Sfânta Eufimia era o fecioară foarte frumoasă, de neam bun, fiica binecredincioșilor părinți Filotron Sigeliticul și Teodorosia. Deoarece a refuzat să aducă jertfă idolilor, a fost supusă la numeroase chinuri care au ajutat-o să câștige cununa muceniciei.
Pe timpul împărăției lui Dioclețian păgânul (284-305), stăpânea la Calcedon Prisc Antipatul, cel întărit de dânsul. Acesta, vrând să facă praznic zeului ce se numea Aris, a cărui capiște și chiar idol erau în Calcedon, a trimis invitațiile sale prin cetăți și prin satele cele dimprejur, iscălite cu numele împărătesc, poruncind tuturor ca să se adune în Calcedon la praznic și să aducă fiecare, după puterea sa, jertfă lui Marte. Și îngrozea, în scrisorile sale, cu mari prigoniri pe aceia care n-ar asculta porunca și nu s-ar afla la acel praznic a cărui zi o hotărâse, după opt zile. Iar când a sosit ziua cea arătată a praznicului celui păgânesc, s-a adunat mulțime multă de popor, cu dobitoacele ce le aduseseră ca jertfă și se făcea praznicul cu dănțuire, junghiind oi și boi și închinându-se idolului neînsuflețit, dar mai ales diavolului celui ce locuia într-însul.
Atunci creștinii cei ce locuiau acolo, scârbindu-se de acea prăznuire urâtă de Dumnezeu și temându-se de groaznica înfricoșare a Antipatului, se ascunseră pe unde puteau și adunându-se în locuri tăinuite făceau slujbele adevăratului Dumnezeu, Domnului nostru Iisus Hristos.
Deci, a fost cercetare cu poruncă dată de prigonitor, să se dovedească dacă se mai află cineva potrivnic poruncii lui, dacă mai este cineva care să nu se închine zeului Marte. Și s-au găsit creștini potrivnici dorinței prigonitorului care, neascultînd porunca lui, nu dădură diavolului cinstea aceea care se cuvine unuia adevăratului Dumnezeu.
Deci, mâniindu-se prigonitorul că nu-l ascultă creștinii, a poruncit să-i caute și să-i aducă la chinuire. Creștinii, patruzeci și nouă, se ascunseseră la un loc tăinuit, făcând rugăciuni; între dânșii era o fecioară foarte frumoasă, anume Eufimia, de neam bun, fiica binecredincioșilor părinți Filotron Sigeliticul și Teodorosia. Și prigonitorul a fost înștiințat despre creștinii cei ascunși, pe care a poruncit să-i prindă pe toți și să-i aducă înaintea judecății sale. Deci, îndată, după porunca prigonitorului, slujitorii cei sălbatici, întocmai că fiarele gata a vâna prada, pornindu-se spre turma cea cuvântătoare adunată pentru Hristos, înconjurară cu arme casa aceea, în care credincioșii slujeau lui Dumnezeu într-ascuns și spărgând ușile, cu nemilostivire, pe fiecare, câte unul, îl trăgea afară ca nici unul dintr-înșii să nu scape. Și prinzându-i pe toți îi duseră la Antipatul cu necinste și cu batjocură. Deci, fiind duși ca oile la junghiere, au stat înaintea mândrului prigonitor smeriții robi ai lui Hristos, gata fiind să îndure până la sânge pentru slavă Domnului lor. Văzându-i, mândrul stăpânitor le-a zis: „Oare voi sunteți potrivnici poruncii împărătești și poruncii noastre, cei ce defăimați jertfa marelui zeu Marte?”. Iar ei au zis: „Poruncii împăratului și poruncii tale, Antipate, se cade a ne supune de nu va fi potrivnică Dumnezeului Ceresc, iar de este potrivnică lui Dumnezeu se cade nu numai a nu ne supune acestei porunci, dar și a ne împotrivi. De ne-ați fi poruncit nouă acele lucruri la care suntem datori a ne supune stăpânirilor, apoi am fi dat cele ce sunt ale Cesarului, Cesarului. Însă de vreme ce poruncă ta este potrivnică și urâtă lui Dumnezeu, pentru că ne porunciți să cinstim pe făptură mai mult ca pe Făcătorul, să ne închinăm și să ne jertfim diavolului, iar nu lui Dumnezeu celui de sus, această poruncă a voastră niciodată nu o vom asculta, pentru că suntem închinători adevărați ai adevăratului Dumnezeu, Celui ce la ceruri petrece”.
Atunci, prigonitorul deschizându-și gura sa mincinoasă și ascuțindu-și ca briciul limba sa înșelătoare, a întins vorba sa cea împletită cu meșteșug prin îmbunări și prin făgăduințe de daruri și de cinste, trăgându-i pe aceștia de la calea cea dreaptă pe care Hristos i-a câștigat cu cinstitul și scumpul Său sânge la închinarea sa pierzătoare de idoli. Apoi îi îngrozea pe dânșii cu chinuri amare, de n-ar vrea să facă aceasta la care îi sfătuia și le poruncea. Iar sfinții au răspuns: „Darurile și cinstirile tale, Antipate, pe care ni le făgă-duiești nouă, de mult le-am lepădat de la noi, le-am urât și le-am socotit că pe niște gunoaie pentru Hristos, că avem bunătățile cele cerești mai mari și mai bune decât toate bunătățile cele pământești. Bunătățile pământești sunt vremelnice și nestatornice, iar cele cerești veșnice și neschimbate; iar de muncile tale cele amare cu care ne îngrozești pe noi, nu numai nu ne temem, ci și dorim prea mult să le suferim, ca să se arate în noi puterea și tăria Dumnezeului nostru de care ați putea să vă mirați și să vă rușinați, cunos-cînd neputința zeilor voștri celor de Dumnezeu urâți. Însă ce nevoie îți este ție să-ți lungești vorba și să-ți lățești cuvântul! Începe lucrul tău pe care îl gândești și vei vedea că mai mare va fi în noi osârdia spre răbdare, decât în tine spre chinuire”. Atunci prigonitorul a început a-i schingiui pe dânșii cu legături și cu bătăi. Și îi chinuiră pe sfinți nouăsprezece zile în multe feluri, în toate zilele bătăi pes-te bătăi luând, foamea și setea răbdând. Și având cu dânșii pe Sfânta fecioară Eufimia, tânăra și frumoasă, grăiau către dânsa încurajând-o: „Nevoiește-te, fecioară, pentru Mirele Ceresc, nevoiește-te, ca să-L întâmpini cu fecioarele cele înțelepte, ca să te iubească pe tine ca pe o mireasă a Sa, și în cămara Sa să te ducă pe tine”.
După aceasta trecând douăzeci de zile îi puseră la judecată unde-i întreba pe dânșii Antipatul: „Poate că după ce v-ați pedepsit, veți vrea să fiți ascultători poruncii noastre?”. Atunci sfinții mucenici împreună cu Sfânta Eufimia, răspunzând, au zis: „Să nu te nădăjduiești, Antipate, că ne vei abate pe noi din calea cea dreaptă; că mai degrab vei răsturna munții la pământ și vei mișca stelele de pe cer, decât vei putea să abați inimile noastre de la adevăratul Dumnezeu”.
