ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
”...si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri...” Am inceput acest articol cu un extras din rugaciunea ”Tatal nostru”. O
conditie necesara pentru a fi iertati presupune ca la randul nostru, sa
iertam. Nu se cade sa indraznim a cere ceva ce nu putem oferi. Neiertarea otraveste sufletul, apoi atrage in corp numeroase boli. Iertarea reprezinta un pas mare in evolutia spirituala a unui om. Un
prim pas ar fi sa luam o coala de hartie ( chiar acum,de ce sa mai
astepti?) si sa incepem a nota numele persoanelor cu care am fost in
conflict la un moment dat. Acest exercitiu nu necesita graba, lista se
poate completa si maine,si poimaine, chiar si saptamana viitoare. Va voi
invata cum sa faceti rugaciunea de iertare cu persoanele din lista (le
luati pe rand). Azi incepem sa lucram cu persoana
nr.1 din lista, maine poate tot cu nr.1 si tot asa, pana ce simtim ca
putem sterge acea persoana de pe hartie, acest lucru putandu-se realiza
doar in momentul in care simtim din tot sufletul, iertarea fata de acea
persoana. Apoi trecem la urmatoarea si tot asa. Nu conteaza momentul
zilei cand va faceti iertarea, nici locul si nici de cate ori (de cate
ori simtim). Conteaza sa faceti rugaciunea din tot sufletul! Sa
nu va mirati daca pe de o parte stergeti persoane din lista, iar pe de
alta adaugati nume noi. Inseamna ca procesul de iertare da roade si
Universul va reaminteste chiar si cele mai vechi conflicte. Rugaciunea de iertare presupune cei trei pasi, dupa cum urmeaza: 1.Rog
sufletul lui (numele) sa ma ierte pentru tot ce i-am gresit de acum si
de alta data, cu vorba, cu gandul sau cu fapta, cu stiinta sau fara
stiinta. 2.Iert sufletul lui (numele) pentru tot ce
mi-a gresit de acum si de alta data, cu vorba, cu gandul sau cu fapta,
cu stiinta sau fara stiinta si-i daruiesc din tot sufletul, toata
iubirea mea, tot ce am mai bun si mai frumos in mine. 3.Rog
Sfanta Treime sa ne ierte pentru tot ce am gresit fata de intreaga
Creatie Divina si pentru toata dizarmonia produsa in jurul nostru, cu
voie sau fara de voie, de acum si de alta data. Amin. Nota:
Nu conteaza daca voi sau cealalta persoana a gresit, conteaza
conflictul existent intre voi, de aceea este nevoie sa iertam si sa
rugam a fi iertati. Dupa ce veti incepe a lucra cu
aceasta rugaciune de iertare, sufletul vostru se va elibera de o mare
greutate si veti intelege ce vreau sa spun. Sa va fie spre folos, oameni frumosi!
Darul iertarii pacatelor
Nouă
preoţilor, Iisus nu ne-a dat şi darul tămăduirii minunate, cum îl avea
El şi cum îl dă la puţini dintre sfinţi, din vreme în vreme, dar ne-a
dat darul mai mare: al iertării păcatelor. Nu l-a dat îngerilor, dar l-a
dat oamenilor. Darul iertării păcatelor e mai mare decât darul
minunilor, întrucât priveşte sufletul; pe când minunile privesc de
obicei trupul. O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o
adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât tămăduirea
unui picior.
Fără darul minunilor între oameni ne putem mântui, dar fară darul preoţilor, al iertării păcatelor, nimeni nu se mântuieşte.
Ce
n-a dezlegat preotul pe pământ, aşa rămâne: nedezlegat nici în Cer. Şi
preotul nu te poate dezlega dacă nu vii să-ţi mărturiseşti păcatele. De
asemenea preotul nu te poate dezlega – ca oarecum cu sila – dacă nu-ţi
dai însuţi toată silinţa de-a te dezlega tu de năravurile tale rele.
Iertarea
păcatelor însemnează şi încetarea lor. Iertarea păcatelor nu înseamnă
că le spovedeşti mereu şi le iei de la capăt – că iarăşi le vei spovedi.
