Rugăciune — Psalmii: 26, 50, 90

 

☦️ Schiarhimandritul Vitaly (Sidorenko)

Părintele sfătuia dimineața, la ieșirea din casă, să se citească Psalmii 26, 50 și 90, iar între ei, la început și la sfârșit, o singură rugăciune:

"Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te Ceea ce ești plină de har Marie, Domnul este cu tine, Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe, Mântuitorul sufletelor noastre”.

După aceea, Starețul a spus:

"Dacă in apropiere va cădea o bombă💣 sau un glonț sau va avea loc un incendiul 🔥, nici un necaz nu te va atinge."

☦️ Starețul Ioan de la (Optina)

Luați sfatul meu de regulă: citiți dimineața și seara înainte de pravila voastră acești psalmi - al 26-lea și al 90-lea, și înaintea lor "Nascatoare de Dumnezeu Fecioară ..." Dacă faceți acest lucru, nici focul🔥 nu te va arde, nici apa💧 nu te va îneca, nici bomba 💣 nu te va distruge"

☦️ Schiegumenul Savva (Ostapenko)

„Viața este pentru patrie, sufletul este pentru Dumnezeu” — aceste cuvinte nu ar putea caracteriza mai pe deplin viața și faptele amiralului flotei ruse Feodor Ushakov. Pe navele lui F.F. Ushakov, a fost înființat un ordin monahal, corăbiile purtau nume de sfinți și sărbători creștine. Înaintea luptei admiralul îndruma pe marinari: „Când mergeți în luptă, citiți Psalmul26. Psalmul 50 și Psalmul 90”, și a adăugat: „și nici un glonț, nici o sabie nu te va lua”.

La amiază, omul este atacat de demonul desfrânării, iar acești psalmi îl alungă departe.

☦️ Sfânta Pelaghia din Rezani: Psalmul 26 este cel mai puternic din toată Psaltirea.

• Psalmul 26 - ca să rezistați in lupta duhovnicească cât și împotriva vrăjitoriei și a orice ispite: „Cine o citește de trei ori pe zi, Domnul îl va călăuzi prin apă ca pe uscat!”.

• Psalmul 90 - că să ai de la Domnul putere de a birui râul.

☦️ Sfaturile Starețului din Tashla

Cine citește mult Psalmul 26, la figurat vorbind, va fi ca și cum ar merge pe un tanc printre vrăjitori. După ce ai vorbit cu oameni care sunt străini cu duhul, (nu ortodocși n.r) redă-ți puterea citind Psalmul 26.

Psalmul 26

1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

    Psalmul 50

21. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
22. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
23. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
24. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
25. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
26. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
27. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
28. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
29. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
30. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
31. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
32. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
33. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
34. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
35. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
36. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
37. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
38. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
39. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
40. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

    Psalmul 90

41. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
42. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".
43. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
44. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
45. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
46. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
47. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
48. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
49. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
50. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
51. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
52. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
53. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
54. "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
55. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
56. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".

Păzește-ți simțurile, copilul meu, și mai ales ochii. Ochii sunt tentaculele unei caracatițe care apucă tot ce mișcă în fața lor. Ele apucă cel mai ușor prada păcătoasă.🌿 ☦ Cuviosul Efrem din Arizona

 

Sfântul Cuvios Efrem Filotheitul: Nu uitați să vă rugați, nu uitați să chemați numele lui Hristos [...]