După aceste cuvinte, înrăindu-se prigonitorul, a poruncit ca să îi bată cât se poate de mult peste fețele lor. Apoi văzând că nimic nu poate să izbândească, s-a sfătuit să-i trimită pe dânșii la împăratul; și mai înainte de a-i trimite, a poruncit să-i închidă în tem-niță. Ducându-se ei spre temniță, a văzut Antipatul pe Sfânta Eufimia, fecioară tânără și frumoasă, care în mijlocul cetei aceleia a sfinților mucenici strălucea ca luna între stele. Pe aceasta, ca lupul pe oaie din turma lui Hristos a răpit-o. Iar ea, ridicându-și ochii și mâinile spre Cer, a strigat: „Nu mă lăsa pe mine, prea iubite Mirele meu, Iisuse Hristoase, că spre Tine nădăjduiesc, să nu dai fiarelor sufletul cel ce Te iubește pe Tine și mărturisește numele Tău cel sfânt. Să nu mă lași ca să se bucure vrăjmașul meu de mine. Întă-rește-mă pe mine, neputincioasa roaba Ta, ca să nu mă biruiască pe mine fărădelegea”. Iar prigonitorul, vrând să o momească pe ea spre a sa nedumnezeire, toate chipurile de înșelăciune le scornea: cu cuvinte bune, cu daruri multe și cu felurite făgăduințe vina inima ei cea feciorească. Cu toate acestea ea grăia bărbătește: „Să nu gândești, o, chinuitorule, că slăbiciunea mea cu înlesnire vei putea să o pleci la a ta fărădelege și necurăție cu amăgirile tale meșteșugite, că deși sunt cu firea de partea femeiască, neputincioasă cu trupul și tânără de ani, totuși să știi că inima mea este mai bărbată decât a ta, mai tare este puterea mea cea în sfânta credință decât vitejiile voastre, și mai mare înțelegere am cu darul Hristosului meu decât toți ritorii voștri pagini, cu care vi se pare că sunteți înțelepți! Iar voi, mai fără de minte sunteți decât toți proștii nevrând să cunoașteți pe Dumnezeul Cel adevărat, că pe diavolul în loc de Dumnezeu îl aveți. Deci nu mă vei amăgi pe mine prin cuvintele tale cele cu meșteșug, precum oarecând șarpele pe strămoașa noastră Eva; nu-mi vei îndulci mie lumea aceasta amară, cu desfă-tările ei pe care pe toate le socotesc că pe niște pelin pentru Iisus al meu Cel prea Dulce. Și nu vei birui puterea ceea ce întru neputință se desăvârșește cu toate războaiele tale, că nădăjduiesc spre Hristos al meu, că nu mă va lăsa pe mine, nici nu va lua de la mine mâna cea tare a ajutorului Său până ce capul șarpelui cel înălțat se va călca de picioare femeiești”.
Atunci, prigonitorul, văzându-se înfruntat, s-a mâniat foarte și schimbând în mânia cea urâtă dragostea sa care o arăta către dânsa, a poruncit să gătească roata cea pentru tortură, care avea într-însa mulțime de cuțite ascuțite, gătite spre acel lucru, ca toată carnea ei de pe oase să o taie și să o zdrobească. La acea roată pe sfânta fecioară, care cu semnul Crucii s-a îngrădit, legând-o, când începură slujitorii a întoarce roata, trupul ei se zdrobea și încheieturile ei se desfăceau. Iar ea făcea rugăciune cu tărie către Dumnezeu, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, luminarea sufletului meu, Izvorule al vieții mele, Cel ce dai mântuire celor ce nădăjduiesc spre Tine, vino acum spre ajutorul meu ca să se știe de toți că Tu ești Dumnezeu Însuți și adevărată nădejdea celor ce Te așteaptă pe Tine și că nu vor veni rele, nici se va apropia bătaie de trupurile celor ce și-au pus scăparea lor spre Tine, Cel prea Înalt”. Așa rugându-se ea, îndată a stat roata și slujitorii, ostenind, au căzut, pentru că îngerul lui Dumnezeu, venind, i-a întrerupt învârtirea și pe sfânta fecioară de pe roată pogorând-o, a tămăduit-o de răni și cu totul sănătoasă a făcut-o. Iar ea întreagă pogorându-se, cu bucurie cânta mulțumind lui Dumnezeu, și proslăvind tăria Lui cea atotputernică.
Aceasta văzând-o prigonitorul și toți cei ce erau acolo, au rămas în nepricepere, și se mirau foarte mult de minune. Însă unde răutatea a orbit ochii minții, acolo nimic n-a folosit minunea cea atât de mare, pentru că n-a putut să cunoască mâna cea tare a ade-văratului Dumnezeu. Văzând n-au văzut, și auzind n-au înțeles, că s-a împietrit inima lor și semnul cel de minune l-au socotit vrăjitorie. După această a poruncit prigonitorul să se ardă cuptorul foar-te tare, ca după aceea să arunce pe sfânta în foc.
Deci, înroșit fiind cuptorul și arzând încă foc mare, sfânta muceniță s-a îmbrăcat în zaua celor trei tineri, adică în rugăciune și împotriva focului celui materialnic a aprins focul dragostei celei tari către Dumnezeu și, ridicându-și ochii către cer, a zis: „Dumnezeule, Cela ce întru cei de sus petreci și spre cei smeriți privești, Cela ce în Babilon pe cei trei tineri pe care pentru legea Ta i-au dat focului, i-ai păzit întregi și nevătămați de foc prin îngerul cel sfânt, și rouă de sus le-ai trimis lor, Tu să-mi fii ajutor și mie, roabei Tale, care mă nevoiesc pentru slavă Ta, Iisuse Hristoase al meu!”. Așa a zis și cu semnul crucii, ca cu o altă armă înarmându-se, sta gata să intre în foc și aștepta până ce o vor arunca pe ea. Iar doi ostași, Victor și Sostene, cărora le era poruncit să arunce pe muce-nița în foc, văzură o vedenie minunată în foc lucrându-se; văzură pe îngerii lui Dumnezeu risipind focul în cuptor și îngrozindu-i pe dânșii, ca să nu îndrăznească a se atinge de mireasă lui Hristos. Această minune văzând-o ziseră către prigonitor: „Nu putem noi, Antipate, să ne atingem cu mâinile noastre cele spurcate de această cinstită fecioară și s-o aruncăm pe ea în foc, măcar că ne vei tăia și capetele noastre. Pentru că vedem o minune prea de mirare, pe care ochii tăi nu o văd. Și mai de folos ne este nouă să suferim minia ta, decât a fețelor celor purtătoare de lumină, care ne îngrozesc pe noi din văpaia focului”. Acestea auzindu-le prigonitorul, s-a mâniat asupra lor și părându-i-se că sunt creștini și pentru aceea nu vor să arunce în cuptor pe fecioară, i-a dat pe dânșii la închisoare. Apoi, altora doi, cărora le era numele Kesar și Varie, le-a încredințat ca să aducă la îndeplinire acea poruncă; și luând pe fecioară, o aruncară în cuptor și îndată focul cel mare din cuptor a izbucnit și în fața celor ce o aruncaseră s-a repezit și în locul acela i-a prefăcut pe ei în cenușă iar pe ceilalți slujitori i-a alungat departe, iar sfânta, în mijlocul cuptorului, ca într-o cămară luminoasă și ca într-o rouă de răcorire, dănțuind, cânta cântarea tinerilor din Babilon: „Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri și lăudat și prea slăvit este numele Tău în veci” (Daniel 3,26). Și a fost o minune prea slăvită că nu s-a atins de dânsa focul, nici chiar de hainele ei, pentru că singurul nestricăcios Mirele ei, Hristos Domnul, în taină a venit în cuptor la sfânta Sa mireasă și cu cereasca răcorire a rourat-o pe ea. Apoi, stingându-se cuptorul, a ieșit sfânta întreagă și sănătoasă, toți minunându-se de un lucru ca acela. Iar prigonitorul, nepricepându-se ce să facă, a aruncat-o în temniță pe ea, zicând: „În această noapte voi chibzui ce să fac vrăjitoarei acesteia”. Apoi, pe Victor și pe Sostene aducându-i înaintea sa, se înrăutăți asupra lor și le făgădui să-i piardă pe ei de nu se vor închina zeilor. Iar ei răspunseră: „Până acum eram rătăciți, neștiind adevărul, dar acum am cunoscut pe unul Dumnezeu Cel ce a făcut cerul și pământul. În Acesta credem și ne închinăm, iar idolilor tăi, cărora și noi mai înainte ne închinam, neștiind amăgirile diavolești, de acum nu ne vom mai închina. Iar tu fă cu noi ceea ce voiești, în mâinile tale sunt trupurile noastre, iar sufletele noastre în sprijinul lui Dumnezeu”. Și i-a osândit pe dânșii prigonitorul să fie sfâșiați de fiare.
Mergând sfinții la locul unde aveau să fie mâncați de fiarele sălbatice, se rugau lui Dumnezeu cu tărie ca milostiv să le fie lor și, iertându-le păcatele rătăcirii și ale credinței lor celei mai dinainte, să rânduiască sufletele lor cu cei ce au crezut într-însul. Și îndată a venit din cer un glas dumnezeiesc, chemându-i pe dânșii la odihnă, pe care, auzindu-l cu bucurie, și-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu; iar de trupurile lor fiarele nu s-au atins, și s-au îngropat de cei credincioși în taină.
