si chinuie semenii oameni, lucratorii.

75 (76) Pentru o mama ce este speriata in vreme ce da nastere, ca Dumnezeu sa ii dea neinfricare si sa o ocroteasca.

76 (77) Cand nu exista intelegere reciproca intre parinti si copii, ca Dumnezeu sa-i lumineze, ca astfel copii sa asculte de parinti si parintii sa arate dragoste.

77 (78 ) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe cei ce imprumuta, ca sa nu ii apese pe semenii lor pentru datorie, si ca sa fie milostivi.

78 (79) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca satele de pradarea si furaciunea ostirii vrajmase.

79 (80) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cel al carui chip se umfla si il doare tot capul.

80 (81) Pentru ca Dumnezeu sa aiba grija de cei saraci ce sunt in nevoie si necaz si sunt abatuti din pricina saraciei.

81 (82) Pentru ca oamenii sa cumpere produsele taranilor, ca taranii sa nu fie tristi si abatuti.

82 (83) Pentru ca Dumnezeu sa ii impiedice pe oamenii cei rai ce vor sa ucida.

83 (84) Pentru ca Dumnezeu sa pastreze tot ce se tine in casa, si animalele, si produsele celor ce le produc.

84 (85) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe cei ce s-au ranit de catre talhari si pe deasupra s-au vatamat sufleteste din pricina groazei.

85 (86) Pentru ca Dumnezeu sa izbaveasca lumea cand vine epidemia si oamenii mor.

86 (87) Pentru ca Dumnezeu sa lungeasca vietile acelor membri ai familiei de care are inca mare trebuinta restul familiei.

87 (88 ) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca pe toti cei ce nu au un ocrotitor si sufera din pricina semenilor lor cu inima impietrita.

88 (89) Pentru ca Dumnezeu sa dea tarie celor ce cad cu usurinta bolnavi si sunt slabi trupeste, ca sa poata lucra fara sa oboseasca si sa se deprime.

89 (90) Pentru ca Dumnezeu sa aduca ploaie cand este seceta, sau ca fantanile sa dea iar apa daca au incetat sa o faca.

90 (91) Pentru ca diavolul sa piara, atunci cand apare in fata unei persoane si o ingrozeste.

91 (92) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca prudenta oamenilor, ca sa sporeasca duhovniceste.

92 (93) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca corabia cand se afla in mare primejdie pe mare. (Sfantul sfatuia si aruncarea de apa sfintita in cele patru colturi ale corabiei).

93 (94) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe oamenii turbulenti care pricinuiesc probleme neamului si aduc tulburare oamenilor, provocand necaz prin neoranduiala si dezbinare.

94 (95) Pentru ca nici o vraja sa nu pricinuiasca perechilor a incepe sa gaseasca motive de cearta si bataie.

95 (96) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca oamenilor fara de auz, putinta de auzi.

96 (97) Pentru ca vrajile sa plece de la oameni.

97 (98 ) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca alinare celor ce sunt in necaz, ca sa inceteze a fi abatuti.

98 (99) Ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa dea har acelor tineri ce doresc sa lase toate si sa ii urmeze lui Dumnezeu. [Nu stiu cat de reusita este aici traducerea. In greaca, fraza precisa folosita ma face sa ma gandesc la cei care doresc sa urmeze viata monahala, dar nu sunt sigur. - n. trad. gr.]

99 (100) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa faca adevarate dorintele oamenilor, care sunt pe potriva voii Sale.

100 (101) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca haruri si inzestrari oamenilor buni si simpli.

101 (102) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze pe oamenii ce au functii de putere, ca sa ii ajute pe oameni, cu bunatate si intelegere.

102 (103) Pentru ca curgerea de sange lunara sa ii vina unei femei cand este intarziata.

103 (104) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze avutiile oamenilor, ca sa nu fie tristi si abatutit, ci sa Il slaveasca pe Dumnezeu.

104 (105) Pentru ca oamenii sa se pocaiasca si sa-si marturiseasca pacatele.

105 (106) Pentru ca Dumnezeu sa ii lumineze pe oameni ca sa nu se indeparteze de la calea mantuirii.

106 (107) Pentru ca Dumnezeu sa ii dea femeii ce nu poate da nastere, putinta sa o faca.

107 (108 ) Pentru ca Dumnezeu sa ii smereasca pe vrajmasi, ca sa isi schimbe scoprile cele rele.

108 (109) Pentru ca Dumnezeu sa-i tamaduiasca pe cei suferinzi de epilepsie. Sau, pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca de cei ce acuza pe nedrept si sa se pocaiasca.

109 (110) Pentru ca tinerii sa ii cinsteasca pe cei batrani.

110 (111) Pentru ca judecatorii cei nedrepti sa se pocaiasca si sa judece cu dreptate norodul lui Dumnezeu.

111 (112) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe ostasii ce merg la lupta.

112 (113) Pentru ca Dumnezeu sa o binecuvinteze pe vaduva cea saraca, ca sa isi poata plati datoriile si sa se izbaveasca de temnita.

113 (114 si 115) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe copii cei inapoiati cu mintea.

114 (116:1-9) Pentru ca Dumnezue sa binecuvinteze si sa aline pe copilasii cei saraci, ca sa nu fie priviti de sus de copiii celor bogati si astfel sa se deprime.

115 (116:10-19) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca groaznica patima a minciunii.

116 (117) Pentru ca familiile sa fie unite si cu dragoste si sa il slaveasca pe Dumnezeu.

117 (118 ) Pentru ca Dumnezeu sa ii smereasca pe barbari cand imprejmuiesc satul si aduc teama, si ca sa intoarca scopurile lor cele rele.

118 (119) Pentru ca Dumnezeu sa ii zdrobeasca pe barbari si sa smereasca lucrul lor cand ucid femei si copii nevinovati.

119 (120) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca rabdare si stapanire de sine celor ce trebuie sa vietuiasca cu oameni necinstiti si nedrepti.

120 (121) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca pe cei robiti de manile vrajmasului, ca sa nu fie schiloditi inainte de a fi liberati.

121 (122) Pentru ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca pe cei ce sufera din pricina „ochiului celui rau”.

122 (123) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca vedere orbilor si sa tamaduiasca ochii ce sunt intru durere.

123 (124) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca oamenii de serpi, ca sa nu muste.

124 (125) Pentru ca Dumnezeu sa ocroteasca campurile celor drepti de oamenii cei rai.

125 (126) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca pe oamenii ce sufera din pricina unor dureri de cap fara de sfarsit.

126 (127) Pentru ca Dumnezeu sa aduca pace unei familii cand se petrec certuri.

127 (128 ) Pentru ca rautatea vrajmasului sa nu se apropie nicicand de camine, si ca sa fie pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu in familie.

128 (129) Pentru ca Dumnezeu sa tamaduiasca oamenii suferinzi de migrene, ori, pentru ca Dumnezeu sa se milotiveasca de oamenii nesimtitori si indiscreti ce aduc intristare celor sensibili.

129 (130) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca neinfricare si nadejde celor ce incep o slujba noua si nu o cunosc bine inca, ca sa nu afle mari greutati in lucrul lor.

130 (131) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca pocainta si sa aline cu nadejde oamenii, ca sa se mantuiasca.

131 (132) Pentru ca Dumnezeu sa arate mila lumii cand din pricina pacatelor noastre au loc necontenit razboaie.

132 (133) Pentru ca Dumnezeu sa lumineze neamurile si sa devina prietenoase si oamenii sa afle pace.

133 (134) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocoteasca pe oameni de orice primejdie.

134 (135) Pentru ca oamenii sa se concentreze la vremea rugaciunii si cugetul lor sa se uneasca cu Dumnezeu.

135 (136) Pentru ca Dumnezeu sa ii ocroteasca pe emigranti cand isi lasa caminele si pleaca, ca sa fie izbaviti de salbatici.

136 (137) Pentru ca Dumnezeu sa aduca statornicie persoanei cu o fire nestatornica.

137 (138 ) Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe stapanii locului ca cererile oamenilor sa fie tratate cu intelegere.

138 (139) Pentru ca Dumnezeu sa opreasca ispitirea oamenilor simtitori cu ganduri de hula.

139 (140) Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe capul familiei care are o fire foarte dificila si aduce suferinta intregii familii.

140 (141) Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe stapanul salbatic al unui loc, ce isi chinuie semenii.

141 (142) Pentru ca Dumnezeu sa il faca pasnic pe razvratitul ce face rau; apoi, chiar daca este kurd, devine un miel. [Sf. Arsenie vietuia in Asia Mica. Kurzii, ce erau adesea soldati, aveau o reputatie printre alte grupuri etnice de a fi luptatori violenti. - n. trad. gr.]

142 (143) Pentru ca Dumnezeu sa ocoteasca mama de-a lungul sarcinii, ca sa nu piarda copilul.

143 (144) Pentru ca Dumnezeu sa ii impace pe oameni cand sunt nelinistiti, ca sa nu se petreaca un razboi civil.

144 (145) Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze lucrul oamenilor, ca sa fie bine primit de catre Dansul.

145 (146) Pentru ca Dumnezeu sa opreasca curgerea sangelui, la oamenii ce sufera de ea.

146 (147:1-11) Pentru ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca pe oamenii ce au fost muscati si raniti la falci de oameni rai.

147 (147:12-20) Pentru ca Dumnezeu sa aduca pace animalelor salbatice, ca sa nu vateme oamenii sau roada campului.

