MULȚUMESC vieții care mă inspiră, mă reînnoiește și îmi oferă posibilitatea de a evolua zilnic.

 Sunt recunoscător pentru fiecare detaliu din viața mea. Știu că tot ce primesc de la Viață este un dar gratuit, îl înțeleg și îl accept.

MULȚUMESC vieții care mă inspiră, mă reînnoiește și îmi oferă posibilitatea de a evolua zilnic.

 MULȚUMESC locului unde sunt aici și acum, pentru că acest loc are nevoie de mine, iar eu am nevoie de el.

 MULȚUMESC tuturor organelor din corpul meu, care lucrează în deplină armonie și perfecțiune.

MULȚUMESC Tată-Mamă pentru sănătatea mea perfectă.

 MULȚUMESC casei în care locuiesc, care servește drept adăpost și odihnă.

MULȚUMESC oportunităților de progres, angajare și proiecte, reușite, succese și evoluție care se deschid în fața mea zilnic.

MULȚUMESC fiecărei plăți primite, pentru că astfel îmi onorez numele, îmi onorez angajamentele și banii mei se înmulțesc.

MULȚUMESC la tot ceea ce cumpăr sau dobândesc, pentru că este rodul efortului, perseverenței, dăruirii și merituoasei mele.

MULȚUMESC tuturor persoanelor care îmi trec în cale.

MULȚUMESC persoanelor care aparent îmi fac "greșit", pentru că m-au ajutat să-mi formez curajul de a merge mai departe, și mulțumesc celor care mi-au făcut dreptate, pentru că m-au făcut să mă simt iubită.

MULȚUMESC tuturor oportunităților de succes financiar și personal pe care le primesc, identific și accept.

MULȚUMESC mie că am găsit recunoștință în toți oamenii, lucrurile și faptele.

MULȚUMESC întregului Univers, care conspiră în favoarea fiecăruia dintre gândurile mele, așa că aleg cu mare atenție ceea ce gândesc, vorbesc sau doresc.

 MULȚUMESC minunatului Creator care există în mine, fac parte din divinitatea ta, deci radiază lumină, iubire și pace oriunde m-aș afla... Îmi umplu inima, corpul, mintea, conștiința și întreaga mea ființă cu această Recunoștință."

Recomand , o data pe zi sa citiți cu voce tare ,cât sa va auziți, cu un ton mai jos decât vocea voastră normala.
Sa ne fie cu folos Câștigătorii nu sunt cei ce nu au eșuat niciodată, ci cei ce nu au renunțat niciodată. Sa nu uiți niciodată că Dumnezeu poate face din imposibil, Posibil!.

„Crucea este cheia Raiului."

 

Viața creștinului este „viață de răstignit”. Pentru a învia cu Hristos, trebuie să parcurgem drumul crucii personale. Iar după răstignire urmează și Învierea.

Părintele Petroniu Tănase (1914-2011), fost stareț al Schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, a fost un exemplu desăvârșit de smerenie, o icoană a blândeții. În cuvintele sale pline de înțelepciune și iubire adresate pelerinilor de nații diferite, precum și în meditațiile și scrierile sale, a abordat duhovnicește, adeseori, criza lumii contemporane. Atât radiografia duhovnicească pătrunzătoare pe care a făcut-o lumii actuale și sufletului omului recent, precum și soluțiile duhovnicești propuse au capacitatea să aducă liniște și mângâiere, pace și lumină – mai ales în vremuri de ispită și cădere, de boală și suferință, precum sunt cele în care ne aflăm în prezent.

Cauzele tuturor încercărilor din lume și din viața omului sunt păcatele și patimile prin care omul se îndepărtează și se face potrivnic lui Dumnezeu. Iar îndepărtarea de El se observă prin alergarea nebună și căutarea frenetică, din partea omului, a plăcerilor trupești și lumești, nu a bucuriilor spirituale și a împlinirilor duhovnicești.

Mai ales Occidentul, considera înțeleptul duhovnic, este o societate a plăcerii, o țară a îndepărtării de viața spirituală curată și înaltă. „În loc să aducă prinos de recunoștință lui Dumnezeu pentru abundența realizată prin mijloacele tehnice perfecționate, considera duhovnicul athonit, a dus, dimpotrivă, la lepădarea de Dumnezeu, la divinizarea omului și la legiferarea păcatului care îi pregătește nefericirea cea veșnică”[1]. Iar această căutare este „cea mai teribilă minciună cu care diavolul a înșelat pe om”[2].

Păcatul, ca boală a sufletului, este „o putere negativă, un microb, un virus care, odată cuibărit în om, se dezvoltă, crește pe seama resurselor vitale ale sufletului, pentru a-l duce la moarte. Ca și elementele cancerigene, care anulează mijloacele proprii de apărare ale organismului, apoi se dezvoltă nestingherit în tumoare ucigătoare”[3].

Omul contemporan, în loc să se pocăiască și să se îndrepte, „fuge de sine, se ferește să se uite în sufletul său, ca să nu vadă cum este. Se teme să o facă, presimte că această privire este primejdioasă; ca o prăpastie în care, dacă te uiți prea mult, amețești și te prăbușești”[4].

Și, pentru că atunci când îi este bine nu realizează deplin iubirea și bunătatea lui Dumnezeu față de el, pentru eliberare de păcate, va trebui să treacă prin proba dureroasă a necazurilor. „Dacă omul nu se smerește de bunăvoie, Dumnezeu tot nu-l lasă; îi trimite necazuri, încercări, boli, suferințe, ca să-l trezească. Pentru că smerenia trupească mai ușor aduce și smerenia sufletească și omul se trezește, își vine în sine. ( ...) Chiar dacă nu o face de bunăvoie, omul ajunge astfel să-și dea seama de starea decăzută în care se află, de robia și neputința sa și aleargă la Dumnezeu, Singurul Care poate să mântuiască”[5].

Suferințele sunt, pe de o parte, căi de ispășire a relelor săvârșite, toiagul și varga îndreptării. Dumnezeu, învăța Părintele Petroniu, „mai mult decât noi înșine, ne voiește fericirea și mântuirea noastră. Dar, fiindcă noi cu greu ascultăm cuvântul lui părintesc, El trebuie să folosească uneori, precum zice Psalmistul, toiagul și varga, ca măcar cu sila să ne facă binele, pe care noi îl refuzăm”[6]. 

