vineri, 14 ianuarie 2022

TREPTELE NEVOINŢEI ... 💗

 

De nu poți face 20 de metanii, fă 10, iar de nu poți face nici 10, fă închinăciuni. Dar fă!
De nu poți sta o oră la rugăciune, stai măcar 5 minute, dar stai!
De nu poți ajuna, măcar postește!
De nu poți face bine, măcar nu face rău.
De nu poți construi biserici, construiește măcar o troiță, și de nu poți nici măcar o troiță, dă 1 leu săracului.
De nu poți construi fântâni, dăruiește măcar un pahar cu apă. Fii milostiv cumva!
De nu poți întoarce străinii la calea lui Dumnezeu, întoarce-i măcar pe cei ai casei.
De nu poți vorbi frumos, măcar taci!
De nu poți să acoperi greșeala celuilalt, măcar nu-l pârî.
De nu poți face pace, măcar nu aduce tulburare.
De nu poți ajuta cu fapta, ajută măcar cu vorba, și de nu poți nici cu vorba, măcar nu pune piedici.
De nu poți iubi pe vrăjmași, măcar nu-i urî.
De nu te poți bucura de darul celuilalt, măcar nu-l invidia.
De nu poți aduce bucurii, măcar nu întrista.
De nu poți fi sfânt, fii măcar om.
De nu poți să nu păcătuiești cu gândul, măcar nu păcătui cu fapta.
De nu poți fi tu cinstit, măcar nu împiedica pe ceilalți să facă binele.
De nu poți fi tu drept, măcar nu-i judeca pe cei ce vor să trăiască drept.
De nu poți urca pe scara virtuților, măcar nu da înapoi.

Nu te lăsa sedus de o casă arătoasă

 "Nu te lăsa sedus de o casă arătoasă, ci află mai întâi cine stă în ea și ce fel de om este, măreția sufletului este importantă" Sf. Ioan de Kronstadt

Cum demonstrez oamenilor ca Dumnezeu exista?

 Un preot întreba pe Părintele Arsenie "- Cum demonstrez oamenilor ca Dumnezeu exista?"

 Parintele a raspuns: "- Prin purtarea ta, dovedești ca exista Dumnezeu."

„Acoperă-l (pe cel ce a greşit), dar nu aprobându-l. Căci atunci te păgubeşti pe tine, iar pe el nu-l foloseşti”.

„Acoperă-l (pe cel ce a greşit), dar nu aprobându-l. Căci atunci te păgubeşti pe tine, iar pe el nu-l foloseşti”.

Rugăciunea de lăsare în voia lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului :

 Doamne, nu ştiu ce să-Ţi cer. Tu singur, ştii de ce am eu nevoie. Tu mă iubeşti mai mult decât mă iubesc eu însumi. Dă-mi mie, robului Tău, să văd ceea ce nu pot să cer pentru mine însumi. Nu îndrăznesc să cer nici crucea, nici mângâierea. Eu doar stau înaintea Ta. Inima mea îți este deschisă. Tu ştii mai bine ce-mi este de folos. Amin.

Întunericul este cel care te va obliga să mergi spre lumină..

Nu-ți fie teamă….
Când cade întunericul,nu-ți fie teamă.
N-ai ales tu să vină.Nu-l poți controla.Așa este.Așa a fost mereu.
Ție doar să nu-ți fie teamă.Să nu deznădăjduiești.Din timp în timp cade întunericul…
Aduce cu el lucruri urâte și grele.
Însă nu-ți fie teamă!
Pentru că este și ceva pe care,fără să vrea ți-l oferă….
Întunericul te activează.Te face să vrei să cauți… Să cauți mai intens,mai cu disperare lumina.
Să cauți o soluție.Ieșirea…
Iar in întunericul absolut și negru poți vedea chiar și cea mai mică lumină …Și spre lumina aceasta vei putea atunci sigur să mergi…
Aceasta a fost mereu acolo.Mereu aprinsă…
Doar că atâta timp cât a fost ziuă nu ai putut-o vedea …
Când cade întunericul nu-ti fie teamă…
Întunericul te va ajuta să distingi clar lumina…
Întunericul este cel care te va obliga să mergi spre lumină

Doamne, te iubesc, te iubesc, te iubesc.


  "O măicuță pustnică se ruga așa de simplu: Doamne,  te iubesc,  te iubesc, te iubesc. Mulțumesc,  mulțumesc,  mulțumesc. Iartă-mă, iartă-mă,  iartă-mă"

Minte „învăpăiată” de LIMBA de FOC a Domnului Iisus,
De acum nu mai vrei să te „întorci” la „gîndurile reci”,

Un DOR fără seamăn ţi-a intrat pînă în adîncuri.