148 (148 ) Pentru ca Dumnezeu sa faca apa potrivita, ca oamenii sa aiba din belsug si sa Ii dea slava lui Dumnezeu.

[Acestea au fost ale Sf. Arsenie. Urmatoarele doua sunt ale cuviosului Paisie Aghioritul.]

149 (149) Din recunostiinta si multumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunatati si pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaste limita si ingaduinta cu noi.

150 (150) Pentru ca Dumnezeu sa daruiasca fericire si alinare celor intristati, frati si surori ale noastre, ce sunt in locuri departate, si acelora dintre fratii si surorile noastre ce sunt adormiti si sunt si mai departe. Amin.






[NOTA IMPORTANTA: Doar numarul psalmului din Septaginta este dat in acest index.]

AGRICULTURA: 1, 26, 30, 50, 52, 62, 66, 71, 83, 124, 147, 148

ANIMALE, neprietenoase: 63, 123, 147

CALAMITATI: 17, 21, 30, 50, 62, 68, 85, 89

CALATORIE SI EMIGRATIE: 28, 29, 31, 92, 135, 150

COPII: 22, 76, 109, 113, 114

DUHOVNICESTI: 3, 9, 24, 25, 29, 49, 50, 57, 72, 91, 98, 99, 100, 104, 105, 108, 115, 119, 130, 134, 136, 149

LEGE SI GUVERNARE: 14, 16, 32, 36, 47, 51, 59, 72, 82, 84, 93, 101, 108, 110, 137, 140, 141, 143

LUCRU: 2, 38, 39, 46, 48, 51, 52, 57, 60, 64, 74, 81, 83, 100, 101, 103, 129, 137, 140,144

MOARTE: 33, 150

OCROTIRE: 9, 13, 34, 47, 48, 57, 90, 133

PACE (intre prieteni si in familie): 10, 19, 22, 35, 41, 43, 45, 54, 65, 76, 86, 94, 109, 116, 126, 127, 139

PACE SI RAZBOI: 26, 33, 42, 73, 78, 93, 107, 111, 117, 118, 120, 127, 131, 132, 135, 140, 141, 143

PREOCUPARI SOCIALE: 20, 32, 35, 38, 51, 53, 59, 77, 80, 81, 87, 93, 101, 110, 112, 113, 114, 119, 124, 137, 140

PROPRIETATE: 14, 15, 23, 47, 83, 103, 124

SANATATE, a femeilor: 18, 19, 40, 67, 75, 106, 142, 145

SANATATE, sufleteasca/mintala: 4, 7, 8, 9, 11, 24, 27, 41, 55, 56, 60, 61, 69, 70, 80, 81, 84, 97, 100, 103, 128, 136, 138

SANATATE, trupeasca: 5, 12, 28, 36, 37, 44, 56, 58, 63, 79, 86, 88, 95, 102, 108, 122, 125, 128, 145, 146

VRAJI SI DIAVOLI: 5, 6, 8, 9, 13, 33, 57, 65, 90, 94, 96, 121

Va doresc spor in rugaciune!

Hristos să-ți dea patruzeci de cununi de aur!

 Sfântul Paisie Aghioritul a fost cel care l-a îngrijit pe Sfântul Tihon în ultimele sale zile, primind de la acesta nu doar binecuvântarea de a deveni preot (pe care Cuviosul Paisie a refuzat-o din smerenie), ci și rasa sa ca binecuvântare.

În 1968, și-a presimțit moartea, căci mereu vorbea despre ea. Îl părăsiseră și puținele puteri trupești pe care le mai avea. După Adormirea Maicii Domnului, a căzut la pat și bea numai apă, pentru că îl ardea înăuntru. Cu toate că se afla în această stare, nu voia să rămână cineva lângă el pentru a-l îngriji, ca să nu-l distragă de la rugăciunea sa neîncetată.Numai când i s-a apropiat ultima săptămână a vieții sale pământești mi-a spus să stau lângă el, căci voia să fim puțin împreună înainte de a pleca la viața cea adevărată. Chiar și în aceste zece zile nu m-a lăsat să stau mereu lângă el, ci, după micul ajutor ce i-l dădeam, îmi spunea să merg în chiliuța alăturată să mă rog și eu. Firește, n-am avut cele necesare ca să-l ușurez pe cât trebuia, dar fiindcă trupul său cel chinuit nu s-a mângâiat niciodată, chiar și prea puținul ajutor i se părea foarte mare.

Într-o zi, am procurat două lămâi și i-am făcut o limonadă. De îndată ce a băut puțin, s-a răcorit și m-a privit cu mirare.

– Măi, măi, măi, fiule, apa aceasta este foarte bună! Unde ai găsit-o? Hristos să-ți dea patruzeci de cununi de aur!

Se vede că nu băuse niciodată limonadă sau făcuse aceasta când era foarte mic, și îi uitase gustul.

Era țintuit la pat, deoarece îl părăsiseră puterile trupești și nu se putea ridica să meargă în bisericuța Cinstitei Cruci, unde slujise cu evlavie ani de zile. De aceea mi-a cerut să-i aduc crucea de pe Sfânta Masă ca să se mângâie. Când a văzut-o, i-au strălucit ochii și, după ce a sărutat-o cu evlavie, o ținea strâns în mână cu toată puterea ce îi rămăsese. I-am legat și o ramură de busuioc de cruce și l-am întrebat:

– Miroase frumos, Părinte?

– Fiule, raiul miroase mult mai frumos, mi-a răspuns el.

Într-una din cele de pe urmă zile ale sale, am ieșit afară să-i aduc puțină apă. Când am deschis din nou ușa și am intrat în chilie, m-a privit cu uimire și m-a întrebat:

– Tu ești Sfântul Serghie?

– Nu, Părinte, sunt Paisie.

– Fiule, acum au fost aici Maica Domnului, Sfântul Serghie și Sfântul Serafim. Unde s-au dus?

Atunci am înțeles că se întâmplase ceva neobișnuit și l-am întrebat:

– Ce v-a spus Maica Domnului?

– Că va trece praznicul și după aceea mă va lua.

Era după-amiază, în ajunul Nașterii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, 7 septembrie 1968, iar după trei zile, la 10 septembrie, s-a odihnit în Domnul.

În penultima zi, Starețul mi-a spus:

– Mâine voi muri și vreau să nu dormi, ca să te binecuvintez.

Mi-a fost milă de el în seara aceea, pentru că mult s-a ostenit. Căci timp de trei ore fără întrerupere și-a ținut mâinile pe capul meu, m-a binecuvântat și m-a sărutat pentru ultima dată. Ca să-și exprime și recunoștința pentru puțina apă ce i-am adus-o în clipele cele din urmă ale sale, mi-a spus:

– Dulcele meu Paisie, noi, fiule, vom avea dragoste în vecii vecilor. Dragostea noastră este scumpă. Tu vei face rugăciune de aici și eu voi face din cer. Cred că mă va milui Dumnezeu, pentru că în șaizeci de ani de călugărie, fiule, am spus mereu: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

Și a adăugat:

– Eu voi liturghisi de acum în rai. Tu să te rogi de aici și eu voi veni în fiecare an să te văd. Dacă tu vei sta în chilia asta, eu mă voi bucura. Dar cum va voi Dumnezeu, fiule. Ți-am lăsat și hrană, conserve pentru trei ani.

Și mi-a arătat alături șase cutii mici cu sardele și alte patru cu calmare, pe care le adusese cineva de multă vreme și au rămas în același loc unde le lăsase vizitatorul.  (Pentru mine aceste conserve nu mi-ar fi ajuns nici măcar pentru o săptămână.)

Și din nou Starețul repetă:

– Noi, fiule, vom avea dragoste scumpă în vecii vecilor, și voi veni în fiecare an să te văd.

Iar pe când spunea acestea din ochii lui izvorau lacrimi. Este adevărat că acele zece zile de pe urmă ale sale, cât am stat lângă el, au fost pentru mine cea mai mare binecuvântare a lui Dumnezeu, pentru că am fost ajutat mai mult decât oricând, dându-mi-se prilejul să-l cunosc mai bine. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost seriozitatea cu care și-a pus problema mântuirii sufletului.

Alături de patul său avea pregătite scrisori, pe care trebuia să le pun la poștă după ce va muri, adresate episcopilor cunoscuți, în care îi ruga să-l pomenească. Deasemenea, mi-a dat poruncă să aduc un episcop să-i citească o dezlegare la mormânt, iar trupul lui să-l las acolo, să nu-l dezgrop până la a doua Venire a lui Hristos.

Între timp, am înștiințat mănăstirea că Părintele Tihon este pe moarte, și a venit părintele Vasile, ca să-l pregătim. Îl puteai vedea pe Stareț cum se stinge încet-încet, ca o candelă căreia i se termină untdelemnul din pahar și-i rămâne puțin în fitil, pentru ultimele sale licăriri.

Astfel ne-a părăsit sufletul lui sfințit și ne-a lăsat trupul său și un mare gol. L-am pregătit amândoi și dimineața am înștiințat și pe ceilalți părinți. Preoții care îl cunoscuseră i-au săvârșit slujba de înmormântare cu evlavie. Firește, ne-a lăsat durere în suflet prin plecarea sa, pentru că prezența lui aduna durerea și răspândea mângâiere. Acum însă, Starețul ne va cerceta din cer și ne va ajuta mai mult. De altfel, el însuși a făgăduit: „Voi veni în fiecare an să te văd.”