"Nu uitați să vă rugați, nu uitați să chemați numele lui Hristos, nu uitați în necazurile pe care le aveți să priviți fața Maicii Domnului și să o simțiți pe Maica Domnului ca pe mama voastră adevărată, iar aceasta va veni să vă ajute, să vă mângâie, sa fie alături de voi. Unul din călugării aghioriti, care a văzut-o pe Maica Domnului, a auzit-o spunând:"Nu am timp, pentru că umblu pe tot pământul și mângâi pe creștini și mă alătur celor care mă cheamă". Mă rog ca dintre cei pe care Maica Domnului îi mângâie și cărora le stă alături să fiți și voi!" — Sfântul Cuvios Efrem Filotheitul

•  "Dacă harul lui Dumnezeu nu ne luminează, nu ne vom schimba. Dacă ne schimbăm, dacă ne pocăim, dacă ne gândim să ne întoarcem, este harul lui Dumnezeu. Însă pentru ca harul lui Dumnezeu să vină la noi, trebuie să fim primitori… Nepăsarea şi trândăvia împiedică bunătăţile lui Dumnezeu să vină spre noi." — Despre Credință și Mântuire, Părintele Efrem Filotheitul

•  1: Nu te descuraja. Fiecare patimă care apare şi ne tulbură este un medicament mântuitor. 2: Să nu vorbeşti mult! Fugi de vorbirea deşartă, de ceartă, de multele cuvinte şi toate cele care vin din limba neînfrânată. 3: Păzește-ți mintea să nu rătăcească încolo şi încoace, ci alipeşte-o de numele lui Hristos. 4: Alungă gândurile egoiste şi cugetă foarte smerit despre tine însuți. 5: Nu-i critica pe alții; uită-te la propriile greşeli. 6: Dă-i minții tale o lucrare duhovnicească. 7: Nu lăsa nicio nelinişte să-ți strice pacea.

• Totul este secundar. Totul. Cel mai important lucru este numele lui Hristos și văd acum că oamenii pot învinge numai prin iubire. Viața mea a fost osteneală și durere: am trăit în sărăcie pe vremea nemților, foamete în timpul ocupației, ispite și suferințe în mănăstire. O luptă grea. Doar numele lui Hristos și al Maicii Domnului mi-au dat putere. Cine nu cheamă zilnic numele lui Hristos și al Maicii Domnului nu este creștin.

•  Războiul va începe din cauza păcatelor, să știți asta. Astăzi trăim alte vremuri. Dumnezeu are altă măsură pentru cei de azi. Astăzi este așa o mare furtună care distruge totul în calea ei. Țineți aproape de tradiția pe care v-am transmis-o și să știți că azi este o mărturisire de credință să spui că Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeul nostru cel viu și adevărat. Forțele întunericului nu doresc acest lucru. Hristos însă vrea ca totul să fie înnoit în Împărăția Sa. Atunci când ne umplem inima cu Hristos, în fiecare zi credința noastră se înnoiește și întărește și putem să înfruntăm orice situație. Maica Domnului se roagă pentru noi și mijlocește ca să avem credință tare și putere să-L mărturisim pe Fiul ei. Viața mea a fost toată osteneală și durere: am trăit în sărăcie pe vremea nemților, foamete în timpul ocupației, ispite și suferințe în mănăstire. O luptă grea. Doar numele lui Hristos și al Maicii Domnului mi-au dat mereu putere. Cine nu cheamă zilnic numele lui Hristos și al Maicii Domnului, acela nu este creștin. Așa să faceţi și voi, și vă veți mântui!"

• Te tulbură grijile lumeşti? Grăieşte: „Luminează-mă, Iisuse, cum să îmi rezolv problema şi fă să mă port după voia Ta sfântă!”. Şi degrabă te vei linişti şi vei păşi cu nădejde. În toate şi pentru toate aşază Numele lui Iisus ca temelie, acoperământ şi podoabă şi nu te teme de vrăjmaşi! Să te înfricoşezi doar când le faci pe toate fără Iisus. „Fără medicament să nu aştepţi vindecarea şi înlăturarea putreziciunii!" — Pr. Efrem Filotheitul