Creştinismul mai e şi chestiune de refacere a voinţei. Ne trebuie
bunăvoinţa voastră – ca s-o facem voinţă; tărie de caracter şi simţire
de obraz. Oamenii umblă după făcători de minuni – fie ei şi vrăjitori.
Dar vă spun că minunea cea mai mare e înnoirea vieţii tale pe temelia ei
Iisus Hristos; e încreştinarea voinţei tale: asta-i minunea cea mai
mare, care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat nouă poruncă:
„înviaţi pe cei morţi !” După învierea ta tânjeşte Iisus. Ce însemnează
aceasta n-ar putea să ţi-o spună mai bine decât înşişi cei ce au înviat
din moarte sigură, ca dintr-un vis urât.
Tot
minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor;
aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută doctorii, dar minţii îi
ajută Dumnezeu. Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui
Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din legi fărădelegi,
ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în
ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând…
Lasă-te
frate condus de un sfat dumnezeiesc, că de nu, capul care n-ascultă,
odată se sparge şi n-are cine-l lega. Oare de ce vin oamenii aşa de în
silă la spovedit? – Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate; ori
lor le plac mai mult păcatele decât înfrânarea de la ele.
E
o poveste ştiută pretutindeni, totuşi v-o spun şi de-aci. Ştiţi că sunt
şerpi care sug lapte. Şi sunt vaci, care, odată supte de şarpe, aleargă
nebune după şarpe să le sugă iarăşi. Se întâmplă că vaca se apropie de
înţărcat, dar de nărav nu înţărca, ci se duce mereu la şarpe. Şarpele îi
suge sânge şi în sfârşit o muşcă. Iată prostie de vacă osândită la
moarte.
Dar şi prostia omului tot
la moarte-i osândită. Toată tinereţea ta o dai dracului, şi vezi pe
urmă că ai ales rău. Dar întrebare dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui
Dumnezeu şi întrebare dacă-ţi mai primeşte o grămadă de hârburi, în loc
de un vas frumos, cum puteai să fii. Aspre vorbe. Ăsta e răspunsul la
întrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie în primăvara şi vara
vieţii lor: îşi dau vlaga s-o sugă şarpele!
„In
toată lumea nu găseşti un lucru mai uşor de făcut decât păcatul. Şi
iarăşi: nimic nu pricepe omul mai greu, ca: ce-i acela, păcatul? De
aceea păcătuim cu uşurinţă, dar ne pocăim cu anevoie” (Ilie Miniat,
„Didahii” p. 113).
Altă pricină
care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii; eşti nemulţumit
de preot; iar de care-ai fi mulţumit ţi-e frică. La unul nu te lasă
păcatele lui, la altul nu te lasă păcatele tale.
Orice
duhovnic – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină, sau
chiar şi sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui
Dumnezeu, şi credincioşii n-au nici un motiv de-a-l ocoli. Darul acesta
e în atârnare de Dumnezeu, nu în atârnare de omul care-l poartă. Prin
glasul slugii Sale Dumnezeu te iartă, Lui te mărturiseşti în faţa
altarului. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere
căinţa din inimă şi voinţa de-a te îndrepta.
Sunteţi
nemulţumiţi de preoţi? Dar oare ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi
mai mulţumiţi Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l
închinaţi slujirii lui Dumnezeu? Credeţi că vina o poartă numai ei? – Ei
sunt fiii voştri; cum i-aţi născut aşa-i aveţi, ca oameni! Ce le băgaţi
de vină? Vă trebuie preoţi mai buni? – Naşteţi-i!
Iată
vă spun că tot poporul e răspunzător că nu are slujitori mai străvezii
spre Dumnezeu, mai ai împărăţiei lui Dumnezeu. Poporul îşi are, în toate
privinţele, povăţuitorii care-i merită. Repet: vă trebuie preoţi mai
buni? – Naşteţi-i! Nu mai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor,
că nu ştii în calea cărui mare dar de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă –
şi ai să dai seama – de aceea mai bine gândiţi-vă şi rugaţi-vă lui
Dumnezeu, ca, copiii voştri să-I fie slujitori între oameni!