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinți aghioriți. Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, pp. 30-33)

Cuviosul Tihon Golenkov (1884 – 1968), duhovnicul Sfântului Paisie Aghioritul, a fost un monah rus nevoitor, venit în Athos în prima jumătate a secolului XX. A viețuit în aspră nevoință, mai ales în zona Kapsala, ducând o viață de rugăciune neîncetată și mare simplitate. A fost povățuitorul duhovnicesc al tânărului Arsenie (viitorul Sfânt Paisie), pe care l-a format în duhul smereniei și al ascultării. Cuviosul Tihon era cunoscut pentru dragostea sa, pentru darul lacrimilor și pentru discernământul său duhovnicesc. A trecut la Domnul în pace, lăsând în urmă chipul unui adevărat părinte athonit.

Rânduiala rugăciunii cu Psalmi

Sfântul Paisie Aghioritul, cel care a păstrat și publicat această listă, recomanda următoarea rânduială pentru a cere ajutorul Sfântului Arsenie:Psalmul 50 (pentru pocăință).
Troparul Sfântului Arsenie și rugăciunea „Sub milostivirea ta” către Maica Domnului.
Specificarea nevoii pentru care te rogi.
Citirea Psalmului corespunzător acelei nevoi (lista de mai jos).
Încheierea cu „Aliluia” (de 3 ori) și, dacă este posibil, câteva metanii.

Exemple de Psalmi pentru nevoi specifice
Sfântul Arsenie a asociat fiecare psalm unei situații de viață
Sănătate și Protecție:Psalmul 145: Pentru oprirea hemoragiilor.
Psalmul 142: Pentru ocrotirea mamei pe timpul sarcinii.
Psalmul 91: Pentru a alunga frica provocată de vrăjmaș sau ispite.
Psalmul 8: Pentru cei care au suferit de pe urma demonilor sau oamenilor răi.
Familie și Relații:Psalmul 19: Pentru soții care nu pot avea copii.
Psalmul 22: Pentru îmblânzirea copiilor neascultători care își întristează părinții.
Psalmul 20: Pentru a înmuia inima celor bogați să facă milostenie.
Viața de zi cu zi și Natură:Psalmul 90: Pentru ploaie în timp de secetă.
Psalmul 93: Pentru ocrotirea călătoriilor pe mare.
Psalmul 147: Pentru îmblânzirea animalelor sălbatice ca să nu distrugă recoltele.

Rugăciunile personale (Cererile de zi și noapte)
În afara psalmilor, Sfântul Arsenie folosea rugăciuni scurte și dese, precum cele 22 de mici rugăciuni adresate „Făcătorului meu”:„Făcătorul meu, nu mă lăsa afară, Te rog, din Cartea Vieții.”
„Făcătorul meu, izbăvește‑mă de orice necaz și gânduri păcătoase.”
Dacă ești interesat de o situație anume (de exemplu: serviciu, sănătate sau pace în familie), îți pot indica exact numărul psalmului recomandat de sfânt pentru acea trebuință.

Rugăciunii „Sub milostivirea ta”

„Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoie, ci din primejdii ne izbăvește, ceea ce ești singura curată și binecuvântată”.


Pentru problemele legate de serviciu, carieră și relația cu colegii sau superiorii, Sfântul Arsenie Capadocianul recomanda citirea unor psalmi specifici, în funcție de situația în care te afli:Dacă ești în căutarea unui loc de muncă:Psalmul 38: Se citește pentru ca Dumnezeu să îi ajute pe cei care sunt șomeri sau au fost concediați și trec prin momente dificile de descurajare.
Pentru succes și protecție la locul de muncă:Psalmul 57: Se citește pentru ca toate lucrurile să meargă bine la serviciu și pentru ca munca ta să fie binecuvântată și rodnică.
Psalmul 107: Se citește pentru a-l lumina pe om să găsească cea mai bună cale de a-și îndeplini sarcinile (să aibă minte ageră și spor).
Dacă ai probleme cu șefii sau colegii:Psalmul 130: Pentru a înmuia inima celor care sunt aspri sau nedrepți cu tine la serviciu (pentru pacea dintre angajați și angajatori).
Psalmul 36: Când te simți persecutat sau nedreptățit de colegi invidioși.
Pentru stabilitate financiară:Psalmul 81: Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe cei care se ocupă de afaceri și comerț, ca să fie cinstiți și să nu facă nedreptăți.

Sfântul Paisie Aghioritul spunea că, atunci când citim acești psalmi, este bine să spunem la început: „Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru această problemă a mea (menționezi situația de la serviciu)”

Iată ce spune Sfântul Paisie:

„Sfântul Arsenie, deoarece nu avea în Molitfelnic rugăciunile corespunzătoare pentru toate cazurile în care oamenii îi cereau ajutor, folosea și Psalmii. A scris într-un caiet împrejurarea pentru care folosea fiecare psalm. Când acest caiet a ajuns în mâinile mele, am început să citesc Psaltirea, făcând rugăciune pentru situația în care se citea fiecare psalm. Îmi spune gândul că în rugăciunea cu Psaltirea mult ajută și Sfântul Arsenie.”

Iar despre rânduiala propriu-zisă spune:

„Noi să nu spunem la început un „Miluiește-mă, Dumnezeule”? Si, după ce citim Psalmul, sa nu rostim Doxologia? Sa nu facem și câteva metanii? Așadar, mai întâi să spui Psalmul 50 și să ceri cu smerenie mila lui Dumnezeu. Apoi să spui troparul: „Sub milostivirea ta scăpam Născătoare de Dumnezeu” și troparul Sfântului Arsenie, ca să invoci milostivirea Maicii Domnului și a Sfântului. Apoi să citești împrejurarea pentru care se rostește Psalmul și în continuare Psalmul. La sfârșit, să spui: „Slavă... Și acum...”, „Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule” de trei ori, iar la sfârșit Doxologia, ca mulțumire lui Hristos și „Cuvine-se cu adevărat”, ca mulțumire Maicii Domnului. Să faci și metanii câte poți.” (Cuviosul Paisie Aghioritul, „Despre rugăciune”, Editura Evanghelismos, București, 2013).

Așadar, rânduiala ar fi după cum urmează:

1. PSALMUL 50 ;
2. Sub milostivirea ta scăpând, Născătoare de Dumnezeu;
3. TROPARUL Sfântului Arsenie Capadocianul;
4. Spunem cazul/ situația pentru care vrem să ne rugăm;
5. PSALMUL crespunzător situației respective din rânduiala Sfântului Arsenie;
6. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule (de trei ori). Doamne miluiește (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
7. DOXOLOGIA MARE: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire… ”
8. Cuvine-se cu adevărat: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slavită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
9. Metanii „câte poți”.

https://www.librariasophia.ro/images/133415/arsenie-capadocianul-sf-cuvinte-si-indemnuri-22181.pdf

Viata si minunile Sf. Arsenie Capadocianul istorisite de Cuv. Paisie Aghioritul

 Unul dintre sfintii secolului 20 este Sfantul Arsenie Capadocianul, originar din Farasa Capadociei. Din varsta frageda s-a inrolat in ceata monahilor din Sfanta Manastire a Cinstitului Inaintemergator din Cesareia (Zinzi-Dere) si a primit acolo harul preotiei. Apoi cu inima smerita, ascultand de glasul Bisericii ce l-a chemat, si-a jertfit viata sa de liniste si a venit la Farasa, unde, pentru o perioada de mai bine de 50 de ani a sfintit, a invatat si a intarit in credinta si evlavia strabuna pe poporul ortodox din acea provincie indepartata. Care popor, pe cand avea mai bine de 80 de ani, l-a urmat si in plecarea din patria sa. A adormit in Domnul in Kerkira in anul 1924, noiembrie 10.” (Din hotararea Patriarhala si Sinodala a Patriarhiei Ecumenice de oranduire in ceata Sfintilor a Ieromonahului Arsenie Capadocianul)

Avand in vedere ostenelile cele mai presus de fire ale Cuviosului Parinte si toata dragostea sa, ce a avut-o pentru lume, pe care a ajutat-o omeneste si dumnezeieste (prin minuni), am considerat, ca datorie obligatorie, sa scriu unele din minunile lui cunoscute spre slava lui Dumnezeu si din evlavie fata de Sfantul Parinte, ca sa micsorez putin nerecunostinta mea. (Parintele Paisie Aghioritul, care a fost botezat de catre Sfantul Arsenie Capadocianul dupa numele sau)

Sus pe o stanca, inlauntru intr-o pestera, era o bisericuta a Maicii Domnului. Farasiotii (locuitori din Farasa Capadociei) au facut in afara stancii o terasa de scanduri pentru mai multa largime. Ca sa ajunga pana acolo trebuiau sa urce 40 de trepte sapate in stanca si altele 120 ce erau facute din scanduri. La aceasta bisericuta a mers sa slujeasca oarecand ca de obicei Parintele Arsenie cu Prodromu (cantaretul si paraclisierul care a slujit parintelui). Cand s-a terminat Sfanta Liturghie, Parintele a iesit putin pe terasa. Calcand pe o scandura, aceasta s-a desprins din cuie si Parintele a cazut in prapastie. Un taran, ce l-a vazut din cealalta parte ca a cazut si-a lasat boii in jug si a alergat sa adune – precum crezuse – trupul zdrobit al Parintelui. Prodromul n-a priceput nimic pentru ca era in Biserica si facea curatenie. Cand a ajuns, in prapastie, a vazut trupul Parintelui Arsenie intreg, dar nemiscat. A intins mana sa-l miste,dar Parintele i-a spus: ‘Nu ma atinge! N-am nimic!”. Parintele a ramas nemiscat nu pentru ca s-a lovit, ci datorita unei marii emotii ce o incercase, deoarece in timp ce cadea in prapastie,l-a luat in brate o Femeie, l-a coborat pana jos si l-a lasat acolo. S-a simtit in sine, in momentul acela, precum insusi spunea, ca si cum ar fi fost un prunc in bratele maicii sale. Dupa emotia aceea s-a ridicat si a urcat cele 160 de trepte, care aveau 50 de metri inaltime, mergand iarasi in bisericuta Maicii Domnului, unde i-a povestit lui Prodromul ce s-a intamplat. Acela fiind preocupat cu aranjarea bisericii nu observase nimic.Taranul a mers dupa aceea la Farasa si a vestit cele petrecute.