Trecând noaptea și fiind a doua zi, a șezut prigonitorul la judecată și scoaseră pe Sfânta Eufimia din temniță. Ea mergând, cânta cu veselie: „Ție voi cânta, Doamne, cântare nouă, pe tine, Doamne, te voi preaslăvi, tăria mea!; cânta-voi ție între neamuri și numele tău voi preaslăvi, că Tu ești unul adevăratul Dumnezeu și nu este altul afară de tine” (Psalm 107,3). Așa cântând, a mers la judecată. Și fiind mult întrebată, cercetată și silită la jertfire, a văzut prigo-nitorul inima ei neînduplecată și a poruncit ca spânzurând-o, să-i strujească trupul cu fiare ascuțite. Dar și după această pătimire s-a aflat întreagă cu puterea lui Dumnezeu. Apoi săpând o groapă adâncă și umplând-o cu apă a adunat acolo mulțime de număr de balauri, vipere și jigănii otrăvitoare din mare și tot neamul de târâtoare care se mișcă pe pământ și se află în ape; cu de acelea umplând groapa, a poruncit ca să arunce într-însa pe Sfânta Eufimia. Iar ea, însemnându-se pe sine cu semnul Crucii, zicea: „Lumina mea, Iisuse Hristoase, Tu în pântecele fiarei celei din apă ai păzit nevătămat pe Iona, Tu pe Daniil din gurile leilor l-ai izbăvit; Tu dar și pe mine mă păzește cu mâna Ta cea tare, ca să se proslăvească și în mine numele Tău cel sfânt”. Și a sărit în groapă; iar balaurii și jivinele, plecându-se la dânsa, nu o vătămară, ci se vedea că se îngrijesc de sănătatea ei, că o purtau pe ea pe spatele lor, nelăsând-o să se afunde în adâncul gropii celei pline de apă. Și a ieșit sfântă din groapa aceea fără de nici o vătămare, cu darul lui Hristos. Și nu se mai pricepea prigonitorul ce să-i mai facă. Apoi, vrând ca desăvârșit să o piardă și gândind că farmecele pe care el le socotea ale sfintei, numai chinurile cele arătate le biruiesc, iar nu și pe meșteșugurile cele tăinuite, a poruncit să sape altă groapă tăinuită și s-o umple cu suliți ascuțite, săbii și cuțite, înfigând acele arme în fundul gropii cu ascuțișul în sus, iar deasupra acoperindu-le puțin cu paie și cu pământ, a poruncit ca să meargă mucenița peste groapa cea acoperită ca, neștiind nimic, să cadă acolo peste armele cele ascuțite și, rănindu-se, să moară. Și a trecut sfântă pe deasupra gropii ca o pasăre peste cursă zburând, iar alți pagini neștiind groapa aceea, au căzut într-însa și au pierit. Văzând prigonitorul acest lucru, s-a rușinat foarte mult și s-a împlinit acolo scriptura aceea: „Groapă a săpat și a adâncit-o și va cădea în groapa pe care a făcut-o” (Psalm 7,15).
Iar sfânta lăuda pe Dumnezeu și cântă: „Cine va grăi puterile Domnului, auzite va face toate laudele Tale, Doamne. Că pe cea rănită, roaba Ta, de răni nevătămată o ai păzit, din foc o ai mântuit, de fiare, de apă și de roată o ai apărat și din groapă o ai scos; iar acum, Doamne, izbăvește sufletul meu din mâinile vrăjmașului celui din început. Păcatele tinerețelor mele și ale neștiinței mele nu le pomeni, ci cu picăturile sângelui tău Cel vărsat pentru mine curățește spurcăciunea trupului și a sufletului meu. Că Tu ești curățirea, sfințirea și luminarea robilor Tăi”.
Iar Antipatul, încă a încercat ca, cu cuvinte bune, să o amăgească pe ea: „Să nu-ți necinstești, zicea, neamul tău, să nu-ți pierzi floarea tinerețelor tale și să nu te lipsești de viața ta! Întoarce-te spre cinstirea marelui zeu Marte și vei fi de noi toți cinstită și lăudată și cu multă slavă și bogăție îndestulată”. Și alte multe cuvinte înșelătoare, când le zicea sfintei, ea a râs de dânsul și l-a ru-șinat pe el ca pe un nebun. Atunci, iar a început a o munci pe ea și bătând-o mult cu toiege, a poruncit ca să o fierăstruiască cu un fierăstrău ascuțit. Dar nu putea fierăstrăul să-i vatăme sfântul ei trup. Apoi, pe o tigaie înfocată să o ardă, dar și tigaia s-a răcit, pentru că îngerii erau cu mireasa lui Hristos păzind-o pe ea de toa-te chinurile. La sfârșit, a dat-o spre mâncare fiarelor. Iar ducându-se sfântă la priveliște, unde era să fie mâncată de fiare, se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea ei sfârșitul muceniciei, să primească sufletul ei în mâinile sale, să-i poruncească ei ca din mult pătimitorul trup să treacă la marginea cea dorită și zicea: „Doamne al tuturor puterilor, Tu ai arătat întru mine puterea Ta cea nebiruită și dreapta cea nedovedită; ai vădit drăceasca slăbiciune și nebunia prigonitorului, iar pe mine mai presus decât toate muncile m-ai păstrat. Drept aceea, acum, precum ai primit uciderea și vărsarea sângelui mucenicilor celor ce au fost mai înainte, așa primește și jertfă mea, ce cu suflet umilit și cu inimă smerită se aduce ție și, în locașurile sfinților, în ceata mucenicilor primind sufletul meu, odihnește-l, că bine ești cuvântat în veci". Așa rugându-se sfânta, au dat drumul fiarelor asupra ei, leii și urșii, care, apropiindu-se, îi lingeau picioarele. O ursoaică i-a făcut ei în picior puțină rană și a curs sânge, după care a venit un glas din cer chemând-o pe ea la cele de sus și îndată și-a dat duhul său Domnului, pentru care a pătimit cu osârdie. Și s-a cutremurat pământul și se clătina cetatea, se sfărâmau zidurile, cădeau casele și s-a făcut frică mare. Fugind toți de la priveliștea aceea de frică, a rămas sfântul ei trup zăcând mort! Și în acea vreme, venind părinții ei, au luat pe fiica lor cea sfântă și au îngropat-o cu cinste, aproape de cetate, ca la o stadie depărtare, mulțumind lui Dumnezeu și veselindu-se că s-au învrednicit a fi părinții unei așa fiice, care prin sângele său s-a făcut mireasa cerescului Mire Hristos și a Împăratului a toate, căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh se cuvine cinste și slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Eufimia
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condac 1
Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Icos 1
Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 2
Nemaivoind tiranul nimic să mai asculte, a poruncit să fii legată pe roată cu dinții de fier. Fiind chinuită, te rugai lui Dumnezeu și deodată roata s-a oprit, călăii s-au îngrozit, iar tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Atunci a venit îngerul Domnului și de pe roată te-a coborât, de răni te-a tămăduit și tu lui Hristos ai mulțumit, pentru care îți cântăm aceste laude:
Bucură-te, ceea ce ai biruit mânia tiranului ighemon;
Bucură-te, fiind întărită de al nostru Domn;
Bucură-te, ceea ce ai primit dureri cu multă bucurie;
Bucură-te, căci ai suferit grele munci pentru veșnicie;
Bucură-te, ceea ce de roată nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în munci lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, că în ceasul muncilor nu te-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că în Domnul te-ai veselit;
Bucură-te, că un înger de pe roată te-a luat;
Bucură-te, că în vremea aceea pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 3
Mânia tiranului s-a aprins asupra ta Sfântă Eufimia, că a poruncit la alți doi chinuitori și mai cumpliți și fără de milă, să te arunce într-un cuptor de foc, foarte încins, iar tu cu mare glas preaslăveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 3
În mijlocul focului cântai cântarea celor trei tineri din Babilon și îndată mare minune s-a arătat, căci asprimea focului a încetat, căzând o rouă cerească peste tine, ai ieșit sănătoasă și biruitoare. Iar noi văzând această minune, te lăudăm cu dragoste așa:
Bucură-te, căci de sunetul focului nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în el fără de frică ai intrat;
Bucură-te, și Domnul îndată ți l-a rourat;
Bucură-te, cea cu mireasma lui Hristos învăluită;
Bucură-te, ce ești mult doritoare de patria cerească și de ea preaiubită;
Bucură-te, fecioară prealăudată care tăria iadului ai zdruncinat-o;
Bucură-te, ceea ce te veselești în ceata marilor martiri;
Bucură-te, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi;
Bucură-te, cea logodită fecioară mireasă la nunțile Mielului;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 4
Nemaiștiind ighemonul ce să-ți facă, te-a aruncat în temniță și neputând a te pleca la închinarea idolească, te-a spânzurat pe un lemn și trupul cu unghii de fier ți l-a strujit. Iar tu, Sfântă Eufimia cu bucurie primeai suferințele, cântând: Aliluia!
