După nașterea celor trei fiice, Sfânta Sofia a rămas văduvă și viețuia cu dreaptă credință, plăcând lui Dumnezeu, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, cu postul și cu milostenia, înconjurată de cele trei fiice ale sale în care a aprins focul dragostei către Dumnezeu.
Pe timpul împărăției lui Adrian (117-138), împăratul rău-credincios al romanilor, era în Roma o văduvă de neam italian, anume Sofia, al cărei nume se tâlcuiește „înțelepciune”. Aceasta, după numele său, petrecea viața în credință creștinească, cu înțelepciune; o astfel de înțelepciune o laudă apostolul Iacov zicând: „Înțelepciunea cea de sus întâi era curată, apoi pașnică, blânda, bineplăcută, plină de milă și de roade bune” (3,17). Această înțeleaptă Sofia, când trăia în însoțire legiuită, a născut trei fiice, cărora le-a pus numele celor trei virtuți evanghelice: pe cea dintâi a numit-o Pistis (Credința), pe a doua Elpis (Nădejdea), pe a treia Agapi (Dragostea). Că ce altceva avea să nască înțelepciunea cea creștinească, dacă nu bunătățile cele plăcute lui Dumnezeu? Dar, după nașterea acestor trei fiice a rămas văduvă în curând, și viețuia cu dreaptă credință, plăcând lui Dumnezeu, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, cu postul și cu milostenia înconjurată de cele trei fiice ale sale. Pe acestea le creștea într-o astfel de învățătură, pe care ar fi putut să le-o dea numai o mamă așa înțeleaptă, că purtând numele bunătăților celor mari evangheliști, nu trebuia mai mult decât să le deprindă pe fiecare din ele cu practica virtuții al cărei nume îl purta, ceea ce s-a și făcut. Crescând ele cu anii, creșteau într-însele și bunătățile; și au învățat bine cărțile prorocilor și ale apostolilor, s-au deprins la cuvintele învățăturilor și se nevoiau la citire, la rugăciune și la osteneli casnice, supunându-se sfintei, de Dumnezeu înțelepțitei lor mame, sporind și înaintând de la o faptă bună la alta și mai bună și se suiau din ce în ce mai sus pe treptele scării morale.
Atunci, toți și-au întors ochii spre dânsele pentru frumusețile lor cele prea mari și pentru acea bună înțelegere desăvârșită, că străbătuse vestea prin tot Imperiul Roman de frumusețea lor ceea ce covârșea, izvorând din înțelepciune. Auzind despre aceasta, Antioh eparhul dorea să le vadă pe ele și, văzându-le, s-a înștiințat că sunt creștine, pentru că nu-și tăinuiau credința lor cea în Hristos și nu se îndoiau în nădejdea lor cea spre Hristos și nici nu-și împuținau dragostea lor cea spre Hristos, ba încă mai luminos măreau înaintea tuturor pe Hristos, iar de idolii cei de Dumnezeu urâți se îngrețoșau. Acestea toate le-a spus Antioh împăratului Aelius Adrian, iar el îndată a trimis slugile ca să le cheme pe ele la sine. Deci, mergând slugile la casa Sofiei, au aflat pe maică îndeletnicindu-se cu învățătura fiicelor sale; și o chemară pe ea cu fiicele la împărat. Iar ele, cunoscând pricina chemării lor, toate se așezară la rugăciune, zicând: „Tu, atotputernice Dumnezeule, rânduiește pentru noi după sfânta voia Ta și nu ne lăsa pe noi, ci ne dă nouă ajutorul Tău cel sfânt, ca să nu se înfricoșeze inima noastră de prigonitorul cel mândru, să nu ne temem de muncile lui cele înfricoșate, să nu ne spăimântam de moartea cea amară și să nu ne rupă pe noi cu nimic de la Tine, Dumnezeul nostru!”. Și după rugăciune, închinându-se lui Dumnezeu, au ieșit toate patru, maica cu fiicele, luându-se de mâini ca o cunună împletită. Și mergeau, căutând adeseori spre cer, cu suspinuri și cu rugăciunea în taină, încredințându-se la ajutorul Celuia ce a poruncit „să nu ne temem de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă”.
Apoi, ajungând la palatele împărătești, s-au însemnat cu semnul crucii zicând: „Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru mărirea numelui Tău cel sfânt”. Și au stat înaintea împăratului celui ce ședea pe scaun în mândria sa, pe care văzându-l, i-au dat cinstea cea cuviincioasă. Și ședeau ca și cum erau chemate la un ospăț; au venit cu bucurie pentru Domnul lor la cercetare, fără nici o temere, cu fețele luminoase, cu inimi îmbărbătate și cu ochii veseli privind spre toți. Văzând împăratul fețele lor cinstite, luminate și neînfricoșate, a întrebat pe maică de neam, de nume și de credință. Iar ea, înțeleaptă fiind, cu pricepere răspundea, încât toți cei ce auzeau se mirau de o înțelepciune ca aceea a ei. Pomenind puțin de neamul și de numele său a început a grăi pentru Acela pe „al cărui neam cine-l va spune” se va mântui și la al cărui nume toți sunt datori să se închine. Și mărturisea credința sa cea în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și roabă se numea Aceluia și în numele Lui se lăuda. „Acesta – zicea – îmi este numele cel cinstit, în care mă laud că sunt creștină”. Încă a spus că și pe fiicele sale lui Hristos le-a logodit, ca curăția lor neîntinată să o păzească nestricăciosul Mire, Fiului lui Dumnezeu. Văzând împăratul pe această femeie înțeleaptă, și nevrând atunci ca să zăbovească cu dânsa la vorbă multă și să facă judecată, a amânat-o pe altă dată, iar acum, deocamdată, le trimise pe toate la o femeie de neam bun, anume Palladia, încredințându-i-le ca să le păzească și a treia zi să le aducă pe ele la judecată.
Atunci maica, petrecând în casa Palladiei și având vreme de ajuns pentru învățătura fiicelor sale, le încuraja pe ele ziua și noaptea și învățându-le cu cuvinte de Dumnezeu insuflate, le zicea: „Fiicele mele iubite! Acum este vremea nevoinței voastre, acum a sosit ziua ca să vă faceți mirese Mirelui vostru Celui fără de moarte, ca după numele vostru să vă arătați către dânsul credința voastră cea tare, nădejdea cea neîndoită și dragostea cea nefățarnică, care niciodată nu cade! Acum a venit ceasul veseliei voastre, ca să vă încununați prin cunună mucenicească cu preaiubit Mirele vostru și cu dânsul în cămara Lui prea luminoasă să intrați, în glas de bucurie. Fiicele mele, să nu vă cruțați trupurile voastre cele tinere pentru cinstea lui Hristos, să nu jeliți floarea tinerețelor voastre celor frumoase, pentru cel mai frumos ca podoabă și decât fiii omenești, nici să vă mâhniți de lipsirea vieții acesteia vremelnice, pentru viața cea veșnică. Pentru că neprețuitul vostru Mire ceresc, Iisus Hristos, este sănătate veșnică, frumusețe negrăită și viață fără de moarte. Și când trupurile voastre pentru dânsul vor fi chinuite spre moarte, el le va îmbrăca pe ele în nestricăciune și rănile de pe trupurile voastre le va lumina ca stelele cerului. Când frumusețile voastre vor fi luate prin chinurile îndurate pentru Dânsul, El vă va înfrumuseța pe voi cu cereasca frumusețe pe care ochiul n-a văzut-o. Iar când vremelnica voastră viață o veți pierde, punându-vă sufletele voastre pentru Domnul vostru, apoi El viața cea fără de sfârșit vă va dărui vouă, în care vă va mări pe voi în veci înaintea Tatălui său cel ceresc și înaintea sfinților Lui îngeri și de toate cereștile duhuri vă veți numi mirese și mărturisitoare ale lui Hristos; pe voi vă vor lăuda toți cuvioșii, de voi se vor veseli înțeleptele fecioare și vă vor primi în ceata lor.