Un turc din satul Telelides a spurcat aghiazma de la Sfantul Ioan Gura-de-Aur, iar Sfantul, ca sa-l invete minte, l-a pedepsit si i s-a intors capul inspre spate. L-au adus si pe la la Hagi efendi(Sfantul Arsenie era numic hagi efendi datorita faptului ca facuse pelerinaje in Tara Sfanta), ca sa-i citeasca si sa se faca bine. Parintele insa l-a tinut o saptamana, fara sa-i citeasca. Cantaretul sau, vazand ca tine un turc o saptamana, s-a mirat si a spus parintelui Arsenie:

- Sa am binecuvantarea ta, dar de ce-l tii pe turcul acesta o saptamana, in vreme ce altora, bolnavi mai grav decat el, numai ce le citeai si se faceau bine indata?
- Il tin sa faca canon, deoarece acesta are cap greu si netrebnic. Daca-l voi face bine, va merge iarasi sa-si bage capul lui chel in aghiazma.
Cand s-a sfarsit saptamana i-a citit, i s-a intors capul la locul sau, si Parintele i-a facut observatie: “Altadata,cand vei vedea lucrurile crestinilor, sa te inchini lor de departe si sa o iei la sanatoasa”.

Anestis Karausoglu isi aduce aminte ca un oarecare preot din Soti, ce avea sotia stearpa, a adus la Hagi efendi o haina a preotesei sa-i citeasca, ca sa dobandeasca copii. Parintele Arsenie, dupa ce i-a citit pe ea, a spus preotului: “Preoteasa ta va naste o fata: sa o numesti Eva”. Precum s-a si facut.

Odata au adus de la Telelides la Hagi efendi, intr-o zi de miercuri, o musulmanca oarba pe numele Fatma, ca sa-i citesca si sa se faca bine. Fiindca era inchis, insotitorii oarbei au batut in usa chiliei lui destul timp, si nedeschizand au lasat-o afara si au mers la odihna. In ceasul acela o femeie din sat, careia i-a anchilozat mana, a mers la chilia lui hagi efendi si a luat pamant de sub pragul usii, cu care frecandu-si mana s-a facut bine. (Asa faceau toti farasioti in zilele acelea cand era inchis, si nu-l deranjau). Cand a vazut-o pe oarba, a intrebat-o de ce asteapta, iar aceea i-a spus pricina. Atunci sateanca i-a spus:
- Ce stai si pierzi timpul? Nu stii ca Hagi efendi nu deschide miercurea si vinerea? Ia pamant de la pragul usii lui si ungeti ochii si te vei face bine, asa cum toti facem in aceste zile cand ne imbolnavim.

Sateanca a plecat in treaba ei. Musulmanca, desi la inceput s-a mirat de ceea ce auzise, dupa aceea insa a inceput sa caute pragul usii si, aflandu-l, a luat pamant, a inceput sa-si frece ochii cu el si indata a inceput sa bata ca o nebuna la usa parintelui Arsenie, care a deschis si, vazand ca este musulmanca, desi nu vorbea in ziua aceea, a facut pogoramant si a intrebat-o ce vrea. I-a spus motivul si Parintele a luat Evanghelia, i-a citit si indata i-a venit lumina ochilor ei. Atunci aceea, de mare bucurie, a cazut la picioarele lui si i s-a inchinat cu evlavie, dar parintele a certat-o si i-a spus:

- Daca vrei sa te inchini, inchina-te lui Hristos, care ti-a dat lumina, si nu mie.

Dupa aceea femeia bucuroasa a plecat sa-i caute pe insotitorii ei, si au plecat apoi spre satul lor.

Din Kelmiri au adus la Hagi efendi o femeie leproasa careia i-a citit si i-a curatat lepra. Si, dupa cum povestea Prodromu Kartisinoglu, fata ei era gingasa ca fata unui copil.

Farasiotii din Drama care s-au stabilit la Tesalonic au povestit ca doi Sehi (intai statatori ai neamului musulman si vrajitori) din Hatzi-Pechtes l-au vizitat pe Parintele Arsenie. Parintele i-a primit si le-a facut cafea. Sehi au inceput insa sa-i puna intrebari neghioabe si ametitoare, ce aduceau numai durere de cap. Parintele, ca sa se debaraseze de ei, le-a spus:
– Nu va pot asculta, deoarece ma doare capul. Aceia insa n-au inteles si unul dintre ei au spus Parintelui:
– Parinte Efendi, iti vom face un talisman pe care, daca-l vei purta, in toata viata ta nu te va durea capul.
Parintele le-a spus atunci cu asprime:
-Am mai multa putere decat a voastra si cu puterea lui Hristos pot sa fac sa nu va miscati deloc din locul in care stati.
I-a lasat indata si a mers alaturi, in chilia sa. Cand si-au terminat cafeaua sehii au vrut sa plece, dar in nici un chip n-au putut sa se mute din locul unde stateau, deoarece se simteau legati cu o legatura nevazuta. Atunci au fost nevoiti sa il strige pe Parintele Arsenie, ca sa-i dezlege. Parintele a mers imediat, dar nu le-a vorbit nimic, ci numai le-a facut semn sa plece. Doar asa au putut sa se destepeneasca de la locurile lor. Sehii si-au inteles greseala lor si i-au cerut iertare Parintelui spunandu-i din mers:
– Parinte Efendi, iarta-ne! Puterea ta este mai mare, pentru ca o iei din marea ta credinta. Noi lucram cu satana.

Alta data, povesteau aceiasi, la pomenirea Sfantului Ioan Gura-de-Aur, dupa Sfanta Liturghie credinciosii s-au asezat sa manance langa biserica. Acolo, la Sfantul ioan Gura-de-Aur era un izvor de aghiazma care iesea din belsug din gaura unei stanci si care cadea apoi in cascada de sus, in raul Zemanti. Uneori izvorul se tragea inapoi cu totul si se pierdea. In timp ce oamenii mancau, o femeie s-a ridicat si a mers sa ia putina apa. In clipa aceea apa se tragea inapi si femeia a alergat la Hagi efendi sa-i spuna aceasta. Hagi efendi a luat Evanghelia si a mers la gaura din stanca, a ingenunchiat si a citit putin, dupa care apa imediat a revenit.
Aceasta s-a intamplat de multe ori. Apa se retragea si revenea din  nou dupa o bucata de vreme. Atanasie Levidis spune ca acest fenomen de “flux si reflux” era firesc. Insa robul lui Dumnezeu Hagi efendi ruga pe Stapanul sau, Dumnezeu, si Acela i-o aducea cand voia, fara sa astepte.

O chercheza (musulmana) a rugat pe Prodromul lui Kapalus sa-i aduca un talisman de la Hagi efendi, deoarece era stearpa, iar barbatul ei era gata sa o lase din pricina asta. Lui Prodromul i-a fost mila de ea, deoarece era orfana si singura, fara nici o rudenie, si lasandu-si treaba a venit in sat. Deoarece era tarziu cand a ajuns n-a indraznit sa mearga el insusi la Parintele, ci a spus oarecarui epitrop sa mearga el. Epitropul a mers si a luat un talisman, adica rugaciunea pe care i-ar fi citit-o in cazul ei, scrisa pe o hartie. Fiindca stia ca chercheza era bogata – barbatul ei era mare crescator de animale – a fost biruit de lacomie, luand rugaciunea Parintelui Arsenie, ce era impaturita, a infasurat-o cu o insemnare de a lui, unde scrise sa se trimita piei, branza, carne etc, chipurile cerute de Hagi efendi. Le-a dat dupa aceea lui Prodromu si acela, fara sa stie nimic, a doua zi a mers si le-a dat cherchezei cu ale carui terenuri se invecina. Aceea purta cu evlavie talismanul, iar insemnarea luind-o, i-a trimis epitropului cele ce-i scrisese, crezand ca acela le va duce Parintelui Arsenie. Anul urmator chercheza a dobandit un copil si a trimis in continuare multe lucruri epitropului, fara ca Parintele sa stie ceva. Dupa doi ani a aflat, l-a chemat pe acel epitrop si i-a facut observatii. Epitropul insa, in loc sa ceara iertare, din pacate nu recunostea. Atunci Parintele Arsenie i-a spus:
- E mai bine sa platesti in aceasta viata, decat sa te osandesti. De aceea, din clipa aceasta, sa se umple trupul tau de bube si sa te manance atata timp cat si mancat si tu branza si carnea cherchezei.
Din clipa aceea trupul epitropului s-a umplut de bube si de o mancarime mare. Insa n-a putut suporta mancarimea, si mergand la Parintele Arsenie i-a cerut iertare. Acela l-a iertat, i-a citit si s-a vindecat.