A transfigura înseamnă a vedea ființa iubită prin ochii lui Dumnezeu și chiar mai mult de atât, înseamnă a vedea în ființa adorată o manifestare sublimă a Lui Dumnezeu. Iubirea înalță, făcând sa vedem lumea prin ochii frumuseții dumnezeiești. Ea încântă astfel, lăsând în inimile și sufletele noastre un loc de seamă transfigurării și poeticului dumnezeiesc. Pe acordul vibrațiilor înalte, elevate, inimile noastre se alătură astfel coregrafiilor cerești, ajutându-ne să explorăm cele mai paradisiace stări.
*În Sfânta și Marea Marți le pomenim pe cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.*
Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim și Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde. Unele din ele sunt îndreptate către iudei.
*Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie și în același timp spre a ne învăța să fim cu toții gata înainte de sfârșitul vieții.*
Domnul a vorbit mult despre fecioare și despre femei – și fecioria are mult merit și este într-adevăr mare – dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească și de celelalte virtuți și mai cu seamă de milostenie, prin care se vădește strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta.
*Pe cinci din ele le numește înțelepte, căci împreună cu fecioria au avut și multul și îmbelșugatul untdelemn al milosteniei.*
Pe celelalte cinci le numește nebune, căci, deși ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură și milostenia. Deci sunt numite nebune, pentru că au săvârșit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai mică, așa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate.
Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit.
*Moartea se numește somn.*
Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopții; cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau.
Cele înțelepte, deși voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării, așa că le-au răspuns, zicând: _„Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceți-vă la cei ce vând, adică la săraci, și cumpărați”._ Dar nu era ușor lucru, căci după moarte, asta nu mai este cu putință.
*Același lucru îl arăta învederat și Iisus în parabola despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr.*
Fecioarele nebune se apropie fără lumină și bătând în ușă strigă așa: _„Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!”._
Însuși Domnul le dă acea hotărâre înfricoșătoare, zicându-le: _„Duceți-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veți putea vedea pe Mire, dacă nu aveți ca zestre milostenia”._
Pentru aceasta au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinți să se așeze în această zi *pilda celor zece fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie*, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții.
*Tot astfel prin istoria vieții lui Iosif să trăim în curăție, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc.*
Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom griji de celelalte și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veșnică, ci vom fi întorși, rușinați.
*Nu-i lucru mai lipsit de sfințenie și mai plin de rușine decât ca fecioria să fie biruită de bani.*
Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înțelepte, rânduiește-ne în aleasa Ta turmă și ne mântuiește pe noi. Amin.
"Se spune, ca să depășim singurătatea, trebuie să încercăm să facem bine celor din jur. Adică, noi trebuie să-i facem fericiți pe cei din jur, iar de acolo ne vine fericirea și nouă. Așadar, dacă ne gândim doar noi să fim fericiți o să fim nefericiți, o să fim singuri și o să trăim un dezastru. În momentul în care noi căutăm să îi facem fericiți, să le facem bine celorlalți, abia atunci dispare singurătatea noastră."
Acesta
din pântecele mamei sale s-a sfinţit, şi era sfânt Domnului şi prooroc,
trăgându-se din Anatot. După ce a fost robit Ierusalimul de către
Nabucodonosor, împăratul Babilonului, el s-a coborât la Dafne în Egipt
şi acolo proorocind a fost ucis cu pietre de poporul lui Israel. Şi
murind a fost îngropat în locul de înmormântare a lui Faraon, pentru că
egiptenii l-au mărit, văzând folosul de la el. Fiindcă prin rugăciunea
lui fuseseră omorâte aspidele, care prăpădeau pe egipteni; de asemenea
fuseseră omorâte şi fiarele ce se aflau prin ape, pe care egiptenii le
numesc efot, iar elinii crocodili. Pentru aceasta creştinii din acele
părţi, până astăzi, rugându-se merg în locul unde este mormântul
proorocului, şi luând ţărână se tămăduiesc de muşcările aspidelor. Se
spune că Alexandru Macedon stând deasupra mormântului proorocului, şi
aflând cele despre el, i-a mutat moaştele în Alexandria.
