Este nevoie de o inimă pentru a îmbrățișa. Și apoi brațele

 

1 Ieromonah Petru Pruteanu / www.teologie.net, „Liturghia Ortodoxă. Istorie şi actualitate”, Editura Sophia, Bucureşti 2013, pp. 25-27. AGAPELE – MESELE FRĂŢEŞTI CE ÎNSOŢEAU EUHARISTIA ÎN PRIMELE VEACURI

 Agapele (ἀγάπαι – în Noul Testament anume la plural: Iuda 1:12 – de la ἀγάπη =
iubire, dragoste) erau mesele frăţeşti, cu scop filantropic (social), care au însoţit Liturghia
primară, fără ca ele însele să aibă vreun rol sacramental. Până pe la jumătatea secolului al
II-lea ele erau organizate înainte de Liturghie apoi, din motive disciplinare şi ascetice au
fost transferate după slujba euharistică, iar spre sfârşitul secolului al IV-lea au dispărut.
Istoria lor se pare că are rădăcini în tradiţia iudaică (aşa cum menţionează Talmudul,
Tipicul comunităţii de la Qumran, Filon din Alexandria ş.a.) şi au fost preluate şi de
Sfinţii Apostoli, fiind menţionată în Sfânta Scriptură (Fapte 6; I Corinteni 11; Iuda 1; II
Petru 2), apoi în Didahia şi la unii părinţi apostolici: Ignatie Teoforul, Ipolit Romanul şi
alţi scriitori ai secolului al III-lea. 1 Mai mult decât atât, Sfânta Scriptură arată povara
grea care era pe umerii apostolilor în a organiza aceste mese, şi de aceea Biserica a
instituit treapta diaconiei – în primul rând pentru această slujire.
Se ştie că, încă din secolul I, agapele au devenit motivul unor certuri şi neorânduieli,
contrare spiritului creştin în general, dar, mai ales, stării duhovniceşti necesare pentru îm-
părtăşirea cu Sfintele Taine. De aceea, pe la jumătatea secolului al II-lea, agapele erau
organizate după Liturghie şi doar cu scop caritativ. Tot atunci se generalizează ideea
împărtăşirii pe nemâncate, chiar dacă regula a fost fixată oficial abia în anul 393, la Si-
nodul din Hippone (şi în mod repetat la Cartagina, în anul 419) – ceea ce nu exclude
existenţa unor excepţii pentru regula ajunării, chiar şi la vremea aceea.
La începutul secolului al IV-lea Sfinţii Părinţi aveau păreri diferite privind folosul
agapelor. Cei mai mulţi – negative. Ca dovadă, Canonul 28 al Sinodului de la Laodiceea
(364) le interzice. Se pare însă că ele au mai existat, de vreme ce Sinodul Trulan (691) –
Canonul 74 este nevoit să repete (mai categoric) interdicţia de la Laodiceea.
În Apus agapele au existat până prin secolul al VIII-lea, dar au dispărut de la sine,
fără să fie interzise în mod expres.
Aşa cum consideră specialiştii, dispariţia definitivă a agapelor are două motive
principale:
1. Imposibilitatea de a organiza agapele în zilele de duminici şi sărbători imediat
după Liturghie şi pe lângă biserică (mai ales că se înmulţiseră bisericile, iar numărul de
clerici era mai mic pentru fiecare din ele).
2. Organizarea unui sistem de ajutorare socială mai organizat şi mai eficient, fără ca
acesta să fie legat strâns de Liturghie şi de zilele praznicale.
Trebuie să menţionăm că, mai ales în secolul al XX-lea, a existat (şi încă mai există) pe
alocuri tendinţa de a restabili obiceiul agapelor, dar mai mult ca o continuare a
1 Cf. М. С КАБАЛАНОВИЧ, Толковый Типикон, Moscova, 1995, pp. 49-54, 76-85. O carte întreagă, deosebit de im-
portantă, despre agape a scris: П. С ОКОЛОВ , Агапы 2
comuniunii (κοινωνία) euharistice, şi nu cu scop filantropic – căci aşa a fost înţeles
sensul vechilor agape, deci având şi un sens profund spiritual şi chiar mistic. Trebuie
însă să menţionăm că, în viziunea Bisericii, comuniunea duhovnicească nu se poate re-
aliza prin astfel de mese, ci exclusiv prin împărtăşirea euharistică din acelaşi potir. 2
Părerea denaturată de care vorbim porneşte de la ideea că vechile agape erau mai mult
decât o manifestare filantropică. Aceasta şi pentru că agapa se termina cu „sărutarea
păcii”. Dar adevărul e că „sărutarea păcii” avea loc între agapă şi euharistie, iar în cele
din urmă a devenit element al euharistiei (şi anume la începutul părţii ei principale) şi
nu al agapei – ceea ce arată înţelesul primar al acestei sărutări frăţeşti.
Trebuie deci să reafirmăm că agapele nu au avut niciodată un rol sacramental, ci
unul pur social şi filantropic, legat de necesităţile şi posibilităţile primelor comunităţi
creştine. http://teologie.net/data/carte/PP-agapele.pdf

CLEOPA ILIE Cele 14 reguli pentru mergerea la biserică

 

Fraților, trebuie să știți că un creștin care merge la biserică are 14 reguli canonice de bună cuviință, dacă vrea să-i folosească mersul la sfânta biserică. Dacă nu le împlinește, se duce la biserică spre osândă.

Am să vă spun regulile de bună cuviință pentru un creștin care merge la sfânta biserică.