• Postul este izgonitorul diavolilor. Cu post şi rugăciune, a zis Domnul, diavolii sunt alungaţi. De pântecele plin, Sfântul Duh nu se apropie. Fiecare creştin care vrea să trăiască creştineşte trebuie să pună la temelie postul, rugăciunea şi trezvia, căci atunci omul ajunge la o măsură mare a virtuţii. Boala este un post fără de voie, bolnavul prin răbdare şi mulţumire va înlocui postul pe care nu-l poate face datorită bolii. Când postul este întărit şi însoţit de rugăciune, citirea cărţilor duhovnicești, trezvie, participare la slujbele Bisericii, spovedanie, Sfântă Împărtăşanie, fapte bune şi milostenie, atunci se întregeşte frumuseţea pregătirii sufletului pentru intrarea în Săptămâna Mare. Atunci va simţi Sfintele Patimi. În toată această perioadă, inima se va preschimba, sufletul va deveni sensibil şi va simţi mai intens Pătimirea lui Hristos. Va cunoaşte cât de puternică este dragostea lui Hristos pentru om. Va vedea că Hristos Dumnezeul nostru a trăit muceniceşte viaţa Sa pe pământ, ca să ne ajute pe noi, trândavii, să ne nevoim. Dacă Hristos a suferit, oare, noi, ucenicii Lui, vom alege alt drum? Dacă îl judecăm pe fratele nostru, postul nu ne e de folos. Nu ne e de folos să postim dacă nu suntem atenţi la gândurile, la cuvintele şi la inima noastră. Postul e de folos când conţine şi dragoste către fratele nostru.

•  Dumnezeu este Părintele nostru, un Părinte care are atât de multă dragoste, încât nu putem să ne închipuim. Pe toți părinții din lume să-i adunăm și nu vom face pe niciun părinte să semene câtuși de puțin cu Părintele Ceresc. Și dacă un părinte cu neputințe omenești iartă cu atâta dărnicie, cu atât mai mult Dumnezeu Tatăl poate ierta cu dărnicie. Nu de șaptezeci de ori câte șapte, precum a zis Domnul Apostolului Petru, ci de nesfârșite ori câte șaptezeci de ori câte șapte. Adică ne iartă în fiecare clipă. De vreme ce avem un astfel de Părinte, nu trebuie să ne fie frică, ci să cerem iertare și îndată vom simți dragostea Lui, numai să nu o ofensăm. Așa cum nu ne dorim să întristăm pe cineva care ne iubește și ne străduim să nu-l amărâm, tot astfel nu este cu putință să-L amărâm pe Dumnezeu Tatăl, Care ne iubește nesfârșit mai mult. Această cunoaștere a dragostei și a prezenței lui Dumnezeu să ne străduim să o avem ca o cugetare neîncetată, deoarece este conformă cu adevărul și cu realitatea. [...]

• "Războiul va începe din cauza păcatelor, să știți asta. Astăzi trăim alte vremuri. Dumnezeu are altă măsură pentru cei de azi. Astăzi este așa o mare furtună care distruge totul în calea ei. Țineți aproape de tradiția pe care v-am transmis-o și să știți că azi este o mărturisire de credință să spui că Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeul nostru cel viu și adevărat. Forțele întunericului nu doresc acest lucru. Hristos însă vrea ca totul să fie înnoit în Împărăția Sa. Nimeni să nu fie bătrân. Atunci când ne umplem inima cu Hristos, în fiecare zi credința noastră se înnoiește și întărește și putem să înfruntăm orice situație. Maica Domnului se roagă pentru noi și mijlocește ca să avem credință tare și putere să-L mărturisim pe Fiul ei. Viața mea a fost toată osteneală și durere: am trăit în sărăcie pe vremea nemților, foamete în timpul ocupației, ispite și suferințe în mănăstire. O luptă grea. Doar numele lui Hristos și al Maicii Domnului mi-au dat mereu putere. Cine nu cheamă zilnic numele lui Hristos și al Maicii Domnului, acela nu este creștin. Așa să faceţi și voi, și vă veți mântui!" — Părintele Efrem Filotheitul din Arizona

  DESPRE LUME ȘI FAMILIE

  Fie că un înger al Domnului, copilul meu, să îți urmeze și să îți arate calea către Dumnezeu și către mântuire. Amin. Mă rog că Domnul să îți dea sănătatea sufletului, căci este un mare dar al fiului, ce este dăruit doar acelor suflete ce s-au dedicat pe deplin închinării și dragostei făță de Dumnezeu.