Deci a zis Ieremia către preoţii Egiptului, că va să se facă un semn,
adică au să se cutremure idolii Egiptului, şi vor cădea la pământ din
pricina Mântuitorului prunc ce se va naşte în iesle din Fecioară. Şi
pentru aceea până astăzi, ei au în loc de Dumnezeu o fecioară lehuză, şi
punând un prunc în iesle, i se închină. Despre aceasta fiind întrebaţi
de regele Ptolomeu, i-au spus că taina aceasta se trage de la strămoşi,
şi a fost transmisă părinţilor lor de un cuvios prooroc, şi că aşteaptă
sfârşitul tainei. Şi spun despre proorocul acesta că mai înainte de
prădarea Templului a luat chivotul legii şi cele ce erau în el, şi a pus
de le-a îngropat sub o stâncă de piatră, şi a zis către cei ce erau
acolo: "S-a dus Domnul din Sinai la cer. Şi iarăşi va să vină în Sinai
cu putere, şi va fi vouă semnul venirii Sale, când se vor închina toate
neamurile la lemn". Şi a zis că nimeni în afară de Aaron preotul, nu va
putea scoate chivotul acesta şi că nimeni nu va deschide tablele care
sunt în el, nici dintre preoţi, nici dintre prooroci, în afară de Moise
alesul lui Dumnezeu.
Iar la înviere întâi se va ridica chivotul şi va ieşi din pământ, şi
va fi pus în muntele Sinai, şi se vor aduna toţi sfinţii acolo,
aşteptând pe Domnul, şi fugind de vrăjmaşul care va căuta să-i omoare.
Iar în piatra aceea a scris cu degetul său numele lui Dumnezeu şi s-a
făcut tiparul literelor ca o cioplitură de fier. Şi nor luminos îndată a
acoperit numele acela. Şi nu va putea nimeni să chibzuiască locul, şi
nici nu va putea să cinstească numele lui Dumnezeu până în ziua aceea.
Însă piatra este în pustiu, unde s-a făcut întâi chivotul de Veseleil
între doi munţi, unde zac Moise şi Aaron. Şi se arată noaptea norul ca
lumina la locul acela în chipul cel dintâi, după cum israelitenilor li
se arăta norul noaptea şi-i lumina.
Proorocul Ieremia era bătrân de ani, mic la statul trupului, barbă având
din sus lată şi jos îngustă. Şi se face soborul lui în biserica
sfântului apostol Petru, care este aproape de biserica cea mare.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului
mucenic Vatá Persul, care de sabie s-a săvârşit în timpul prigoanei lui
Sapor al II-lea, împăratul perşilor şi închinător al focului.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Filozoful, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei Isidora, nebuna în Hristos, de care vorbeşte şi Paladie în a sa Istorie lausiacă.
Sfanta Isidora, cea Nebuna-pentru-Hristos, s-a nevoit in Manastirea
Tabenna din Egipt in timpul secolului al VI-lea. Prefacandu-se nebuna,
ea se comporta ca o persoana anormala, care nu statea la masa cu
celelalte maicute din manastire. Unele o priveau cu mila dar Isidora a
indurat acestea cu rabdare si smerenie, multumind lui Dumnezeu pentru
toate.
Ea facea cele mai urate si murdare munci de la bucatarie si din toata
manastirea. Isi acoperea capul cu o carpa si in loc de mancare gatita,
se hranea cu spalaturile ramase in oalele murdare. Ea nu s-a maniat
niciodata, nu a spus nici o vorba jignitoare nimanui, nu a cartit
niciodata impotriva lui Dumnezeu sau a vietuitoarelor manastirii,
folosind mult tacerea.
Odata, un calugar din desert, Sf. Pitirim, a avut o viziune in care i-a
aparut ingerul Domnului care i-a spus sa mearga la manastirea Tabenna
unde va vedea o maicuta care umbla cu o carpa pe cap. Ea slujeste
tuturor cu dragoste si indura mila lor fara sa se planga iar inima si
gandurile ei sunt numai la Dumnezeu. "Dar tu, care stai in
singuratate, ai ganduri care zboara deasupra intregii lumi."