Duhovnicescul Părinte insista, în mod deosebit, asupra unei învățături tradiționale a Spiritualității Ortodoxe, potrivit căreia „nu Dumnezeu pedepsește, ci omul se autocondamnă, prin păcatele sale. Nu Dumnezeu îl condamnă pe om, ci el își alege locul încă din timpul vieții acesteia. Nu Dumnezeu ne hărăzește iadul. Dimpotrivă, El ne spune: «Mergeți și moșteniți Împărăția Cerurilor». Omul este cel care aduce iadul cu dânsul. Pentru că și Raiul, și iadul, ni le pregătim noi, aici. Nu este pedeapsă, ci omul e chinuit de propriile lui opțiuni greșite: cu ce ne ducem dincolo, aceea avem”[7].

Astfel, „de necazuri și de moarte nu putem scăpa aici, pe pământ. Crucea, deci, nu poate fi ocolită, fiecare trebuie să-și ducă crucea sa. Dar acum crucea nu mai este spaimă, ci o primim cu bucurie, ca pe darul cel mai de preț pe care îl face Hristos prietenilor Săi, ca pe o armă nebiruită. De aceea, mucenicii așteptau și primeau cu bucurie chinurile știind, după cuvântul apostolului, că „pătimirile de acum sunt nimic față de bunătățile care ne sunt gătite în ceruri” (Romani 8,18); iar cuvioșii și pustnicii se nevoiau cu bucurie, zicând că „puțină este osteneala și veșnică odihna”[8]. Sau, cum spunea duhovnicul român, „Pe calea mântuirii, deci, omul trebuie să poarte o cruce, crucea încercărilor vieții”[9].

Încercările și suferințele din viața prezentă nu au doar rolul de a ne elibera de păcate și a ne curăți de patimi ci, fiind semne ale „nemărginitei dragoste a lui Dumnezeu față de om”[10], au un rol pozitiv, mântuitor. Pentru un om duhovnicesc, crucea, din blestem și prilej de suferință, se transformă în „cheia Raiului”[11]. Astfel, necazurile au un sens pozitiv, profund duhovnicesc: „Milioane de mărturisitori ai credinței în Dumnezeu s-au sfințit prin răbdarea chinurilor, a muncilor și s-au adăugat la ceata cea mare din Ceruri a mucenicilor, care au pătimit înaintea lor”[12].

Prin răbdarea cu demnitate și nădejde creștină a încercărilor și necazurilor, creștinul și-L face prieten pe Însuși Hristos: „El este prietenul cel iubitor și de-a pururi credincios, de-a pururi aproape și tare sprijinitor, iar prietenia cu El, stâncă tare și neclintită. «Nu te lega cu inima de om, zicea un pustnic: inima omului este de-a pururi schimbătoare». Prietenia cu Domnul nimic nu o uzează: nici trecerea anilor, nici depărtările, nici încercările vieții. Ba acestea o întăresc și mai mult, o întăresc mai mult. Prietenia cu El este arvună a veșnicei desfătări din dragostea Marelui Prieten în viața cea fericită și veșnică”[13].

Crucea ne curăță, iar după ce a șters urmele păcatelor săvârșite, ne sfințește. Din pedepse pentru păcatele noastre, încercările devin, astfel, semne ale milei nesfârșite a lui Dumnezeu, căci spunea duhovnicul din Sfântul Munte: „Așa-i mila cea nesfârșită a lui Dumnezeu. Nu obosește, nu se împuținează, mereu se uită după fiecare din noi, păcătoșii, mereu ne așteaptă: «Nu se poate să nu vină! Am făcut atâta pentru dânsul, Mi-am dat Însăși Viața pentru el, trebuie să se întoarcă!» Nu este păcat care să biruiască milostivirea lui Dumnezeu. De aceea, oricât de grozavă ar fi păcătoșenia în care ne aflăm, să nu deznădăjduim. Dumnezeu ne așteaptă ca să ne ierte, să ne cuprindă în brațele părintești. Și nu numai că ne îmbrățișează – semnul iertării, ci ne îmbracă cu haina cea dintâi, cu haina curățeniei; ne pune inel în deget – semnul eliberării de păcat și al înfierii; ne pune încălțăminte în picioare, adică ne întărește pe calea virtuții, că să nu ne mai înțepăm de ghimpii păcatului și – tăind vițelul cel hrănit – adică pe Fiul Său Euharistic, se face bucurie mare: se bucură Puterile cerești și Însuși Tatăl Ceresc pentru păcătosul care se pocăiește (Lc. 15,10)”[14].

Viața creștinului, așadar, este „viață de răstignit”[15]. Pentru a învia cu Hristos, trebuie să parcurgem drumul crucii personale. Iar după răstignire urmează și Învierea.

Părintele Petroniu este încrezător atât în capacitatea omului de a se îndrepta, cât și în iubirea și mila lui Dumnezeu. Sau, cum spunea el, „fiecare om este ctitorul vieții sale, pe care o zidește zi de zi și o împodobește cu faptele, cuvintele, gândurile sale. La înfricoșata Judecată, fiecare om se va înfățișa cu ctitoria sa înaintea lui Dumnezeu. Este vrednică de cinstea lui Dumnezeu ctitoria ta?[16]”.

Însă, în același timp, el privește cu optimism schimbările morale pozitive din lume și din sufletul uman: „Starea în care se află lumea creștină, cu toate relele care se află în sânul ei, nu este o stare de sfârșit de lume, ci dimpotrivă. S-a deschis un mare șantier de lucru duhovnicesc, pentru care s-au făcut și mari pregătiri și în care Biserica Ortodoxă este chemată să aducă rod ales”[17].

„Deci, conchide duhovnicul român, să fim optimiști. Mai este mult de lucru în lume pentru binele omenirii și pentru slava lui Dumnezeu și puterile omului pentru această lucrare nu s-au epuizat”[18]. La aceasta suntem chemați să contribuim fiecare dintre noi.

[1] Ieromonah Petroniu, Bine ești cuvântat, Doamne. Meditații, Prodromu - Muntele Athos, Editura Bizantină, București, 2004, p. 11

[2] Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, p. 14

[3] Părintele Petroniu de la Prodromu, Ediție îngrijită de Preot Constantin Coman, Costion Nicolescu, Editura Bizantină, București, 2015, p. 327

[4] Protosinghel Petroniu Tănase, Ușile pocăinței, meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, p. 17

[5] Ibidem, p. 19

[6] Părintele Petroniu de la Prodromu..., pp. 392-393

[7] Mari duhovnici ai neamului. Arsenie Papacioc. Petroniu Tănasă. Roman Braga, Editura Litera, București, 2015, p. 79

[8] Părintele Petroniu de la Prodromu..., p. 424

[9] Ibidem

[10] Ibidem, p. 423

[11] Ibidem, p. 500

[12] Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii..., p. 11

[13] Ieromonah Petroniu, Bine ești cuvântat, Doamne..., p. 38

[14] Protosinghel Petroniu Tănase, Ușile pocăinței..., p. 20

[15] Părintele Petroniu de la Prodromu..., pp. 497-498

[16] Ibidem, p. 233

[17] Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii..., p. 175

[18] Ibidem, p. 180

 

 „În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii
fiecăruia” — Părintele Arsenie Boca

 

https://teologiesiviata.ro/sites/default/files/fisiere/2020/07/04_Pr.%20Prof%20Tesu%20-%20Cuvinte%20de%20aur.pdf 

Sinaxar 25 Mai

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea celei de a treia aflări a cinstitului cap al sfântului, măritului prooroc şi Înaintemergător şi botezător Ioan.