Dacă vreti să fiți fii cu adevărat ai Bisericii lui Hristos celei dreptmăritoare, care ne naște pe noi prin apă și prin Duh la Botez, de aproape 2000 de ani, în Biserica lui Hristos, care este stâlp și întărire a adevărului, să știți regulile de mergere la biserică, după cum urmează:

Prima condiție canonică pentru a merge la Sfânta Biserică este să te ierți cu toți. Dacă merge mama la biserică, sau tata, să zică: „Iertați-mă, măi băieți! Iartă-mă, soție!”

A doua condiție canonică. Când mergi la Biserică să duci un mic dar din casa ta. Măcar o lumânărică, măcar un bănuț, o prescură, un pahar de vin, ce poți. Că prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserică se binecuvintează toată averea ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.

A treia condiție canonică. La biserică este bine să mergi mai de dimineață, ca să poți apuca Evanghelia Învierii de dimineață și Slavoslovia. Și totodată, dacă te duci mai devreme, te poți închina liniștit, nu-i lume multă la biserică, te duci la locul tău fără să deranjezi slujba.

A patra condiție canonică. Totdeauna bărbații în biserică trebuie să stea în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă. Și în ordinea aceasta trebuie să stea în biserică: bărbații bătrâni în frunte, cei mai puțin cărunți la spate, cei mai tineri în spatele lor, flăcăii și băieții tot așa. La fel și femeile. Iar între bărbați și femei, să lăsați o cărare în biserică, ca să meargă cine vine să se închine și să ducă darul la Sfântul Altar.

A cincea condiție canonică este să nu vorbiți în biserică, că este mare păcat. Dacă este mare nevoie să vorbești, vorbește în șoaptă sau prin semne.

A șasea condiție canonică. Dacă mergi la biserică, să nu ieși până nu se termină slujba. Numai, Doamne ferește, dacă ești bolnav sau dacă pățești ceva. Dar altfel să nu ieși, că, dacă ieși înainte de terminarea Liturghiei, ești asemenea cu luda, care a ieșit de la Cina de taină. unde erau la masă Mântuitorul cu Apostolii și s-a dus și L-a vândut pe Hristos. Așa arată Sfântul Ioan Gură de Aur.

A șaptea condiție canonică pentru cei ce merg la biserică. Când vă închinați la sfintele icoane, să nu sărutați sfinții pe față, că-i păcat. Nu-i voie. Dacă sfântul este pietat în picioare, îi săruți picioarele; dacă este pictat pe jumătate, îl săruți la partea de jos.

A opta condiție canonică. Să știți că după ce dă preotul binecuvântare de Sfânta Liturghie, nimeni nu rnai are voie să se închine în biserică sau să mai ducă daruri la altar, că este mare păcat.

Când auzi că zice preotul: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfintului Duh, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, este gata! De atunci fiecare stă la locul lui liniștit, nu se mai duce să se închine. Chiar de-ai venit cu un dar în biserică, cu lumânare și cu prescură, le dai la urmă.

Că din timpul acela preotul intră în Sfinta Liturghie și nu mai are timp să ia darul, Că dacă te duci și el se oprește de la Liturghie, îi rămân o mulțime de rugăciuni și are păcat. Deci darurile se dau la biserică până se dă binecuvântarea de Sfânta Liturghie.

De atunci înainte nu mai este voie nici să te închini, pentru că îi tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie.

A noua condiție canonică. Creștinii trebuie să stea în genunchi când se sfințesc preacuratele daruri, când se cântă: „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm…!” Alții stau în genunchi și la Evanghelie. Nu-i o greșeală. La Axionul Maicii Domnului și la Tatăl nostru, atunci se stă. Și după ce se zice Simbolul Credinței se face sărutarea păcii. Așa se făcea înainte în unele biserici. Acum s-a uitat.

Cei ce au dezlegare și vor să se împărtășească cu Preacuratele Taine, trebuie să-și ceară iertare de la toți, de la cei mai bătrâni până la cei mai tineri. Dacă sunt bărbați, se duc la cei mai bătrâni oameni din frunte. Și de la care au avut vreo supărare, Doamne ferește, să ceară iertare: „Iartă-mă, frate! Iartă-mă, cumătre sau vecine!”

La fel și femeile să se ducă la cele mai bătrâne și să ia iertare, să le sărute mâna, iar acelea să le sărute pe frunte. Această rânduială se face înainte de a merge la Sfânta Împărtășanie. Și apoi iei o lumânărică aprinsă și la iconostas o dai în mâna paraclisierului; nu mergi cu ea înaintea preotului, în fața Sfântului Potir.

Pentru că în fața Sfântului Potir, când mergeți, nu aveți voie să fiți cu lumânarea aprinsă, nici să mai faceți Sfânta Cruce, că-i mare primejdie. Mulți, făcând cruce, s-a întâmplat că au lovit Sfântul Potir, pe preot, și au vărsat Sfintele. S-a întâmplat în multe biserici.

Eu am pățit-o. A venit unul de la Sasca Mare la împărtășanie; eram stareț la Mânăstirea Slatina, și m-a lovit peste Sfântul Potir și, dacă nu-l țineam, îl zvârlea în mijlocul bisericii. Și tot mi-a vărsat din Sfintele Taine. Am avut de făcut canon și rânduială.

Un băietan, când și-a făcut cruce, a dat peste Sfântul Potir. Și dacă nu-l țineam strâns mi-l vărsa tot și nu mai puteam să fiu preot din cauza asta. A încremenit și el. Și doar le-am spus, că erau sute de oameni cu lumânări aprinse: „Nu mai faceți cruce când ajungeți în fața Sfântului Potir, și lumânările lăsați-le colo la iconostas!”.

Când mergi în fața Sfântului Potir pui mâinile cruciș pe piept. Și atunci preotul ia cu lingurița Preasfintele și Preacuratele Taine și ți le dă să le mănânci.