Parintele s-a pornit spre manastirea Tabenna dar nu a gasit-o printre
maicute pe cea despre care i s-a spus in vedenie. Dar ele au dus-o pe
Isidora la sfant, considerand-o demonizata. Aceasta a cazut in genunchi
in fata lui cerand binecuvantare dar Sf. Pitirim s-a inchinat pana la
pamant cerandu-i ei sa-l binecuvanteze mai intai.
Maicutele au ramas uimite de cele intamplate si sfantul le-a raspuns
urmatoarele: "In fata lui Dumnezeu Isidora este mult mai sus decat noi
toti!" Auzind acestea ele s-au cait si au marturisit ca s-au
comportat necuviincios cu aceasta sfanta maicuta, cerand iertare pentru
fapta lor.
Sfanta Isidora, stanjenita ca a fost descoperita in lucrarea ei, s-a
ascuns intr-un loc nestiut de nimeni si se presupune ca s-a mutat la
Domnul in jurul anului 365.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sava, care s-a săvârşit fiind spânzurat în smochin.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor măriţilor
trei noi cuvioşi mucenici: Eftimie, ce se trăgea cu neamul din Demiga
Peloponesului, şi în Constantinopol la anul 1814, la douăzeci şi două
martie în Duminica Floriilor, prin sabie s-a nevoit; a lui Ignatie cel
ce se trăgea din Zagora veche şi în Constantinopol, în acelaşi an, la
opt octombrie, prin sugrumare s-a săvârşit; şi a lui Acachie, cel ce se
trăgea din Tesalonic şi în Constantinopol la anul 1815, la întâi mai,
prin sabie s-a săvârşit.
Se săvârşeşte pomenirea acestor trei sfinti noi-mucenici în cinstitul
lor mucenicesc locaş ce se află la Schitul cinstitului Înaintemergător
de la Manastirea Sfântul Pantelimon din Muntele Atos, unde se gasesc si
capetele mucenicilor.
Sfântul noul mucenic Eftimie este pomenit aparte si in ziua de 22 martie. Iar sfântul noul-mucenic Ignatie este pomenit aparte în ziua de 8 octombrie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Viața pe scurt - Sfântul Proroc Ieremia (sinaxar)
Sfântul Proroc Ieremia a fost din
Anatot, cetatea preoților, în partea lui Veniamin, cetate departe de
Ierusalim ca la trei mile. Era fiu de preot, din Anatot. Tatăl său se
numea Hilchia și era marele preot la Templul din Ierusalim. Nu a fost
căsătorit. Viața și lucrarea lui o cunoaștem din scrierea sa: Cartea
prorocului Ieremia scrisă de ucenicul său, Sfântul Proroc Baruh. De aici
aflăm ca Ieremia a fost ales încă din sânul mamei lui: «Inainte de a te
fi urzit în pântecele maicii și înainte de a ieși din pântece, te-am
sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare» i-a zis Domnul.
Sfântul Proroc Ieremia a fost un preot
care trăit în secolul al VI-lea înainte de Hristos, cânt evreii au fost
luați în robia babilonica de către persii conduși împăratul
Nabucodonosor. A fost numit "profet al lacrimilor" sau "al plângerilor",
deoarece a plâns pentru poporul iudeu care se depărtase de Dumnezeu și
slujea idolilor fapt care a atras după sine pedeapsa divina.
Activitatea profetică a Sfântul Proroc Ieremia
Sfântul Proroc Ieremia a trăit sub
patru regi din tara lui Iuda: Iosia, Ioachim, Iehonia și Sedechia. El a
început să proroceasca de la vârsta de cincisprezece ani, în timpul
împăratului Iosia, predicând pocăința către rege și către nobilii săi,
către prorocii cei mincinoși și către preoții templului. În timpul
regelui Ioachim, Ieremia a prorocit ca înmormântarea acestuia va fi ca
îngroparea unui măgar, adică, că după ce va muri trupul lui va fi
aruncat în afara zidurilor Ierusalimului, apoi târât pe pământ, fără
cinstea unei îngropări omenești. Cuvântul prorocesc s-a împlinit
întocmai. Despre regele Iehonia, fiul lui Ioachim, regele din Iuda,
Ieremia a prorocit că va fi luat rob în Babilon împreună cu toată casa
lui și că va muri acolo. Toate acestea s-au împlinit la scurt timp după
ce prorocul și-a rostit cuvântul.