  Lumea atrage tinerii precum un magnet; lucrurile pământeșți au mare putere asupra unui suflet nou luminat, ce tocmai a pornit să își găsească locul, să își afle scopul în viață și datoria ce îl cheamă. "Prietenia lumii este dușmănie făță de Dumnezeu. Cine va voi deci să fie prieten cu lumea se face vrășmăș lui Dumnezeu" (Iacov 4:4). Dumnezeu a pus deoparte bucuriile pentru veșnicie, căci atât El cât și sufletele noastre sunt pentru veșnicie. Nu există comparație între bucuriile lumii și bucuriile curate ale lui Dumnezeu.

  📜 Părintele Efrem Athonitul - Sfaturi din Sfântul Munte

  
  

  Părintele Efrem din Arizona

  ---

  DESPRE LUME ȘI FAMILIE

  Fie că un înger al Domnului, copilul meu, să îți urmeze și să îți arate calea către Dumnezeu și către mântuire. Amin. Mă rog că Domnul să îți dea sănătatea sufletului, căci este un mare dar al fiului, ce este dăruit doar acelor suflete ce s-au dedicat pe deplin închinării și dragostei făță de Dumnezeu.

  Lumea atrage tinerii precum un magnet; lucrurile pământeșți au mare putere asupra unui suflet nou luminat, ce tocmai a pornit să își găsească locul, să își afle scopul în viață și datoria ce îl cheamă. "Prietenia lumii este dușmănie făță de Dumnezeu. Cine va voi deci să fie prieten cu lumea se face vrășmăș lui Dumnezeu" (Iacov 4:4). Dumnezeu a pus deoparte bucuriile pentru veșnicie, căci atât El cât și sufletele noastre sunt pentru veșnicie. Nu există comparație între bucuriile lumii și bucuriile curate ale lui Dumnezeu.

  La capătul viețîi noastre, o socoteală precisă va fi cerută de la fiecare din noi: cum și unde am cheltuit banii vremii, și vai nouă dacă i-am risipit în cinematografe, în distracțîi, în desfrâu, în vise deșarte, în plăceri trupeșți. Căci ce apărare va putea limba noastră amuțită să găsească, și cum vom putea noi să ne ridicăm ochii și să ne privim Hristosul, în timp ce El înșiră binefacerile fără de număr pe care dragostea Să nemărginită le-a revărsat asupra noastră?

  Acum cât avem timp, acum cât banii vremii încă nu s-au cheltuit cu totul și încă îi mai avem la dispoziție, să cugetăm cu atenție la lumea rătăcitoare care caută să ne fure. Să o împingem deoparte că pe un les de câine putrezit, și cu acei bani să mergem degrabă să cumpărăm lucruri de preț care, încercate cu focul, vor deveni foarte luminoase - daruri de preț ale Dumnezeului cel Sfânt, bune spre a fi folosite că podoabă a sfântului Ierusalim Ceresc. Noi să nu cumpărăm pleava, care este lucrul de pedeapsa al intunecimii, căci vom coborî cu această în focul veșnic al osandei, unde mulțimea de oameni care n-au dat preț darurilor lui Dumnezeu vor culege ceea ce au sădit! Sădiți lucruri bune cu lacrimi, și apoi veți veni să culegeți roadele bucuriei viețîi veșnice!

  ---

  DESPRE SPOVEDANIE ȘI SOCOTINȚA DUHOVNICEASCĂ

  Această mărturisire a ta mi-a făcut mare bucurie în suflet, deoarece Dumnezeu și îngerii, care o așteptau, s-au bucurat. Ai reușit să rușinezi diavolul, care mult se bucură când cineva își ascunde gândurile de duhovnicul sau.