A zecea condiție canonică. După ce-ai primit Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos, treci la ușa diaconească, ca acolo să-ți dea anaforă și un păhăruț de vin. Apoi treceți la strană sau în pridvor, să vă citiți molitfele sau rugăciunea de mulțumire după Sfânta Împărtășanie.

Trebuie să știți că nimeni nu are voie să se împărtășească dacă nu și-a citit rugăciunile de împărtășire (molitfele). Apoi, cele de mulțumire. Cel ce s-a împărtășit nu mai are voie să sărute mâna preotului. Până nu stai la masă nu mai ai voie să săruți nici sfintele icoane, nimic; că ai primit pe Hristos atunci. După masă poți să săruți mâna și sfintele icoane.

După împărtășanie n-ai voie să scuipi trei zile și trei nopți. Așa-i după rânduiala canonică. Dar măcar până a doua zi; măcar 24 de ore să țineți minte. Dar trei zile arată cartea. Așa este după Sfânta Împărtășanie.

Cei căsătoriți, care vor să se împărtășească cu preacuratele Taine, trebuie să păzească curăția în familie măcar trei zile, iar după ce s-au împărtășit să țină măcar două zile. Iar în posturi trebuie să trăiască toate zilele în curăție.

A unsprezecea condiție canonică. Cel ce a venit la biserică dintr-o familie, se cheamă apostolul familiei. El trebuie să ia sfânta anaforă pentru toți cei de acasă.

Cei de acasă n-au voie, Doamne ferește, în Duminici și sărbători, să mănânce ceva până nu vine cel de la sfânta biserică, să le aducă sfânta anaforă, să se împărtășească cu sfânta anaforă în locul Preacuratelor Taine. Că sfânta anaforă pe grecește se cheamă antidoron, adică contra chip, ține locul Preacuratelor Taine pentru cei ce nu pot să se împărtășească.

Duminica și în sărbători, în timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie să faci mâncare, că este mare păcat. Fă mâncarea de sâmbătă seara și pune-o undeva la rece, că aveți acum frigidere, și o încălzești când veniți de la biserică. În caz de mare nevoie, după ce ieși de la Sfânta Liturghie, ai voie să faci mâncare. Dar în timpul Sfintei Liturghii, când preotul leagă cerul cu pământul și scoate părticele pentru milioane de suflete, tu să nu te apuci atunci să faci mâncare, că-i mare păcat!

Așa a fost la strămoșii noștri. Întrebați bătrânii, că așa țineau înainte! Nu se făcea mâncare Duminica. Este mare păcat. Nu-i voie să faci focul și să faci mâncare când preotul face dumnezeiasca Liturghie pentru atâtea milioane de creștini, unde mijlocește iertarea atâtor suflete, și pentru cei din iad și pentru cei din ceruri și pentru cei de pe pământ.

A douăsprezecea condiție canonică. Cel ce a fost la sfânta biserică, când a zis preotul: „Cu pace să ieșim! Întru numele Domnului” și a tăcut otpustul, adică sfârșitul Liturghiei, face trei închinăciuni în mijlocul bisericii și merge acasă.

De la biserică să nu se oprească până la ușa lui. Nu cumva să-l ducă diavolul de la biserică la crâșmă sau la joc, că atunci e vai de el. A început cu Dumnezeu și termină cu diavolul. Că așa face vrăjmașul: „Da, să mă duc pe la cutare cumătru; da’ să mă duc până la cutare; da’ să merg oleacă la crâșmă!”.

Bucuria diavolului că te-a scos din raiul lui Dumnezeu și te duce în iad, căci crâșma este gura iadului. Așa o numesc toți Sfinții Părinți.

Dracul, când ai intrat în crâșmă, îți bate trei cuie. Primul cui, când ai pus piciorul pe pragul crâșmei; al doilea, când ai stat pe scaun la masă, în crâșmă; și al treilea, când ai luat primul pahar. Pe urmă ești al lui; te ține el acolo, nu scapi degrabă. Ți-a bătut trei cuie.

Deci de la ușa bisericii du-te direct acasă!

A treisprezecea condiție canonică. Când mergi acasă, zi o rugăciune la sfintele icoane și când toți stau la masă, tu să le povestești ce ți-a rămas și ție în cap de la biserică. „Uite, a fost Apostolul cutare, Evanghelia cutare; preotul a ținut predica cutare; uite așa a cântat dascălul, așa frumos a fost!” ca să audă și cei ce n-au putut merge la biserică din motive binecuvântate.

A paisprezecea condiție canonică. După ce ai stat și tu la masă, să te odihnești două ore. Apoi trebuie să te duci, în Duminici și sărbători, să faci vizite și să cercetezi pe cei bolnavi și săraci.

Dacă știi un bătrân bolnav sau o femeie bolnavă sau un copil, sau cineva care zace de mulți ani, du-te și-l cercetează, că auzi ce spune Hristos în ziua Judecății: Bolnav am fost și nu m-ați cercetat (Matei 25, 36).

Dacă nu poți duce un dar cât de mic la cel bolnav, du-te și-i spune un cuvânt de mângâiere: „Rabdă, frate! Roagă-te lui Dumnezeu, că te iubește! Dumnezeu, pe care-L iubește, îl ceartă. Și dacă ai să rabzi în lumea asta, n-ai să mai rabzi dincolo. Așa a răbdat Iov, așa a răbdat Lazăr!”.

Deci regula a paisprezecea este să cercetăm pe bătrâni și pe cei bolnavi în Duminici și sărbători.