Icos 4
Văzând tiranul că te-ai arătat sănătoasă și după această muncire, te-a aruncat într-o groapă adâncă cu jivini otrăvitoare. Acestea nu s-au atins de tine, ci se cucereau și-ți slujeau:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mireasa lui Hristos, cea mult biruitoare;
Bucură-te, căci lumina Domnului te-a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că pe tine ca și pe Sfântul Daniil, Dumnezeu te-a izbăvit;
Bucură-te, atunci tu cu mare glas I-ai mulțumit;
Bucură-te, căci și ighemonul văzând aceasta, s-a spăimântat;
Bucură-te, dar altă muncă a căutat ca un turbat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia mare muceniță a lui Hristos!
Condac 5
Cugetând sălbaticul ighemon cu mânie altă muncă, a poruncit ca o altă groapă să se sape într-un loc tăinuit, să se umple de țepușe, iar peste ea să aștearnă paie. Atunci te-a pus să treci pe acolo, dar tu ca o pasăre peste cursă ai trecut și pe Domnul ai slăvit în inima ta, zicând: Aliluia!
Icos 5
Antipatul, văzând că nu poate să te ucidă, a poruncit să te bată cu toiege noduroase, cu fierăstrăul să te taie și-ntr-o mare tigaie să te ardă. Toate aceste munci le-ai suferit și biruit cu darul lui Hristos, pentru care îți aducem laudă:
Bucură-te, că ai trecut peste sulițe și țepușe, biruitoare;
Bucură-te, căci nu s-au atins de sfintele tale picioare;
Bucură-te, că a poruncit să te lege cu asprime;
Bucură-te, și cu fierăstrăul să te taie;
Bucură-te, cea pusă la foc într-o tigaie;
Bucură-te, care umpli de mireasmă Biserica creștinilor;
Bucură-te, ce cu dreaptă răbdare și blândețe sfântă ai suferit asprimea bătăilor;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 6
Nemernicul tiran, neavând ce să-ți mai facă, s-a gândit să dea drumul la fiare sălbatice peste tine, ca să te rupă și să te strivească. Iar tu cu glas te rugai lui Dumnezeu, ca să te cheme la El, și cântai cu mult dor: Aliluia!
Icos 6
Și așa rugându-te lui Dumnezeu, păgânii au dat drumul asupra ta la lei și urși flămânzi. Dar fiarele s-au apropiat de tine cu sfială. Din rânduială dumnezeiască, o ursoaică s-a apropiat de tine și ți-a făcut o mică rană la picior, de unde a început a curge sânge. Atunci un glas s-a auzit, chemându-te la viața de veci, iar noi pentru al tău sfârșit mucenicesc te lăudăm:
Bucură-te, cea care răspândești dragostea lui Hristos și lumina păcii;
Bucură-te, ceea ce alungi negura păgânătății;
Bucură-te, că au dat drumul asupra ta la fiare îngrozitoare;
Bucură-te, că au pornit asupra ta cu furie mare;
Bucură-te, că la tine când au ajuns cu mare cucernicie s-au supus;
Bucură-te, căci s-au îmblânzit și picioarele ți-au lins;
Bucură-te, că apoi a fost rânduit de Pronia cerească;
Bucură-te, că una dintre ursoaice să te rănească;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 7
Viața ta feciorească și neprihănită ai adus-o jertfă curată Mirelui ceresc, căci dragostea ce nu cade niciodată, nu poate fi zdruncinată de șarpele cel iscusit în răutăți și ai cântat prin ultima ta suflare: Aliluia!
Icos 7
Despărțindu-ți-se sufletul de trup, s-a dus către locașurile cerești, înconjurat de cete îngerești care-ți glăsuiau așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, mielușeaua Domnului cea prea frumoasă;
Bucură-te, împreună cu mucenițele care mai înainte de tine au pătimit;
Bucură-te, trandafir înrourat;
Bucură-te, iesle încărcată cu fân și flori mirositoare;
Bucură-te, heruvim și candelă plină cu uleiul credinței arzătoare;
Bucură-te, crin înveșmântat și porumbel cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 8
Sfintele tale moaște au fost puse în biserica de la Bosfor, unde multe minuni făceau prin mirul ca de sânge ce curgea din ele. Iar noi văzând minunile tale Sfântă Eufimia, cântăm lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!
Icos 8
Miruri aromate izvorăsc din sfintele tale moaște și bolile celor neputincioși tămăduiești, căci toți care aleargă prin rugăciune la tine se izbăvesc de multe rele. Pentru a ta grabnică ascultare te lăudăm așa:
Bucură-te, cea mult încercată prin foc și prin muncă;
Bucură-te, căci asemenea aurului prin foc ai fost curățată;
Bucură-te, piatră de mult preț strălucitoare;
Bucură-te, fecioară frumoasă plină de înduioșare;
Bucură-te, a prea frumoșilor îngeri veselie;
Bucură-te, că ne aduci nouă multă bucurie;
Bucură-te, ceea ce neputințele le vindeci cu sângele tău;
Bucură-te, că ne scapi de cursele celui rău;
Bucură-te, mucenița lui Hristos, cea binecuvântată;
Bucură-te, la cer de Dumnezeu încununată;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 9
Mult era Biserica Domnului înviforată de vânturile eresurilor potrivnice. Pentru aceasta s-au adunat în Calcedon Sfinții Părinți, arătând adevărul de credință și aducând prin lupta cu ereticii pace și liniște sfintelor biserici, care cântau: Aliluia!
Icos 9
Sfântul Anatolie a scris mărturisirea credinței într-o carte, asemenea și ereticii cei în număr foarte mare au scris într-o carte nebuniile lor. Le-au pus pe pieptul Sfintei Eufimia și s-au rugat trei zile cu post, apoi s-au dus la mormânt și au vazut scrisoarea dreptslăvitorilor creștini în dreapta Sfintei, iar pe a ereticilor aruncată la picioarele ei. Văzând această minune, slăvim pe mucenița Domnului cu mare glas așa:
Bucură-te, limanul creștinilor și a lor icoană de lumină;
Bucură-te, ceea ce aperi adunarea creștină;
Bucură-te, ceea ce mărturisirea cea adevărată o ai dovedit;
Bucură-te, ceea ce reaua credință a ereticilor ai izgonit;
Bucură-te, că ai întins mâna având în ea a ortodocșilor scrisoare;
Bucură-te, dându-i-o patriarhului de parcă nu erai moartă, ci vie;
Bucură-te, mărturisitoarea credinței creștine;
Bucură-te, căci ai arătat că numai ea duce la mântuire;
Bucură-te, că adunarea ereticilor rămași a intrat la închisoare jos;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 10
Mavrichie, împăratul dreptcredincios, a ajuns la îndoială despre minunea cum că ar izvorî din sfintele tale moaște mir roșu. Le-a pecetluit și singur le-a deschis, umplându-se deodată biserica de bună mireasmă, atunci a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10
În timpul cel rău al împăratului Eraclie a îngăduit Dumnezeu năvălirea perșilor, care au intrat în biserica Muceniței și au răpit vasele sfinte. Neputând deschide mormântul Sfintei, au strâns multe lemne, dându-le foc, dar marmura n-a crăpat și au plecat rușinați. Iar noi pe martira Domnului să o lăudăm cu cinste așa:
Bucură-te, că îndoiala lui Mavrichie ai îndreptat;
Bucură-te, ceea ce i-ai aratat al tău mir minunat;
Bucură-te, căci pe el la pocăință l-ai adus;
Bucură-te, căci nu l-ai lăsat de înșelăciune și îndoială răpus;
Bucură-te, că păgânii mormântul n-au putut să ți-l jefuiască;
Bucură-te, căci s-au întors zdrobiți de a ta tărie dumnezeiască;
Bucură-te, alungarea cu rușine a păgânătății;
Bucură-te, pecetea cea sfântă a creștinătății;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 11
Răul și blestematul Leon Isaurul când a venit la împărăție, a îndrăznit a lua moaștele Sfintei Efimia și în locul lor a pus oasele puturoase ale unui om păcătos cu scopul de a se îndoi ortodocșii de sfințenia Eufimiei. Apoi a pustiit biserica, făcând în ea cuptoare de fierarie. Dar creștinii cu multă răbdare și tânguire ziceau: Aliluia!
