Noaptea, turtele puse una peste alta,
pana in tavan, trosneau parca vestindu-ne ca Iisus se va naste in curand
si noi vom putea gusta din bunatatile Craciunului.
Cu o seara inainte de Ajun, mama punea
un ceaun mare cu apa la fiert, iar cand clocotea, lua cate doua turte si
le trecea prin clocotele dupa care, cu o paleta din plasa, le scutura
putin si intinzandu-le le aseza cu indemanare pe platou. Ne randuiam
cate una, sa presuram pe turte nuca prajita si tocata amestecata cu
zahar, cu coaja de lamanie si cu vanilie.
Ultima turta ramanea asa cum o scotea
din ceaun, iar mama o aseza frumos dand forma de tort acestei
"prajituri", care trebuia sa stea macar o noapte,numai bine pana dupa ce
trecea parintele, care le sfintea stropindu-le cu putina aghiasama.
Ne spunea mama in fiecare an ca Domnul
Iisus ne vede ca postim si ne va ajuta sa crestem mari, destepte si
sanatoase si intr-adevar asa se intampla.
Poarta casei era larg deschisa si dupa
pranz venea parintele cu dascalul, ne punea patrafirul pe cap si ne
dadea sa sarutam icoana Nasterii Domnului, dupa care si ii spunea mamei,
care il poftea sa guste din turtele taiate frumos si asezate pe masa,
langa sticla cu vin bun, pastrata special pentru aceasta ocazie:
- Da-le la copii sa guste, ca abia astepta. Craciun cu pace si bucurie.
Dandu-ne cate o bucatica de busuioc
frumos mirositor, pe care il pastram printe lucrurile de pret, parintele
pleca, lasand in urma miros de tamaie si de sarbatori.
Noaptea, turtele puse una peste alta,
pana in tavan, trosneau parca vestindu-ne ca Iisus se va naste in curand
si noi vom putea gusta din bunatatile Craciunului.
Cu o seara inainte de Ajun, mama punea
un ceaun mare cu apa la fiert, iar cand clocotea, lua cate doua turte si
le trecea prin clocotele dupa care, cu o paleta din plasa, le scutura
putin si intinzandu-le le aseza cu indemanare pe platou. Ne randuiam
cate una, sa presuram pe turte nuca prajita si tocata amestecata cu
zahar, cu coaja de lamanie si cu vanilie.
Ultima turta ramanea asa cum o scotea
din ceaun, iar mama o aseza frumos dand forma de tort acestei
"prajituri", care trebuia sa stea macar o noapte,numai bine pana dupa ce
trecea parintele, care le sfintea stropindu-le cu putina aghiasama.
Ne spunea mama in fiecare an ca Domnul
Iisus ne vede ca postim si ne va ajuta sa crestem mari, destepte si
sanatoase si intr-adevar asa se intampla.
Poarta casei era larg deschisa si dupa
pranz venea parintele cu dascalul, ne punea patrafirul pe cap si ne
dadea sa sarutam icoana Nasterii Domnului, dupa care si ii spunea mamei,
care il poftea sa guste din turtele taiate frumos si asezate pe masa,
langa sticla cu vin bun, pastrata special pentru aceasta ocazie:
- Da-le la copii sa guste, ca abia astepta. Craciun cu pace si bucurie.
Dandu-ne cate o bucatica de busuioc
frumos mirositor, pe care il pastram printe lucrurile de pret, parintele
pleca, lasand in urma miros de tamaie si de sarbatori.
Cerne făina într-un castron mai mare şi toarnă peste ea apa
călduţă în care ai pus sarea şi 1 lingură cu miere. Frământă până când
aluatul se desprinde de pe mână.
Ingrediente (1 tavă)
Pentru aluat:
1 kg făină
1 lingură miere
1 linguriţă sare
½ l apă caldă
Pentru umplutură:
300 g nuci măcinate
1 cană miere sau 1 cană zahăr tos
Mod de preparare
Întinde cu sucitorul pe o planşetă presărată cu puţină făină foi
subţiri de 0,5 cm. Coace-le pe plita caldă sau pe o tablă pusă pe
aragaz. Aşază-le unele peste altele, iar când le-ai copt pe toate
pregăteşte tortul.
Stropeşte cu puţină apă prima turtă, unge-o cu miere şi presară nucă
măcinată. Dacă foloseşti zahăr, prepară un sirop cu care stropeşti
turtele. Aşază turtele unele peste altele pe un platou. Pe ultima turtă
presară nucă mai multă. Lasă tortul la rece o noapte întreagă.
Sunt convinsa ca majoritatea cititorilor habar nu au despre ce
vorbesc dar in acelasi timp unora le va aparea un zambet pe fata vazand
ca mai sunt si altii care stiu despre acest desert specific Craciunului.
Eu sunt convinsa ca bucataria romaneasca este plina de minuni,
aromatice si cu totul surprinzatoare. Noua ne place sa petrecem de
fiecare sarbatoatoare si sa facem din ea, in fiecare an, un eveniment.