Acestea sunt pe scurt cele paisprezece reguli de bună cuviință pentru creștinii care merg la sfânta biserică.

Mergem în ceruri când mergem la Liturghie

 

Mergem în ceruri - nu doar când murim, sau când mergem în pelerinaj în Țara Sfântă. Mergem în ceruri când mergem la Liturghie. Nu este un simbol sau o metafora.

Sf. Athanasie (sec. IV) scria: “Iubiții mei frați, nu am venit la o sărbătoare pământească, ci la un ospăț veșnic și ceresc. Nu îl vedem ca în umbră, ci luăm parte la el cu adevărat.”

Cerul pe pământ - aceasta este realitatea!

 

• 

  
  

În ceasul în care Dumnezeiasca Liturghie se săvârşeşte pe pământ în biserică, se săvârşeşte şi o altă liturghie în cer. Iată de ce vă spun că trebuie să aveţi totdeauna trezvie. Nu vă ocupaţi cu bucătăria. Nu vă ocupaţi cu nimic în timpul când la biserică se săvârşeşte Liturghia.

În ceasul în care Dumnezeiasca Liturghie se săvârşeşte pe pământ în biserică, se săvârşeşte şi o altă liturghie în cer. Iar asta a arătat-o Domnul unui monah dintr-o mănăstire.

Avea ascultare să cureţe pronaosul bisericii mănăstirii. Un alt monah tânăr mătura în biserică. În ceasul acela se săvârşea într-un paraclis Liturghia. Monahul se ruga pentru el cum putea în simplitatea inimii sale. Deodată ridică privirea în sus şi vede cerul deschis şi o Sfântă Masă. În faţa acestei Sfinte Mese erau trei arhierei îngenunchiaţi. Într-o parte stătea în picioare un cor de o frumuseţe de nedescris. Făceau Sfânta Liturghie. O săvârşeau Sfinţii Ierarhi. Ierarhi ca Vasile, Grigorie şi Ioan, ca Atanasie şi Chiril, dascălii lumii.

Monahul a stat în picioare nemişcat mai mult de o jumătate de oră şi a privit. Era înmărmurit.

Când s-a terminat Liturghia şi fraţii au plecat din biserică, l-au văzut pe acest monah că stătea nemişcat. Mătura i-a scăpat din mâini. Era ca un stâlp udat de lacrimi. Cu adevărat era ud de lacrimi. L-au luat cu atenție de mână, fără să-l întrebe nimic şi l-au dus la chilia sa. Iar aici a rămas câteva ore ca ieşit din minţi. Apoi a venit duhovnicul lui şi l-a liniştit. Când şi-a venit în sine, l-au dus la egumen. Acolo, în faţa egumenului, a spus toate pe care le-a văzut.

Iată de ce vă spun că trebuie să aveţi totdeauna trezvie. Nu vă ocupaţi cu bucătăria. Nu vă ocupaţi cu nimic în timpul când la biserică se săvârşeşte Liturghia. Dacă sunteţi afară de biserică, nu staţi într-un loc retras ca să vă rugaţi. Să citiţi Evanghelia, Canonul preadulcelui Iisus, Paraclisul Maicii Domnului.

Potriviți ora. Să începeţi la 10:00 şi să terminaţi la 12:30. La aceste ore, Patriarhul nostru săvârşeşte Liturghia. De obicei, la 12:20 se împărtăşeşte. Se împărtăşeşte timp de zece minute. Apoi împărtăşeşte preoţii şi diaconii coliturghisitori. Şi în jur de 12:35 merge la locul său, unde îi aduc ceva să bea. Acolo îşi citeşte mulţumirea (de după împărtăşanie). Şi-o citeşte singur. Cel mai bătrân dintre preoţi stă în picioare şi aşteaptă să termine. Patriarhul nu vrea să se amestece în rugăciunea celorlalţi. Fericitul patriarh Alexei îşi citeşte mulţumirea foarte rar. Durează cam zece minute. Citeşte. Citeşte. Citeşte din nou. A fost un om al rugăciunii. Un mare om al rugăciunii. După ce se sătura, făcea semn şi cineva îi lua cartea. Atunci venea şi preotul cu ceva să bea. Lua o dată, îşi clătea puţin gura. Mai lua şi o bucăţică de anafură. Şi atât. Apoi veneau preoţii să ia binecuvântare de la el. Ce om paşnic a fost! Tot numai zâmbet. Abia acum cobora pe pământ, dar şi pe pământ stătea drept.

Orele acestea să le aveţi sfinte. Să nu vă îndeletniciţi cu nimic în timpul lor. Şi niciodată, niciodată să nu vă aflaţi în bucătărie. Nici să vă îndeletniciţi să priviţi ceva. Să nu vă îndeletniciţi cu nimic. Sărbătorile mari împărăteşti, cele 12 praznice, Sărbătorile Maicii Domnului, ale Sfinţilor Arhangheli, ale sfinţilor mari, ale sfântului vostru apărător, să le respectaţi. Dacă pe acestea atât de simple nu le vom păzi, vom pierde frica de Dumnezeu. Iar când o vom pierde, vom ajunge ca păgânii şi vameşii, atei. Da, atât de mult ne golim, încât ajungem ca păgânii şi vameşii.

(O viață de jertfă - Mărturisirile Cuviosului stareț Samson Esper, Traducere de Severin Alexandru, Editura Egumenița, Galați, 2010, pp. 92-93)

• 

  
  

Închină-te cu cuviință și evlavie înaintea Sfintelor icoane, fără să stai prea mult îngenunchiat, mai ales în fața icoanelor împărătești, pentru a îngădui și altora să-și facă rugăciunile lor și ca să nu împiedici pe preot în săvârșirea slujbei.