Dulcele mele fiice! Să nu vă mlădiați a fi amăgite de înșelăciunile vrăjmașului, pentru că, precum mi se pare, mult vrea să vă îmbuneze pe voi împăratul și să vă făgăduiască mari daruri și să vă pună înainte mărire, bogății, cinste și toată frumusețea și dulceața lumii acesteia stricăcioase și deșarte. Să nu iubiți nimic dintr-acestea, că toate se sting ca fumul, ca praful de vânt se spulberă, ca floarea și ca verdeața ierbii se veștejesc și în țarina se sălășluiesc. Nici să vă înfricoșați când veți vedea cumplitele chinuri, pentru că puțin pătimind și pe vrăjmașul biruindu-l, în veci veți dănțui. Și cred Dumnezeului meu Iisus Hristos că nu vă va lăsa pe voi, cele ce pentru Dânsul pătimiți, Cel ce a zis: „De va și uita femeia pe fiii pântecelui său, dar Eu nu vă voi uita pe voi”. Ci nedepărtat va fi de voi întru toate chinurile voastre, privind nevoințele voastre, în slăbiciunea voastră și împletindu-vă cununa răsplătirii voastre. O, fiicele mele cele bune! Gândiți-vă la durerile mele pe care le-am avut la nașterea voastră. Aduceți-vă aminte de ostenelile mele pe care în vremea prunciei le-am suferit la creșterea voastră. Aduceți-vă aminte și de bunătățile mele, cu câtă dragoste v-am învățat pe voi frica de Dumnezeu și să mângâiați bătrânețele mamei voastre prin acea statornică și bărbătească mărturisire a voastră a lui Hristos. Pentru că aceasta îmi va fi mie veselie, bucurie, cinste și laudă între toți credincioșii, când mă voi învrednici să mă numesc mamă de mucenițe, când vă voi vedea pe voi că viteze răbdați pentru Hristos și, mărturisind cu îndrăzneală numele cel sfânt al Lui, pentru dânsul muriți. Atunci se va mări sufletul meu și, bucurându-se duhul meu, se vor întări bătrânețele mele. Atunci îmi veți fi mie adevărate fiice când, învățăturile mamei voastre ascultându-le, veți suferi pentru Domnul nostru până la sânge și veți muri pentru dânsul cu osârdie”.
O învățătură că aceasta a mamei lor ascultând-o fiicele cu umilință, li se înfierbântă inima și se bucurau cu sufletul, așteptând vremea muceniciei ca ceasul cel de nuntă. Pentru că ramuri fiind ale rădăcinii celei sfinte, cu tot sufletul doreau acelea aceasta, la care le povățuia pe ele înțeleapta lor mamă, Sofia. Și pecetluindu-se cuvintele ei în inimile lor, se împodobeau, ca la o cămară, la nevoința mucenicească și, îngrădindu-se cu credință, se întăreau cu nădejde, aprinzând într-însele focul dragostei către Domnul. Și una pe alta încurajându-se, făgăduiau mamei lor ca toate cuvintele ei cele folositoare de suflet să le pună la lucru, cu ajutorul lui Hristos.
Sosind a treia zi, au fost duse la judecată înaintea păgânului împărat. Iar el, socotind că fecioarele fiind tinere, vor asculta lesne cuvintele lui cele înșelătoare, a început a grăi către dânsele așa: „Eu, fiicelor, văzând frumusețea voastră și cruțând tinerețele voastre, vă învăț pe voi părintește să vă închinați zeilor celor ce stăpânesc lumea. Și de mă veți asculta pe mine și de veți îndeplini această poruncă, apoi fiice ale mele vă voi numi pe voi, voi chema eparhii și ighemonii și pe toți sfetnicii mei și înaintea lor vă voi face pe voi fiice ale mele și de către toți veți fi cinstite și lăudate. Iar de nu mă veți asculta și de nu vă veți supune poruncii mele, apoi în multe rele veți cădea și veți duce în primejdie bătrânețele mamei voastre și voi înșivă veți pieri în acea vreme, în care ați putea să vă veseliți, petrecând în desfătări, în bunătăți și în bucuriile lumii acesteia. Că eu vă voi pierde pe voi cu rău și mădularele voastre, sfărâmându-le, le voi arunca spre mâncare câinilor și veți fi defăimate de toți. Drept aceea, ascultați-mă pe mine, ca să vă fie vouă bine, că vă iubesc pe voi și n-aș vrea ca să vă pierd frumusețea voastră și să vă lipsesc pe voi de viața aceasta, ci fiice ale mele vreau să vă am pe voi”.
Deci, au răspuns sfintele fecioare, toate, cu o gură, zicând: „Noi, tată avem pe Dumnezeul ceresc care se îngrijește de viața noastră și miluiește sufletele noastre. De Acela vrem să fim iubite și ale Aceluia adevărate fiice căutăm să ne numim și Aceluia închinându-ne și păzind poruncile Lui, spre idolii voștri scuipăm, iar de îngrozirile tale nu ne temem. De aceea și dorim să pătimim și să răbdăm muncile cele amare pentru cel dulce Iisus Hristos, Dumnezeul nostru”.
Auzind împăratul un răspuns că acesta, a întrebat pe mama, Sofia, de numele și de anii lor, iar ea a zis: „Cea dintâi fiică a mea se numește Pistis și are doisprezece ani; a doua, Elpida, are zece ani; iar a treia fiică se numește Agapi și este de nouă ani”. Și se miră împăratul de acea vitejie a sufletului ce în puțini ani agonisiseră și de răspunsul dat cu pricepere și îndrăzneală. Apoi, a început pe câte una, pe rând, a le sili la păgânătatea sa. Întâi, pe cea mai mare soră, Pistis, o silea zicându-i: „Jertfește marii zeițe Artemida!”. Iar ea n-a vrut. Atunci a poruncit împăratul să o dezbrace pe ea și să o bată tare. Iar chinuitorii bătând-o fără de milă, îi ziceau: „Jertfește marii zeițe Artemida!”. Dar ea răbda ca și cum nici n-ar fi fost trupul ei. Iar chinuitorii, nesporind nimic cu bătaia, i-au tăiat fragedul ei piept și în loc de sânge a curs lapte din răni, și toți cei ce priveau la chinuirea ei se mirau de răbdarea și de minunea aceasta, cum curgea din răni lapte, iar nu sânge. Și clătinând cu capetele, osândeau în taină nerozia și răutatea împăratului, zicând: „Ce a greșit această frumoasă fecioară de pătimește așa! O, vai de nebunia împăratului și de cruzimea lui cea de fiară, care mănâncă fără de omenie nu numai pe oamenii cei bătrâni, dar și pe copiii cei tineri!”. După aceasta, chinuitorii aduseră un grătar de fier și-l puseră pe un foc mare, și grătarul s-a înroșit îndată că un cărbune aprins, încât scăpăra scântei; pe acela o puseră pe sfânta fecioară Pistis care, după ce a stat două ceasuri pe el și rugându-se către Domnul său, nu s-a ars deloc, așa încât toți se mirau. O aruncară apoi într-o căldare care stă pe foc plină de smoală amestecată cu untdelemn și foarte fiartă; și nici acolo nu s-a vătămat, ci că în apă rece șezând, cânta lui Dumnezeu.
Iar prigonitorul, neștiind ce să mai facă cu dânsa ca să o poată abate de la credința în Hristos, a hotărât asupra ei judecată de sabie de care auzind sfânta Pistis s-a umplut de bucurie și a zis către mama sa: „Roagă-te pentru mine maica mea, ca să-mi săvârșesc alergarea mea și, trecând la marginea cea dorită, să văd pe Domnul și Mântuitorul meu Cel iubit și să mă îndulcesc de vederea Lui cea dumnezeiască”. Iar către surori a zis: „Iubitele mele surori! Știți cui ne-am făgăduit și cui ne-am făcut mirese! Știți că însemnate suntem prin Sfânta Cruce a Domnului nostru spre veșnica Lui slujbă. Deci, să răbdăm până în sfârșit. De o mamă suntem născute, una ne-a hrănit și ne-a învățat, deci unul și același sfârșit să primim, o voie să avem, ca unele care într-adevăr am ieșit din unul și același pântece. Iată eu vă voi fi vouă pildă, ca amândouă după mine să veniți la Mirele nostru cela ce la Sine ne cheamă pe noi”. Acestea zicându-le a sărutat pe mama sa, așijderea și cu surorile, îmbrățișându-se s-au sărutat și a plecat să se pună sub sabie.
Iar mama nu s-a mâhnit pentru fiica sa, căci atât mâhnirea inimii, cât și durerea maicii cea pentru fii a fost biruită într-însa de dragostea cea către Dumnezeu. Și numai de aceea oftă și se îngrijea că nu cumva vreuna din fiicele sale, înfricoșându-se de muncă, să se lepede de Domnul tuturor și zicea către Pistis: „Eu, fiica mea, te-am născut pe tine și pentru tine am răbdat dureri. Pe acestea tu numai atunci mi le răsplătești mie bine, când vei muri întru mărturisirile lui Hristos, și-ți vei vărsa sângele tău pe care din pântecele meu l-ai luat pentru Hristos. Drept aceea să mergi la dânsul, iubita mea fiică, și cu sângele tău, roșindu-te, ca îmbrăcată fiind cu o haină mohorâtă să te arăți frumoasă ochilor Mirelui tău și pe mine, mama ta cea săracă, înaintea Lui să mă pomenești și pentru surorile tale roagă-te Lui, ca să le întărească și pe ele întru aceeași răbdare pe care tu o ai”.
Și tăiară cinstitul cap al Sfintei Pistis. Iar mama a luat mult pătimitorul ei trup și, sărutându-l pe el, se bucură și slăvea pe Hristos Dumnezeu, Cel ce a primit pe fiica ei Pistis în cămara cea cerească.