În timpul domniei regelui Sedechia,
prorocul a profețit că babilonienii vor ajunge să cucerească cetatea în
al unsprezecelea an de domnie a împăratului Sedechia, undeva în anul 586
înainte de Hristos. De asemenea, Ieremia a fost profetul care a
prevestit decăderea Regatului lui Iuda. La scurt timp după ce Ieremia a
prevestit acest lucru, babilonienii au luat cu asalt Ierusalimul,
ucigându-l pe regele Sedechia, jefuind întreaga cetate și omorând pe
oricine le-a stat în cale și nu numai. Mai mult, Ieremia profețește și
anii adevărați a robiei, un număr de 70 de ani, contrar cum prevestiseră
falșii profeți care spuneau de o robie de scurta durată.
Sfântul Proroc Ieremia trece la cele veșnice
Sfântul Proroc Ieremia ajunge în Egipt
unde va mai trăi încă patru ani. Poporului egiptean Ieremia le
prorocește căderea idolilor și venirea Născătoarei de Dumnezeu Fecioara
împreună cu Pruncul Iisus Hristos în Egipt. Prorocul sfârșește prin a fi
omorât cu pietre de către iudei.
Prigonit de regi și de preoți,
neascultat de popor și urât de prorocii mincinoși, vrăjmășit, ocărât și
bătut, el totuși înfruntă vremile cu bărbăție; mustră pe cei vinovați și
mângâie pe cei îndurerați și asupriți, învață pe toți să-și îndrepte
viața morală, fiindcă numai acele jertfe sunt plăcute lui Dumnezeu care
se întemeiază pe împlinirea poruncilor morale și sociale . Patruzeci de
ani își servește patria cu credință neșovăielnică, prin cuvântări
avântate către popor și prin rugăciuni calde către Dumnezeu. Viața și
lucrarea profetului Ieremia sunt un model de dăruire, o întruchipare a
iubirii lui Dumnezeu și a slujirii Patriei, până la moarte.
În Proloage este amintita tradiția
potrivit căreia împăratul Alexandru cel Mare, a dat porunca mutării
moaștelor Prorocului Ieremia și a îngropării lor la Alexandria.
Etimologia / semnificația numelui Ieremia
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Proroc Ieremia!
Ieremia - acesta provine de la numele
ebraic יִרְמְיָהוּ (Yirmiyahu) care înseamnă "Domnul va înălța", "Domnul
ridică" sau "Domnul înalță", de la rădăcinile רוּם (rom) care înseamnă
"a înălța" și יָה (yah) se referă denumirea lui Dumnezeu în limba
ebraică.
În Anglia, Jeremy a fost folosită
ocazional din secolul al XIII-lea, forma Ieremia nu a fost comună decât
după Reforma protestantă.
Derivate ale numelui Ieremia
Jeremy.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Ieremia?
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 1 mai când este pomenit Sfântul Proroc Ieremia.
Mănăstirea Sfântul Ieremia este una
dintre cele mai vechi mănăstiri care pot fi vizitate în Egipt. Este
situata în Sahara, în unul dintre cele mai vechi necropole ale
Egiptului. Sahara este locul în care se găsește faimoasa Piramida în
trepte a lui Djoser. Aceasta se găsește la 15 kilometri de piramidele
din Giza, din apropierea orașului Cairo. Mănăstirea Sfântul Ieremia este
situata în partea de sud a necropolei, la 500 de metri de Piramida în
Trepte. Aceasta mănăstire a fost descoperita de către James E. Quibell.