Rostesc fără încetare NUMELE TĂU, Doamne IISUSE,

Mintea „gătită” de gînduri „se” umple de un FOC Dumnezeiesc,

Mintea începe să „Vorbească” o altă Limbă

Dincolo de Minte...

NUMELE TĂU, Doamne IISUSE, se face un „IZVOR” de APĂ de FOC,

Care „CURGE” în mine şi în „ŞOAPTA LUI” TE Aud pe TINE,

Şi simt că mai trebuie doar „un pas” şi Te voi ÎNTÎLNI

Pe TINE ÎNSUŢI.

Cele zece adevaruri ale vietii

 

"Cele zece adevaruri ale vietii
Lectia nr. 1: Vei primi un corp
Lectia nr. 2: Ti se vor da lectii
Lectia nr. 3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii
Lectia nr. 4: Lectia se repeta, pana cand este invatata
Lectia nr. 5: Nu incetezi niciodata sa inveti
Lectia nr. 6: Nu exista un acolo, mai bun decat aici
Lectia nr. 7: Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine
Lectia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata
Lectia nr. 9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc, de fapt, inauntrul tau
Lectia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli, la nastere."

Renunt sa mai pledez in victima ! Iert absolut. Si imi accept iubirea.

Renunt sa mai pledez in victima !
Iert absolut.
Si imi accept iubirea.



Invata sa iti alegi cuvintele....

 Cel mai important in orice fel de relatie este modul de exprimare in care sunt incluse: alegerea cuvintelor, tonul si atitudinea. Solomon spunea " Moartea si viata sunt in puterea limbii" Poti sa "omori" prin cuvant dar daca ai intelepciune poti sa dai viata in loc sa omori, nu ?!
Si tot Solomon: " Nelinistea din inima unui om il doboara, dar o vorba buna il ridica ". Cand ni se fac complimente, suntem mult mai motivati sa reactionam pozitiv si implicit sa facem ce ni sa cerut. Complimentul este o forma de incurajare (a da curaj) In acest mod arati ca ai incredere in celalalt si in calitatile lui, ii arati ca il/o apreciezi.
Iubirea inseamna bunatate. Daca alegi sa iti exprimi iubirea verbal, trebuie sa rostesti vorbele pe un ton frumos. Acest lucru se refera la felul in care vorbim, ce cuvinte alegi, atitudine si ton. Aceeasi propozitie poate avea cel putin doua intelesuri diferite, in functie de felul in care o spunem. Uneori cuvintele noastre spun una , iar tonul spune alta. Mintea instinctiva le interpreteaza in functie de tonul vocii. Un intelept spunea "Un raspuns rostit pe un ton bland poate intoarce mania din drum". Daca partenerul percepe lucrurile diferit fata de cum le justificitu, explica-i totul cu rabdare pe un ton calm. Asa iubesc oamenii maturi.
Aceasta este iubirea la care ar trebui sa aspiram.

Când ploaia de gânduri te înconjoară, Deschide-ți umbrela credinței. Așa vei avea un duh liniștit. Gânduri înțelepte !


 

CINE ESTE DUMNEZEU?

 

"Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la Religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical. Testarea începu.
„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre simple, la două întrebări:
1. Cine este Dumnezeu?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există, dacă nimeni nu l-a văzut?
În 20 de minute, toţi copiii au finalizat lucrarea.
Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări semănau. Cuvintele păreau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”... etc.
A treizecea însă era lucrarea lui Ernestino. Un pici blond, mărunțel, de o sensibilitate aparte.
„Ernestino, vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”, își auzi el numele.
Copilul vine şovăielnic, temandu-se de o umilinţă. Simțea cum lacrimile îi inundă ochii. În privirea învăţătoarei însă zări bunăvoință și încurajare. Începu așadar, cu emoție, să citească :
„Dumnezeu este ca şi mierea pe care mama o pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd mierea în ceaşcă, dar dacă mama nu o pune, simt imediat că lipseşte. Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem, viaţa va fi amară şi fără gust dacă El lipsește din ea”.

