Minte „învăpăiată” de LIMBA de FOC a Domnului Iisus,
De acum nu mai vrei să te „întorci” la „gîndurile reci”,
Un DOR fără seamăn ţi-a intrat pînă în adîncuri.
Rostesc fără încetare NUMELE TĂU, Doamne IISUSE,
Mintea „gătită” de gînduri „se” umple de un FOC Dumnezeiesc,
Mintea începe să „Vorbească” o altă Limbă
Dincolo de Minte...
NUMELE TĂU, Doamne IISUSE, se face un „IZVOR” de APĂ de FOC,
Care „CURGE” în mine şi în „ŞOAPTA LUI” TE Aud pe TINE,
Şi simt că mai trebuie doar „un pas” şi Te voi ÎNTÎLNI
Pe TINE ÎNSUŢI.