Canaghiotis al lui Entzarapidi, cand era de 20 de ani a innebunit din pricina unei fete de care s-a indragostit. Nebunia lui era foarte grava si nu-l puteau lega. In cele din urma fratele lui, impreuna cu altii, l-au legat in vreme ce dormea si l-au dus la Hagi efendi. Indata ce Parintele a deschis usa chiliei sale, ca sa vada cine bate si ce vrea, nebunul, cu toate ca era legat in lanturi, s-a napustit asupra Parintelui Arsenie ca sa-l loveasca cu mainile sale legate in lanturi. In clipa aceea Parintele a spus:
- Doamne Iisuse Hristoase! Si apoi:
- Inapoi, satano!
Nebunul s-a strans indata ca un ghem. Apoi Parintele a luat Evanghelia, i-a citit si s-a facut bine pe loc. Apoi si-a intemeiat si familie.

Osia Karamuratidu, cand era tanara casatorita, purta o broboada colorata de smirna. Parintele Arsenie in repetate randuri i-a facut observatii, ca sa o lepede si sa poarte una modesta, precum purtau toate femeile din Farasa, dar aceea nu l-a ascultat. Intr-o zi cand a vazut-o din nou i-a spus cu asprime:
- Nu voiesc boli frantuzesti in Farasa. Daca nu asculti, sa stii ca pruncii pe care ii vei naste, dupa ce se vor boteza iti vor pleca ingerasi si nu te vei bucura de nici unul.
Din pacate, nici acum nu l-a ascultat, ci numai dupa ce i-au plecat doi ingerasi, a aruncat broboada cea pestrita si a mers la Parintele Arsenie cerandu-si iertare. Iar Parintele, dupa ce a iertat-o i-a spus:
- Du-te acum cu binecuvantarea Domnului si pe primul copil ce-l vei naste, care va fi baiat, il vom numi Arsenie, iar pe al doilea, care va fi fata, o vom numi Irina.
Precum s-a si facut. (Acest copil numit Arsenie este chiar Cuviosul Paisie Aghioritul)

Stela Koglanidu povesteste ca au adus in casa ei parinteasca un turc mut in varsta de 30 de ani, si tatal ei l-a luat si l-a dus la Parintele Arsenie, ca sa-i citeasca si sa se faca bine. In timp ce Hagi efendi ii citea Evanghelia, inainte de a termina, mutul a inceput sa vorbeasca. Apoi l-a adus iarasi la casa sa pe mutul care acum vorbea. A doua zi rudele lui l-au luat si au plecat.

Sotiria Hristoforidu a povestit ca pe o turcoaica oarba, pe nume Meriama, au adus-o la Parintele Arsenie, care i-a citit si i-a revenit lumina ochilor ei.

Odata au venit turcii sa-l prade pe Hagi efendi. Auzind ca merge multa lume la Parintele Arsenie, ei au crezut ca are multi bani. Parintele insa nici n-a pus vreodata mana pe bani. Talharii au mers intr-o miercuri, ca sa-l afle negresit in chilie, deoarece au aflat ca miercurea si vinerea sta inchis in chilia sa. Doi dintre ei au ramas afara, iar al treilea, dupa ce a intrat pe fereastra, a deschis usa chiliei Parintelui si a pasit cu un picior inauntru. Acea privire a Parintelui Arsenie ai fi spus ca a fost curent electric, caci l-a intepenit asa cum se afla, inarmat cu cutite si pistoale, cu un picior inauntru si cu celalalt afara. Parintele, dupa ce i-a aruncat privirea aceea, si-a continuat pravila sa netulburat. Insa ceilalti doi hoti, ce erau afara, au inceput sa se nelinisteasca, deoarece cel dinauntru intarzia si se lumina de ziua; asa ca au intrat si ei inauntru. Cand l-au vazut pe prietenul lor nemiscat, cu un picior inauntrul chiliei si cu celalalt afara in holul ingust, i-a cuprins frica. Atunci au inceput sa-l roage pe Parintele Arsenie sa-l ierte si sa-l dezlege pe prietenul lor de acea lagatura nevazuta. Parintele, fara sa-si intrerupa pravila sa i-a facut semn sa plece si astfel a putut fi dezlegat si au plecat. Turcii au marturisit dupa aceea si celorlalti turci ce au patit si spuneau:
– Aman, aman! Sa nu mergeti sa-l furati pe Hagi efendi!

Simeon Karausoglu a povestit ca Ioan Karausoglu a avut un ogor ce se afla dincolo de paraclisul inchinat Sfantului Gheorghe. Intr-o zi cand a mers la ogorul sau, a aflat un zid ce ingradea o bucata de pamant daramat si un trup omenesc dezgropat, care fusese ingropat in capul zidului. Trupul acesta omenesc era neputrezit si se vedea ca a fost ingropat de multi ani, deoarece imbracamintea sa era de epoca veche. Ioan a mers infricosat la Hagi efendi si i-a spus ce a vazut. Parintele a pornit imediat intr-acolo, fiind urmat si de alti farasioti. Indata ce s-a apropiat Parintele si a vazut trupul neputrezit, le-a spus celor de fata sa sape mormant, in vreme ce el citea rugaciuni de dezlegare deasupra trupului neputrezit. Cand au terminat mormantul, l-au ingropat din nou si au plecat. Pe drum, la intoarcere, Parintele Arsenie le-a spus: “Nu va nelinistiti, dupa trei zile veti vedea ca va putrezi”.
Intr-adevar, cand au mers dupa trei zile, pamantul coborase mult si se vedea mormantul groapa, pentru ca a putrezit tot trupul si au ramas numai oasele.

Moise Koglanidis a povestit ca un turc din satul Ahghiavudes a pradat Biserica si in afara de toate sfintele vase, a luat si imbracamintile de argint ale Evangheliilor, iar Evangheliile le-a aruncat pe jos. Toata Farasa s-a tulburat. Cand au vazut Evangheliile aruncate, imi spunea primarul, toti au incercat sa-l afle pe acest turc necurat. Parintele Arsenie insa nu s-a tulburat deloc, si le-a spus si celorlalti sa nu se nelinisteasca, deoarece talharul va veni singur tarandu-si picioarele. Dupa cateva zile il aduc pe talhar la Hagi efendi ca sa-i citeasca si sa-l vindece, deoarece, pe langa faptul ca s-a indracit a si paralizat de la mijloc in jos si picioarele si le tara. A inapoiat Sfintele Vase pe care le-a furat. Si de atunci nu mai putea fura, caci parintele Arsenie nu l-a vindecat pe loc, ci l-a lasat o bucata de timp asa cum era, ca sa ia pilda turcii si sa respecte Biserica noastra. Intr-adevar, s-au infricosat turcii din imprejurimi. Plecand in 1924, isi aduce aminte Vasile Karopulos ca, trecand prin Ahghiavudes, Parintele Arsenie i-a citit talharului si l-a vindecat de diavol si de paralizie.

Prodromul Eznepidis a povestit ca odata au venit multi turci in sat si s-a intamplat ca el sa fie bolnav la pat zvarcolindu-se ca un peste de niste friguri puternice. Cand l-au instiintat nu stia ce sa faca, aflandu-se intr-o situatie dificila, ca primar, de care depindea soarta satului. Atunci a spus celor ce erau in jurul lui sa-l ia, asa cum era, si sa-l duca la Hagi efendi. Ceea ce a facut. Hagi efendi, cand l-a vazut in aceasta stare si afland ca au venit turci, n-a mai apucat sa-i citesca, ci, fara sa piarda deloc timp, a luat un candilocher (lumanare subtire pentru aprins candela), l-a binecuvantat, l-a impaturit in mana sa cea dreapta si i-a spus: “Fugi, voinicule, cu binecuvandarea lui Hristos si alunga pe turci ca sa nu intre in satul nostru”.
Indata s-a facut bine cu binecuvantarea sa, a adunat voinicii satului si a alungat pe turci, fara ca sa li se pricinuiasca nici o rana.

Farasa fiind o comuna ortodoxa in plin teritoriu stapanit de musulmani, se intampla adeseori ca sa fie atacata de catre cete de talhari turci, situatie care era tolerata de catre politia turca, fapt pentru care crestini din Farasa umblau inarmati pentru aparare, la lupte participand adeseori si copiii. Datorita faptului ca umblau mereu inarmati, uneori atunci cand erau petreceri si se consuma alcool ieseau altercatii. Pentru a preintampina aceste lucruri, parintele Arsenie boteza copiii cu nume care nu se sarbatoreau: Atena, Elefterios; datorita acestui fapt s-au redus petrecerile onomastice in Farasa, si s-a redus pericolul ca venind turcii sa gaseasca oamenii bauti, precum s-au redus si altercatiile dintre ei. Datorita faptului ca parintele Arsenie boteza dupa voia sa si nu dupa cea a parintilor sau a nasilor, a fost considerat de multi capricios si dificil.

