Deosebirea dintre a te ruga si a crede

 Pământurile erau arse și crăpate, frunzele, îngălbenite sau chiar sfoiogite de
arsita, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajiști si fanete se ofilise
cu totul. Oamenii erau îngrijorati și nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de
cristal. Nici un norisor.Albastru de cobalt!
     Săptămânile se însirau una după alta tot mai fierbinți. De luni de zile nu
căzuse nici un fir ploaie.
     Preotul se hotara sa organizeze în piațeta din fața bisericii o ora de
rugăciune pentru a’L implora pe Dumnezeu pentru ploaie.
     La ora stabilită, piațeta era plină de lume.
     Mulți aduseseră obiecte care dădeau mărturie despre credința lor.
    Preotul privea cu admirație Bibliile, cartile de rugaciuni, icoanele,
crucile, metanierele.
    Atentia ii fu atrasa, insa, in chip deosebit de o fetiță care statea
cuminte în primul rând, avand in mana o umbreluta.

     A te ruga înseamnă să ceri ploaia,
    a crede, insa, înseamna să-ți iei umbrela!