Icos 11
Și aruncându-se cinstitele moaște în mare, a dat peste dânsele o corabie. Văzându-le corăbierii se bucurau de această prețioasă comoară. Când au ajuns la un ostrov au văzut o fecioară venind pe apă și alta ieșindu-i în întâmpinare din corabie, salutându-se: „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Eufimia”, iar ea a zis, „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Glicheria”, pentru descoperirea numelui tău cu dragoste te lăudau așa:
Bucură-te, că asupra moaștelor tale vrăjmașul a început lupta;
Bucură-te, că nimeni nu a putut să-ți ia biruința;
Bucură-te, că lui Serghie și Serghon te-ai arătat;
Bucură-te, că ei o bisericuță mică ți-au ridicat;
Bucură-te, că moaștele tale în altar, sub pământ, spre ocrotire au stat;
Bucură-te, că ți-au slujit până la al vieții sfârșit;
Bucură-te, că și biserica aceea de un voievod s-a risipit;
Bucură-te, că Anastasie iarăși o a înnoit;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 12
Venind la împărăție Sfânta Irina, a găsit în ostrovul Lemnos sfintele tale moaște și a slăvit pe Dumnezeu, cântând cu dor: Aliluia!
Icos 12
Împreună cu Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, au pornit oșteni spre ostrovul Lemnos, au ridicat moaștele tale și le-au adus în sfântul locaș, unde au fost la început. Noi văzând biruința asupra vrăjmașilor, ce cu sunet au pierit, îți cântăm cu bucurie așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia purtătoare de biruință;
Bucură-te, și întărește a noastră credință;
Bucură-te, floare prea frumoasă ce umpli văzduhul de bună mireasmă;
Bucură-te, că tot omul cu lacrimi ți se roagă;
Bucură-te, căci minunată vei fi mereu;
Bucură-te, și mă învrednicește în Împărăția Cerului să ajung și eu;
Bucură-te, mijlocitoare a mea la Hristos pentru înțelepciune;
Bucură-te, biruitoarea eresurilor și-a patimilor nebune;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 13
O, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia primește de la noi această cântare, apără Sfânta ta Biserică și ne răcorește inimile noastre de văpaia arzătoare a poftelor necurate, ca să putem cânta ție și Domnului Iisus Hristos din tine: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se repetă Condacul 1 și Icosul 1
Icos 1
Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Condac 1
Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!
Paraclisul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia
Preotul face obişnuitul început, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Citeţul: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul: Amin. Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă…Şi acum… Veniţi să ne închinăm… şi îndată psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea…
Apoi cântăm pe glasul al IV-lea: Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori)
Apoi troparele acestea
Glasul al IV-lea (forma glasului al II-lea)
Podobie: “Cel ce Te-ai înălţat pe cruce…”:
Pe Sfânta Eufimia întru cântări o lăudăm şi mărim viaţa ei cea dumnezeiască şi mucenicia ei cea minunată răbdată cu puterea lui Hristos, că aceasta a smerit nedumnezeirea idolilor şi a ruşinat rătăcirile la Sinodul al Patrulea; pentru aceasta a intrat slăvită în pământul celor blânzi, ca o muceniţă mult pătimitoare. (de 2 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nu vom tăcea nicicând, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi ? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi îndată psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule…
Canonul
Glasul al 8-lea, îl punem pe 4, fără irmoase:
Cântarea I
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Vino, o, Duhule cel Bun, la mine, cel ticălos, care voiesc să laud pe Eufimia, stâlpul credinţei, fala şi cinstea Calcedonului.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Laud, Eufimia, vieţuirea ta, măresc jertfa şi minunata mucenicie, cerând ca, prin rugăciunile tale, Maică, să laud după vrednicie minunile tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În chip luminat te-ai lepădat de deşertăciunea şi de frumuseţile lumii, pentru Hristos, Eufimia; pentru aceasta şi pe noi, cei ce te cinstim, învredniceşte-ne să ne lepădăm de patimi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Născătoare de Dumnezeu, pe noi, cei netrebnici, învredniceşte-ne, Maică a Cuvântului, ca, prin rugăciunile tale, să propovăduim cele două firi ale Lui într-un singur ipostas, Maică- Fecioară.
Cântarea a III-a
Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Vedem în mâinile tale, slăvită Eufimia, cartea Părinţilor, cea de Dumnezeu insuflată, cu cuviinţă ţinută, iar scrierea ereticilor zăcând la picioarele tale, ceea ce propovăduieşti dogmele adevărului.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Te-ai împotrivit cu tărie idoleştilor cuvinte, muceniţă Eufimia, prin credinţa ta către Dumnezeu – Omul şi, prin semne multe smerind pe judecătorii tăi, ai suferit mucenicia cu bucurie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dorind cu râvnă, slăvită Eufimia, sfinţenia vieţii şi pe Hristos, şi lepădând toate cele trecătoare de pe pământ, ai gustat cele cereşti, a căror dorire dăruieşte-o şi nouă, cu rugăciunile tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ca o purtătoare de biruinţă te-ai înălţat la ceruri, Preacurată, ca una ce ai născut nouă pe Dumnezeu Omul, pe Care roagă-L pururea, cu îndrăznire de maică, pentru robii tăi, pururea - Fecioară curată.
Apoi aceste stihiri:
Izbăveşte de eresuri pe toţi ortodocşii, că eşti mijlocitoarea credincioşilor către Hristos, ca o muceniţă mult pătimitoare, Eufimia.
Întăreşte-i pe cei ce în chip ortodox te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, întru credinţa Fiului tău şi în încercările vieţii, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Apoi preotul rosteşte ectenia la care pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul, iar după ecfonis cântăm:
Sedealna
Glas 2
Podobie: Ceea ce eşti rugătoare caldă...
Dorind, cinstită, cămara cea preaîmpodobită, te-ai jertfit lui Dumnezeu, ca o junghiere cu bun miros şi L-ai propovăduit pe Hristos desăvârşit om şi Dumnezeu într-un singur ipostas, ținând în mâinile tale, Eufimia, cartea lui Dumnezeu.
Cântarea a IV-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Te-ai înfrumuseţat întru Duhul, muceniţă Eufimia; pentru aceasta te-ai nevoit biruind reaua credinţă, pe care şi acum o izgoneşte, cu solirile tale.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Uneltele diavolului le-ai smerit, prin minune, Eufimia; şi pe noi acum ne păzeşte de năvălirile înşelătorului, o, prealăudată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Chinuri ai răbdat bucurându-te, prin dumnezeiescul har, Eufimia; pentru aceasta grăbeşte şi izbăveşte de săgeţile durerii pe cei ce te cinstesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prin solirile tale, Fecioară, trimite-ne de la Fiul tău curăţire de păcate, ca toţi să scăpăm de năvălirile vicleanului balaur.
Cântarea a V-a
Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Izbăveşte pe cei credincioşi cu solirile tale, Eufimia, de rătăcirile cele întinate ale ereticilor, care răstoarnă dumnezeieştile dogme ale Bisericii.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ai izbăvit şi ai întărit credinţa cea adevărată a ortodocşilor, prin minune pecetluind dumnezeiasca credinţă, Eufimia.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înalţă mintea celor ce te cinstesc pe tine, Eufimia, către Iisus Mântuitorul, Dumnezeu - Omul, şi de înşelare păzeşte-ne şi ne izbăveşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Porţi pe Hristos în braţele tale, Mireasă dumnezeiască, şi alăptezi ca pe un prunc, mai presus de fire, pe Cel ce S-a întrupat sub vreme, pe Dumnezeu şi Domnul.