Acest cinstit şi sfânt cap fiind ascuns multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului, ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt, în vas de argint. Şi fiind vestit acest lucru de un preot şi fiind adus din Comane, a fost primit de strălucita cetate a cetăţilor, împreună cu credinciosul împărat şi credinciosul popor, cu toată bucuria. Şi cu credinţă închinându-se cinstitului şi sfântului cap, acesta a fost pus la loc sfânt.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Celestin, care s-a săvârşit, pătrunzându-i-se glesnele cu cuie de fier.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Olvian, care cu pace s-a săvârşit.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Icos 1

Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane Prorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 2

Văzând toți prealuminată vedenia ta, Prorocule, și noi zicem că preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci, atingându-te cu mâna de creștetul Stăpânului, ai grăit așa: Aliluia!

Icos 2

Înțelegere din buze întinate, cum este cu putință a lăuda, numele tău, dumnezeiescule Ioane Prorocule și cel mai întâi tuturor cetelor drepților? Ci rugăciune cu cântare aducem ție așa:
Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobișnuite;
Bucură-te, plinirea a multă lumină;
Bucură-te, lauda dumnezeiască a sfinților lui Hristos;
Bucură-te, cer cinstit al drepților lui Dumnezeu;
Bucură-te, cunoștința fără de număr ce o dăruiești cântăreților tăi;
Bucură-te, sănătate preaminunată împărțită credincioșilor;
Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;
Bucură-te, cel ce ești rană demonilor de mult plâns;
Bucură-te, lumină mai strălucită decât soarele;
Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, luminarea și dulceața credincioșilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 3

Putere din cer, Ioane Prorocule, dăruiește nouă celor ce lăudăm înfricoșătoarea și uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină și ca aurul strălucitoare și preamărită, că luminezi inimile credincioșilor, celor ce cu credință cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Toată lumea te are pe tine mare apărător și bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca pe un apărător al credincioșilor, și grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, și întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem ție:
Bucură-te, făcătorule de multe minuni;
Bucură-te, înțelepte dătător de poruncă nouă;
Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmași;
Bucură-te, mângâietor al firilor celor necăjite;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că tu pe tiranul îl gonești de la noi;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, că îndepărtezi gândurile cele pline de răutate;
Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucură-te, prin care se luminează lumea;
Bucură-te, prin care s-a gonit vicleșugul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 4

Din toate necazurile slobozești pe toți, care cu dragoste și bucurie săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane Prorocule și Botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icos 4

Soare purtător de lumină, sfeșnic cu strălucire de aur, sfințește, curățește pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoșează toți, grăind ție așa:
Bucură-te, sfeșnicul luminii celei neapuse;
Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucură-te, mângâierea sufletească a pământenilor celor necăjiți;
Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;
Bucură-te, stâlpul de bucurie cel în chip de foc al drepților;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, și frumusețea oamenilor;
Bucură-te, cârmaci prealuminat celor ce înoată;
Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămânzi;
Bucură-te, stea mai luminată decât soarele;
Bucură-te, sfeșnic strălucitor cu raze de aur;
Bucură-te, dătătorule de daruri înțelepților;
Bucură-te, ajutătorul celor lipsiți;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 5

Prorocule, vrând să mântuiască Domnul pe pământeni din înșelăciune, ai ieșit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului și ai înmulțit pe pământ darul din destul, Sfinte, și toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoștință; pentru aceea cântăm lui Dumnezeu așa: Aliluia!

Icos 5

Văzut-au fiii oamenilor, Prorocule, cinstită mâna ta, când s-a atins să boteze pe Domnul și s-au înfricoșat, și cântare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cânta ție așa:
Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, înțelepciunea tuturor neamurilor;
Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucură-te, gonitorul cel înfricoșător al demonilor;
Bucură-te, frumusețea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeu;
Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;
Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;
Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucură-te, comoara darului cea preacinstită;
Bucură-te, luminătorule al măriților mucenici;
Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoților;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 6

Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ți-se, Ioane Prorocule, Irodiada purtându-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; și acum ca un înger petreci și cu oamenii vorbești, iar ucenicii, văzând tăierea ta, tânguindu-se, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Prorocule, când ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoșat toți auzind acestea, până când au văzut pe Acela botezat, și cântând au grăit către tine unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritar de mult preț;
Bucură-te, gura cântărilor celor cinstite;
Bucură-te, lauda cea dulce a prorocilor;
Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioșilor;
Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoți;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioșilor;
Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii;
Bucură-te, hrănitorul săracilor și al străinilor;
Bucură-te, vindecătorul orbilor și al șchiopilor;
Bucură-te, piatră scumpă de mult preț;
Bucură-te, făclie mult-luminoasă;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 7

Mare acoperitor și folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce ești mai cinstit decât toți pământenii, și decât toți drepții și preacuvioșii și arhiereii, că se spăimântează toți cunoscându-ți viața cea nematerialnică și de aceea cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Arătat-a făptură nouă Stăpânul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creștetul Stăpânului de mâna ta care tremura, ne-a sfințit pe noi, și a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea:
Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeiești;
Bucură-te, pierzătorul blestemului înșelăciunii celei diavolești;
Bucură-te, luminarea și lauda sfintelor;
Bucură-te, desfătarea și bucuria dreptcredincioșilor;
Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină;
Bucură-te, crin cu bun miros;
Bucură-te, vedenie înfricoșătoare;
Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;
Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pământenilor;
Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioșilor;
Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;
Bucură-te, prin care se închină cele de sus;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 8

Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane Prorocule, s-a spăimântat când a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut până când te-ai născut, și îndată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Cu totul ești tu celor din nevoi strajă tare, și ocârmuitorilor slavă și stăpânie, că prin tine, Ioane, credincioșii biruiesc toate semințiile vrăjmașilor și, lăudându-te, te măresc cu tocmită cântare așa:
Bucură-te, izbăvirea și curățirea păcatelor;
Bucură-te, vas cinstit al Domnului;
Bucură-te, cântare înfrumusețată a Stăpânului;
Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită și rai de hrană;
Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat și lumina vieții;
Bucură-te, că ai înflorit rodul curăției;
Bucură-te, că izvorăști râul înțelepciunii;
Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;
Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;
Bucură-te, prin care ne-am luminat toți;
Bucură-te, prin care s-au mântuit credincioșii;
Bucură-te, că izvorăști luminarea dreptei credințe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 9

Înfricoșatu-s-a Elisabeta, dacă a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dânsa la închinare, și pruncul în pântecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi toate, luminează-ne și pe noi care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei înțelegând dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toți s-au minunat și au grăit așa:
Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;
Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întâi-zidit;
Bucură-te, dătătorul cunoștinței de cele ce vor să fie;
Bucură-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;
Bucură-te, reazem și tărie dreptmăritorilor ocârmuitori;
Bucură-te, tărie și folositor credincioșilor domni;
Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;
Bucură-te, că întuneci gândurile cele rele;
Bucură-te, cântare frumoasă și cu bun miros;
Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucură-te, doctorul sufletelor și al trupurilor;
Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 10

Sfinte, izbăvește de toate nevoile pe toți cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină și cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, și poți să izbăvești din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cântă Lui: Aliluia!

Icos 10

Zid ești oamenilor, Sfinte Ioane, și turn nebiruit întru războaie, că, prin folosirea ta cea nebiruită, se biruiesc taberele vrăjmașilor; iar noi, fiind mântuiți grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, folositorul cel tare al pământenilor;
Bucură-te, alungătorul cel tare al dușmanilor;
Bucură-te, cel ce biruiești tabere în zile de război;
Bucură-te, cel ce dăruiești sfaturi de taină;
Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;
Bucură-te, trandafirul cel neveștejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că izvorăști râul vindecării;
Bucură-te, că din tine curg pâraie minunate;
Bucură-te, steaua care luminezi lumea;
Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;
Bucură-te, umblarea și tăria șchiopilor;
Bucură-te, povața și lumina orbilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 11

Prorocule Sfinte Botezătorule, pentru mulțimea minunilor tale celor vrednice de laudă, de ți-am aduce cântări și glasuri care să minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvârșim cu vrednicie, față de darurile tale, pe care le dăruiești nouă celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Purtătorule de lumină și dumnezeiescule Ioane Prorocule, cu înfricoșătoarele și luminatele tale minuni luminează și strălucește inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ție rugăciuni și graiuri ca acestea:
Bucură-te, folositorul săracilor și al văduvelor;
Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioși și bolnavi;
Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiți;
Bucură-te, mângâierea frumoasă a celor osteniți;
Bucură-te, întărirea cea preamărită și minunată a credincioșilor;
Bucură-te, prorocia și îngrădirea de apărare a Bisericilor;
Bucură-te, că celor ce înoată tu le ești povățuitor;
Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;
Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;
Bucură-te, pacea vieții celei nestricăcioase;
Bucură-te, țarină a pomilor celor înfloriți;
Bucură-te, rădăcină din odrasla pururea vie;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 12

Sfinte Botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cântăreților tăi, că luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioși și arzi pe cei ce nu cântă cinstitei tale biserici și lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Se luminează credincioșii de a ta vedere, lăudându-te cu cântări prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc și stăpânesc, Botezătorule Sfinte, înmiresmezi sfințind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbințeală și-ți cântă așa:
Bucură-te, mărgăritarul cel frumos și de mult preț;
Bucură-te, izvorul cel preafrumos și preabogat;
Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor și oamenilor;
Bucură-te, numele cel scump al prorocilor și al apostolilor;
Bucură-te, sabie înfricoșătoare asupra ereticilor;
Bucură-te, pecetea celor două Testamente;
Bucură-te, că izbăvești din nevoi pe cei robiți;
Bucură-te, că biruiești pe cei potrivnici credincioșilor;
Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credințe;
Bucură-te, mirul celor cu bun dar;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 13

Sfinte Ioane Prorocule, dulceața lumii, frumusețea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăvește pe toți din toate nevoile, și-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credință, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul întâi.

Icos 1

Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane Prorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu fierbințeală și dragoste te măresc și zic către tine așa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuți;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omenești;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucură-te, că tu ești povățuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creștinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se gonește necazul;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Condac 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, Preacinstite Înaintemergătorule!

Sinaxar 24 Mai

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Simeon din Muntele cel minunat.

Acest cuvios a trăit în zilele bătrânului Iustin, şi a fost născut în Antiohia Siriei, din tatăl Ioan, care era din Edesa, şi din maica Marta, fiind crescut în aceeaşi cetate a Antiohiei. Iar cele de aci înainte toate lucrurile minunate se spune că unele s-au întâmplat, iar altele au fost făcute de el, mai presus de om.

Zămislirea lui din pântece s-a făcut prin rugăciune. Şi făcându-se de şase ani, el a defăimat toate cele de jos, s-a suit la munte şi îndată s-a obişnuit şi s-a deprins cu petrecerea cea grea şi cu răbdarea. Şi avea adesea dumnezeieşti vedenii şi îngereşti arătări, care-I îndreptau spre cele ce trebuia a face, îl învăţau cu deosebirea între cele bune şi intre cele rele, adică cele bune să aleagă şi de cele rele să fugă. Şi înfrângând cele ale trupului şi hrănindu-se nu cu omenească hrană, ci cu nemuritoare ce i se da de la cer, aşa a petrecut până la ieşirea din trup.

Acestea şi nespusa mulţime a minunilor, le arată mai pe larg istoria lui; atâta numai este vrednic să însemnăm, că lăsând lumea din tânără vârstă, s-a dăruit pe sine mânăstirii, la care a fost pogorât din munte, în care locuise şase ani mai înainte; iar de acolo suindu-se pe stâlp, a stat acolo ani optsprezece. Apoi mergând la Muntele minunat a petrecut zece ani, la un loc înalt de pietre seci. Şi suindu-se pe stâlpul cel mic a petrecut patruzeci şi cinci de ani, de i s-a făcut toată vremea vieţii lui ani optzeci şi cinci. Şi dintru aceştia şaptezeci şi nouă i-a săvârşit cu lupta şi răbdarea cea mai presus de firea omenească, şi adormind a fost mutat spre mărirea şi aşezarea îngerilor.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Meletie Stratilatul şi a celor împreună cu dânsul: Ioan, Ştefan, Serapion Egipteanul şi Calinic vrăjitorul (magul); şi a celor doisprezece comiţi şi tribuni, şi a celor trei femei: Marchiana, Paladia şi Sosona şi a celor doi prunci: Chiriac şi Hristina, şi a tuturor celor unsprezece mii două sute şi opt, care împreună cu dânşii au mărturisit.