Între anii 1906-1910, acesta realiză săpaturi în această zonă a
Egiptului. El a descoperit o biserica, o caldeire funerară, chilii și
alte dependințe. La acea vreme, o mare parte din elementele decorative,
coloane și fragmente arhitecturale au fost mutate la Muzeul
Creștinătății din Cairo. După aceasta descoperire, sit-ul a fost
abandonat de către arheologi până în anul 1970.
În acest an, Peter Grossmann, un
arheolog german, a realizat câteva excavații în zonă, însă curant a
abandonat proiectul. Situl mănăstiresc a fost curând acoperit cu nisip.
Cu toate acestea, în zilele noastre mai pot fi văzute câteva rămășite
ale mănăstirii. Călugărul și istoricul Ioan din Nicosia povestește
despre un localnic din Alexandria pe nume Ieremia. Ieremia a fost
starețul unei mănăstiri din apropierea orașului Memphis. Încă din cele
mai vechi timpuri, mănăstirea din apropierea piramidei cu trepte a fost
închinată Sfântului Proroc Ieremia. Acest lucru este atestat și de
numeroasele inscripții găsite în situl mănăstiresc. Nu se știe cu
certitudine data exactă a construcției acestei mănăstiri. Se pare că
datează din secolul al VI-lea. De-lungul timpului însă, mănăstirea a
suferit numeroase lucrări de modificare, pentru a susține creșterea
numărului de călugări și pelerini care veneau aici. Cel mai probabil,
mănăstirea a fost abandonata în secolul al IX-lea.
În zilele noastre, din biserica
mănăstirii mai sunt vizibili doar câțiva pereți exteriori, baza
coloanelor și pardoseala. Se pare că întreg complexul mănăstirea a fost
construit cu materiale ramase de la edificiile faraonice din zona.
Investigațiile arheologice au arătat că prima biserică a mănăstirii a
fost construita la mijlocul secolului al VI-lea. Biserica era foarte
modestă ca dimensiuni, construită din cărămizi. Mai târziu, călugării au
prelucrat materialele de construcție găsite în apropierea piramidelor
faraonice și au construit o biserică mult mai mare, cu decorațiuni
luxuriante. Biserica a fost decorată cu numeroase coloane, înfrumusețate
cu motive florale.
Ieremia este o carte din Vechiul
Testament, sau din Biblia ebraică (Tanah sau Mikra). Pentru evrei ea
este a doua dintre cărțile Ultimilor Proroci, iar, pentru creștini, a
doua dintre cărțile Prorocilor.
Preambulul din capitolul 1, 1-3 îl
identifică pe Ieremia ca fiul lui Hilkia și plasează cronologic
activitatea sa la finele epocii Primului Templu din Ierusalim, între
reformele regelui Iosia al Iudeei (în anul 627 înainte de Hristos) și
subjugarea țării de către babiloneni prin 605, deportarea regelui Ioahin
în 597, distrugerea Ierusalimului și a Primului Templu în 586 înainte
de Hristos și asasinarea guvernatorului evreu Ghedalia, numit de
babiloneni, prin 582 înainte de Hristos. Dintre toți prorocii evrei,
personalitatea sa reiese mai clar conturată decât a altora, mai ales
atunci când se lamentează în fața scribului său Baruh, asupra rolului
său de slujitor al lui Dumnezeu și de prevestitor de rele pentru popor.
Conținut cărții Sfântului Proroc Ieremia
Sfântul Proroc Ieremia 1 mai
"Vai de mine, că Domnul a adăugat durere la boala mea; am slăbit suspinând și nu-mi găsesc liniștea!" Ieremia 45,3.
Cartea lui Ieremia e consacrată aproape în întregime prorocirilor de catastrofă.
După cum reiese din carte, Ieremia a
suferit mult din cauza mâniei poporului și a regelui împotriva
prevestirilor și opiniilor sale. El a petrecut lungi zile în închisoare,
deși el însuși era nespus de îndurerat de prorocirile sale și a cerut
în repetate rânduri milă pentru poporul său. Din carte se poate înțelege
că ea a fost așternută în scris de scribul său, Baruh ben Nerya, după
dictare din gura lui Ieremia. Cartea a fost redactată din mai multe
suluri, conținând profeții și relatări istoriografice și autobiografice
și posibil până la elaborarea versiunii definitive a canonului Bibliei.