  Când un șarpe își părăsește culcușul, se grăbește să se ascundă undeva fiindcă se așteaptă să fie lovit - la fel se întâmplă și cu un gând drăcesc, care este precum un șarpe veninos. Când un astfel de gând părăsește gură unei persoane, se risipește și dispare, deoarece mărturisirea este smerenie, și deoarece Satan nu poate suportă nici măcar mireasma smereniei, cum ar putea el să rămână după o mărturisire smerită și sinceră?

  Copilul meu, îți doresc un început bun și o înaintare plină de îngrijire. Nu te rușina în făță mea. Nu mă privi că pe un om, ci că pe un reprezentant al lui Dumnezeu. Spune-mi tot, chiar dacă gândeșți rău despre mine, căci eu am experiență cu influențele drăceșți, și știu cum diavolul îl lupta pe om. Știu că fiii duhovniceșți au inimi simple și că dacă gânduri rele vin la ei, este din pricina răutățîi diavolului și a eu-lui copilului duhovnicesc, caruie i se îngăduie să cadă și să aibă asemenea gânduri împotriva Părintelui sau, că astfel copilul duhovnicesc să se poată smeri mai mult. Prin urmare, nu te teme. Mă voi bucură întotdeauna când îmi vei vorbi liber și sincer, căci fără o mărturisire dreapta, nu există sporire duhovnicească.

  Copilul meu, fii fără de grijă. Am luat povara ta. Eu te rog doar să ai pace. Vorbele tale pot fi numai pe hârtie, dar eu simt puterea, înțelesul și esență a ceea ce ai scris; pătrund duhul cuvintelor tale. Îți zic să fii cu pace de acum înainte. Eșți iertat cu fiecare mărturisire pe care o faci. Satana a înțeles firea ta și te muncește, dar fără că ceva grav să se fi întâmplat. Tot ceea ce scrii (adică gândurile care te chinuie) este o amăgire a celui rău că să te facă să deznadajduiesti, să fii neliniștit, și tot astfel. Aruncă tot ceea ce ți s-a întâmplat în adâncimile marii. Urmează un drum nou în viață ta.

  Dacă continui să gândeșți la fel, știu că vei ajunge bătăia de joc a dracilor. Te implor, doar fă ascultare de mine. După mărturisirea ta, totul a fost iertat, deci lasă cele trecute să treacă. Nu zgandari o rana care te-a făcut să suferi atât de mult. Nu te lasă înșelat de gândul că este vină ta. Dacă nu l-ai fi dus la doctori s.a.m.d., atunci asemenea gânduri te-ar fi luptat cu dreptate. Pe când, așa cum sunt acum lucrurile, ți-ai împlinit datoria. Dumnezeu vrea să îl primeșți pe acesta, pentru un motiv pe care numai înțelepciunea Să nemărginită îl cunoste, în timp ce tu crezi că l-ai ucis! Fii prevăzător cu acest gând, căci altfel ar putea pândi în inima ta. Este o cursa a diavolului că să îți facă rău, căci el știe cum. Acest înșelător priceput a înecat mulțimi nenumărate în adâncimile iadului cu disperarea.

  Când se petrece ceva și diavolul vede că cineva este supărat din această pricina, înșelătoria lui este să adune nenumărate gânduri așa-zis îndreptățite care să îl ducă pe acel biet om spre o furtună mare și să îl înece. (Așa cum zice proverbul, vulpea iubește încăierarea.) Și când furtună a trecut, el vede că a fost în pericol să se înece doar într-o cană cu apă.

  Smereste-te, și de acum înainte mărturisește-te, căci mărturisirea cuprinde cea mai sfânta umilință, fără de care nimeni nu se mântuiește. Diavolul se bucură tare când reușește să convingă pe cineva să își ascundă gândurile cele rele. Această deoarece își atinge scopul sau premeditat, de distrugere a sufletului.