Iar păgânul împărat a adus de față pe cealaltă soră, pe sfânta fecioară Elpida, și a zis către dânsa: „Fiică bună, rogu-mă ție, ascultă sfatul meu, că te sfătuiesc ca un tată, iubindu-te pe tine: închină-te Artemidei celei mari. Ai văzut muncile cele ale surorii tale celei mari și ai privit la moartea ei cea amară; deci, să nu vrei și tu să pătimești la fel. Să mă crezi pe mine fiică, că îmi este jale de tinerețile tale și aș dori să te am pe tine fiică, de te-ai supune poruncii mele”. Iar Sfânta Elpida a răspuns: „Au doar, împărate, nu sunt soră aceleia pe care au ucis-o? Doar nu din aceeași mamă m-am născut? Doar nu cu același lapte m-am hrănit și același botez am avut pe care l-a avut și sora mea cea sfântă? Împreună cu dânsa am crescut și din aceleași cărți și aceeași învățătură a mamei m-am învățat a cunoaște pe Unul Dumnezeu și Domnul nostru Iisus Hristos și întru dânsul a crede și Lui Unuia a mă închina. Deci, să nu nădăjduiești, împărate, că eu n-aș cugeta, n-aș gândi sau n-aș vrea a merge pe aceeași cale pe care a plecat sora mea Pistis, la care sunt gata; ci numai nu zăbovi mult ostenindu-te cu cuvintele și începe însuți lucrul și vei vedea că tot același este gândul meu ca și acela al surorei mele celei mai dinainte”.
Auzind împăratul un răspuns că acesta a dat-o pe ea la chinuri și dezbrăcând-o pe ea slujitorii ca și pe Pistis, au bătut-o fără milă, mult, încât s-au ostenit bătând-o. Iar ea tăcea ca și cum n-ar fi simțit durerile, fără numai privea spre fericită maică să Sofia, care sta tot acolo, și, cu vitejie spre pătimirea fiicei sale privind, cu tărie ruga pe Dumnezeu ca să dea fiicei sale răbdare multă. Apoi, după porunca împăratului celui fără de lege, o aruncară în foc, în care, ca și cei trei tineri, nearsă fiind, lăuda pe Dumnezeu. După aceasta o spânzurară și cu unghii de fier au strujit-o. Iar căzându-i carnea și sângele curgând ca pârâul din ranele ei ieșea oarecare minunată bună mirosire, și zâmbea cu fața luminoasă și cu darul Sfântului Duh strălucind și batjocorind pe chinuitor că pe o copiliță mică cum e ea nu putea să o biruiască, zicea: „Cu ajutorul lui Hristos, nu numai nu bag în seamă chinul, dar mai ales îmi place întru el, ca într-o dulceață a raiului, că dulce îmi este pentru Domnul meu. Iar pe tine chinuitorule, te așteaptă munca cea fără de sfârșit cu diavolii, în gheena focului pe care în loc de Dumnezeu îi ai ție”. Cu aceste cuvinte întărâtându-se mai mult chinuitorul, a poruncit să gătească o căldare plină cu smoală amestecată cu seu și dedesubt să-i dea foc, ca în căldura cea fiartă să o arunce pe sfânta; fierbând căldarea, când era să arunce pe sfânta într-însa, îndată căldarea s-a topit ca ceară și s-a vărsat smoala ce clocotea într-însa și seul cel fierbinte și au ars pe toți cei ce stau împrejur, căci atâta putere făcătoare de minuni a lui Dumnezeu era întru Sfânta Elpida.
Dar prigonitorul văzând toate acestea, n-a vrut să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, pentru că inima lui a întunecat-o diavolescul întunerec și rătăcirea pierzătoare și se rușina văzându-se batjocorit de o copiliță așa mică. Apoi, nevrând ca să rabde mai mult rușinea aceea, a osândit-o pe ea la tăiere. Fecioară, auzind de sfârșitul său, a alergat cu bucurie la mama sa, zicând: „Fii liniștită, mama mea! Să fii sănătoasă și să pomenești pe fiica ta”. Iar mama, cuprinzând-o pe ea, o săruta, zicându-i: „Fiica mea, Elpida, binecuvântata ești tu de Domnul Dumnezeu Cel de sus, spre care nădăjduiești și sângele tău pentru Dânsul să nu-l cruți. Mergi dar la sora ta Pistis și cu dânsa să stai înaintea Dumnezeului tău”. Apoi sărutându-se Elpida cu sora sa Agapi, care privea la sfârșitul ei, zise către dânsa: „Să nu rămâi aici, sora noastră, ci să grăbești a veni ca împreună să stăm înaintea Sfintei Treimi”. Apoi s-a apropiat de trupul cel mort, tăiat, al Sfintei Pistis, sora sa, și cuprinzându-l pe el cu dragoste, din fire spre lacrimi se pleca, iar din dragostea cea întru Hristos spre bucurie era îndemnată. După aceea și-a plecat sfântul său cap sub sabie și tăiară pe Sfânta Elpida. Iar mama a primit trupul ei și proslăvea pe Dumnezeu, bucurându-se de o vitejie ca aceasta a celor două fiice ale sale, vitejie la care și pe a treia fiică o îndemna cu cuvinte dulci și cu înțelepte sfaturi.
Apoi, chemând prigonitorul pe a treia fecioară, Agapi, o îndemnă pe ea, ca și pe cele două, ca să se depărteze de Cel răstignit și să se închine Artemidei. Dar în zadar s-a ostenit înșelătorul pentru că cine avea să rabde mai mult pentru Domnul cel iubit al său, precum Agapi, care se tâlcuiește „dragoste”, de vreme ce este scris: „tare ca moartea este dragostea, apa cea multă nu poate să stingă pe dragoste și chiar râurile nu o vor îneca pe ea”. Că n-au stins focul dragostei celei către Dumnezeu în această fecioară apele cele multe ale dulceților lumești și nu o înecară pe ea râurile primejdiilor și ale chinurilor, ba încă se dă pe față dragostea ei cea mare prin aceea că era gata în orice vreme să-și pună sufletul pentru iubitul său Iisus Hristos. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva să-și pună sufletul pentru altcineva. Iar cunoscând prigonitorul că nu poate să sporească nimic cu înșelăciune, a început a o chinui pe ea, vrând ca în feluri de munci să despartă pe Agapi de dragostea lui Hristos. Ci sfânta alcătuia cu buzele cuvintele Apostolului: „Cine mă va despărți de la dragostea lui Dumnezeu? Oare necazul sau strâmtoarea sau gonirea sau foamea sau golătatea sau primejdia sau sabia? În toate acestea biruiesc pentru cel ce m-a iubit pe mine” (Romani 8, 35-37).
Deci s-a început chinuirea ei așa: a poruncit chinuitorul să o întindă pe ea la o roată și cu toiege să o bată. Și întinsă a fost sfânta atât de mult, încât din trupul ei cel tânăr se desfăceau mădularele din încheieturile lor și, bătându-se, se roșea cu sângele ca o porfiră, iar pământul se adăpa din sângele ei ca din ploaie. Apoi arseră un cuptor foarte tare pe care, arătându-l sfintei, chinuitorul zicea: „O, fecioară, numai atâta să zici : Mare este zeița Artemida!; și-ți voi da drumul. Iar de nu vei zice aceasta, îndată într-acel cuptor ars vei arde”. Iar sfânta a zis: „Mare este Dumnezeul meu Iisus Hristos! Iar Artemida și tu cu dânsa, să pieriți”. Și îndată prigonitorul mâniindu-se, a poruncit celor ce stau de față să o arunce în cuptor. Iar ea, neașteptând să o arunce cineva, singură s-a grăbit a intra; și umbla prin mijloc nearsă și ca la un loc de răcoare dănțuia cântând și binecuvântând pe Dumnezeu. Iar din cuptor îndată a ieșit focul asupra necredincioșilor celor ce stăteau împrejurul cuptorului și a ars pe unii prefăcându-i în cenușă, iar pe alții i-a pârlit și chiar pe împăratul, ajungându-l, l-a vătămat, încât a fugit departe de cuptor. Deci, se vedeau în acel cuptor și alte oarecare ființe foarte luminoase dănțuind cu dânsa și se prea mărea numele lui Hristos, iar necurații se rușinau.