Intrând în biserică, nu uita că intri într-un locaș sfințit, în casa lui Dumnezeu. Nu este deci de prisos „Să știi cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu...” (I Tim. 3, 15). În clipa în care pășim peste pragul bisericii, să lăsăm afară toate gândurile, toate grijile lumești, toate simțurile pământești. În biserică se intră «cu credință, cu frică de Dumnezeu și cu bună evlavie». Pășind în sfântul lăcaș, să fim astfel eliberați de povara grijilor de toate zilele: «Toată grija cea lumească să o lepădăm» și să ne ațintim gândul și inima numai spre cer și spre Dumnezeu: «Sus să avem inimile!», așa cum ne îndeamnă preotul înainte de a începe marea rugăciune în timpul căreia se aduce Sfânta Jertfă.

Pășește apoi ușor, spre a te închina mai întâi în fața Sfintei Evanghelii și a icoanei de pe tetrapod, care închipuie pe Hristos în mijlocul bisericii, apoi, în fața iconostasului; iar dacă ai adus prescură, vin și pomelnic, dă-le preotului prin ușa dinspre miazănoapte a altarului. Închină-te cu cuviință și evlavie înaintea Sfintelor icoane, fără să stai prea mult îngenunchiat, mai ales în fața icoanelor împărătești, pentru a îngădui și altora să-și facă rugăciunile lor și ca să nu împiedici pe preot în săvârșirea slujbei. Dacă însă s-a început Sfânta Liturghie, rămâi să te închini la icoane după sfârșitul slujbei.

Mergi după aceea în liniște și te așează la locul cuvenit: bărbații, la dreapta, iar femeile, la stânga. Ai grijă să lași la mijlocul bisericii loc de trecere pentru cei ce vor veni după tine și pentru sfințiții slujitori, când trebuie să cădească toată biserica. Ai grijă, de asemenea, ca locul de sub policandrul cel mare să rămână gol, pentru ca preotul să poată ieși pe acolo cu Sfânta Evanghelie și cu sfintele Daruri. Cuviincios este, iarăși, ca stranele să rămână libere, la îndemâna celor mai în vârstă, mai neputincioși și mai osteniți decât tine, pentru ca aceștia să poată să ia loc în anumite momente ale slujbei.

Nu umbla și nu te mișca fără rost în biserică, ci rămâi în liniște la locul pe care ți l-ai ales dintru început, pentru a păstra liniștea și buna rânduială ce trebuie să domnească în casa Domnului, căci „Dumnezeu nu e al neorânduielii, ci al păcii” (I Cor. 14, 33). Păstrează tot timpul, în ținuta și înfățișarea ta trupească, cuviința și evlavia pe care trebuie să le avem în fața Împăratului Tuturor. Nu sta relaxat la strană, ci drept, în picioare: «Să stăm bine, să stăm cu frică și să luăm aminte Sfânta Jertfă cu pace să o aducem!». Nu vorbi și nu râde, nu fi necuviincios și nu-ți roti ochii împrejur, ca să vezi cine a mai intrat sau cine iese sau ce face vecinul tău, ci urmărește cu atenție rânduiala slujbei, luând parte la cântările Sfintei Liturghii, bine știind și încredințat fiind că toate cele ce se săvârșesc în timpul Sfintei Liturghii se fac pentru noi toți, slujitori și credincioși laolaltă. Ascultă mai ales cu multă luare aminte cele ce se citesc la Apostol și Evanghelie, ca și cum ai asculta pe Domnul Însuși sau pe Sfinții Săi Apostoli; fii, de asemenea, atent la predica rostită de preot, căci el nu vorbește în numele lui, ci al lui Dumnezeu. Luarea aminte, cuviința și credința noastră trebuie să sporească pe măsură ce ne apropiem de inima Sfintei Liturghii, adică de clipa sfințirii Darurilor.

Închină-te, adică fă-ți semnul crucii și pleacă-ți genunchii la timpul cuvenit, adică: în timpul cântării «Pre Tine Te lăudăm», când se sfințesc darurile, la Axion, când preotul mijlocește pentru noi.

(Învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, 2009, pp. 267-268)

 “Dacă vrem să ne reculegem, este de mare folos să venim la biserică cu mult timp înainte de Liturghie și să începem să ne rugăm. Reculegerea interioară ne va ajuta să ne concentrăm asupra desfășurării Liturghiei, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru: copilași care plâng, muzică proastă sau predică mediocră”

De fiecare dată când mergem la biserică ne împărtășim de har și de dar

• 

Și acum trimite harul preasfântului Tău Duh peste noi și darurile ce sunt puse înainte

Dragii noștri credincioși!

         Cu ajutorul Bunului Dumnezeu ne aflăm în duminica Pogorârii Duhului Sfânt, a Cinzecimii sau Rusaliilor, ziua în care s-a întemeiat în chip văzut Biserica.

       Eminescu  numea Biserica ca fiind mama poporului român, iar Sfântul Cirpian ne învață că „cine nu are Biserica mamă, nu poate avea pe Dumnezeu Tată”.

            Fiecare Biserică este un izvor al tămăduirilor sufletești și trupești. Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului, o numește „cerul pe pământ unde locuiește și se preumblă Dumnezeu”. Este instituția teandrică divino-umană, care lucrează în lume cu mijloacele ei spirituale: Sfânta Scriptură, Sf.Tradiție, cultul liturgic și harul Sfintelor Taine. Biserica e corabia mântuirii, este locul unde se jertfește în chip nesângeros „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”. Este fântâna nesecată a darurilor dumnezeiești, stâlp și temelie a adevărului. Biserica e viață nouă în Hristos și cu Hristos, e corabia mântuirii și punte între cer și pământ.