Tot în această zi, pomenirea sfantului Vincentiu de Lerins (sec. V).

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Preacuviosului nostru Părinte Simeon, ca celui ce prin dragoste şi smerenie s-a făcut lăcaş Preasfintei Treimi, cântare de laudă cu umilinţă să-i aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!  

Icos 1

Îngerul întâistătător al celor drepţi, Părinte Simeoane, numindu-te fiu al dreptăţii şi slujitor al Domnului, pentru care noi, smeriţii, aducem cântare:
Bucură-te, odrăslire din părinţi binecredincioşi!
Bucură-te, bogată roadă a curăţeniei părinţilor tăi!
Bucură-te, ucenice preaiubit al Botezătorului loan!
Bucură-te, al Arhidiaconului şi întâiului Mucenic Ştefan deopotrivă iubit!
Bucură-te, că Sfântul loan Botezătorul naşterea ţi-a vestit!
Bucură-te, că semn al încrederii un bulgăre de tămâie maicii tale i-a dăruit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 2

De la sânul maicii tale te-ai arătat iubitor al înfrânării, căci dintru cel drept te hrăneai, şi ai fost următor cetelor îngereşti, dimpreună cu care cântai: Aliluia!

Icos 2

Descoperirea celor neştiute şi vederea tainelor ascunse Domnul ţi le-a dăruit, Simeoane, căci te-ai depărtat din pruncie de cele ale lumii, voind cele nepieritoare a le primi. Pentru aceasta primeşte ale noastre cântări:
Bucură-te, cel născut fără dureri!
Bucură-te, noule Samuile, cel ce Domnului din pruncie ai fost dăruit!
Bucură-te, că din mâncare făcută cu meşteşug omenesc nu ai gustat!
Bucură-te, că pâine, miere şi sare în toate zilele vieţii tale tu ai mâncat!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 3

Fericite Simeoane, cu povăţuirea lui Dumnezeu la vârsta de şase ani ai venit la mănăstirea cuviosului loan Stâlpnicul, care cu dragoste primindu-te, se minuna cântând: Aliluia!â

Icosul 3

Vrăjmaşul cel urâtor de oameni s-a spăimântat de tine, Sfinte Simeone, şi ca un leu răcnea asupra ta, dar tu, ca pe un neputincios, nu l-ai băgat în seamă, întrarmat fiind cu smerenia, şi cu nevoinţa ai pornit asupra lui. Iar noi, ca cei ce suntem în tot ceasul zdruncinaţi de pornirea lui asupra noastră, cădem la tine, sfinte, şi te rugăm: ajută-ne nouă, celor ce cântăm:
Bucură-te, că prunc fiind ai covârşit pe cei bătrâni în nevoinţă!
Bucură-te, că nerăutatea inimii de mic ai dobândit-o!
Bucură-te, că schima îngerească la vârsta de şapte ani ai primit!
Bucură-te, că urmând povăţuitorului tău loan, pe stâlp te-ai suit!
Bucură-te, că pe acesta urmând Domnului în fiecare zi te-ai răstignit!
Bucură-te, că uitând de trup asemenea celor fără de trup ai vietuit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 4

Cu totul ne-am depărtat de cea în Duhul vieţuire, iar tu, al nostru părinte, cu milostivire ne dăruieşte cuvinte cu umilinţă, ca bucurându-ne de tine să-L slăvim pe Dumnezeu cel în Treime slăvit zicând: Aliluia!

Icos 4

Nu au putut să clatine vârtutea ta uneltirile celui viclean, ci mai vârtos te-au întărit şi prin ungere de sus ai primit puterea asupra demonilor, pentru care cu grăbire către al tău ajutor alergând zicând:
Bucură-te, că mai mult decât toate ai preţuit duhul umilit!
Bucură-te, căi nima înfrântă şi smerită jertfă în tot ceasul ai adus!
Bucură-te, că Domnul ţi-a dăruit smerenia!
Bucură-te, căci cu aceasta ai ars a diavolului înălţare!
Bucură-te, că aceştia cu înfricoşare vroiau să te piardă!
Bucură-te, că prin darul lui Hristos ai fost păzit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 5

învaţă, Sfinte, mintea noastră ca cele deşarte măcar în vremea rugăciunii să le gonească, pentru ca să nu aducem lui Dumnezeu jertfă neprimită, ci cu lacrimi să cântăm: Aliluia!

Icos 5

Năvala cea sălbatică a patimilor s-a învârtoşat asupra ta, Părinte, dar tu, împotrivindu-te, nu ai dat somn ochilor tăi, ci cu multe lacrimi ai cerut ajutor în război, iar Domnul, văzând dragostea ta pentru El, ţi-a dăruit biruinţa. Primeşte aceste laude ale noastre, Sfinte, ca stâlpare de biruinţă:
Bucură-te, că întunericul şi năvala patimilor n-au rătăcit sufletul tău!
Bucură-te, că nebunia tinereţii nu ţi-a schimbat cugetul cel bun!
Bucură-te, că fericirea şi odihna nu ai căutat-o în cele trecătoare!
Bucură-te, că în multă nevoinţă şi înfrânare le-ai aflat!
Bucură-te, că în ceruri ai primit împărtăşirea cu Sfintele Taine!
Bucură-te, că de acestea văzduhul de negrăită mireasmă s-a umplut!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 6

Ai arătat viaţă mai presus de fire, asemănându-te heruvimilor, iar prin credinţa ta fierbinte ai slujit serafimilor, cu care cânţi în ceruri: Aliluia!

Icos 6

Povăţuitor al vieţii monahale te-ai făcut prin darul Sfântului Duh, Simeoane preafericite, căci cu înţelepciune şi înţelegere din Sfânta Scriptură grăiai, învăţând dreapta credinţă. Pentru care îți zicem ție:
Bucură-te, izvorule plin de apa cea vie!
Bucură-te, învăţătorule cu faptele şi cuvintele!
Bucură-te, dascălul pocăinţei nesfârşite!
Bucură-te, că faptele tale au fost deopotrivă cu învăţătura!
Bucură-te, că al tău cuget cu totul către cele cereşti l-ai îndreptat!
Bucură-te, că trupul tău prin nevoinţă l-ai topit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 7

Fiarele cele netrupeşti se porneau asupra ta cu răutate, dar dragostea ta de Dumnezeu prefăcea în nimic puterea lor când cântai: Aliluia!