  Ti-am scris despre conștiința, că trebuie să fim cu grijă să nu facem ceva ce va fi condamnabil și ne va osandi. Ține-ți în minte că Dumnezeu le vede pe toate și că nimic nu se ascunde de la ochii Săi. Deci cum aș putea minți eu în făță lui Dumnezeu? Nu știi că minciunile sunt de la diavol, și lipsa de îngrijire devine o practică, apoi un obicei, și apoi o patimă, și nu știi tu că cei ce mint nu vor moșteni Împărăția Domnului? (Apocalipsa 21:8)

  Teme-te de Dumnezeu. Dumnezeu nu este mulțumit cu jertfe materiale când neglijăm să ajungem în lăuntrul inimii. Dar este necesar să le săvârșim și pe acestea, fără să le lăsăm pe celelalte nefăcute. (Matei 23:23)

  📜 Părintele Efrem Athonitul - Sfaturi din Sfântul Munte

  
  

  Părintele Efrem din Arizona

  ---

  DESPRE LUME ȘI FAMILIE

  Fie că un înger al Domnului, copilul meu, să îți urmeze și să îți arate calea către Dumnezeu și către mântuire. Amin. Mă rog că Domnul să îți dea sănătatea sufletului, căci este un mare dar al fiului, ce este dăruit doar acelor suflete ce s-au dedicat pe deplin închinării și dragostei făță de Dumnezeu.

  Lumea atrage tinerii precum un magnet; lucrurile pământeșți au mare putere asupra unui suflet nou luminat, ce tocmai a pornit să își găsească locul, să își afle scopul în viață și datoria ce îl cheamă. "Prietenia lumii este dușmănie făță de Dumnezeu. Cine va voi deci să fie prieten cu lumea se face vrășmăș lui Dumnezeu" (Iacov 4:4). Dumnezeu a pus deoparte bucuriile pentru veșnicie, căci atât El cât și sufletele noastre sunt pentru veșnicie. Nu există comparație între bucuriile lumii și bucuriile curate ale lui Dumnezeu.

  Bucuriile lumii sunt obținute cu jertfe și costuri, și după bucuria lor vremelnică, sunt urmate de felurite consecințe, astfel că li se zice în mod greșit plăceri. Bucuriile lui Dumnezeu, însă, nu au astfel de urmări, deoarece bucuriile duhovniceșți aici jos pe pământ sunt cele dintâi roade ale unei serii nesfârșite de bucurii și incantari în Împărăția Cerurilor. Pe când, în mod contrar, cel ce a fost stricat de plăcerile lumii este silit să se îndrepte spre osânda veșnică cu primul îndrumător spre stricăciune, diavolul.

  Vremea viețîi noastre, copilul meu, ne-a fost dată precum o suma de bani astfel încât fiecare din noi să se poată ocupă de mântuirea să, și în funcție de cum am încheiat această afacere, vom deveni fie bogați, fie săraci. Dacă folosim avantajul "banilor" vremii pentru a ne spori averea duhovnicească, atunci într-adevăr vom fi negustori înțelepți, și vom auzi vocea binecuvântată: "Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; întră întru bucuria Domnului tău" (Matei 25:23).

  La capătul viețîi noastre, o socoteală precisă va fi cerută de la fiecare din noi: cum și unde am cheltuit banii vremii, și vai nouă dacă i-am risipit în cinematografe, în distracțîi, în desfrâu, în vise deșarte, în plăceri trupeșți. Căci ce apărare va putea limba noastră amuțită să găsească, și cum vom putea noi să ne ridicăm ochii și să ne privim Hristosul, în timp ce El înșiră binefacerile fără de număr pe care dragostea Să nemărginită le-a revărsat asupra noastră?