Cântarea a VI-a
Irmos: Rugăciune voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Ci, ca Iona mă rog Ţie: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubit-ai pe Hristos, prealăudată Eufimia, din inimă fierbinte; pentru aceasta te desfătezi de viaţa cea veşnică şi dumnezeiască, bucurându-te, şi mijlocind la Dumnezeu să fim izbăviţi noi de chinuri.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Zădărniceşte îndrăznelile celor de rea credinţă şi năvălirile demonilor, Eufimia, şi, cu rugăciunile tale către Cuvântul, izbăveşte inimile credincioşilor de înşelare şi-i scapă de legăturile păcatului, ale morţii şi ale diavolului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Alină-mi sufletul, slăvită Eufimia, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, şi dăruieşte-mi bucuria păcii şi nădejdea în Dumnezeu cea mântuitoare şi dorirea veşnicei desfătări şi viaţa raiului cea nesfârşită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tu L-ai purtat în pântece pe Domnul, Fecioară, mai presus de fire şi de cuvânt, şi ai îmbrăţişat cu mâinile pe Dumnezeu şi din cinstiţii tăi sâni L-ai alăptat; pentru aceasta, ca o Maică a lui Dumnezeu, roagă-L pe Acesta pentru toţi.
Apoi aceste stihiri:
Izbăveşte de eresuri pe toţi ortodocşii, că eşti mijlocitoarea credincioşilor către Hristos, ca o muceniţă mult pătimitoare, Eufimia.
Întăreşte-i pe cei ce în chip ortodox te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, întru credinţa Fiului tău şi în încercările vieţii, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rosteşte ectenia, aşa cum s-a arătat după cântarea a III-a, apoi cântăm:
Condac
Glas 2
Podobie: Ceea ce eşti folositoare creştinilor…
Eufimia, tu eşti fala mucenicilor, înfrumuseţarea cea cinstită a mărturisirii lui Hristos, jertfindu-te de bunăvoie pentru Dânsul cu bucurie ; pentru aceasta ai luat în ceruri cinste de mare muceniţă şi cununa biruinţei. Întăreşte, cu solirile tale, pe credincioşi în dreapta credință şi roagă pe Hristos ca să primim iertare.
Prochimenul, glas 4:
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi.
Stih: Prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, lucruri minunate a făcut Domnul.
Şi se citeşte Sf. Evanghelie de la Luca ( XXI, 12-19 ): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Feriţi-vă de oameni…
Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Glas 2
Pentru rugăciunile purtătoarei de chinuri Eufimia, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Apoi stihira glas 6 (forma glasului 2), Podobie: “Toată nădejdea…”
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
În cântări dumnezeieşti să lăudăm pe Eufimia, podoaba Calcedonului, înfrumuseţarea cea preacinstită a Bisericii, căci cu bucurie s-a jertfit pe sine Domnului şi a lepădat pe cele trecătoare, mincinoase şi stricăcioase şi toată deşertăciunea, întărind prin minuni pe cei ce cred întru adevăr ; cu adevărat s-a arătat pildă mucenicilor lui Hristos şi turn de apărare al ortodocşilor, cea de Dumnezeu fericită.
Diaconul (iar în lipsa lui, preotul ) rosteşte rugăciunea:
Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor sfinţiţilor ierarhi; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, ale Sfintei, marii Muceniţe Eufimia din Calcedon, ale Sfinţilor (N), a căror pomenire săvârşim, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, rugămu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.
Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori), cântat alternativ de cele două strane.
Preotul rosteşte ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Cântarea a VII-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, muceniţă Eufimia, prăznuieşti întru slavă, în Împărăţia lui Dumnezeu, fiind încununată după vrednicie, în mijlocul mucenicilor, cu care cânţi Domnului: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
În chip mărit ocroteşti pe cei ce cu dragoste se închină moaştelor tale, o, cinstită maică Eufimia, şi laudă pe Domnul cu credinţă dreptslăvitoare: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin minune pecetluieşte Eufimia cartea credincioşilor ortodocşi, dogmatizând cu adevărat cele două firi ale lui Hristos într-un singur ipostas, pentru cei ce laudă cu credinţă pe Cuvântul în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Biserică însufleţită a lui Dumnezeu Cuvântul eşti şi cort purtător de lumină; roagă-te, Fecioară, pentru cei ce te laudă şi împreună cântă luminat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Cântarea a VIII-a
Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Logodindu-te cu Cuvântul, o, Eufimia, ai dat mărturie prin sânge, pe Hristos lăudând ca o muceniţă în veci.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
De la Domnul luând tărie, Eufimia se sârguiește către mucenicie cu bucurie, pe Hristos lăudând întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Mărturisind Eufimia Stăpânia Treimii, prăznuieşte acum în Sionul de sus, lăudând-O întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Mărturisim pe Fecioara şi Maica Cuvântului ca pe o mai cuprinzătoare decât cerurile şi slăvim pe Hristos în veci.
Cântarea a IX-a
Irmos: Cu adevărat te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu noi cei mântuiţi prin tine, Fecioară Curată, împreună cu Cetele cele fără de trup, mărindu-te pe tine.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu puterea Domnului Eufimia pecetluieşte credinţa cea din carte în chip minunat, cu mâinile sale, biruind rătăcirea cea cu adevărat pierzătoare.
Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu veselie a lepădat Eufimia cele ale lumii şi cele stricăcioase şi frumoase ale vieţii celei trecătoare, ca să se bucure în locaşurile cele dumnezeieşti împreună cu mucenicii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dăruieşte-mi râvna mărturisirii şi a dumnezeieştii îndrăzneli şi harul lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale către Cuvântul, muceniţă preaslăvită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Să lăudăm pe Maria, Maica Cuvântului, folositoarea cea tare şi acoperământul credincioşilor, slava şi desfătarea celor fără de trupuri.
Apoi îndată:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi aceste stihiri (megalinarii), glas 8, Podobie: “Ceea ce eşti mai cinstită…”,
în timpul cărora preotul cădeşte altarul şi poporul:
Bucură-te, podoaba cea cinstită a Calcedonului, muceniţă Eufimia, şi călăuza credinţei; bucură-te, ruşinarea cumpliţilor eretici şi pecetluirea Sinodului al Patrulea.
Veniţi să lăudăm în cântări viaţa Eufimiei şi să strigăm cu bucurie: bucură-te, lauda Bisericii şi a mucenicilor şi apărarea credincioşilor ortodocşi.
Cu evlavie să cinstim pe dumnezeiasca pecete a mucenicilor, pe minunata Eufimia, care s-a jerfit cu râvnă pentru Cuvântul, şi a pecetluit credinţa ortodocşilor.
Pe marea muceniţă a lui Hristos cu cântări de laudă să o încununăm cu bucurie, pe ceea ce s-a învrednicit de cinstea nestricăciunii şi de dumnezeiasca odihnă împreună cu toţi mucenicii.
Muceniţă Eufimia, în ceruri pururea prăznuieşti cu îngerii, bucurându-te, ca un chip al mucenicilor şi laudă a ortodocşilor; roagă pe Ziditorul pentru robii tăi.
Păzeşte-ne pe noi toţi de rătăcire şi Ortodoxia de săgeţile ereticilor; întăreşte credinţa cu rugăciunile tale către Ziditorul şi călăuzeşte pe toţi către Dumnezeu, Eufimia.
Îngerii şi cetele Sfinţilor, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.
şi după ecfonis cântăm
Troparul, glasul al 5-lea, Podobie: „Pe Cuvântul…”:
Tu eşti frumuseţea Calcedonului şi stâlpul Ortodoxiei, o, cinstită Eufimia, călăuza şi întărirea Părinţilor, că te-ai luptat strălucit şi te-ai încununat minunat cu harul nestricăciunii şi ai întărit cartea Părinţilor care au mărturisit cele două firi ale lui Hristos.
Preotul rosteşte ectenia, pomenind pe cei pentru care se face paraclisul şi Otpustul mic.