Ce ne oferă Sfânta Biserică. Părintele Dumitru Stăniloae ne arată că locaşul unei Biserici îl are prezent şi locuitor în el pe Dumnezeu cel în Treime închinat şi slăvit, de aceea şi darurile Bisericii sunt multe, iar dintre ele am putea enumera:

- În primul rând numele de creștin, de fiu a lui Dumnezeu pe care îl primim la Botez. Apoi Biserica ne oferă credința mântuitoare, învățătura despre Dumnezeu și om.

- Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, care cuprind cuvântul lui Dumnezeu.

- Sfințirea sufletului, pentru că nu există nicio altă instituție care să ofere leac împotriva păcatului. 

- Comuniunea sfinților sau cultul morților, adică actul prin care cei de pe pământ intră în comuniune cu cei din ceruri pe calea rugăciunii. 

- Sărbătorile care ne îndeamnă spre vederea lui Dumnezeu. 

- Sfintele Taine, care sunt lucrări văzute prin care în chip nevăzut se revarsă harul lui Dumnezeu. Și dacă în Vechiul Testament, la sfințirea Templului, Domnul a zis: „ochii Mei vor fi pururea deschiși asupra acestui locaș, în Noul Testament, Iisus ne asigură: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”.

Biserica ne oferă Sfânta Liturghie, iar Sfânta Liturghie ni-L oferă pe Hristos. Dacă prin celelalte Taine primim anumite daruri, prin Sfânta Liturghie îl primim pe darul darurilor, pe Iisus Hristos. Astfel, Sfânta Liturghie este reactualizarea lui Hristos printre noi, pentru că El vieţuieşte în noi şi noi în El şi îl însoţim din peştera Betleemului şi până la înălţare.

       Sfânta Liturghie este slujba centrului cultului creştin ortodox în care Hristos vine pentru a ne sfinţi şi a ni se dărui prin Împărtăşanie. La fiecare Liturghie, Duhul Sfânt actualizează, face prezentă pentru fiecare credincios în parte -întreaga viaţă a Mântuitorului.

          În timpul Sfintei Liturghii, Hristos este preot, jertfă şi altar, dar şi primitor: pentru că Tu eşti cel ce aduci şi cel ce Te aduci”. La fiecare Sfântă Liturghie, cerul se coboară pe pământ: „noi cari pe heruvimi cu taină închipuim”- pentru ca să participe la prefacerea pâinii şi a vinului. Iar săvârşirea Sfintei Liturghii are ca obiect - prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului, iar ca scop  - sfinţirea credincioşilor şi iertarea păcatelor.

     Şi de fiecare dată când participăm la Sfânta Liturghie suntem în Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că la începutul Sfintei Liturghii preotul zice: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

         La Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii, dar şi pentru cei morţi, pentru cei prezenţi, dar şi pentru cei care nu pot participa, îi mulţumim pentru binefacerile pe care le ştim, dar şi pe care nu le ştim.

        La Sfânta Liturghie ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului: „cel ce mănâncă Trupul Meu petrece întru Mine şi Eu întru el”, dar ne împărtăşim şi de cuvântul lui Dumnezeu ,,fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc pe el”.

 Şi tot la Sf.Liturghie ne împărtăşim prin miride - care sunt firimituri mici de pâine care se aşează de-a dreapta şi de-a stânga Sfântului Agneţ, pe Sfântul disc, pomenindu-se vii şi morţii, iar după împărtăşanie aceste firimituri se toarnă în potir pentru ca cei pomeniţi, cei vii, dar şi cei morţi, să se cuminece şi ei cu Trupul şi Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumi.

     Biserica ne îndeamnă la rugăciunea în comun, pentru că exprimă dorinţa Mântuitorului Iisus Hristos, care a spus: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”.

        Rugăciunea Amvonului este rugăciunea cu care se încheie Slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur. Poate fi considerată atât o rugăciune de mulţumire, cât şi una de cerere, de laudă şi de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime.

,,Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, binecredinciosului popor român de pretutindeni şi armatei ţării noastre. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de Sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

     Pe uşa unei Biserici sunt scrise următoarele cuvinte: ,,Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân și binecuvântare celor ce pleacă!”

        Să aveţi parte de Pace, Bucurie şi Binecuvântare!

          pr. Vasile Beni

Aș vrea ca sufletul să-mi fie o grădină cu flori de iubire și recunoștință

 Aș vrea să semăn în ogorul Lui Dumnezeu,
Cu hărnicie și iubire, azi, mâine și mereu:
Semințe de floarea mulțumirii și recunoștinței,
Semințe de floarea iubirii, smereniei și căinței.
Semințe de floarea bucuriei și speranței,
Seminte de floarea nădejdii și credinței.
Semințe de floarea prieteniei și comuniunii,
Semințe de floarea păcii, solidarității și compasiunii.

Aș vrea ca sufletul să-mi fie o grădină minunată,
Aș vrea ca sufletul să-mi fie o grădină înmiresmată.
O grădină cu mireasmă de Rai, cu mireasmă de tămâie,
O grădină ce-aș vrea ca darul meu pentru Doamne, să fie.
Aș vrea să-i aștern la picioare Domnului meu iubitor,
Covor frumos de flori, pictat de cel mai virtuos pictor.
De pictorul – iubire autentică, necondiționată
De pictorul – iubire celestă, iubire minunată.

Aș vrea să-I aștern la picioare, covor din albăstrele – covor de smerenie.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor de crini imperiali -covor de sinceritate.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor de maci sângerii – covor de bucurie.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor din mărgăritare- covor de puritate.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor din trandafiri – covor de iubire.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor din floarea-soarelui – covor de fericire.