Apoi, stingându-se cuptorul, a ieșit sfânta ca dintr-o cămară, mireasa cea frumoasă a lui Hristos, luminoasă și sănătoasă. Prinzind-o chinuitorii, după porunca împăratului, cu sfredele i-au găurit încheieturile, dar dumnezeiescul ajutor întărea pe sfânta în muncile acelea, încât n-a murit. Pentru că cine ar fi putut răbda acestea? Oricine îndată ar fi murit. Însă iubitul ei Mire, Iisus Hristos, o întărea pe ea ca și necurații de mai mare rușine să se umple, iar sfintei mai multă răsplătire să i se înmulțească și să se proslăvească puterea cea tare a lui Dumnezeu în vasul cel slab. Mai pe urmă, prigonitorul bolnăvindu-se de pârlirea aceea a focului, a poruncit să o taie pe sfânta cu sabia. Iar ea, auzind de tăierea sa, se bucură și zicea: „Cum oare să binecuvântez mult lăudatul numele Tău, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce mă iubești pe mine, roaba Ta, Agapi, că cu surorile mele mă rânduiești pe mine, învrednicindu-mă ca aceleași munci pe care și ele le-au pătimit pentru numele Tău să le pătimesc!?”. Iar mama ei, Sfânta Sofia, neîncetat se ruga lui Dumnezeu pentru a treia fiică a sa ca să-i dea ei răbdare până la sfârșit și zicea către dânsa: „A treia mlădiță a mea, fiica mea cea prea iubită, nevoiește-te până în sfârșit, pentru că pe bună cale mergi, și iată, ți s-a împletit ție cununa și ți s-a deschis cămara cea gătită, și Mirele stă așteptându-te pe tine și privind de sus la nevoința ta. Când îți vei pleca capul sub sabie, el să primească sufletul tău cinstit și fără de prihană; să-l cuprindă și să te odihnească pe tine cu ale tale surori. Încă să mă pomenești și pe mine, mama voastră, în împărăția Mirelui nostru, ca milostiv să-mi fie mie și să nu mă lipsească pe mine de partea voastră și de petrecerea împreună întru slava Sa cea sfântă”. Și îndată o tăiară pe sfânta Agapi cu sabia.
Iar maica luând trupul ei, l-a pus într-o raclă frumoasă împreună cu trupurile sfintelor Pistis și Elpida și a împodobit trupurile lor precum se cădea și, punându-le într-o căruță, le-a dus din cetate ca la câteva stadii și acolo cu cinste a îngropat pe fiicele sale, scăldate în lacrimi de bucurie, la un loc înalt. Apoi, însăși ea, șezând lângă mormântul lor trei zile, se ruga lui Dumnezeu cu umilință și a adormit cu somnul morții în Domnul și s-a îngropat de către credincioși în același loc împreună cu fiicele cu care a avut parte de împărăția cerească și de încoronarea mucenicească, că deși n-a suferit cu trupul, cu inima a pătimit mult pentru Hristos.
Așa de înțelepțește și-a sfârșit Sofia alergarea sa aducând Sfintei Treimi în dar pe cele trei îmbunătățite fiice ale sale, Pistis, Elpida și Agapi! O, sfânta și dreaptă Sofie! Care dintre femei s-a mântuit așa prin nașterea de fii, precum tu, care ai născut niște fiice ca acestea care Mântuitorului s-au făcut mirese și pentru dânsul pătimind, cu dânsul acum împărățesc și se proslăvesc! Cu adevărat tu ești mamă minunată și vrednică de bună pomenire, că privind la cele cumplite și amare chinuri și la morțile fiicelor tale celor iubite, nimic nu te-a durut de dânsele ca pe o maică, ci cu atât mai mult te-ai bucurat de darul lui Dumnezeu, mângâindu-te, și singură le-ai învățat pe ele și le-ai rugat să nu-și cruțe viața lor vremelnică, ci să-și verse fără de cruțare sângele pentru Hristos Domnul, de a cărui prea luminată față acum, prin vedere, te veselești la cer, cu sfintele tale fiice! Înțelepțește-ne și pe noi ca să aducem roadele virtuților credinței, nădejdei și dragostei și să ne învrednicim ca înaintea preasfintei, neziditei și de viață făcătoarei Treimi să stăm și să o slăvim pe ea în vecii vecilor. Amin.
Acatistul Sfintei Mucenițe Sofia și Pistis, Elpis și Agapis
Tropar Acatistul Sfintei Mucenițe Sofia și Pistis, Elpis și Agapis, glasul al 4-lea
Mielușele cuvântătoare, prin mucenicie v-ați adus Mielului și Păstorului, săvârșind călătoria cea către Hristos și credința păzind-o. Pentru aceea, cu suflet vesel astăzi săvârșind pomenirea voastră cea sfântă, minunatelor, pe Hristos Îl slăvim.
Condacul 1
Roabelor celor alese ale Domnului Celui Atotțiitor, Pistis, Elpis și Agapis și maicii voastre celei înțelepte, Sofia, cântare de laudă cu înduioșare vă aducem. Iar voi, îndrăzneală către Hristos Dumnezeu având, rugați-vă pentru noi de păcate și necazuri să ne izbăvim și cu mulțumire vouă să vă cântăm: Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Icosul 1
Îngerii în Ceruri se bucură viețuirea voastră cea plină de virtuți văzând, căci în citirea Dumnezeieștilor Scripturi, în osteneli, post, rugăciune și milostenie o ați petrecut, de mama voastră fără încetare învățate fiind, modele vii ale celor trei virtuți teologice arătându-vă, căci cu numele lor numite ați fost. Iar noi, de această înțelepciune a mamei voastre și de cumințenia voastră desăvârșită mișcați fiind, cu evlavie vă grăim:
Bucurați-vă, surori cu același duh, după cele trei virtuți numite;
Bucurați-vă, căci în ascultare de mama voastră cea de Dumnezeu înțelepțită pe treptele desăvârșirii ați urcat;
Bucurați-vă, căci precum trei mlădițe ale raiului, în Roma cea rău-credincioasă ați crescut;
Bucură-te, Sofia, ceea ce fiicelor tale numele virtuților le-ai dat și în veșnicie a le împlini le-ai învățat;
Bucură-te, Pistis, ceea ce prin credință pe cele nevăzute, ca pe unele văzute, a le vedea ne ajuți;
Bucură-te, ceea ce în nestricăciune te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, Elpis, ceea ce cu credința suferințele noastre în vâltoarea necazurilor le micșorezi și pe cele de sus cu dreapta ta ni le arăți;
Bucură-te, ceea ce Împărăția Cerurilor ai moștenit;
Bucură-te, Agapis, ceea ce cu dragostea dumnezeiască fericirea vieții veșnice ne-o descoperi;
Bucură-te, ceea ce cu harul Duhului Sfânt te-ai umbrit;
Bucură-te, Sofia, căci numele tău înseamnă înțelepciune și cu înțelepciune pe fiicele tale le-ai crescut;
Bucură-te, ceea ce în virtuțile credinței, nădejdii și dragostei pe noi ne întărești;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 2
Văzând înțeleapta Sofia slugile, care a o chema împreună cu fiicele ei la împăratul Adrian au venit, și pricina chemării lor cunoscând, cu copilele ei la rugăciune s-a așezat, ajutorul lui Dumnezeu cerând: iar după rugăciune, de mână luându-se, ca o cunună împletită, împreună au mers, lui Hristos Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul 2
Cuget neîndoielnic ați avut, sfintelor, căci, atunci când în palatul împărătesc ați fost duse, înaintea împăratului Adrian cu fața luminoasă, cu ochii veseli și cu inima plină de bărbăție ați stat. Iar împăratul, cinstitele și neînfricatele voastre fețe privind și înțelepciunea Sofiei văzând, judecata sa pentru altă vreme a amânat-o și la o femeie nobilă v-a trimis, iar la ea trei zile ați stat și maica voastră preaînțeleaptă cuvintele cele de Dumnezeu insuflate zi și noapte v-a învățat. Pentru aceasta, fericindu-vă, unele ca acestea vă cântăm:
Bucurați-vă, cele trei mielușele neîntinate ale lui Hristos, ce cununile virtuților le-ați dobândit;
Bucurați-vă, cele trei surori pline de virtuți,ce credință tare,nădejde neîndoielnică și dragoste nefățarnică către Domnul Dumnezeu ați arătat;
Bucurați-vă, cele ce frumusețea și tinerețea voastră nu le-ați cruțat, de dragul Celui ce cu bunătatea este mai frumos decât fiii oamenilor;
Bucură-te, Sofia, ceea ce pe copilele tale cele iubite la nevoința mucenicească pentru Hristos le-ai îndemnat,
Bucură-te, Pistis, ceea ce prin chinul pentru Hristos credința ta o ai mărturisit;
Bucură-te, ceea ce pe surorile tale prin credință puternică le-ai ridicat;
Bucură-te, Elpis, ceea ce nădejde tare în Hristos ți-ai pus;
Bucură-te, ceea ce pe surorile tale cu nădejde neslăbită le-ai întărit;
Bucură-te, Agapis, ceea ce prin chinurile pentru Hristos dragostea ta lucrătoare o ai arătat;