Acelasi (Prodromul Eznepidis) povestea iarasi ca, alta data au venit iarasi multi turci sa intre in Farasa. Barbatii lipseau din sat, unii fiind la ogoarele lor indepartate, altii erau in calatorie. Atunci a fost nevoit sa adune copii cei mici, numai ca sa arate ca sunt multi, dupa care i-a alungat pe copii poruncindu-le sa se ascunda. Cativa batrani care mai erau s-au imprastiat si ei, ramanand el singur, hotarat mai bine sa moara decat sa ii vada pe turci in sat. I s-au terminat cartusele si turcii l-au prins viu. Dupa ce l-au legat bine, l-au dus acasa la el si l-au urcat pe terasa, acolo unde i-au ridicat spanzuratoarea. Acolo l-au chinuit ca sa le dea tot ce are, dupa care voiau sa termine cu el. In clipa aceea, pe cand il chinuiau, nici el nu stia de ce i-a venit sa spuna turcilor: “tot ce am, este la Hagi efendi”.
Turcii nu pierd vremea, si il duc la Parintele Arsenie. Cand Parintele a deschis usa si a vazut aceasta scena, s-a infuriat si a inceput sa-i certe pe turci pentru ca l-au legat si sa-l dezlege degraba. Le-a spus inca si “ticalosi de turci”. Capitanul lor s-a maniat si si-a tras hangerul ca sa-l taie pe Hagi efendi. Atunci Hagi efendi ii spune capitanului turc:
-Coboara-ti mana uscata tot acum!
Si o, minune! Mana turcului a cazut anchilozata in jos, si hangerul i-a cazut pe pamant. Cand ceilalti turci din ceata au vazut aceasta, au inceput sa tremure de frica, iar capitanul lor il ruga pe Parintele Arsenie sa-i vindece mana sa. Parintele Arsenie i-a facut semnul Sfintei Cruci pe mana si i-a vindecat-o. Si dupa ce au dezlegat pe primar i-a certat sa nu calce in sat. Si intr-adevar, din ceata aceea nimeni n-a mai calcat in Farasa.

Viata placuta lui Dumnezeu petrecand si vas cinstit Mangaietorului facandu-te, purtatorule de Dumnezeu Arsenie, te-ai aratat si primitor al darului facerii de minuni, tuturor dandu-le grabnic ajutor, Parinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roaga-l, sa ne daruiasca noua mare mila. (Troparul – glas III)

De floarea cea de curand rasarita a Kapadociei si pe vasul cel de mult pret al virtutilor, pe Sfintitul Arsenie sa il laudam, caci acesta ca un inger in trup petrecand, s-a facut partas tuturor Sfintilor, cu care se roaga totdeauna lui Hristos, sa ne daruiasca iertare de greseli. (Condacul – glas IV, podobie: “Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce”)

Marimu-te pe tine, partasule al Cuviosilor prin petrecerea in nevointa cea sfanta; Marimu-te pe tine lauda monahilor si a preotilor, a Kapadociei slava, Parinte Arsenie. (La marimuri)

Sursa: http://saraca.orthodoxphotos.com

Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul 10 Noiembrie

 

Ceea ce l-a determinat să intre în mânăstire este legat de o întâmplare care a avut loc în copilăria lui. Ducându-se cu fratele său, Vlasie, spre ogorul părinților, a căzut în apă și era să se înece. Fratele său a început să se roage la Sfântul Mucenic Gheorghe, a cărei biserică se afla în apropiere. Atunci l-a văzut pe Teodor lângă el, care i-a povestit că un călugăr l-a luat din apă, l-a pus pe calul său și l-a scos afară.

Pe numele de botez Teodor, părintele Arsenie Capadocianul s-a născut în satul Kefalohori, din ținutul Farasa, la anul 1840.

Rămas orfan de ambii părinți, după terminarea studiilor a intrat în mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din orașul Flaviana, la 15 kilometri de Cezareea. La vârsta de 26 ani a fost călugărit și apoi hirotonit ierodiacon.

Ceea ce l-a determinat să intre în mânăstire este legat de o întâmplare care a avut loc în copilăria lui. Ducându-se cu fratele său, Vlasie, spre ogorul părinților, a căzut în apă și era să se înece. Fratele său a început să se roage la Sfântul Mucenic Gheorghe, a cărei biserică se afla în apropiere. Atunci l-a văzut pe Teodor lângă el, care i-a povestit că un călugăr l-a luat din apă, l-a pus pe calul său și l-a scos afară.

Sfântul Arsenie nu a fost doar un iubitor de Dumnezeu, ci și față de semenul său, indiferent dacă era creștin sau turc, bogat sau sărac. Oamenii au simțit lucrarea harică a părintelui, atunci când vindeca pe cei bolnavi, izgonea diavoli și îi elibera pe oameni de stăpânirea celui rău, când ajuta tinerele familii să dobândească prunci. Celor care erau bolnavi și nu puteau veni le binecuvânta hainele, le scria pe hârtie rugăciuni ca să le citească și apoi le trimitea prin rude sau cunoscuți. În cazurile grave, stătea lângă bolnav și se ruga și chiar făcea mătănii pentru acesta și se vindeca. În cazurile de copii îndrăciți sau paralitici, înțelegând că de vină erau părinții, după ce le vindeca copilul, le dădea canon de îndreptare părinților.

În urma tuturor binefacerilor pe care le făcea, Sfântul Arsenie nu primea niciodată bani și nici măcar nu-i lua în mână. El spunea: credința ortodoxă nu este de vânzare. Cuviosul Arsenie de asemenea nu primea nici daruri. Un turc i-a adus numeroase daruri drept mulțumire fiindcă soția lui a dobândit doi copii datorită rugăciunii părintelui. Părintele i-a spus pe un ton aspru: Eu nu adun daruri, n-ai săraci în satul tău? Dă-le lor. Cei care doreau să lase ceva se duceau în biserică unde era o firidă unde lăsau darurile lor acolo, de unde săracii veneau singur și își luat cât le trebuia. Nu luau mai mult de frică să nu-i pedepsească Dumnezeu.

Miercurea și vinerea, părintele se zăvora în casa lui simplă, dar curată. În fiecare zi făcea priveghere de la nouă seara, până la trei dimineața, iar în sărbători se prelungea până dimineața și se termina cu Sfânta Liturghie. Acestea le făcea și fie biserica Sfântului Ioan Gură de Aur, fie a Maicii Domnului sau a Sfinților Mucenici Varasihie și Iona. Avea mare evlavie la Sfântul Ioan Gură de Aur și la Sfântul Mucenic Gheorghe.

Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Arsenie și cu darul înaintevederii. Astfel a proorocit cu mulți ani înainte de a pleca în Grecia că, vor merge acolo, că el va trăi 40 de zile și va muri, iar satul lor se va împrăștia. De asemenea a prevestit și anii grei al celui de-al doilea război mondial și ai războiului civil din Grecia.

La 14 august 1924 au plecat spre Grecia și au ajuns pe 14 septembrie în portul Pireu. A slujit aici o liturghie de Înălțarea Sfintei Cruci și apoi s-au dus în insula Corfu (Kerkira) unde a slujit două liturghii în biserica Sfântului Gheorghe și, după o scurtă suferință, și-a dat sufletul în mâinile Domnului la 10 noiembrie 1924, având în mâini moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur.

A fost nașul și părintele spiritual al cuviosului Paisie Aghioritul, cel care mai târziu cu mare râvnă a străbătut întreaga Grecie, unde se aflau farasioți, care au trăit alături de Sfântul Arsenie, și a strâns laolaltă toate mărturiile lor.

A fost canonizat în anul 1986 de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Prăznuirea sa se săvârșește la data de 10 noiembrie.

Canonul Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Troparul Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Glasul al 5-lea

Viețuirii Cuvioșilor întru aceste vremuri de apoi urmând, Părinte Arsenie, te-ai umplut de darurile Duhului celui dumnezeiesc și însuți făcându-te lucrător de minuni, de Dumnezeu purtătorule, belșug de bunătăți de la Dumnezeu dăruiești fiecăruia, cu rugăciunile tale către Domnul.

 

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lumina Dumnezeirii celei una și în trei sori primind, Părinte, dezleagă noaptea cea fără de lună a minții mele, cu rugăciunile tale, Sfinte Arsenie, ca să cânt cu vrednicie faptele cele bune și minunile petrecerii tale celei nevoitoare. 

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întreagă dorirea sufletului, Sfinte Arsenie, cu neîntoarsă minte către Dumnezeu și Ziditorul tuturor ai tins și ca un fără de trup ai petrecut, Părinte, desfătarea trupului disprețuind, ca unul ce ai râvnit cele mai presus de minte. 

Slavă... 

Trupul zdrobind cu ale nevoinței osteneli, Părinte, și toate mișcările patimilor omorând, cămară a nepătimirii ai făcut sufletul tău și de la Dumnezeu ai primit harul minunilor, Sfinte Arsenie. 

Și acum..., a Născătoarei:

Purtător de trup, pe Cuvântul cel din veac fără de trup, Cel pe un scaun cu Tatăl împreună-șezător, Care firea Sa nu a  schimbat și pentru  milostivirea milei a întors lumea din stricăciune la vechea vrednicie, ai născut netâlcuit, Ceea ce ești fără de prihană.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Crucea pe umeri ridicând, pe urmele Mântuitorului cu neclătită minte ai umblat, lepădând cele din lume ca stricăcioase, Sfinte Arsenie, și spre nestricăciune cu sârguință grăbind. 

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dumnezeieștile cuvinte ale Evangheliei plinind, de Dumnezeu cugetătorule, cu milă tămăduiești pe neputincioși și mângâiere dăruiești cu fapta și cuvântul celor ce amarnic pătimesc, adevăratule ucenic al lui Hristos, Părinte.

Slavă...

Cu rugăciuni aprinse și privegheri și osteneli ale înfrânării ai strălucit, de Dumnezeu purtătorule; celor fără de minte povățuitor te-ai arătat spre desăvârșirea faptei celei bune și tuturor cinstit, Sfinte Arsenie.

Și acum..., a Născătoarei:

Din pântecele tău cel fără de prihană, Cuvântul Cel mai presus de ființă luând fire omenească, pentru milostivirea milelor a îndumnezeit pe om, Fecioară de Dumnezeu Născă toare, scăparea celor muritori.