Apoi cântăm această stihiră glas 2, podobie: “Când de pe lemn…”, vreme în care ne închinăm icoanei sfântului:
Veniţi să cinstim nevoinţa cea sfântă a cinstitei Eufimia, întru umilinţa sufletului, lăudând în cântări minunile ei; că pe Hristos L-a propovăduit în mijlocul Sinodului un ipostas în două firi; pentru aceasta după vrednicie este preamărită, primind slava nestricăciunii şi dumnezeiasca odihnă în ceruri.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
(Traducere din limba greacă de protos. Chiril Lovin, după paraclisul alcătuit de Arhim. Nikodimos Aerakis)
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Eufimia (1)
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia
Glasul al 3-lea
Ai veselit pe cei credincioşi şi ai ruşinat pe cei rău mărturisitori, Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, preafumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care părinţii bine le-au rânduit. Muceniţă mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce cu preaslăvire a afundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să cântăm Domnului, Celui Ce a întărit în lupte pe nevoitoarea Sa care s-a nevoit tare pentru El, ca să se împodobească cu cununi.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să tacă tot eresul, văzând pe cea îngropată că ţine dumnezeiescul hotar al credinţei, ca pe nişte lespezi şi izvorăşte izvoare de tămăduiri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, minune! Cum cea moartă ca şi cum ar fi pătimind vie, muceniceşte izvorăşte sângiuiri în sicriu şi neîncetat ne dă daruri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine, Bucuria îngerilor, Lauda Apostolilor, Întărirea cea neclintită a sfinţilor mucenici, te fericim, Fecioară.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să se deschidă sicriul şi poporul lui Dumnezeu să ia picăturile sângiuirilor ca pe nişte doctorii împotriva bolilor.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, ce auziri noi! Căci via Cuvântului cea bine înflorită, fiind uscată de demult, odrăsleşte strugurele sângiuirilor ei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Să privim la sicriu ca la un lin şi la pielea trupului ca la un strugure şi la sângele prealăudatei, ca la nişte vin.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe însăşi Fecioara Maica lui Dumnezeu să o lăudăm cu dreaptă credinţă; că neîncetat se roagă pentru noi către Domnul.
Irmos: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat, Doamne.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Străină auzire: firea femeiască cea slabă, îmbărbătându-se vitejeşte, se întrarmează împotriva balaurului.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Hotărârea cea scrisă de Dumnezeu a dreptmăritoarei credinţe, a fost pusă la tine ca la o credincioasă păzitoare de lege, Muceniţă a lui Hristos, Sfântă Eufimia.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nedescoperirea învăţăturilor celor potrivnice, aducându-ţi-se în cartea cea dumnezeiască în scris, ai întărit dogma cea adevărată cu sângele tău, ca şi cu o pecete.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Maică Preacurată, Binecuvântată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cel Ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Calcedonul, prăznuind împreună cu noi, cinsteşte luptele tale, muceniţă şi înfiorătoarele sângiuiri şi se sfinţeşte poporul lui Dumnezeu.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunarea părinţilor a închinat ţie hotarul dogmelor, muceniţă, ca unei îndumnezeite propovăduitoare a adevărului şi după moarte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Deşi tu taci, fiind moartă şi nu-ţi mişti buzele, dar din lăuntru darul minunilor strigă în tine, cu trâmbiţa cea de taină a dogmelor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zidirea fără încetare aduce ţie, Fecioară, glasul Îngerului: Bucură-te, Preacurată Maica lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona proorocul din chit, Hritoase Dumnezeule, aşa şi pe mine din adâncul greşelilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Râvnind bărbăţia Iuditei, muceniţă, prin bărbăţia cugetelor, cu sabia dogmelor tale ai ucis în lume pe vrăjmaşul Olofern cel înţelegător.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Deşertându-ţi sicriul moaştelor, ca un vas de mir dai miros inimilor noastre şi arzi limbile vrăjmaşilor eretici.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Porfiră împărătească ai ţesut Bisericii, vopsită din sângiuirile chinurilor tale şi ai pus într-însa ca învăţătură cuvintele tainelor lui Hristos.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Mântuitorul lumii, pe Hristos Dumnezeu, nu înceta a-L ruga să mântuiască tot neamul celor ce te laudă pe tine.
Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona proorocul din chit, Hritoase Dumnezeule, aşa şi pe mine din adâncul greşelilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Lupte în chinuri, lupte în credinţă ai purtat cu căldură pentru Hristos, Mirele tău. Şi aşa precum ai zdrobit eresurile, aşa şi acum întărâtările vrăjmaşilor supune-le sub picioarele poporului nostru, rugând pe Născătoarea de Dumnezeu. Căci tu ai luat de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi hotarul credinţei şi l-ai păzit pe el, ceea ce eşti prealăudată.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cel Ce ai grăit cu Moise în munte şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce ai gonit înşelăciunea rătăcirii, cu credinţa măritei tale purtătoare de chinuri, Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o păzitoare a dogmelor, primind, muceniţă, hotarul credinţei ca nişte lespezi dumnezeieşti, păzeşte-o pe dânsa nevătămată de toate eresurile.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ferecându-se cu credinţa muceniţa în Calcedon şi cu râvnă de Dumnezeu întrarmată ridicând sabia dogmelor, a biruit pe vrăjmaşi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce ai locuit în pântecele Fecioarei şi ai arătat-o pe dânsa mai desfătată decât cerurile, Bi necuvântat eşti, Doamne, în veci.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul Hristos L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mieluşeaua Domnului a scăpat de lupi, a biruit pe şerpi şi pe nelegiuiţii prigonitori, s-a ferit de curse şi cu numele lui Hristos s-a ajutorat.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Deschizând dumnezeieştile ploi ale cinstitelor tale sângiuiri, ai înecat în ele limbile celor rău credincioşi, mântuind ca dintr-o iarnă grea credinţa ortodoxă cea încredinţată ţie, muceniţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria şi după naştere a rămas Fecioară Curată, toate lucrurile, lăudaţi-L, ca pe un Domn şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Pe Împăratul Hristos L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mânuitorul nostru, Cel Ce eşti Slava robilor Tăi şi Cununa credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celeia ce Te-a născut pe Tine.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu binevestiri de bune laude să fie cinstită muceniţă lui Hristos cea prealăudată, pe care toate cetele îngerilor o laudă şi adunarea sfinţilor o măreşte.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împletindu-şi muceniţa cunună vrednică de laudă, cu veselie a roşit îmbrăcăminte împărătească din sângiuirile ei, ţesându-şi pielea ca o porfiră.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Adunându-ne credincioşii, să săvârşim pomenirea prealăudatei muceniţe, alergând cu osârdie şi grăindu-i: roagă-te lui Hristos pentru noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Bucură-te, Preacinstită, Lauda fecioriei, Întărirea mucenicilor, Ajutorarea oamenilor, Bucuria lumii, Marie, Roaba şi Maica Dumnezeului nostru.
Irmos: Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mânuitorul nostru, Cel Ce eşti Slava robilor Tăi şi Cununa credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celeia ce Te-a născut pe Tine.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Ruşinatu-s-a cu defăimare mulţimea ereticilor şi feţele lor s-au umplut de multă ocară, când au văzut cartea dogmelor lor, aruncată la picioarele tale. Iar cartea noastră, ţinând-o în cinstitele tale mâini, arăta pe drept nebunia celor rău credincioşi şi striga: Hristos S-a născut, îndoit cu firea, îndoit şi cu voirile.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...
Pe Mirele tău, Hristos, iubindu-L, candela ta îngrijind-o luminat, ai strălucit cu virtuţile, Prealăudată. Pentru aceea, primind de la El cununa pătimirii, ai intrat cu El în cămara de nuntă. Iar acum izbăveşte-ne din primejdii pe noi, care săvârşim cu credinţă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Degrab ascultă, Stăpână, rugăciunile noastre şi le du pe ele Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată; înlătură primejdiile din calea celor ce aleargă la tine; risipeşte sfaturile şi semeţiile cele prea îndrăzneţe ale celor ce se întrarmează fără de Dumnezeu împotriva robilor tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Dacă Te-a văzut pe Tine Înălţat pe Cruce, Preacurata Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, plângând ca o maică, zicea: ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum te uneşti cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi ca un Milostiv?