Aș vrea ca forile sufletului meu să fie minunat de gingașe și frumoase.
Aș vrea ca florile sufletului meu să înflorească cu petale luminoase.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie florile iubirii și recunoștinței.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie florile nădejdii și biruinței.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie udate cu apă de la izvorul credinței.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie mângâiate de vântul păcii și al liniștei.
Aș vrea ca florile sufletulu meu, nicicând să nu se ofilească.
Aș vrea ca florile sufletului meu, veșnic să-nflorească.
Aș vrea ca florile sufletului meu să se înalțe spre Soarele Hristos.
Aș vrea ca florile sufletului meu să-nflorească în Spațiul Învierii, Luminos.

Aș vrea ca florile sufletului meu să vorbească despre măreția Lui Dumnezeu.
Aș vrea ca florile sufletului meu să-ți amintească de Creatorul tău și-al meu.
Aș vrea ca florile sufletului meu să-ți înalțe mintea, sufletul și inima spre Cer.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie darul cel mai frumos ce pot să-l ofer
Lui Doamne și aproapelui meu,
Azi, mâine și mereu.

Deosebirea dintre a te ruga si a crede

 Pământurile erau arse și crăpate, frunzele, îngălbenite sau chiar sfoiogite de
arsita, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajiști si fanete se ofilise
cu totul. Oamenii erau îngrijorati și nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de
cristal. Nici un norisor.Albastru de cobalt!
     Săptămânile se însirau una după alta tot mai fierbinți. De luni de zile nu
căzuse nici un fir ploaie.
     Preotul se hotara sa organizeze în piațeta din fața bisericii o ora de
rugăciune pentru a’L implora pe Dumnezeu pentru ploaie.
     La ora stabilită, piațeta era plină de lume.
     Mulți aduseseră obiecte care dădeau mărturie despre credința lor.
    Preotul privea cu admirație Bibliile, cartile de rugaciuni, icoanele,
crucile, metanierele.
    Atentia ii fu atrasa, insa, in chip deosebit de o fetiță care statea
cuminte în primul rând, avand in mana o umbreluta.

     A te ruga înseamnă să ceri ploaia,
    a crede, insa, înseamna să-ți iei umbrela!

Totul despre pălămidă

Proprietatile medicinale ale palamidei

Palamida este cunoscuta pentru proprietatile sale antiinflamatorii si antiseptice, fiind astfel utila in tratarea diverselor afectiuni inflamatorii si in prevenirea infectiilor. Planta poate fi utilizata sub forma de ceai sau tinctura, pentru a trata rani, arsuri, eczeme si alte afectiuni dermatologice. De asemenea, poate fi folosita in tratarea inflamatiilor articulare si musculare (artrita si tendinita). Un alt beneficiu al palamidei este actiunea sa asupra sistemului circulator. Planta are proprietati care ajuta la imbunatatirea circulatiei sangelui si la reducerea inflamatiei in vasele de sange. Aceste efecte pot fi benefice in cazul unor afectiuni precum varicele sau tromboza, unde fluxul sanguin este afectat.

Palamida este folosita si in tratarea problemelor digestive. Planta poate avea un efect benefic in cazul ulcerelor, constipatiei si inflamatiei tractului digestiv. Ea poate stimula apetitul si poate imbunatati digestia, ajutand la eliminarea disconfortului abdominal si a flatulentei. Palamida are si proprietati diuretice, poate ajuta la eliminarea excesului de lichid din organism, fiind utila in eliminarea toxinelor. Aceste proprietati diuretice pot fi benefice in cazul problemelor renale sau pentru persoanele care doresc sa piarda in greutate.

Este important de mentionat ca utilizarea palamidei in scopuri medicinale trebuie facuta cu precautie si cu recomandare medicala. Desi planta are multiple beneficii, poate exista si riscul de reactii adverse sau interactiuni cu alte medicamente.

Beneficiile consumului de palamida

Palamida este o planta bogata in substante nutritive si are numeroase beneficii pentru sanatate. Iata cateva dintre aceste beneficii:

• beneficii nutritive: palamida este o sursa excelenta de vitamine si minerale esentiale. Contine cantitati semnificative de vitaminele A, C si E, care sunt antioxidanti puternici si pot ajuta la protejarea celulelor impotriva stresului oxidativ. De asemenea, contine minerale precum calciu, fier si potasiu, care contribuie la functionarea normala a organismului. Fibrele dietetice prezente in palamida sustin digestia sanatoasa si contribuie la o dieta echilibrata.
• ajutor in digestie: datorita continutului sau ridicat de fibre, palamida poate ajuta la imbunatatirea sistemului digestiv. Fibrele sunt esentiale pentru mentinerea sanatatii intestinale si pot contribui la prevenirea constipatiei si imbunatatirea regularitatii tranzitului intestinal.
• proprietati anti-inflamatorii: palamida poate avea potentiale proprietati anti-inflamatorii. Substantele active din aceasta planta pot ajuta la calmarea inflamatiilor interne si externe, cum ar fi umflaturile, ranile si iritatiile pielii. Consumul regulat de palamida ar putea fi benefic persoanelor cu afectiuni inflamatorii, dar este recomandat sa existe o indicatie medicala in acest sens.
• sustinerea sistemului imunitar: palamida contine vitamina C, un puternic antioxidant care ajuta la intarirea sistemului imunitar. Consumul regulat al acestei plante ar putea contribui la protejarea organismului impotriva infectiilor si bolilor.