Bucură-te, ceea ce pe surorile tale cu focul dragostei le-ai îngrădit;
Bucură-te, Sofia, ceea ce pe dulcile tale copile slava și bogăția și toată dulceața acestei lumi stricăcioase a le disprețui le-ai îndemnat;
Bucură-te, ceea ce pe bunele tale fiice până la sânge pentru Domnul a sta și pentru El a muri cu sârguință le-ai învățat;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 3
Cu puterea dumnezeiască adumbrite ați fost, mucenițelor, căci virtuțile numelor voastre cu fapta în nevoințele cele mucenicești le-ați arătat, lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul 3
Având în ele sfintele mucenițe stâlpul credinței, aripile nădejdii și focul Agapis și cu plăcere cuvintele maicii lor ascultând, una pe alta în îndelungă-răbdare se întăreau și cu bucurie mergeau, cinstita mucenicie pentru Hristos dorind. Lui, ca Dumnezeului nostru, închinându-ne, cu aceste laude pe voi vă cinstim:
Bucurați-vă, cele ce pentru viața veșnică de pierderea acestei vieți vremelnice nici un pic nu v-ați întristat;
Bucurați-vă, cele ce pentru cinstirea lui Hristos trupurile la chinuri le-ați dat;
Bucurați-vă, căci cele trei vase mult-prețioase ale credinței, nădejdii și dragostei în dar lui Dumnezeu I le-ați adus;
Bucură-te, Sofia, căci din dragoste pentru fiicele tale cu toată inima Împărăția lui Dumnezeu ele să o moștenească ți-ai dorit;
Bucură-te, Pistis, ceea ce sufletele noastre cu credința le luminezi;
Bucură-te, ceea ce la adăpostul cel liniștit ne ridici;
Bucură-te, Elpis, ceea ce inimile noastre cu dulceața nădejdii le viezi;
Bucură-te, ceea ce din vâltoarea deznădejdii ne scoți;
Bucură-te, Agapis, ceea ce suferințele și necazurile noastre în bucurie le prefaci;
Bucură-te, ceea ce inimile noastre împietrite la înduioșare le duci;
Bucură-te, Sofia, ceea ce cu înțelepciune spre cele bune ne povățuiești;
Bucură-te, ceea ce ochiul cel întunecat al sufletelor noastre îl luminezi;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 4
Furtuna mâniei tiranilor asupra ta, sfântă Pistis, s-a năpustit, însă nu te-a clătinat: căci cine poate urni din loc credința ta nebiruită, ca un diamant puternic ce îți este, căci pe cei credincioși împreună cu tine i-ai învățat a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Auzindu-le înțeleapta maică pe fiicele sale înaintea împăratului pe Hristos fără frică mărturisind și spunând că numai pe El Îl doresc, pentru dulcele Iisus Hristos chinuri amare gata fiind a suferi și a răbda, foarte s-a bucurat și pe Dumnezeu L-a rugat în apropiatele chinuri să le întărească. Iar noi, această dorință lăudând, primei fiice a înțeleptei maici unele ca acestea îi cântăm:
Bucură-te, Pistis, ceea ce cumplitele bătăi pentru dulcele Iisus cu bucurie le-ai primit;
Bucură-te, ceea ce sânii tăi cei tăiați, ca pe doi crini curați, jertfă înaintea Domnului i-ai adus;
Bucură-te, căci din rănile tale în loc de sânge lapte a curs;
Bucură-te, căci pe fier încins pusă ai fost;
Bucură-te, căci în apă clocotită aruncată fiind, nici un pic nu te-ai fript, nici nu te-ai vătămat;
Bucură-te, ceea ce patimile noastre cu răcoare cerească le potolești;
Bucură-te, ceea ce focul chinurilor noastre în timpul bolilor îl stingi;
Bucură-te, ceea ce cu semnul credinței în mijlocul năpastelor ne însemni;
Bucură-te, ceea ce cu scutul credinței în lupta cu vrăjmașul ne ocrotești;
Bucură-te, căci cinstitul tău cap pentru Capul Bisericii, Hristos Dumnezeu, sub sabie cu bucurie l-ai plecat;
Bucură-te, căci prin vărsarea sângelui tău vrednică de Mirele Cel Nemuritor te-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce pe tărâmul dorit ai ajuns și pe Domnul Mântuitorul Cel iubit L-ai văzut;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 5
Cu stelele cele dumnezeiești v-ați asemănat, Pistis, Elpis și Agapis, căci cu toată inima numai de viața cea veșnică v-ați alipit și la frumusețea cea nespusă, Iisus Hristos, degrabă ați alergat, pentru El să muriți și cu dumnezeiasca Lui vedere să vă desfătați, cântându-I: Aliluia!
Icosul 5
Văzând-o surorile cele biruitoare pe sfânta Pistis cu bucurie pentru Hristos suferind, și ele sufletele lor pentru El a le pune au voit: iar împăratul, pe sfânta Elpis a o ispiti a început și, în același gând cu sora ei văzând-o fiind, la chinuri a trimis-o, nimic neizbutind. Iar noi, pe sfânta Elpis pentru această înțelepciune a ei fericind-o, o slăvim și îi cântăm:
Bucură-te, Elpis, ceea ce crunt bătută fiind, nădejdea cea prealuminoasă în Domnul nu ți-ai pierdut;
Bucură-te, ceea ce chinurile tale fără cârtire în tăcere le-ai răbdat;
Bucură-te, ceea ce și nouă răbdare puternică ne dăruiești;
Bucură-te, căci în cuptorul cel încins nearsă fiind, laudă lui Dumnezeu ai înălțat;
Bucură-te, căci și pe noi în suferințe a-L lăuda pe Dumnezeu ne înveți;
Bucură-te, căci cu gheare de fier străpunsă ai fost,
Bucură-te, căci pe noi, cei ce în necazuri ne aflăm, cu razele nădejdii ne luminezi;
Bucură-te, căci minunată și bună mireasmă din rănile tale a ieșit;
Bucură-te, ceea ce nădejdea neclintită în Domnul Iisus neschimbată o ai păzit;
Bucură-te, ceea ce deznădejdea și neputința din inimile noastre le nimicești;
Bucură-te, ceea ce tăierea sabiei pentru Hristos cu bucurie o ai primit;
Bucură-te, căci nouă, celor copleșiți de necazurile pământești, pacea veșnică ne-o descoperi;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 6
Propovăduitorilor și purtătorilor de Dumnezeu apostoli asemenea ați fost, de Dumnezeu înțelepțitelor surori: căci prin virtuțile voastre tuturor credincioșilor le-ați propovăduit credința, nădejdea și dragostea către Domnul, Stăpânul tuturor, cântându-I: Aliluia!
Icosul 6
Ca soarele ai strălucit, sfântă Agapis, căci cine poate sta așa pentru iubitul său Domn decât dragostea, precum este scris: că dragostea este mai tare ca moartea și apa cea multă nu o poate stinge și râurile nu o pot îneca. Te rugăm acum, Agapis sfântă, pe tine ceea ce cu flacără serafimică de iubire pentru Domnul arzi, înnoiește inimile noastre cele împietrite și uscate, aprinde în noi, cei ce în dragoste am sărăcit, lumina iubirii, ca pe Domnul și pe tot aproapele nostru să începem a-i iubi, căci ție, rugătoarei noastre, aceste cântări de laudă îți aducem:
Bucură-te, Agapis, căci apele cele multe ale farmecelor lumești dragostea ta pentru Hristos nu au stins-o;
Bucură-te, căci toate dezmierdările și darurile împăratului lepădând, sufletul tău pentru Domnul l-ai pus;
Bucură-te, căci râurile necazurilor și ale suferințelor dragostea ta nu au înecat-o;
Bucură-te, ceea ce pentru Domnul Iisus pe roată ai fost trasă, cu parul ai fost bătută, cu căngile ai fost străpunsă și în cuptor încins ai fost aruncată;
Bucură-te, căci în cumplitele tale chinuri de puterea lui Dumnezeu întărită a fost;
Bucură-te, ceea ce prin sângele tău, pe care din dragoste pentru Nemuritorul tău Mire Hristos l-ai vărsat, în inimile noastre cele reci dragostea o aprinzi;
Bucură-te, ceea ce limpede ne-ai arătat că pentru dragoste toate chinurile cu bucurie sunt îndurate;
Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat că dragostea dumnezeiască la viața veșnică ne duce;
Bucură-te, ceea ce însăți te-ai încredințat că dragostea dumnezeiască descoperirea nemuririi este;
Bucură-te, că nici o tortură de dragostea lui Hristos nu te-a putut despărți;
Bucură-te, ceea ce în chinuri ca apostolii ai binevestit, căci de dragostea lui Dumnezeu nu te desparte nici necazul, nici strâmtorarea, nici prigoana, nici foamea, nici goliciunea, nici nenorocirea, nici sabia;
Bucură-te, căci pentru dragostea lui Hristos cu sabia capul ți-a fost tăiat;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 7
Voind sfintele fecioare mai repede de trup a se despărți și cu Hristos a se uni, când la tăierea sabiei au mers, una pe alta și toate trei pe mama lor, Sofia, îmbrățișând-o, s-au sărutat, iubirea frățească pe noi învățându-ne ca toți împreună lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 7
Minune nouă Domnul a arătat când fecioarelor celor atât de tinere, ce pentru mărturisirea numelui Lui sufereau, ajutorul Său l-a trimis: căci cu credința,nădejdea și dragostea întărite și înălțate fiind, cu bucurie nevoințele și-au săvârșit. Iar noi, în același gând și același duh până la sfârșitul vieții petrecând, pe voi vă rugăm buna înțelegere în săvârșirea faptelor bune să ne-o trimiteți și nouă, celor ce cu glas de înduioșare vă mărim:
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, cele ce numai pe calea chinurilor până la porțile cerești ați mers;
Bucurați-vă, cele ce în cămara prealuminoasă a preaiubitului vostru Mire în glas de bucurie ați intrat;
Bucurați-vă, căci Iisus Hristos rănile pe trupurile voastre ca stelele pe cer le-a luminat;
Bucură-te, Sofia, ceea ce cu bucurie în chinuri pe copilele tale le-ai privit;
Bucurați-vă, căci cu frumusețea cerească, pe care ochiul nu a văzut-o, Domnul frumusețea voastră, cea umbrită de chinuri, a împodobit-o;
Bucurați-vă, cele ce cununile răsplății le-ați primit;
Bucurați-vă, cele trei stele, de Soarele dreptății luminate;
Bucură-te, Sofia, ceea ce în mărturisirea plină de bărbăție a numelui lui Hristos de către fiicele tale mângâiere mare ai dobândit;
Bucurați-vă, căci negura îndoielilor noastre o ați împrăștiat;
Bucurați-vă, căci pe noi, cei descurajați de suferințele sufletești și trupești, ne întăriți;
Bucurați-vă, căci cu frumusețea iubirii inimile noastre le împodobiți;
Bucură-te, Sofia, tăria și mângâierea celor istoviți în necazuri și nevoi;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 8
Străin lucru și neînțeles de noi, cei ce în plăcerile lumești ne afundăm, vedem, căci sfânta Sofia, cumplitele și amarele chinuri și moartea copilelor sale iubite văzând, nici un pic nu s-a întristat, ci foarte cu duhul s-a bucurat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Toată întru cele de sus sfânta Sofia era când fiicele ei cu vorbe dulci și cu îndemnuri înțelepte în chinuri se nevoiau. Căci, dacă din fire a fi înclinată spre lacrimi se cuvenea, din iubire pentru Hristos spre bucurie s-a plecat, căci tristețea inimii și durerea de maică pentru copile de iubirea lui Dumnezeu în ea au fost biruite. Cu mare dragoste pe fiicele ei iubind, mai mult decât orice Împărăția Cerurilor a dorit. Pentru aceasta, de înțelepciunea și de marea ta iubire pentru fiice minunându-ne, te slăvim și îți cântăm:
Bucură-te, Sofia, căci s-a veselit sufletul tău de fericitul sfârșit al fiicelor tale, ce cu îndrăzneală numele sfânt al Domnului l-au mărturisit;
Bucură-te, căci prin încununarea mucenicească a copilelor tale cinste și slavă ai primit;
Bucură-te, căci de partea mucenicilor și de împreună-șederea cu fiicele tale în slava cerească a lui Hristos Dumnezeu te-ai învrednicit;
Bucură-te, căci cinstitele trupuri ale fiicelor tale cu lacrimi de bucurie le-ai îngropat;
Bucură-te, căci trei zile la mormântul lor ai stat și în somnul morții în Domnul ai adormit;
Bucură-te, căci, chiar de nu cu trupul, totuși cu inima pentru Hristos ai suferit;
Bucură-te, căci pe cele trei fiice pline de virtuți, prin care credință,nădejde și dragoste către Domnul ai arătat, în dar Preasfintei Treimi le-ai adus;
Bucură-te, căci prin naștere de prunci te-ai mântuit;
Bucură-te, maică minunată, vrednică de cinstită pomenire;
Bucură-te, ceea ce, ca fiicele ale sângele lor pentru Hristos să-l verse, te-ai rugat;
Bucură-te, ceea ce pe noi ne înțelepțești ca virtuțile credinței, a nădejdii și a dragostei neschimbate să le păzim;
Bucură-te, ceea ce Treimii Celei Făcătoare de Viață pentru noi te rogi;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 9
Toți Îngerii de suferințele voastre, sfintelor mucenițe, minunându-se și biruința voastră asupra diavolului prăznuind, iar sufletele voastre la Ceruri însoțind, lui Hristos Dumnezeu cântare de laudă Îi cântă: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei mult-grăitori toate suferințele voastre pentru Hristos a le grăi nu pot, căci minunându-se de asemenea nevoințe, la vârstă fragedă săvârșite, rămân muți. Iar noi, pentru cinstitul vostru sfârșit pe Dumnezeu proslăvind, astfel vă mărim:
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, cele ce cântați laudă lui Dumnezeu, Celui ce la Cer în chip ceresc v-a ridicat;
Bucurați-vă, scut al credinței, armură a nădejdii și sfeșnic al dragostei;
Bucurați-vă, cele ce cu vederea prealuminoasei fețe a lui Dumnezeu vă desfătați;
Bucură-te, Sofia, ceea ce pe mamele binecredincioase la educarea înțeleaptă a copiilor lor le povățuiești;
Bucurați-vă, cele ce pe noi ne învățați pe Domnul să-L căutăm și vii vor fi sufletele noastre;
Bucurați-vă, rugătoare fierbinți ale celor ce cu credință, nădejde și dragoste aleargă la voi;
Bucurați-vă, cele ce ne învățați că toată dulceața și farmecul lumii acesteia ca fumul pier, ca praful de vânt sunt risipite și în cenușă se prefac;
Bucură-te, Sofia, ceea ce cu toată inima pe Domnul Dumnezeu L-ai iubit;
Bucurați-vă, căci precum trei izvoare luminoase spre unicul Izvor al vieții vă revărsați;
Bucurați-vă, căci precum trei flori înmiresmate pe unica ramură bine-roditoare înfloriți;
Bucurați-vă, căci precum trei oglinzi frumusețea cea nemărginită a lui Dumnezeu în voi o oglindiți;
Bucură-te, Sofia, căci precum un măslin, cele trei ramuri îngreuiate de roadele îmbelșugate ale darurilor lui Dumnezeu le-ai crescut;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 10
Voind sfintele mucenițe sufletele lor a și le mântui, din dragoste pentru Hristos dezmierdările împăratului și bogățiile acestei lumi pieritoare le-au disprețuit și cu bucurie sfârșit mucenicesc pentru Hristos au primit, cântându-I: Aliluia!
Icosul 10
Ziduri ale credinței, nădejdii și dragostei ne sunt sfintele mucenițe tuturor celor ce cu rugăciune fierbinte și sârguincioasă la ele alergăm și în dureri și necazuri unele ca acestea le cântăm:
Bucurați-vă, bune tămăduitoare ale rănilor păcatelor;
Bucurați-vă, cele ce în întunericul tristeții noastre cu lumina nădejdii ne luminați;
Bucurați-vă, cele ce în mijlocul necazurilor și al năpastelor pace minunată ne trimiteți;
Bucură-te, Sofia, căci nouă, celor ce în grele suferințe suntem afundați, înțeleaptă purtare de grijă ne arăți;
Bucură-te, Pistis, ceea ce crucea mântuirii înaintea noastră o înalți;
Bucură-te, ceea ce neputințele noastre pentru rugăciunile către tine le tămăduiești;
Bucură-te, Elpis, ceea ce ancora izbăvirii ne-o dăruiești;
Bucură-te, ceea ce întristarea inimilor noastre cu bunătate o alungi;
Bucură-te, Agapis, ceea ce prin mijlocirea ta către Domnul în relele năpaste de moartea cea năprasnică ne aperi;
Bucură-te, ceea ce puterilor noastre istovite vioiciunea le-o redai;
Bucură-te, Sofia, rugătoare sârguincioasă către Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, povățuitoare înțeleaptă în faptele noastre bune;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 11
Această cântare de laudă, chiar și de mii de ori de v-am aduce-o, sfintelor mucenițe, tot nu ar ajunge pentru proslăvirea virtuților și nevoințelor voastre: de aceea laudă lui Dumnezeu aducând pentru toate cele ce prin sfinții Săi ni le arată, Lui Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 11
Ca niște lumânări ce ard cu lumină cerească înaintea Domnului sunt Pistis,Elpis și Agapis, împreună cu maica lor, Sofia și la ele cădem, rugându-ne să ne lumineze pe noi, cei ce suntem întunecați de necazuri și din adâncul inimilor strigăm:
Bucurați-vă, cele ce veșmintele voastre în sânge de mielușele pe pământ le-ați albit;
Bucurați-vă, mijlocitoarele noastre pentru viața cea veșnică;
Bucurați-vă, întărire și păzire a sufletelor ce în milosârdia lui Dumnezeu liniște caută;
Bucură-te, Sofia, ceea ce înaintea deșertăciunilor lumești ne îngrădești;
Bucură-te, Pistis, cădelniță mult-prețioasă, ce prin tămâie laude lui Dumnezeu Îi înalți;
Bucură-te, ceea ce pe noi, păcătoșii, cu credința ne luminezi;
Bucură-te, Elpis, mângâierea și scăparea noastră în necazuri;
Bucură-te, în durerile noastre vestitoare luminoasă a izbăvirii;
Bucură-te, Agapis, ceea ce nerăutatea și blândețea în inimile noastre le reverși;
Bucură-te, tainică stea, ce din strâmtorile pământești spre cele de sus ne ridici;
Bucură-te, Sofia, înțeleaptă și preacinstită călăuzitoare a copiilor;
Bucură-te, orânduitoare a viețuirii celei de Dumnezeu înțelepțite pentru cei ce se roagă ție;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 12
Cele ce harul lui Dumnezeu a-l primi v-ați învrednicit, sfintelor mucenițe, rugați-L pentru noi pe Preacuratul Stăpân Hristos milostiv să fie către noi, păcătoșii, cei ce cu credință,nădejde și dragoste , Domnului și Mântuitorului nostru cu smerenie Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 12
Puternicele voastre nevoințe, de credință, nădejde și dragoste pătrunse, le cântăm, preamăririle voastre suferințe le cinstim, minunata voastră răbdare o lăudăm, sfârșitul, ce pentru Hristos cu bucurie l-ați îmbrățișat, îl fericim, bărbăția voastră cea nebiruită o mărim, sfintelor mucenițe Pistis, Elpis și Agapis și înțeleaptă maică, Sofia și, proslăvindu-vă, unele ca acestea vă cântăm:
Bucurați-vă, cele ce precum trei fulgere de la răsărit și până la apus prin virtuțile voastre ați strălucit;
Bucurați-vă, sevele credinței, nădejdii și dragostei, cele ce cu băutură dătătoare de viață sufletele noastre le adăpați;
Bucurați-vă, cele trei căi luminoase, ce la tronul slavei Domnului ne duceți;
Bucură-te, Sofia, ceea ce pentru copilele tale de ceata sfinților ești lăudată;
Bucură-te, Pistis, floarea credinței, ceea ce ești mai albă decât zăpada;
Bucură-te, desfătarea celor suferinzi;
Bucură-te, Elpis, ridicarea inimilor celor asuprite;
Bucură-te, ceea ce ca un izvor de vindecări purtător setea sufletelor celor întristate o potolești;
Bucură-te, Agapis, cunună din pace, bucurie și bunătate împletită;
Bucură-te, fulgerare în minte a veșniciei;
Bucură-te, Sofia, sceptru al tăriei, ce cu blândețe și cu înțelepciune pe copii îi pedepsești;
Bucură-te, rază prealuminoasă a vederii lui Dumnezeu, ceea ce sufletele noastre le luminezi;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 13
O, sfintelor și vrednicelor de laudă mucenițe, Pistis, Elpis și Agapis și înțeleaptă maică, Sofia, primiți acum această puțină rugăciune a noastră și de toate nenorocirile, bolile și necazurile cu rugăciunile voastre ne izbăviți ca pe nemuritorul Domn Iisus în Împărăția Cerurilor să ne învrednicim a-L vedea și împreună cu voi a-I cânta: Aliluia!
Acest Condac se rostește de trei ori.
După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.
Icosul 1
Îngerii în Ceruri se bucură viețuirea voastră cea plină de virtuți văzând, căci în citirea Dumnezeieștilor Scripturi, în osteneli, post, rugăciune și milostenie o ați petrecut, de mama voastră fără încetare învățate fiind, modele vii ale celor trei virtuți teologice arătându-vă, căci cu numele lor numite ați fost. Iar noi, de această înțelepciune a mamei voastre și de cumințenia voastră desăvârșită mișcați fiind, cu evlavie vă grăim:
Bucurați-vă, surori cu același duh, după cele trei virtuți numite;
Bucurați-vă, căci în ascultare de mama voastră cea de Dumnezeu înțelepțită pe treptele desăvârșirii ați urcat;
Bucurați-vă, căci precum trei mlădițe ale raiului, în Roma cea rău-credincioasă ați crescut;
Bucură-te, Sofia, ceea ce fiicelor tale numele virtuților le-ai dat și în veșnicie a le împlini le-ai învățat;
Bucură-te, Pistis, ceea ce prin credință pe cele nevăzute, ca pe unele văzute, a le vedea ne ajuți;
Bucură-te, ceea ce în nestricăciune te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, Elpis, ceea ce cu credința suferințele noastre în vâltoarea necazurilor le micșorezi și pe cele de sus cu dreapta ta ni le arăți;
Bucură-te, ceea ce Împărăția Cerurilor ai moștenit;
Bucură-te, Agapis, ceea ce cu dragostea dumnezeiască fericirea vieții veșnice ne-o descoperi;
Bucură-te, ceea ce cu harul Duhului Sfânt te-ai umbrit;
Bucură-te, Sofia, căci numele tău înseamnă înțelepciune și cu înțelepciune pe fiicele tale le-ai crescut;
Bucură-te, ceea ce în virtuțile credinței, nădejdii și dragostei pe noi ne întărești;
Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Condacul 1
Roabelor celor alese ale Domnului Celui Atotțiitor, Pistis, Elpis și Agapis și maicii voastre celei înțelepte, Sofia, cântare de laudă cu înduioșare vă aducem. Iar voi, îndrăzneală către Hristos Dumnezeu având, rugați-vă pentru noi de păcate și necazuri să ne izbăvim și cu mulțumire vouă să vă cântăm: Bucurați-vă, Pistis, Elpis și Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînțeleaptă!
Rugăciune către Sfânta Muceniță Sofia și fiicele ei Pistis, Elpis și Agapis
O, sfintelor și vrednicelor de laudă mucenițe, Pistis, Elpis și Agapis și înțeleaptă maică a curajoaselor fiice, Sofia, la voi cu rugăciune sârguincioasă acum venim; căci ce poate mijloci mai mult înaintea Domnului pentru noi dacă nu credința, nădejdea și dragostea, aceste trei virtuți de temelie, cu ale căror nume fiind numite, prin voi înșivă le-ați arătat! Rugați-L pe Domnul în necazuri și în năpaste cu harul Lui cel nespus să ne acopere, să ne izbăvească și să ne păzească, căci Bun și Iubitor de oameni este. Slava Lui, ca un soare neapus, acum în lumină dumnezeiască văzând-o, în ajutorul smeritelor noastre rugăciuni degrab veniți ca Domnul Dumnezeu păcatele și fărădelegile noastre să le ierte și pe noi, păcătoșii și nevrednicii de darurile Lui, să ne miluiască. Rugați-vă, dar, pentru noi, sfintelor mucenițe, Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slavă Îi aducem împreună și Tatălui Său Celui fără de început și Preasfântului și Bunului și de Viață Făcătorului Său Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Sofia şi către fiicele sale: Pistis, Elpis şi Agapis
Troparul Sfintei Muceniţe Sofia şi al fiicelor sale Pistis, Elpis şi Agapis
Glasul al 4-lea
Mieluşele cuvântătoare, prin mucenicie, v-aţi adus Mielului şi Păstorului, săvârşind călătoria cea către Hristos şi credinţa păzind-o. Pentru aceea, cu suflet vesel astăzi săvârşind pomenirea voastră cea sfântă, minunatelor, pe Hristos Îl slăvim.
Cântarea 1
Glasul 1
Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dăruieşte-mi, Stăpâne Hristoase, strălucirea înţelepciunii Tale celei mai presus de lume şi negrăită, ca să laud pe bine cuvioasele şi prealăudatele Tale muceniţe, pe odraslele Sfintei Sofia.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Numirea ta de Dumnezeu cugetătoare Sfântă Sofia, arătat s-a împodobit cu vieţuirea. Căci toată viaţa ta ai săvârşit-o în dorirea înţelepciunii; şi ai strălucit cu darurile înţelepciunii.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Rodul tău cel preafericit, fiind împodobit cu numărul înţelepciunii celei mai presus de Dumnezeire prin chinuri, pentru aceea ai strălucit Preaînţeleaptă Sofia, ceea ce eşti numită cu numele dumnezeieştii înţelepciuni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Trei fecioare tinere curate şi la suflet şi la trup, prin fapte bune Ţi s-au adus Ţie, Hristoase, Mirelui Celui Înţelegător, mirese prin mucenicie: Sfintele Pistis împreună cu Elpis şi cu Mărita Agapis.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sălăşluindu-Se în pântecele tău Cuvântul lui Dumnezeu, întreg chipul meu cel omenesc l-a primit şi cu totul l-a înnoit. Pentru aceea, toţi credincioşii te slăvim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.
Cântarea a 3-a
Irmos: Însuţi Cel Ce...