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Eufimia (2)
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia
Glasul al 3-lea
Foarte mult ai vestit pe cei dreptmăritori şi ai ruşinat pe cei rău credincioşi, Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, Preafrumoasă fecioară a lui Hristos, întărind cele ce părinţii bine au dogmatizat la al patrulea Sinod Ecumenic. Muceniţă Preamărită, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prealăudata fecioară cu minunile ei îndeamnă spre cetele îngerilor şi adunarea oamenilor.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Părăsind cinstea neamului şi a bogăţiei Lăudată Muceniţă Eufîmia, în locul acelora ai câştigat pe Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Poftind Stăpânul podoaba frumuseţii inimii tale, prealăudată, te-a învrednicit de cămările cele cereşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce mai presus de fire ai născut cu Trup pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel Veşnic, pe tine te lăudăm.
Cântarea a 3-a
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai în divan cu suflet viteaz şi ai biruit pe vrăjmaşul cel potrivnic, prealăudată.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu este prihană, nici vreo pată la frumuseţea sufletului tău. Drept aceea, Hristos te-a primit pe tine, mireasă, în Cămările de mire cele nepieritoare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prealăudata muceniţă a lui Hristos, tămăduieşte rănile sufletului meu şi cu rugăciunile tale zdrobeşte viclenirile vrăjmaşului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Toţi creştinii pe tine te avem Scăpare şi Acoperământ. Pe tine te mărim fără încetare, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te pe tine oglindă neîntinată de înţelegeri Dumnezeieşti, muceniţă, ai strălucit ca un luminător cu mare cuviinţă, în mijlocul nevoitorilor.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu ai jertfit, muceniţă nebiruită, vrăjmaşului, celui întunecat; căci ai iubit a te jertfi cu moarte aducătoare de viaţă pentru dreapta credinţă.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca şi cum ar fi purtat trup fără durere aşa era împreună cu nevoitorii nesimţitoare la chinuri cea fără prihană, pentru dorirea dragostei celei Dumnezeieşti.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Obrazul tău, muceniţă, răbdând lovituri, se lumina strălucit cu izbiturile; şi cu fulgerul Dumnezeiescului Duh a întunecat cugetul vrăjmaşilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dăruieşte-ne nouă iertare de greşeli, ca Unul Care Singur eşti fără păcat şi împacă lumea, Dumnezeule, pentru rugăciunile Celeia ce Te-a născut.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urât-ai pe vrăjmaşul cel iubitor de război, cunoscându-l că este potrivnic luminii şi păcii, preafericită.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vicleanul, cel ce socotea că-ţi va slăbi tăria cea Dumnezeiască, muceniţă, s-a făcut de râs cu toate măiestriile lui.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dă-mi mie luminare, prealăudată şi pace, risipind prin rugăciunile tale necunoştinţa minţii mele cea mult tulburătoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară, după naştere te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu; căci tu ai născut lumii cu Trup pe Dumnezeu Cuvântul.
Cântarea a 6-a
Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu vitejie bărbătească a sufletului, în trup femeiesc fiind slăvită, ai defăimat fiarele cele din apă.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruit-ai trufia tiranilor, rămânând nevătămată în ape împreună cu fiarele, asemenea cu Iona, muceniţă nebiruită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Domnul te-a scăpat de stricăciunea fiarelor, ascultându-ţi rugăciunea, prealăudată, ca a Proorocului Daniel din groapă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce Singură ai născut cu Trup pe Cuvântul prin cuvânt, te rugăm, izbăveşte din cursele vrăjmaşului sufletele noastre.
Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Întru chinuirea ta bine te-ai nevoit şi după moarte pe noi ne sfinţeşte cu izvoarele minunilor, prealăudată. Pentru aceasta, cinstim cu credinţă sfântă adormirea ta, stând înaintea cinstitelor tale moaşte, ca să ne mântuim de neputinţe sufleteşti şi să luăm dar din minune.
CONDAC
Glasul al 6-lea
Podobie: Chipul Cel Scris...
Nevoinţe în chinuri, nevoinţe pentru credinţă cu avânt ai suferit pentru Hristos, Mirele tău. Acestuia şi acum roagă-te, să se surpe trufia vrăjmaşilor sub picioarele binecredincioşilor, ca şi atunci eresurile prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ceea ce ai primit hotărârea credinţei, de la cei şase sute şi treizeci de Dumnezeu purtători Părinţi şi o păstrezi, prealăudată.
Cântarea a 7-a
Irmos: TTinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mai presus de fire sunt vitejiile Dumnezeieştilor mucenici; căci Ziditorul tuturor supune zidirea la cei ce în nevoinţe grăiesc: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Gurile cele bârfitoare ale tiranilor celor fărădelege le astupă fecioara cea pururea pomenită, în Duhul Sfânt Dumnezeieşte cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Treimea cuvioşilor tineri a ars pe cei ce cu tărie au încins cuptorul odinioară. Iar acum cugetătoarea de Dumnezeu, lăudând Sfânta Treime, a vânat pe slugile care laudă pe Dumnezeul părinţilor noştri în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În taină apropiindu-se Mirele către Fericita Curată Mireasă Eufimia în cuptor, cu roua Duhului şi cu bunăvoirea Tatălui a ferit-o pe ea, care cânta: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Când ai vrut, Mântuitorule să tocmeşti mântuirea noastră, Te-ai Sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o Folositoarea lumii. Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce eşti fericită între femei, având Darul Celui Preaînalt în loc de zestre, cântând, lăudai pe Hristos în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-ţi cugetul întărit de dragostea Mirelui, ţi-ai dat trupul morţii. Pentru aceasta, trăieşti acum în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Într-armându-se muceniţa cu Duhul Sfânt, împotriva întunericului rătăcirii, ca un luminător a primit răsplătirea întru toţi veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Temându-te de moartea cea pierzătoare de suflet, cu îndrăzneală ai suferit muşcarea fiarei şi ai câştigat Viaţa Cea Neveştejită şi Veşnică, ceea ce eşti fără prihană.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinţă de ajutorul tău, Fecioară, care te laudă pe tine şi te preaînalţă întru toţi vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai înaltă decât Preacuratele Puteri, cu cântări fără încetare te mărim.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curgerea sângelui celui viu este semnul vieţii celei nepieritoare, care ţi s-a dăruit ţie de sus, muceniţa prealăudată. Căci te-ai arătat comoară de tămăduiri necontenită, celor ce cu credinţă se adapă dintr-însa.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Atinsu-s-a moartea de tine, după Legea firii, de Dumnezeu cugetătoare, care, fiind mântuită de pătimire, pricinuitoare de viaţă te-ai făcut. Şi jertfindu-ţi trupul tău, petreci viaţa cea fără stricăciune şi sângiurile ce ţi-au curs mărturisesc chinuirea ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Primind cununa muceniciei prin nevoinţă, muceniţă, ceea ce eşti propovăduitoare lui Hristos, ţi s-a încredinţat cartea dogmelor dreptei credinţe, Sfântă Eufimia; pe care luând-o din mâinile celor din Sobor, te arăţi ca un stâlp viu al Ortodoxiei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mireasă Neispitită de nuntă, Vasul cel de bună mireasmă, Ceea ce eşti cu adevărat fără prihană şi Nor de lumină al Cuvântului; pe tine te mărim, ca pe Singura care ai primit Ploaia Cea Cerească în pântece, Maică Fecioară.
Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai înaltă decât Preacuratele Puteri, cu cântări fără încetare te mărim.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea...
Cu râurile sângiurilor tale, muceniţă a lui Hristos, îneci totdeauna pârâul necredinţei, prealăudată; şi cu ploile darului adăpând holdele cele cuvântătoare, faci să crească spicul credinţei. Pentru aceasta, după moarte te-ai arătat nor preamărit care izvorăşti mărturisirea vieţii. Nevoitoare prealăudată, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea...
Cinstita Elena a scos Crucea Mântuitorului, care în pământ era ascunsă şi a umplut marginile lumii de bucurie şi a poruncit să fie înălţată în biserică şi ca un sceptru îl aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceea, strigă către fiul său: întinde-ţi, stăpâne, mâinile tale şi primeşte Crucea care este tuturor tărie şi biruinţă şi cu darul învaţă toate neamurile să se închine Sfintei Cruci şi Patimilor lui Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.