Icos 7

Dumnezeu proslăveşte pe cei ce-L iubesc pe El şi îi împlinesc voia, şi întru tine a revărsat cu îmbelşugare darul izgonirii diavolilor şi a tot felul de boli. Tămăduieşte şi neputinţele noastre, părinte, ale celor ce strigăm:
Bucură-te, doctorul cel fără de plată!
Bucură-te, că pe cei ce se roagă ţie îi ajuţi!
Bucură-te, că celor din necazuri eşti izbăvitor!
Bucură-te, grabnic tămăduitor!
Bucură-te, al şerpilor şi balaurilor omorâtor!
Bucură-te, părinte cu dragoste  împodobit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 8

Sălăşluind în Muntele cel Minunat, ai zidit acolo o mănăstire şi un alt stâlp pe care însuşi Domnul venind cu sfinţii îngeri a sfinţit stâlpul în care te-ai suit cu bucurie cântând: Aliluia!

Icos 8

La vârsta bărbatului desăvârşit în cel de-al treizeci şi treilea an al vieţii tale, cu porunca lui Dumnezeu, ai primit harul preoţiei, spre slava Lui. Te rugăm, ca cel ce eşti mijlocitor al nostru, şi aceste laude ale noastre să le primeşti:
Bucură-te, că Sfânta Liturghie cu credinţă ca un înger slujeai!
Bucură-te, că descoperiri şi vedenii Domnul îţi arăta!
Bucură-te, sfătuitorule de Duhul Sfânt insuflat!
Bucură-te, că tuturor tămăduiri le dăruiai!
Bucură-te, că şchiopi, orbi şi leproşi vindecai!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 9

Întru tine, Părinte Simeoane, s-a împlinit cuvântul lui Hristos: “Cel ce crede întru Mine va face lucrurile pe care Eu le fac”, minunatule rob al lui Dumnezeu, cel ce cânţi de-a pururi în ceruri: Aliluia!

Icos 9

Smerita cugetare, tăcerea şi dragostea le-a arătat viaţa ta luminată, Simeoane preacuvioase, căci filosofia deşartă a acestei vieţi ai defăimat şi întru toate ai urmat cuvântul Domnului: “Cel ce vrea să-Mi urmeze să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze". Minunându-ne de viaţa ta îngerească, te rugăm ca aceste neputincioase graiuri ale noastre să le primeşti cântându-ți:
Bucură-te, viaţă închinată Sfintei Treimi!
Bucură-te, monahule următor al Sfinţilor Părinţi!
Bucură-te, stâlpule al creştinătăţii!
Bucură-te, Părinte între cei mai mari părinţi!
Bucură-te, mângâiere în supărări!
Bucură-te, balsam în suferinţe!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 10

“lată Mirele vine în miezul nopţii”, zice cântarea, şi fericit ai fost tu, slugă înţeleaptă, căci te-ai aflat priveghind şi cântând: Aliluia!

Icos 10

Domnul a binevoit să-ţi descopere mai înainte mutarea ta din cele de aici, iar ucenicii cu lacrimi ca unui părinte iubitor de fii îţi cântau:
Bucură-te, părinte cel cu mulţi fii!
Bucură-te, pom roditor cu felurite roade!
Bucură-te, că minunile tale s-au vestit în toată lumea!
Bucură-te, că de vederea luminii neînserate te-ai învrednicit!
Bucură-te, că din mâna cerească te-ai hrănit!
Bucură-te, spicule cu însutită roadă!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 11

Rugăciunea noastră, Sfinte Părinte Simeoane, primeşte-o ca pe o jertfă duhovnicească pentru mântuirea noastră, ca să cântăm în veci Domnului: Aliluia!

Icos 11

În ceruri sufletul cu cântări îngereşti a fost primit şi în latura drepţilor şi a sfinţilor s-a sălăşluit, de-a dreapta lui Dumnezeu, pentru care cântăm:
Bucură-te, căci glasul Domnului: “vino, slugă bună şi credincioasă întru odihna Domnului Tău” ai auzit!
Bucură-te, al Stăpânului prieten de aproape!
Bucură-te, bucuria îngerilor cea negrăită!
Bucură-te, căci cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii pentru lume te rogi!
Bucură-te, a Sfântului loan Botezătorul rodire bogată!
Bucură-te, împreună cu sfinţii petrecător!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 12

Ca o mângâiere ne-ai lăsat nouă sfintele tale moaşte, pe care cu evlavie le sărutăm cântând: Aliluia!

Icos 12

Binecuvântarea ta, Sfinte, pe care o reverşi prin moaştele tale, umple de bucurie inimile noastre, pentru care cu mulţumire îţi cântăm:
Bucură-te, lauda Bisericii lui Hristos!
Bucură-te, bucuria noastră, a ortodocşilor!
Bucură-te, înfruntarea ereticilor!
Bucură-te, lămurirea celor aflaţi în îndoială!
Bucură-te, nădejdea celor deznădăjnuiţi!
Bucură-te, lumina celor din întunericul patimilor!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 13

O, preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule, Părinte Simeoane, slava cuvioşilor, primeşte de la noi aceste laude pe care cu tot sufletul ţi le aducem, şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei ce-ţi strigăm: Aliluia! (de 3 ori)

Icos 1

Îngerul întâistătător al celor drepţi, Părinte Simeoane, numindu-te fiu al dreptăţii şi slujitor al Domnului, pentru care noi, smeriţii, aducem cântare:
Bucură-te, odrăslire din părinţi binecredincioşi!
Bucură-te, bogată roadă a curăţeniei părinţilor tăi!
Bucură-te, ucenice preaiubit al Botezătorului loan!
Bucură-te, al Arhidiaconului şi întâiului Mucenic Ştefan deopotrivă iubit!
Bucură-te, că Sfântul loan Botezătorul naşterea ţi-a vestit!
Bucură-te, că semn al încrederii un bulgăre de tămâie maicii tale i-a dăruit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 1

Preacuviosului nostru Părinte Simeon, ca celui ce prin dragoste şi smerenie s-a făcut lăcaş Preasfintei Treimi, cântare de laudă cu umilinţă să-i aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

 

Rugăciune către Sfântul Simeon din Muntele Minunat

Prea Cuvioase Părinte Simeoane, cel ce, încă din copilărie fiind nevoitor şi iubitor al frumuseţii cereşti, ai strălucit cu harul tău peste toate marginile pământului, ascultă rugăciunea noastră, a celor greu încercaţi de nevoi şi de ispite. Tu, cel ce te-ai învrednicit de adevărata cunoaştere a Duhului, mijloceşte pentru noi către Bunul Dumnezeu să ne împărtăşească şi nouă harul Său cel sfinţitor. Luminează-ne prin rugăciunile tale bineprimite de Dumnezeu şi dăruieşte-ne sănătate, pace sufletească şi cunoaşterea celor dumnezeieşti. Fereşte Biserica cea Adevărată de rătăcirile acestui veac şi roagă-l neîncetat pe Hristos să ne ierte păcatele multe şi grele şi să ne întărească în dragostea Sa, făcându-ne să înţelegem cănumai El este împlinirea tuturor dorinţelor noastre. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat

Troparul Sfântului Cuvios Simeon, cel din Muntele Minunat, glasul 1

Al răbdării stâlp ai fost râvnind cuvioase, părinţilor celor mai dinainte: lui Iov întru patimi, lui losif întru ispite şi vieţii celor fără de trup fiind în trup. Simeoane părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Pe Faraon cel ce se purta în căruţe, l-a cufundat toiagul lui Moise cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel mergătorul cel pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta este pricină de teologie adevărată şi luminare tuturor celor ce s-au adunat împreună, ca să laude cu inimi curate slava ei şi viaţa ta cea vrednică de laudă, făcătorule de minuni, Părinte Simeoane.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din glasul Botezătorului şi din vedere s-a binevestit lăudată maica ta şi te-a zămislit pe tine şi te-a născut locaş cu miros bun şi dumnezeiesc, Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Marele Înaintemergătorul cunoscându-te din scutecele prunceşti că vei fi locaş dreptăţii, dăruit de Dumnezeu mai presus de fire, a poruncit să te fereşti de sânul cel stâng şi să te hrăneşti din cel drept.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind împodobită cu multe feluri de daruri, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită şi ai născut mai presus de cuget şi de cuvânt pe Cuvântul Tatălui, Care S-a făcut trup pentru nespusa milostivire, rămânând Fecioară Curată, ceea ce eşti Binecuvântată.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din tânără pruncie ai fost nevoitor preaales şi adevărat fierbinte iubitor frumuseţii dumnezeieşti. Pentru aceea cunoscându-te mai înainte din pântece, Stăpânul te-a sfinţit, Părinte Simeoane, pururea pomenite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din mică vârstă înţelepţindu-te, făcătorule de minuni, Cuvioase Simeoane, adevărata cunoştinţă a Duhului şi pe Cel necuprins, cu însuşi ochii te-ai învrednicit a-L vedea, înconjurat de puterile cereşti.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-ţi-se simţirile sufletului, din înfricoşătoarea vedenie părinte, ai câştigat minunata alegere a celor bune şi a celor rele şi ai odrăslit viaţă fără de greşeală, Cuvioase Simeoane.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătat a venit la tine îngerul, care s-a trimis, învăţându-te să iubeşti viaţa cea îngerească şi să mergi cu picioare vesele pe urma celui ce ţi s-a arătat, purtătorule de Dumnezeu părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe mine cel ce eram odinioară omorât, m-ai adus iarăşi din nou către viaţă, ceea ce singură ai născut viaţa cea ipostatnică, de care lovindu-se moartea cea vrăjmaşă, arătat s-a rupt, Preacurată.

Irmosul

Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Tu eşti tăria mea Doamne, Tu eşti şi puterea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu eşti bucuria mea, Cel ce nu ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nicicum n-ai suferit să mai rămâi în lume părinte, având povăţuitor pe Hristos, puterea lui Dumnezeu, şi petrecând în pustiile cele neumblate, aveai adunare cu fiarele fară de frică, fiind copil şi te veseleai la ostenelile trupului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sărind prin munţi ca cerbul, doreai de izvoarele cele de la Dumnezeu curgătoare şi aflându-le pe ele, ţi-ai săturat setea cea de dragostea lui Dumnezeu, din care bând, izvorăşti teologhisiri, arătându-te către faţa lui Hristos, Părinte Simeoane.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiescul loan stând la stâlp, mai înainte de suirea ta către el, te vedea pe tine cu ochii cei înţelegători copil cu haină albă purtându-te ca pe o căruţă, îndreptându-te de stâlp luminos, cuvioase părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din rudenia cea împărătească a lui David, tu Fecioară ai odrăslit şi ai născut pe Împăratul Cuvântul, Care mai înainte de veci negrăit a strălucit din Tatăl şi mai presus de gând. Pentru aceea noi credincioşii te fericim cu cuget dumnezeiesc, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Domnul ca un copil cu bună cuviinţă şi plin de frumuseţe faţă a venit la tine, când aveai şederea la stâlp, părinte şi strălucindu-ţi mărire de răbdare, precum ai cerut, S-a arătat pe Sineşi răstignit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiască, viaţa ta a strălucit cu lumina descoperirilor, de al căror dumnezeiesc mir al bunei miresme făcându-te plin, muceniceşte ai biruit taberele cele potrivnice ale demonilor, ca o slugă a lui Dumnezeu, Simeoane.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin curăţia gândului, înălţându-te cu priviri dumnezeieşti şi având de la Dumnezeu inima izvor de înţelepciune, care izvorăşte pâraie dătătoare de viaţă, cugetătorule de Dumnezeu ai luminat sufletele celor bolnavi, preafericite părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Care se înţelege dimpreună cu Tatăl mai înainte de veci, sălăşluindu-Se în pântecele tău, pentru bogăţia milostivirii S-a sărăcit şi S-a arătat om pe pământ făcându-Se trup, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-te cu bunătăţile ca dumnezeiescul Moise şi suindu-te pe stâlp înalt din voie dumnezeiască te-ai înălţat cu duhul şi primind putere luminătoare, te-ai mărit ca acela, părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săgetând vrăjmaşul nebuneşte şi-a deşertat tolba de săgeţile cele stricătoare de suflet, iar turnul sufletului tău nu l-a mişcat, căci era întărit cu bună alcătuire pe piatra cea nesfărâmată a lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Veselindu-se Stăpânul tău Hristos de tine, răbdai cu uşurinţă sudorile sihăstriei tale, care ţi-a dat ţie toiag foarte folositor şi te-a îndemnat să tămăduieşti cu acela bolile celor neputincioşi, dumnezeiescule părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ştiind grăitorii de Dumnezeu prooroci, prin arătări înseninătoare, adâncimea tainei tale celei înfricoşătoare, au vestit mai înainte că vrei să zămisleşti în pântecele tău pe Dumnezeu, ceea ce eşti fără prihană şi acum noi văzând plinirea, credem Preacurată Fecioară.

Irmosul

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

De cele de sus dorind, cele de jos ai lepădat şi ca un cer stâlpul făcându-ţi, printr-însul ai strălucit cu raza minunilor cuvioase, şi lui Hristos Dumnezeului tuturor te rogi neîncetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tnerii cei ce merseseră din ludeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget vitejesc fugind de orbirea lumii şi de căderile măririi celei deşarte, ai poftit să te linişteşti, neîncetat strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-ţi mâinile tale în chip de Cruce şi rugându-te, ai văzut pe Hristos dimpreună cu îngerii întru slavă negrăită, Dumnezeu poruncindu-ţi: să te sui peste acest munte minunat, de Dumnezeu purtătorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sârguindu-te cu gând de călătorie cerească, te-ai suit la stâlp, plecându-te dumnezeieştilor arătări ale Stăpânului şi ai ajuns la acest munte, pe care l-a numit Minunat, Părinte Simeoane.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce umblăm întru lumina Domnului, veniţi toţi să lăudăm pe singură Născătoarea de Dumnezeu, pe Cetatea cea Sfântă a Împăratului Hristos, pe Maica cea Preacurată, pe Maica lui Dumnezeu, care este Mântuirea credincioşilor.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru puterile sufletului tău cele bine alcătuite, cuvioase, s-a sălăşluit strălucirea cea cu trei lumini, de care ca dintr-o Dumnezeire luminându-te, ai zidit mărit înaintea stâlpului, casa ei cea de trei ori fericită, şi ai legiuit întru aceea, să cinstim în veci pe Treimea cea nezidită, Părinte Simeoane.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lucrarea cea atotputernică a Sfântului Duh, sălăşluindu-se dumnezeieşte întru tine, preafericite, a îndemnat să alerge de la marginile lumii la tine pe toţi cei nebuniţi de duhuri viclene, pe care şi tămăduindu-i cu toiagul cel de finic, îi învăţai pe ei: Lăudaţi pe Ziditorul în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetarea cea trupească a tinereţilor, cu postul şi cu rugăciunea o ai supus Duhului şi aprinderea celor dinăuntru stingând, ai surpat pe om şi te-ai arătat ca unul ce mai mult nu mănâncă; ci hrănindu-te numai cu hrana cea cerească, cânţi pe pricinuitorul acestora în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul

Ceata cea dumnezeiască a ucenicilor, ţie îţi dă părinte, Hristos Dumnezeu cel Minunat, pe care primindu-i cu dragoste, i-ai luminat cu învăţăturile, ca să alerge pe calea înfrânarii. Cu care împreună odihnindu-te întru împărăţie, preamăreşti pe împăratul tuturor întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă pe Fiul tău şi Domnul pentru noi, care curat şi lămurit strigăm şi te mărturisim Maică a lui Dumnezeu Preacurată, ca să ne ceri dezlegare păcatelor şi să aflăm izbăvire noi cei ce cu credinţă cântăm: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul, tiranul Haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: înfricoşatu-s-a tot auzul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin rugăciunile tale înduplecând pe Hristos, care a săturat cu puţine pâini adunare de mulţi oameni, ai umplut cu binecuvântările tale jitniţele cele deşarte ale staulului tău şi ai izbăvit turma ta de foamete, de trei ori fericite Simeoane.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De cuvintele cele de rugăciune ale cinstitei şi cuvioasei maicii tale Marta, care se ruga, ca să te rogi lui Hristos, nu te-ai lepădat a împlini cererea ei şi ai îndepărtat mânia cea trimisă de Dumnezeu de la cetatea lui Dumnezeu, fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscându-ţi sfârşitul nevoinţelor tale Simeoane şi despărţindu-te de trup, te-ai învrednicit de cele de sus, preafericite; către care zburând de aici, te bucuri cu duhul, văzând lumina cea în trei ipostasuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cei ce cu chemarea şi cu socotinţele tale prin rugăciuni, din viaţa cea cu multe griji aleargă către tine şi la limanul tău, izbăveşte-i din toate patimile vrăjmaşului, pe cei ce luminat prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai locaş lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel Neîncăput şi ai născut întrupat pe Cuvântul cel mai înainte neîntrupat; pe Care roagă-L Preacurată să dăruiască iertare greşelilor tuturor celor ce cu credinţă te slăvesc pururea.

Irmosul

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci cel Preaînalt de voie S-a pogorât până la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea...

Înaintea zămislirii sfinţindu-te, părinte, ceea ce te-a născut pe tine, te-a arătat odraslă preafrumoasă, vrând ca să fii vas dumnezeiescului Duh, cu a cărui putere crescând, mulţimea duhurilor celor viclene cu toiagul credinţei o ai rănit. Pentru aceasta mutându-te cu mărire te-ai făcut stâlp neclintit al credincioşilor şi luminător luminos vrednicule de minune Sfinte Simeoane; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Înrădăcinându-te pe piatra voirilor lui Hristos, te-ai arătat stâlp ridicat pe pământ, întărind marginile pământului cu arătările tămăduirilor. Pentru aceea cu credinţă săvârşindu-ţi pomenirea, ne luminăm, strigând ţie, părinte: miluieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale.

O pace blândă îmi umplea atunci sufletul și mă părăsea orice nevoie și orice tulburare a vieții.

 „S-a întâmplat de multe ori următorul fapt:
Seara, după apusul soarelui, închideam fereastra chiliei mele și o acopeream cu trei cuverturi, așa încât să creez cât mai mult posibil condiții de liniște și de întuneric.
Și îmi aplecam fața către podeaua chiliei mele, rostind rar cuvintele rugăciunii unul după altul și părăsind simțirea îngustimii chiliei mele mici și a minții mele și nesimțindu-mi trupul, ci simțind lumina cuvântului Evangheliei.
Duhul meu îndreptat către înțelepciunea cea veșnică a cuvântului lui Hristos se elibera de toată lucrarea materială și rămânea nemișcat în strălucirea Soarelui celui înțelegător, ca trupul care se întinde sub soarele de la amiază.
O pace blândă îmi umplea atunci sufletul și mă părăsea orice nevoie și orice tulburare a vieții.
La început lupta duhovnicească se concentrează înlăuntru, dar când atinge desăvârșirea, ea devine rugăciune pentru lumea întreagă, pentru Adamul universal.
Prima mișcare a dragostei merge către Dumnezeu, a doua către aproapele”.
(SF. SOFRONIE SAHAROV)