Pilda creionului

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

POVESTEA SENTIMENTELOR

 

Odată, cu mult timp în urmă, toate sentimentele şi calităţile umane, se aflau într-un loc secret pe pământ.
Când Plictiseala a căscat a treia oară, Nebunia mereu nebună, a zis:
- Hai să jucăm un joc!...de-a v-aţi ascunselea. Cine se ascunde mai bine, va fi câştigătorul sentimentelor.
Intriga a ridicat din sprânceana dreaptă, dar Curiozitatea, care nu se putea abţine, a întrebat:
- De-a v-aţi ascunselea? Ce joc mai este şi acesta?
- Acesta este un joc (a început să explice Nebunia) în care eu o să-mi acopăr ochii şi o să număr până la un milion, până voi vă ascundeţi. Când am terminat de numărat, voi pleca în căutarea voastră şi pe cine nu găsesc, acela va fi Câştigătorul!
Entuziasmul a început să danseze de fericire, l-a urmat şi Încântarea.
Norocul a sărit aşa de tare încât le-a convins şi pe Apatie şi Suspiciune să intre în joc, pe care nimic nu le interesa. Dar, totuşi, nu toţi erau de acord să intre în joc.
Adevărul nu a vrut să se ascundă…şi de ce s-ar ascunde? Şi aşa, până la urmă, toţi îl vor găsi. Orgoliul a zis că este o idee stupidă (l-a măcinat gândul „de ce nu s-a gândit el primul la acest joc”).
Atenţia nu vroia să rişte.
- Unu, doi, trei…a început să numere Nebunia. Prima s-a ascuns Lenea care, evident, s-a aruncat după prima şi cea mai apropiată stâncă pe care a văzut-o.
Credinţa a urcat în cer.
Dependenţa s-a ascuns în umbra Succesului, care a reuşit să se ascundă chinuindu-se în vârful celui mai înalt copac.
Dăruirea nu se putea decide unde se va ascunde, fiindcă fiecare loc i se părea perfect pentru unul din colegii ei.
Frumuseţea a sărit în lacul cristalin.
Pe Ruşine o vedeam privind prin crăpătura unui copac.
Carisma şi-a găsit locul în zborul unui fluture, iar Libertatea în duhul vântului.
Egoismul şi-a găsit ascunzatoare, dar…doar pentru el.
Minciuna s-a ascuns şi ea, pe fundul oceanului (minte, era la capătul curcubeului), iar Pasiunea s-a ascuns în craterul vulcanului.
Uitarea a uitat să se ascundă, dar acest lucru nu e important.
Când Nebunia a ajuns la 999.999, Iubirea, singura, nu şi-a găsit încă ascunzătoare, fiindcă totul era ocupat. Apoi, a privit şi a văzut o grădină plină de trandafiri unde s-a şi ascuns, acoperindu-se cu boboci de trandafiri.
- Un milion! A strigat Nebunia şi a plecat în căutarea sentimentelor.
Prima a fost găsită Lenea care, evident era ascunsă după prima stâncă.
În scurt timp a auzit-o şi pe Credinţa care dezbătea subiecte de teologie cu Dumnezeu, iar Pasiunea a sărit din craterul vulcanului de frică.
Întâmplător, s-au găsit acolo, Dependenţa, evident iar Succesul şi Egoismul nici nu trebuiau căutate, căci singure au ieşit din ascunzătoare lor, care s-a dovedit a fi un roi de albine.
De aşa multă căutare, Nebuniei i s-a făcut sete şi aşa a găsit-o pe Frumuseţe ascunsă în lacul cristalin.
Suspiciunea a fost mai uşor, fiindcă ea nu putea să se decidă unde să se ascundă, aşa că s-a proptit de o stâncă din apropiere.
Astfel Nebunia, încetul cu încetul a găsit aproape toate sentimentele.
Pe Talent l-a găsit ascuns în grâul auriu, iar Minciuna, la capătul curcubeului (minte, era pe fundul oceanului), iar Uitarea a uitat că s-a şi jucat ceva…
Dar…pe Iubire nu putea s-o găsească. Nebunia căutase peste tot şi devenea deja nervoasă când…privi către grădina cu trandafiri. Intră în grădină şi de nervi şi neputinţă, începu să lovească trandafirii cu mâinile. Dar, dintr-o dată, se auzi un strigăt tare şi dureros. Spinii trandafirilor i-au zgâriat ochii Iubirii. Nebunia nu mai ştia ce să facă căci…găsise câştigătorul, adică, sentimentul cel mai puternic, Iubirea, care devenise oarbă. A plâns şi a rugat-o pe Iubire s-o ierte luând totodată decizia ca veşnic s-o însoţească şi să o ajute.
Aşa că, de atunci, Iubirea a devenit câştigătoarea sentimentelor, rămânând totuşi…oarbă. Nebunia se ţinea de cuvânt, însoţind-o peste tot.

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor