POVESTEA SENTIMENTELOR

 

Odată, cu mult timp în urmă, toate sentimentele şi calităţile umane, se aflau într-un loc secret pe pământ.

Când Plictiseala a căscat a treia oară, Nebunia mereu nebună, a zis:

- Hai să jucăm un joc!...de-a v-aţi ascunselea. Cine se ascunde mai bine, va fi câştigătorul sentimentelor.

Intriga a ridicat din sprânceana dreaptă, dar Curiozitatea, care nu se putea abţine, a întrebat:

- De-a v-aţi ascunselea? Ce joc mai este şi acesta?

- Acesta este un joc (a început să explice Nebunia) în care eu o să-mi acopăr ochii şi o să număr până la un milion, până voi vă ascundeţi. Când am terminat de numărat, voi pleca în căutarea voastră şi pe cine nu găsesc, acela va fi Câştigătorul!

Entuziasmul a început să danseze de fericire, l-a urmat şi Încântarea.

Norocul a sărit aşa de tare încât le-a convins şi pe Apatie şi Suspiciune să intre în joc, pe care nimic nu le interesa. Dar, totuşi, nu toţi erau de acord să intre în joc.

Adevărul nu a vrut să se ascundă…şi de ce s-ar ascunde? Şi aşa, până la urmă, toţi îl vor găsi. Orgoliul a zis că este o idee stupidă (l-a măcinat gândul „de ce nu s-a gândit el primul la acest joc”).

Atenţia nu vroia să rişte.

- Unu, doi, trei…a început să numere Nebunia. Prima s-a ascuns Lenea care, evident, s-a aruncat după prima şi cea mai apropiată stâncă pe care a văzut-o.

Credinţa a urcat în cer.

Dependenţa s-a ascuns în umbra Succesului, care a reuşit să se ascundă chinuindu-se în vârful celui mai înalt copac.

Dăruirea nu se putea decide unde se va ascunde, fiindcă fiecare loc i se părea perfect pentru unul din colegii ei.

Frumuseţea a sărit în lacul cristalin.

Pe Ruşine o vedeam privind prin crăpătura unui copac.

Carisma şi-a găsit locul în zborul unui fluture, iar Libertatea în duhul vântului.

Egoismul şi-a găsit ascunzatoare, dar…doar pentru el.

Minciuna s-a ascuns şi ea, pe fundul oceanului (minte, era la capătul curcubeului), iar Pasiunea s-a ascuns în craterul vulcanului.

Uitarea a uitat să se ascundă, dar acest lucru nu e important.

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Iubirea, singura, nu şi-a găsit încă ascunzătoare, fiindcă totul era ocupat. Apoi, a privit şi a văzut o grădină plină de trandafiri unde s-a şi ascuns, acoperindu-se cu boboci de trandafiri.

- Un milion! A strigat Nebunia şi a plecat în căutarea sentimentelor.

Prima a fost găsită Lenea care, evident era ascunsă după prima stâncă.

În scurt timp a auzit-o şi pe Credinţa care dezbătea subiecte de teologie cu Dumnezeu, iar Pasiunea a sărit din craterul vulcanului de frică.

Întâmplător, s-au găsit acolo, Dependenţa, evident iar Succesul şi Egoismul nici nu trebuiau căutate, căci singure au ieşit din ascunzătoare lor, care s-a dovedit a fi un roi de albine.

De aşa multă căutare, Nebuniei i s-a făcut sete şi aşa a găsit-o pe Frumuseţe ascunsă în lacul cristalin.

Suspiciunea a fost mai uşor, fiindcă ea nu putea să se decidă unde să se ascundă, aşa că s-a proptit de o stâncă din apropiere.

Astfel Nebunia, încetul cu încetul a găsit aproape toate sentimentele.

Pe Talent l-a găsit ascuns în grâul auriu, iar Minciuna, la capătul curcubeului (minte, era pe fundul oceanului), iar Uitarea a uitat că s-a şi jucat ceva…

Dar…pe Iubire nu putea s-o găsească. Nebunia căutase peste tot şi devenea deja nervoasă când…privi către grădina cu trandafiri. Intră în grădină şi de nervi şi neputinţă, începu să lovească trandafirii cu mâinile. Dar, dintr-o dată, se auzi un strigăt tare şi dureros. Spinii trandafirilor i-au zgâriat ochii Iubirii. Nebunia nu mai ştia ce să facă căci…găsise câştigătorul, adică, sentimentul cel mai puternic, Iubirea, care devenise oarbă. A plâns şi a rugat-o pe Iubire s-o ierte luând totodată decizia ca veşnic s-o însoţească şi să o ajute.

Aşa că, de atunci, Iubirea a devenit câştigătoarea sentimentelor, rămânând totuşi…oarbă. Nebunia se ţinea de cuvânt, însoţind-o peste tot.