Ceea ce-mi placea mie cel mai mult cand eram copil era asteptarea,
momentul acela al anului cand realizezi ca mai e putin si vine vremea
cand ciocnesti oua rosii, cand faci pomana, cand faci bradul. Sa va spun
un mic secret; desi n-am tinut post anul acesta, si chiar de cativa ani
incoace, de fiecare data cand coc cozonaci pt Paste sau Craciun, nu pot
sa mananc. Mi-e teama si acum de privirea dojenitoare a bunicii care in
copilarie ma ducea la biserica si ma impartasea la fiecare sarbatoare
si stiam ca nu am voie la cozonac decat in ziua de sarbatoare.
Ajunge cu introducerea ca ma pierd in amintiri. Desertul acesta e
specific zonei Moldovei, estului Romaniei. Se face numai de Craciun si
este un omagiu adus Domnului. Unii ii spun Scutecele lui Iisus altii
lipii sau turte, insa majoritatea vor stii si de Scutecele Domnului. La
baza avem:
- faina alba de grau
- apa
- sare
Din care se face un aluat subtire si care se intinde pe plita sobei
incinsa ca sa se faca o lipie foarte subtire, de grosimea unei coli de
hartie.
Cantitatile difera in functie de cate foi vrei sa faci. Insa trebuie facute multe pt ca se lasa la uscat minim 2 zile.
Un astfel de set de mai mult de 40 de foi mi l-a dat mama soacra sa fac si eu acasa, gata coapte de ea.
Pocedeul este foarte simplu. Se aseaza foile pe o tava de servit sau
de copt cate 4, 5 o data. Se insiropeaza foarte bine cu un sirop cald
facut din apa, zahar si arome. Peste foile inmuiate se presara nuca
macinata
Se repeta procedeul pana obtinem o prajitura inalta de cativa
centrimetrii maxim 6cm. Eu am lasat-o intr-o tava la inmuiat 1 ora dupa
care am mutat-o in alta tavacu susul in jos ca sa fie toate straturile
de foi bine insiropate.
La final va prezint din portia facuta de soacra-mea. Foarte aromata,
cu coaja de lamaie rasa, esenta de rom si bine insiropata. Recunosc,
acest desert nu este sofisticat dar e plin de emotie si traditie, si
mi-ar placea sa il pastrez si eu, asa cum si mama mea a pastrat din
obiceiurile soacrei sale.
Bârzuleşti: Un Crăciun cu familiile în familie
În Parohia Bărzuleşti, la iniţiativa
părintelui paroh, Iulian-Claudiu Petrea, în noaptea şi în ziua de
Crăciun 2021 a ţinut predici despre "spiritul familial al sărbătorii
Naşterii Mântuitorului" pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru
Pastoraţia Familiei.
La iniţiativa părintelui paroh Iulian-Claudiu
Petrea, în noaptea şi în ziua de Crăciun l-am avut printre noi pe pr.
Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastoraţia Familiei.
Părintele nu a venit întâmplător, ci aşa cum ne-a şi spus la începutul
predicii din noaptea de Crăciun, "să împartă cu noi spiritul familial al
sărbătorii Naşterii Mântuitorului, în ieslea de la Betleem". Şi a
făcut-o din belşug!
Dincolo de la spovezile pe care le-a făcut,
împreună cu părintele paroh a celebrat în fiecare din cele trei
comunităţi care compun parohia, atât la Bârzuleşti, cât şi la Pietricica
şi Lărguţa. În fiecare din aceste trei comunităţi a predicat unind tema
familiei cu cea a Crăciunului.
"Scutecele îmbrăcate de Isus în ieslea de la
Betleem nu sunt altceva decât simbolul naturii noastre umane, a spus
părintele, natură pe care o vom regăsi din nou în giulgiurile frumos
aranjat în mormânt, după învierea lui Isus, semn că prin misterul
pascal, pătimirea, moartea şi învierea lui, Isus a dus la desăvârşire
planul pe care Dumnezeu Tatăl l-a avut cu el, de mântuire a lumii. Acum e
rândul nostru, a continuat părintele predicator, să ne asumăm aceste
haine, să le facem ale noastre, să verificăm ce am făcut cu haina de la
botez, dacă am pătat-o, să vedem ce am făcut cu hainele de la Prima
Sfântă Împărtăşanie, dar şi cu cele de la căsătorie, cu rochia albă de
mireasă, cu costumul de mire. Ce a mai rămas din acele hotărâri luate cu
ocazia celebrării acestor sacramente din viaţa noastră? Isus, lumina
din ieslea de la Betleem, Cuvântul Tatălui făcut trup pentru mântuirea
noastră, el trebuie să fie modelul iubirii dintre soţi. Aşa cum el s-a
jertfit pentru mântuirea noastră, la fel sunt îndemnaţi să o facă şi
soţii, să creadă în dăruirea şi iubirea lor, precum şi în deschiderea
lor spre viaţă".
Darurile pe care le-au primit copiii din comunităţile noastre după Sfânta Liturghie au întregit bucuria celor de faţă.
Părintele Felician a promis că va reveni atunci când ne va aduce şi documentul Papei Francisc, Amoris laetitia, o "magna carta" a familiei societăţii şi Bisericii de astăzi.
Mulţumim părintelui paroh Iulian pentru această
iniţiativă, pentru acest mare dar pe care ni l-a făcut de Crăciun şi
mulţumim lui Dumnezeu şi pentru darul familiei.
Sfânta Familie din ieslea Betleemului să binecuvânteze familiile noastre atât de încercate astăzi din toate părţile.