Cum sa recoltezi si sa pastrezi palamida 

Momentul optim de recoltare al palamidei este esential pentru a obtine o calitate si eficacitate superioara a plantei. In general, palamida se recolteaza in perioada de inflorire, adica intre lunile iulie si septembrie. In aceasta perioada, planta contine cea mai mare concentratie de substante active si principii active.

Metoda de recoltare este o etapa importanta in procesul de obtinere a radacinilor, care sunt cele mai valoroase parti ale plantei. Radacinile contin o cantitate mare de substante benefice si au proprietati terapeutice puternice. Cu toate acestea, recoltarea trebuie facuta cu grija, pentru a nu deteriora radacinile si pentru a asigura o calitate superioara a plantei. Este important sa se foloseasca unelte ascutite si curate pentru a evita contaminarea plantei.

Dupa recoltare, radacinile trebuie curatate de resturile de pamant si apoi uscate. Uscarea se face intr-un loc aerisit, ferit de lumina directa a soarelui, pentru a preveni degradarea substantelor active. O uscare corecta ajuta la pastrarea proprietatilor plantei. Radacinile se pot usca prin suspendare sau prin asezarea lor pe un suport adecvat. Este important sa se asigure o circulatie buna a aerului pentru a preveni formarea mucegaiului.

Dupa uscare, radacinile se pastreaza intr-un loc uscat si racoros, intr-un recipient ermetic, pentru a preveni absorbtia umiditatii si a pastra calitatea plantei pe termen lung. Este recomandat sa se verifice periodic radacinile, pentru a se asigura ca nu prezinta semne de deteriorare sau contaminare.

Cum sa prepari ceaiul din palamida 

Pentru a pregati un ceai din palamida este important sa urmezi cativa pasi simpli. In primul rand, alege plante proaspete. Dupa ce ai colectat plantele, spala-le bine sub apa curata pentru a elimina orice impuritati. Apoi, lasa-le sa se usuce complet intr-un loc racoros si bine ventilat. Dupa ce plantele sunt uscate, poti sa le pui intr-un recipient de sticla sau un sac de panza.

Pentru a prepara ceaiul, adauga aproximativ 2 lingurite de plante uscate de palamida intr-o cana de apa clocotita. Acopera cana cu un capac sau o farfurie si lasa ceaiul sa infuzeze timp de aproximativ 10-15 minute. Dupa acest timp, strecoara ceaiul.

Recomandari pentru dozaj si consum

Pentru a obtine beneficiile maxime ale ceaiului de palamida, se recomanda sa bei aproximativ 2-3 cani pe zi. Este important sa nu depasesti aceasta doza recomandata, deoarece excesul de consum poate duce la efecte nedorite. Cel mai indicat moment pentru a consuma ceaiul de palamida este dimineata sau inainte de mese, deoarece acesta poate ajuta la stimularea sistemului digestiv si la prevenirea problemelor digestive. De asemenea, poti sa-l bei in timpul zilei pentru a te hidrata si a beneficia de proprietatile sale medicinale.

Daca doresti sa imbunatatesti gustul ceaiului de palamida, poti adauga putina miere sau suc de lamaie in cana ta. De asemenea, poti sa-l combini cu alte ceaiuri si plante medicinale precum menta sau ghimbirul pentru a obtine un amestec aromat si benefic pentru sanatate.

Posibile efecte secundare si contraindicatii ale palamidei 

Utilizarea palamidei poate provoca unele reactii adverse in anumite cazuri. Cu toate acestea, este important de mentionat ca aceste reactii sunt rare si, in general, apar doar in cazul unui consum excesiv. Unele posibile efecte secundare includ alergii, reactii cutanate sau alte simptome neplacute. Daca observi orice reactie neobisnuita se recomanda sa intrerupi consumul si sa consulti medicul.

Contraindicatii ale palamidei

Exista anumite categorii de persoane care ar trebui sa evite consumul de palamida. Acestea includ persoanele cu anumite afectiuni medicale, cum ar fi cele hepatice sau renale, femeile insarcinate sau cele care alapteaza si persoanele care sunt alergice la plante din familia Asteraceae. Este important sa consulti medicul inainte de a consuma aceasta planta, in special daca ai o conditie medicala preexistenta sau urmezi anumite tratamente medicamentoase.

Interactiuni cu alte medicamente

Palamida poate interactiona cu unele medicamente. De exemplu, aceasta planta poate potenta efectele medicamentelor care incetinesc coagularea sangelui, cum ar fi anticoagulantele. De asemenea, poate avea un impact asupra medicamentelor pentru diabet sau tensiune arteriala. Este recomandat sa discuti cu medicul inainte de a incepe un tratament cu palamida.

Pentru a asigura utilizarea sigura a palamidei este recomandat sa urmati cateva sfaturi de siguranta:

• este indicat sa incepi cu doze mici pentru a vedea cum reactioneaza organismul.
• daca apar reactii adverse sau simptome neplacute, intrerupe consumul si solicita sfatul unui medic.
• asigura-te ca planta este de inalta calitate si provine din surse de incredere.
• daca ai orice intrebari sau ingrijorari, este recomandat sa consulti medicul.

Concluzionand, palamida este o planta cu multiple beneficii si proprietati, fiind utila in diverse afectiuni datorita proprietatilor sale medicinale. Desi palamida prezinta anumite efecte secundare si contraindicatii, acestea sunt minime in comparatie cu beneficiile sale.

Disclaimer

Daca aveti intrebari sau nelamuriri medicale, va rugam sa discutati cu medicul dumneavoastra. Articolele noastre nu reprezinta un substitut pentru sfatul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medicul specialist.

Surse suplimentare de informare:

Herbs, „Creeping Thistle”: http://www.naturalmedicinalherbs.net/herbs/c/cirsium-arvense=creeping-thistle.php