 

Sedealna

Glasul al 3-lea

Podobie: Mărturisirea dumnezeieștii credințe... 

De dumnezeiasca dragoste te-ai luminat, cu faptele înfrânării ai strălucit, și uneltirile vrăjmașului ai nimicit, și viețuirea Părinților celor de demult întru aceste vremi ai râvnit, Sfinte Arsenie; cu care împreună roagă pe Domnul, Cel ce te-a slăvit, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Cu dumnezeiescul Duh, mai înainte munte sfânt te-a văzut prorocul, cu mulțime de haruri și bunătăți împodobită; că Dumnezeu din tine, ceea ce ești cu totul fără de prihană, a ieșit, și lumea cea pierdută a mântuit. Pe Acela roagă-L, întru tot lăudată, să se dăruiască nouă curățire de greșale și dumnezeiască milă.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu legea lui Dumnezeu viața toată rânduindu-ți, ca un lucrător preaiscusit al faptei celei bune, te-ai umplut de lumina cea dumnezeiască, și cu cunoștința celor ce vor să fie îmbogățindu-te, Sfinte Părinte Arsenie, dinainte ai văzut cele de departe ca unele ce sunt de față, de Dumnezeu cugetătorule, lămurit arătând cele încă nearătate.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tina patimilor, Sfinte Arsenie scuturând, sufletul și trupul cu rugăciuni și cu șuvoaiele lacrimilor curățind, livadă a nepătimirii de mir înmiresmată te-ai arătat, Cuvioase, mireasmă de viață răspândind și mirosul sfătuirilor celor rele fără încetare alungând.

Slavă...

Întreaga minte întru Hristos având, Cuvioase, întreg te-ai arătat dumnezeiesc sălaș, și duhul minunilor din cer luând, faci bine celor ce la harul tău aleargă, Părinte, și fiecăruia dăruiești vindecare pentru suflet și trup. 

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești cu totul nevinovată, apă a vieții și izvor plin de har, izvorăște milostivirile cerești sufletului meu celui umilit, și stinge, Curată, văpaia patimilor ce mă necăjesc, și dăruiește-mi porniri de pocăință, de pătimașele gânduri curățindu-mă, Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

De un chip cu nevoitorii din vechime te-ai arătat, Arsenie Cuvioase, întru aceste din urmă vremi bunătățile lor râvnind și viața lor cea îngerească; pentru aceasta, Părinte, de o slavă cu dânșii te-a arătat Hristos.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu cuvântul îngrijind inimile cele învârtoșate, le curățești, Sfinte Arsenie, de spinii și mărăcinii șarpelui și le gătești ca bine să rodească mlădițele cele fără de moarte și frumoase ale credinței celei bune.

Slavă...

Ca pe un vlăstar mult înflorit și ca pe un pom cu bună roadă al dumnezeieștii nevoințe te fericește Capadocia, Arsenie Cuvioase, primind sudorile și ostenelile tale, Părinte, și se laudă a fi sfântul leagăn al vieții tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Omorât fiind de răutate, la rugăciunea ta de viață făcătoare am alergat și fierbinte strig ție: ceea ce ai născut Viața cea fără de moarte, viază-mă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, și în cărările mântuirii mă îndreptează.

 

Cântarea 6-a

Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea de iad s-a apropiat, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Din Răsărit, stea cu lumină nouă ai răsărit, cu ale vieții tale raze aprinzându-ne, Arsenie Cuvioase, și risipind întunericul patimilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu pricepere duhovnicească împodobindu-te, Cuvioase, întinările sufletelor curățești cu cuvântul harului și tuturor arăți, Sfinte Arsenie, nemăsurata bunătate a lui Hristos.

Slavă...

Răbdând mari încercări, Părinte Arsenie, te-ai arătat vestit prin faptele cele bune, cu faceri de minuni și în multe chipuri binefăcând celor ce cu credință se apropie de tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Din sângiurile tale cele fără de prihană, mai presus de fire S-a născut Cel ce toate dintru nimic a alcătuit, Fecioară, și pe noi iarăși ne-a zidit, la slava cea dintâi întorcându-ne.

 

Condacul

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...

Pe floarea nou sădită a Capadociei și pe vasul de mult preț al faptelor celor bune, pe Sfințitul Arsenie să lăudăm; că precum un înger în trup viețuind, în ceata tuturor sfinților s-a numărat, cu care împreună pururea se roagă lui Hristos să ne dăruiască nouă iertare de greșale.

 

Icos

Întreagă dorirea și mișcările sufletului, Părinte, lui Hristos închinând, I-ai urmat prin viețuirea cea fără de prihană; și plinitor cuvântului Său făcându-te, trupul ai omorât cu osteneli nevoitoare și sufletul ți-ai luminat cu strălucirea nepătimirii și cu dumnezeiești suișuri și cu nematerialnice împărtășiri. Și chipului viețuirii Cuvioșilor celor de demult râvnind, de predania și de harul lor te-ai învrednicit; că locaș luminat al lucrării Duhului te-ai arătat și pe mulți izbăvești de supărări cu minuni fără de număr; că Mântuitorul, pe Care L-ai slăvit, luminat te-a proslăvit, Cuvioase Arsenie. Pe Care pururea roagă-L să ne dăruiască nouă iertare de greșale.

 

Cântarea 7-a

Irmosul: Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul Părinților noștri, cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu razele nepătimirii luminând, voitor de bine celor credincioși și celor necredincioși te-ai arătat, Sfinte Arsenie, ca un slujitor al lui Hristos, cu cuvântul tămăduind pe fiecare la vreme potrivită.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Prin osteneli nemăsurate ale nevoinței, la viața cea fără de osteneală te-ai mutat acum, Arsenie fericite, alinând toată truda și mâhnirea noastră, a celor care cu credință te cinstim.

Slavă...

Ca un înger la înfățișare te-ai arătat și lumină dumnezeiască a luminat fața ta, Părinte Arsenie, când lui Dumnezeu îi aduceai jertfa cea fără de sânge în sfântul Sion.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcutu-te-ai lumii mântuire, pe Hristos împăratul întrupând, pe Cel ce din înșelăciune iarăși la viață ne-a adus, Curată; deci mântuiește pe cei ce cântă ție: Bucură-te, cea plină de har.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul: Pe împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Poruncilor dumnezeiești, de Dumnezeu purtătorule, harnic plinitor în viață te-ai arătat, și de ale harului umplându-te, șuvoaie izvorăști apa tămăduirilor, Sfinte Arsenie, celor ce te laudă.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe mine, cel întinat de necurăția păcatului, cu rugăciunea ta curățitoare, înțelepte, spală-mă și mă luminează cu cunoștința pocăinței, ca plăcut lui Dumnezeu să săvârșesc vremea vieții mele, Arsenie.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Neîntinată viețuire plinind și harurile sfinților agonisind, înțelepte, chip al sfințeniei te-ai arătat, Cuvioase Arsenie, și cu cetele sfinților te-ai împreunat după sfântul tău sfârșit.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cel din tine întrupat mai presus de minte, pe Dumnezeul tuturor, în pântece L-ai purtat, Fecioară; pe Acela cu osârdie roagă-L, Preanevinovată, să dăruiască iertare de greșale celor care te slăvim.

 

Cântarea 9-a

Irmosul: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele celor fără de trup.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stăpânului a toate întru cuvioșie și credincioșie slujind, ca un preot smerit, cuvios și blând, Sfinte Arsenie, jertfă și prinos faptele vieții tale I-ai adus; pentru aceea, proslăvit ai fost ca unul deopotrivă cu sfinții întru cinstire.

Stih: Sfinte Cuvioase Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe Sfânta Mănăstire a Apostolului, a celuia pe care mai vârtos decât pe ceilalți ucenici l-a iubit Hristos, pururea o acoperă, Cuvioase, și o binecuvintează de sus întru înțelegere, pe ceea ce cu cinstite moaștele tale, Sfinte Arsenie, ca și cu o comoară din cer dăruită s-a îmbogățit și săvârșește cu credință, sfințită pomenirea ta.

Slavă...

În cămara de nuntă cea prealuminată din locuind, purtătorule de Arsenie, ceruri Dumnezeu și frumusețea cea nemeșteșugită a lui Hristos văzând și prin părtășia scânteierii strălucite întreit îndumnezeindu-te, primește a mea cântare, și lumina cea dumnezeiască cere pentru mine, cu rugăciunile tale de lumină purtătoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Prealuminate sfeșnic cu străluciri de aur, scaun cu aur îmbrăcat în chip de foc, Maică plină de har, Curată, a Dumnezeului Atotțiitor, a Celuia ce mai presus de fire din pântecele tău a ieșit, înalță mintea mea din tina patimilor spre împărtășirea de viață luminată.

Paraclisul Sfantului Arsenie Capadocianul

n numele Tatălui, şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Amin.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate lemplineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te aşază întru noi, şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, Sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, miluieşte-ne pe noi.(de trei ori)

Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Duhului Sfânt, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăteşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte.Doamne, miluieşte.Doamne, miluieşte.

Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Duhului Sfânt, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău: vină împărătia Ta; fie voia Ta, precum în cer, asa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi
noi iertăm gresiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi in ispită, ci ne mântuieşte de cel viclean.

Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi: miluieşte-ne pe noi.

Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Duhului Sfânt, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre. Ci caută şi acum ca un milostiv şi ne mântuieşte pe noi de vrăjmaşii noştri. Că Tu eşti
Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea  neamului creștinesc.