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ascultând glasul Tău, Hristoase, care cheamă către nemurire şi către viaţă nepătimitoare, au venit după tine fecioarele, purtând cununa muceniciei şi grăind: Sfânt este Locaşul Cel Însufleţit al Preacuratei Măririi Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Putere v-a dăruit vouă Hristos, când aţi stat înaintea divanului precum s-a făgăduit; şi v-a umplut de înţelepciune însuflată de Dumnezeu, arătându-vă, preamărite muceniţe, purtătoare de biruinţă, strălucind cu darul fecioriei.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Aţi înfrânt pe vrăjmaşul cel falnic, fecioarelor şi aţi smerit sprânceana lui, nevoindu-vă cu vitejie; iar pe cel ce mai înainte se lăuda că va pierde marea l-aţi înecat în curgerile sângiurilor voastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
De înţelepciunea cea de sus a lui Hristos umplându-se cele trei fiice ale alesei Sfinte Sofia, au ruşinat trufia tiranilor şi nebunia cea înverşunată, glăsuind dumnezeieştile învăţături.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu sfinţenie ai născut pe Sfântul sfinţilor, Hristos, ceea ce eşti sălăşluire sfântă a sfinţeniei ce se odihneşte pe sfinţi. Aceluia grăim: sfânt este locaşul cel însufleţit al slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni.
Irmosul
Însuţi Cel Ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi după milostivire, Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să grăiesc Ţie: sfântă este biserica cea însufleţită a slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmos: Munte Umbrit cu Darul...
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-vă cu dumnezeiescul dar, bunelor biruitoare: Sfintelor Pistis, Agapis şi Elpis, cu vitejie aţi ruşinat îngrozirile tiranilor şi în foc fiind arse, preaînţeleptelor v-aţi adus prinoase Mirelui Hristos.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind într-armate cu puterea Crucii Sfintele surori, Pistis, Agapis şi Elpis, cu bărbăţie au suferit rănile chinurilor şi până la sânge s-au împotrivit păcatului.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puterea şi cu dragostea Treimii s-au întărit Sfintele Pistis, Agapis şi Elpis, fecioarele cele întocmai la număr cu Cinstita Treime şi au suferit iuţimea durerilor, preacinstitele.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Şi fecioare tinere prin Cruce au putut surpa sprânceana cea mândră a vrăjmaşului şi au aruncat la pământ pe cel ce mai înainte se lăuda fără măsură că va birui toată lumea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcliile Sfintei Sofia cele trei la număr strălucitoarele şi Sfintele Pistis, Agapis şi Elpis, de Lumina Preasfintei Treimi fiind aprinse, au strălucit Bisericilor lumina mântuirii, spre ajutorul nostru.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sfânta Sfintelor, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, Ceea ce eşti Aşteptarea neamurilor şi mântuirea credincioşilor, din tine a răsărit Mântuitorul şi Dătătorul de viaţă şi Domnul, spre mântuirea noastră a celor ce te lăudăm pe tine.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cel Ce ai luminat...
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu tăria cugetului au răbdat chinurile şi grăind tainele dumnezeieştii înţelepciuni, au ruşinat pe biruitorul cele trei fecioare de Dumnezeu purtătoare, fiind legate cu credinţa şi cu firea.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Se bucură strămoaşa văzând pe vicleanul cel ce a izgonit-o din Eden biruit de femei cugetătoare de Dumnezeu: de Sfânta Elpis, de Sfânta Pistis şi de Sfânta Agapis, cele născute din Sfânta Sofia.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
De amăgirile tiranului cele otrăvitoare nu s-au lăsat înşelate şi rănile chinurilor de bunăvoie le-au răbdat cinstitele fecioare, fiind rănite de dragostea Ta cea dumnezeiască, Hristoase.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Se bucură de tine, Fecioară, Puterile Cerurilor şi adunările oamenilor, căci prin tine s-au unit cu Cel din tine Născut. Pentru aceea după vrednicie te slăvim, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Bucurându-se, întru preacuratele Tale mâini, Stăpâne, au pus nădejdile lor cele trei tinere; cele ce se cinstesc şi se laudă cu numărul Treimii.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-se cu frumuseţile fecioriei, s-au împodobit cu cununile muceniciei şi după vrednicie au primit cununi îndoite, de la Hristos, Dătătorul de viaţă şi Preaîndurătorul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Au fost aduse în Biserica Ta, Împărate al tuturor, Stăpâne, ca nişte cinstite odoare cele trei fecioare, ca să se împărtăşească de Împărăţia Ta; căci Tu le eşti lor şi Lumină şi Veselie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Întru tine, Fecioară Preacurată, se veselesc strămoşii neamului, căci prin mijlocirea ta au dobândit Edenul, pe care pentru călcarea poruncii îl pierduseră. Că tu eşti Curată înainte de naştere şi după naştere.
Irmosul
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesupt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru; că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.
CONDAC
Glasul 1
Podobie: Ceata îngerească...
Sfinţitele ramuri ale Cinstitei Sofia: Sfintele Pistis, Elpis şi Agapis, cu darul au arătat că înţelepciunea elinilor este nebunie. Şi prin nevoinţe arătându-se biruitoare, s-au încununat cu cunună nepieritoare, de la Stăpânul tuturor, Hristos.
Cântarea a 7-a
Irmos: Pe tine, Născătoare...
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Darul Cel în Trei Lumini luminându-se fecioarele, au risipit întunericul cel demonic, binecuvântând Lumina Cea în Trei Ipostasuri şi cântând: Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Având suflete purtătoare de lumină, v-aţi sălăşluit în Cămările Cereşti şi acum dănţuiţi cu bucurie împreună cu îngerii, văzând Slava cea veşnică şi zicând: Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătând bărbătească împotrivire cu tinerii cei din Babilon, vitejeşte au călcat focul. Căci, fiind întocmai ca aceia la număr, au avut şi cugetul asemenea cu aceia, de Dumnezeu purtătoarele fecioare, mărind pururea pe Dumnezeu Cel Prealăudat şi Preaslăvit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dă-ne, Preacurată, iertare de greşeli, nouă celor ce te lăudăm pe tine cu credinţă, izbăvindu-ne de supărări şi de toată nevoia. Căci pe tine te avem Scăpare, a lui Dumnezeu Mireasă, ca pe Singura ce ai purtat în mâini pe Dumnezeul părinţilor Cel Prealăudat.
Cântarea a 8-a
Irmos: În cuptor tinerii lui Israel...
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fecioarele cele de Dumnezeu luminate, Sfintele Pistis, Elpis şi Agapis, cu frumuseţea dreptei credinţe străluceau mai curat decât aurul, zicând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe fecioarele cele ce strălucesc cu razele fecioriei şi ale muceniciei, credincioşii să le lăudăm, zicând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Sicriele muceniţelor pururea izvorăsc pâraie de tămăduiri credincioşilor, care cântă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pământ Sfânt eşti, Preacurată, căci ai născut Spicul Cel de viaţă purtător, pe Pricinuitorul vieţii celei veşnice, pe Hristos, Căruia toţi cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
În cuptor, tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit grăind: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Chipul naşterii tale...
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cele ce sunteţi pline de lumina cea cu trei lumini şi îndestulate acum de dumnezeiasca strălucire; cele ce sunteţi de un nume cu virtuţile şi purtătoare ale numelor dragostei, nădejdii şi credinţei, întăriţi-ne pe noi cu nădejdea, cu dragostea şi cu credinţa.
Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
O, purtătoarelor de chinuri nebiruite, rugămu-vă pe voi, prealăudatelor fecioare, să cereţi neîncetat ca Puterea Cea din înălţime să liniştească acum viforul răutăţilor care ne-a cuprins şi să dea credincioşilor unire de cuget.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Trecând noaptea vieţii înţeleptelor, aţi ajuns la ziua cea neînserată, veselindu-vă muceniceşte; şi în ceata fecioarelor numărându-vă, v-aţi învrednicit de dumnezeiasca Împărăţie cea nepieritoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
O, în ce chip a născut Fecioara pe Cuvântul Cel Ce este pururea şi Ipostatic, pe Strălucirea Ipostasului Celui Părintesc, pe Făcătorul nostru de bine şi Domnul, Care S-a Întrupat dintr-însa. Pe Aceea după vrednicie o mărim.
Irmosul
Chipul naşterii tale celei Curate, l-a arătat rugul cel ce ardea necontenit. Şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi...
Fiindu-vă sufletele legate de dragostea lui Hristos, cu cuviinţă aţi trecut frumuseţea celor pieritoare şi vremelnice; şi prin osteneli sihăstreşti aţi omorât patimile, iar prin chinuri şi dureri primind mucenicia, v-aţi arătat adevărate ucenice ale Cuvântului. Pentru aceasta Stăpânul, pentru îndoita mucenicie, v-a dăruit vouă cununi şi v-a învrednicit de Cămara cea de mire, preafericitelor muceniţe. Iar acum, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci
Glasul al 8-lea
Podobie: Porunca cea cu Taină...
Prin lemn a despuiat odinioară în Rai pe oameni de nemurire vrăjmaşul, aducând moarte prin gustarea din el. Iar Lemnul Crucii, cel pricinuitor oamenilor de haina vieţii, s-a înfipt pe pământ şi toată lumea s-a umplut de bucurie. Pe aceasta văzând-o acum Înălţată, ca dintr-un glas să strigăm, popoare, lui Dumnezeu cu credinţă: Plină este de Slavă casa Ta.