Structura cărții nu respectă ordinea cronologică.
Cartea cuprinde 4 părți principale:
Prorociri și mustrări Iudeei și Ierusalimului Capitolele 1-25;
Relatări autobiografice Capitolele 25-45;
Prorociri asupra neamurilor Capitolele 46-51;
anexă istorică Capitolul 52.
Fiecare parte conține și povestiri asupra istoriei redactării ei.
Din punct de vedere al stilului, se
aseamănă Cartea Ieremia cu cartea Deutoronomului, din Pentateuh. Se
crede că Ieremia a fost influențat de această carte, după ce ea a fost
descoperită în Templu, de către regele Iosia.
Oh, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile și pământul Prin puterea Ta cea mare, și cu brațul Tău întins, prin Cuvântul Veșnic creator, și nimic în aceste vremi, nu este totuși de mirat, Din partea Ta acum, când poporul Tău ales este deja împrăștiat.
Tu dai îndurare, din dragoste, până la al miilea neam de oameni Și pedepsești nelegiuirea părinților- ca semințele când le sameni, Pe pământ – în sânul copiilor după ei, căci ești Dumnezeul mare Al cărui Nume este Domnul oștirilor, ce totuși, ne arăți îndurare.
Tu ești mare la sfat și puternic la faptă, potrivit măsurii faptelor! Ochii Tăi sunt deschiși, asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, Ca să dai fiecăruia răsplata după căile lui, după rodul faptelor lui! Tu ai făcut minuni nemaiauzite, și semne mari în țara Egiptului!
Și până în ziua de azi, și în Israel și printre oameni, se-amintește Că Ți-ai făcut un Nume cum este astăzi, după cum se povestește: Ai scos din țara Egiptului, pe poporul Tău Israel cu inimă trează Prin minuni și semne cu mână tare și braț întins, cu mare groază.
Rugăciune la vreme rea
Le-ai dat țara aceasta, pe care jurasei părinților lor ca le-o vei da, Țară în care curge lapte și miere; ei au venit, și s-au așezat în ea, Au luat-o în stăpânire, dar ei n-au ascultat de glasul Tău, rugător, Ei n-au păzit Legea Ta, și n-au făcut tot ce le poruncisei, iubitor.
Și atunci, Tu ai trimis peste ei toate aceste nenorociri cu putință! Iată, șanțurile de apărare se-nalță împotriva cetății și-o amenință, Cetatea va fi dată în mâinile Haldeilor, care se luptă împotriva ei, Biruită-n luptă de foamete și de ciumă, va cădea ca pradă sabiei.
Ce ai spus Tu s-a întâmplat în decursul timpului! Tu Însuți vezi! Și totuși, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: – Trebuie să crezi! ,,Cumpără-ți un ogor cu argint, și pune și martori," ca toți să știe, Când totuși, cetatea este dată în mâinile Haldeilor, spre silnicie!
Acesta
din pântecele mamei sale s-a sfinţit, şi era sfânt Domnului şi prooroc,
trăgându-se din Anatot. După ce a fost robit Ierusalimul de către
Nabucodonosor, împăratul Babilonului, el s-a coborât la Dafne în Egipt
şi acolo proorocind a fost ucis cu pietre de poporul lui Israel. Şi
murind a fost îngropat în locul de înmormântare a lui Faraon, pentru că
egiptenii l-au mărit, văzând folosul de la el. Fiindcă prin rugăciunea
lui fuseseră omorâte aspidele, care prăpădeau pe egipteni; de asemenea
fuseseră omorâte şi fiarele ce se aflau prin ape, pe care egiptenii le
numesc efot, iar elinii crocodili. Pentru aceasta creştinii din acele
părţi, până astăzi, rugându-se merg în locul unde este mormântul
proorocului, şi luând ţărână se tămăduiesc de muşcările aspidelor. Se
spune că Alexandru Macedon stând deasupra mormântului proorocului, şi
aflând cele despre el, i-a mutat moaştele în Alexandria.