Apoi: Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă … Şi acum … şi apoi

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă in picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit este duhul în mine şi inima mea încremenită înăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Troparul

Viata placuta lui Dumnezeu petrecand si vas cinstit Mangaietorului facandu-te, purtatorule de Dumnezeu Arsenie, te-ai aratat si primitor al darului facerii de minuni, tuturor dandu-le grabnic ajutor, Parinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roaga-l, sa ne daruiasca noua mare
mila.

Slavă Tatălui i Fiului i Sfântului Duh. i acum i pururea  și în vecii vecii lor. Amin.

Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, și dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste, ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie.
Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine.
Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Canonul Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Cântarea I

Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui  Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cum vom mări pe cel ce cu osrâdie a slujit iubirii creștinești și multe suflete rătăcite a adus la lumina cunoștinței de Dumnezeu ?
Sfinte Cuvioase Arsenie, cu darul tău luminează-ne, ca să te cinstim pe tine și să aflăm vreme de mântuire .

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea de Hristos ți-a povățuit pașii către sfânta mănăstire a Înaintemergătorului, unde te-ai nevoit spre dobândirea smereniei celei lucrătoare întru iubire .

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu darul învățăturii fiind dăruit de Dumnezeu, pe cei nepricepuți ai învățat cele ale înțelepciunii omenești, dar mai ales cele ale înțelepciunii dumnezeiești spre dobândirea mântuirii.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Când voi sta la judecată înaintea Stăpânului tuturor, să ai milă de mine și să mă acoperi cu acoperământul rugăciunii tale.

Cântarea a III-a

,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Părinte, porțile mântuirii să-mi deschizi cu a ta rugăciune când mă voi afla eu aproape de porțile morții, ca să nu fiu lepădat departe de cămara de nuntă a Mirelui Hristos.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduit-ai pe Hristos tuturor, neținând seama de felul neamurilor, și toți te aveau pe tine ca pe un Sfânt ce îi învățai tainele dumnezeiești .

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pe mine, cel cu minte întunecată, mă povățuiește Sfinte Arsenie, a căuta lumina înțelepciunii lui Hristos. În părțile natale ai propovăduit pe Hristos și ca un înger ai fost pentru oamenii din acele locuri, dar fii și nouă ca un înger păzitor, ocrotindu-ne cu rugăciunile tale.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fiind înconjurată de cetele îngerești, cu acestea roagă-Te pentru pacea lumii și mântuirea sufletelor noastre.

Apoi aceste stihiri:

Cu ale tale rugăciuni multe suflete ai scos din cursele înșelăciunii  și ca o pasăre te-ai izbăvit de săgețile celui rău, zburând cu mintea la înălțimile cerești.
Maica Luminii, împreună cu Sfântul Arsenie Capadocianul, roagă-te să aflăm noi calea mântuirii și să ne izbăvim de cumplita tiranie a celui rău .

Sedealna

Cine poate spune, Cuvioase Arsenie, mulțimea lacrimilor tale cu care ai lucrat pământul inimii și l-ai făcut roditor de minunate descoperiri dumnezeiești.

Cântarea a IV-a

,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Duhurile răutății le-ai alungat cu puterea rugăciunii tale și ai făcut pe cei stăpâniți de ele să cânte cu mulțumire Domnului: ”Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri !”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multe neputințe trupești ale oamenilor aproape deznădăjduiți ai vindecat cu doctoria rugăciunii tale celei bineplăcute Domnului.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Stâlp al smereniei te-ai arătat, toate faptele cele minunate lucrate prin rugăciunile tale punându-le pe seama Părintelui minunilor.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Lumina drepților, nu înceta a ne soli nouă cele de folos spre mântuire, ca Una ce ești maică milostivă a tuturor.

Cântarea a V-a

,, Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul rugăciunii tale ai ars cugetele cele deșarte și cu totul te-ai făcut pe tine asemenea celor nematerialnici, slujind neîncetat cu dragoste și smerenie Ziditorului a toate.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea psalmilor ai alungat duhurile răutății și multe neputințe ai vindecat, vărsând râuri de lacrimi pentru sufletele cele întristate și necăjite de felurite boli.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu roua rugăciunii tale ai stins focul durerilor celor ce veneau la tine cu nădejde și pe toți ai plecat spre a lăuda pe Cel Mult Milostiv.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Veniți să întâmpinăm cu cântări pe Lauda fecioriei, pe Ceea Ce luminează gândurile noastre, ca întru ele să se oglindească Hristos .

Cântarea a VI-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe creștini ai întărit în păzirea dreptei credințe, cu ale tale mijlociri risipind negura multor primejdii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nici un ban nu luai Sfinte, pentru vindecările de tine săvârșite, arătând că toate se dau în dar de la Părintele sărmanilor.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pântecele cele sterpe le-ai binecuvântat cu naștere de prunci și nu ai lăsat pe nimeni să plece deznădăjduit de la tine, Părinte Arsenie.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cu ale Tale sfinte rugăciuni mă acoperă pe mine și din marea răutăților trage-mă la limanul izbăvirii.

Apoi aceste stihiri:

Mijlocește pace lumii măcinate de multe eresuri și nouă tuturor luminare și întărire în păzirea nestricată a dreptei credințe.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul

De floarea cea de curand rasarita a Kapadociei si pe vasul cel de mult pret al virtutilor, pe Sfintitul Arsenie sa il laudam, caci acesta ca un inger in trup petrecand, s-a facut partas tuturor Sfintilor, cu care se roaga totdeauna lui Hristos, sa ne daruiasca iertare de greseli.

Prochimenul :
Evanghelia

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule…

Slavă… glas 2:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.
Toate cetele îngerești s-au grăbit să te întâmpine pe tine cu bucurie,  la ieșirea din această viață, Cuvioase Arsenie, cel ce asemenea îngerilor ai slujit pe pământ Stăpânului celor fără de trup.

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea
Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Cuviosului Arsenie Capadocianul, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.

Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râvna ta pentru păzirea dreptei credințe nu s-a stins nicicând, fiind pururea aprins cu focul rugăciunii neîncetate.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai dat somn ochilor tăi Cuvioase, neîncetat înălțând rugăciuni către Cel Ce poate să depărteze de la oameni toată neputința sufletească și trupească.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Inima mea cea împietrită o lovește, Sfinte, cu toiagul rugăciunii  tale, ca să izvorască gânduri smerite spre curățirea minții mele celei întinate.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Maica Luminii, milostivește-Te spre robii Tăi, cei ce petrec întru multe întristări, și ridică de la noi sarcina cea grea a necazurilor.

Cântarea a VIII-a

,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strâns razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor.
Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu darul proorociei fiind împodobit, cele de departe aproape le-ai văzut, iar acum, pentru noi, cei ce ne apropiem mai mult de sfârșitul veacurilor decât cei de demult, roagă-te să aflăm întărire în credință.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veselește-te Cuvioase Arsenie, cel ce acum ai aflat în cer plata ostenelilor tale și nu încetezi a revărsa râuri de minuni celor ce te cheamă în ajutor.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Sufletul meu cel pătat cu multe păcate îl curățește în baia rugăciunii tale, ca să aflu și eu intrare în cămara lui Hristos cu fecioarele cele înțelepte.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pe Împăratul îngerilor ai născut și pământul l-ai arătat cer, prin sălășluirea Celui pogorât pentru ridicarea oamenilor la înălțimea vredniciei îngerești.

Cântarea a IX-a

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai înainte de sfârșitul meu pământesc, să faci neîncetată rugăciune pentru mine, Sfinte Arsenie, ca să fiu eu rânduit, prin milostivirea Domnului, în partea celor mântuiți.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spre orice făptură a lui Dumnezeu ai revărsat mila ta, neținând seama de neamul oamenilor celor ce alergau la tine cu nădejde.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Împreună cu toți Cuvioșii, cere Sfinte Arsenie, vreme   de pocăință poporului binecredincios și mare milă sufletelor noastre.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Stăpâna Îngerilor, cu razele rugăciunii Tale luminează și sufletul meu, ca să slobozească mai adevărat raze de gânduri îngerești.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Bucură-te, luceafărul celor necăjiți, care prin noaptea acestei vieți pe toți ai călăuzit către Răsăritul Cel de sus, raza rugăciunii tale să ne povățuiască și pe noi spre Soarele dreptății .

Cu vrednicie ai purtat numele marelui Arsenie, și prin rugăciunea ta cea de foc te-ai unit cu Împăratul a toate, milostivindu-te și spre frații mai mici în Hristos.

Cu haina smerneiei te-ai îmbrăcat și te-ai încins cu legătura dragostei, slujind după pilda Păstorului Celui Bun tuturor celor necăjiți, care așteptau mila Domnului.

Pe crucea jertfirii pentru toți cei neputincioși te-ai răstignit, iar Hristos te-a înălțat întru slavă, unde nu încetezi a mijloci nouă mântuire, pace și mare milă.

Ploaia rugăciunilor tale ai revărsat și peste cei buni și peste cei răi, și toți au cules roade de vindecări, și mai mult cinstindu-te pe tine.

Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de 3 ori)

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi, Doamne curățește păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru sfânt numele Tău.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci
ne izbăvește de cel rău. Amin.

De slava oamenilor ai fugit și cu înfrânarea cea peste fire te-ai întrarmat împotriva duhurilor răutății, de a căror tiranie păzește-ne și pe noi, Sfinte Arsenie.

Cu toți Sfinții roagă-te Sfinte Arsenie, pentru pacea lumii și izbăvirea noastră din robia cea cumplită a lenevirii duhovnicești.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.