  Acum cât avem timp, acum cât banii vremii încă nu s-au cheltuit cu totul și încă îi mai avem la dispoziție, să cugetăm cu atenție la lumea rătăcitoare care caută să ne fure. Să o împingem deoparte că pe un les de câine putrezit, și cu acei bani să mergem degrabă să cumpărăm lucruri de preț care, încercate cu focul, vor deveni foarte luminoase - daruri de preț ale Dumnezeului cel Sfânt, bune spre a fi folosite că podoabă a sfântului Ierusalim Ceresc. Noi să nu cumpărăm pleava, care este lucrul de pedeapsa al intunecimii, căci vom coborî cu această în focul veșnic al osandei, unde mulțimea de oameni care n-au dat preț darurilor lui Dumnezeu vor culege ceea ce au sădit! Sădiți lucruri bune cu lacrimi, și apoi veți veni să culegeți roadele bucuriei viețîi veșnice!

  ---

  DESPRE SPOVEDANIE ȘI SOCOTINȚA DUHOVNICEASCĂ

  Această mărturisire a ta mi-a făcut mare bucurie în suflet, deoarece Dumnezeu și îngerii, care o așteptau, s-au bucurat. Ai reușit să rușinezi diavolul, care mult se bucură când cineva își ascunde gândurile de duhovnicul sau.

  Când un șarpe își părăsește culcușul, se grăbește să se ascundă undeva fiindcă se așteaptă să fie lovit - la fel se întâmplă și cu un gând drăcesc, care este precum un șarpe veninos. Când un astfel de gând părăsește gură unei persoane, se risipește și dispare, deoarece mărturisirea este smerenie, și deoarece Satan nu poate suportă nici măcar mireasma smereniei, cum ar putea el să rămână după o mărturisire smerită și sinceră?

  Copilul meu, îți doresc un început bun și o înaintare plină de îngrijire. Nu te rușina în făță mea. Nu mă privi că pe un om, ci că pe un reprezentant al lui Dumnezeu. Spune-mi tot, chiar dacă gândeșți rău despre mine, căci eu am experiență cu influențele drăceșți, și știu cum diavolul îl lupta pe om. Știu că fiii duhovniceșți au inimi simple și că dacă gânduri rele vin la ei, este din pricina răutățîi diavolului și a eu-lui copilului duhovnicesc, caruie i se îngăduie să cadă și să aibă asemenea gânduri împotriva Părintelui sau, că astfel copilul duhovnicesc să se poată smeri mai mult. Prin urmare, nu te teme. Mă voi bucură întotdeauna când îmi vei vorbi liber și sincer, căci fără o mărturisire dreapta, nu există sporire duhovnicească.

  Copilul meu, fii fără de grijă. Am luat povara ta. Eu te rog doar să ai pace. Vorbele tale pot fi numai pe hârtie, dar eu simt puterea, înțelesul și esență a ceea ce ai scris; pătrund duhul cuvintelor tale. Îți zic să fii cu pace de acum înainte. Eșți iertat cu fiecare mărturisire pe care o faci. Satana a înțeles firea ta și te muncește, dar fără că ceva grav să se fi întâmplat. Tot ceea ce scrii (adică gândurile care te chinuie) este o amăgire a celui rău că să te facă să deznadajduiesti, să fii neliniștit, și tot astfel. Aruncă tot ceea ce ți s-a întâmplat în adâncimile marii. Urmează un drum nou în viață ta.

  Dacă continui să gândeșți la fel, știu că vei ajunge bătăia de joc a dracilor. Te implor, doar fă ascultare de mine. După mărturisirea ta, totul a fost iertat, deci lasă cele trecute să treacă. Nu zgandari o rana care te-a făcut să suferi atât de mult. Nu te lasă înșelat de gândul că este vină ta. Dacă nu l-ai fi dus la doctori s.a.m.d., atunci asemenea gânduri te-ar fi luptat cu dreptate. Pe când, așa cum sunt acum lucrurile, ți-ai împlinit datoria. Dumnezeu vrea să îl primeșți pe acesta, pentru un motiv pe care numai înțelepciunea Să nemărginită îl cunoste, în timp ce tu crezi că l-ai ucis! Fii prevăzător cu acest gând, căci altfel ar putea pândi în inima ta. Este o cursa a diavolului că să îți facă rău, căci el știe cum. Acest înșelător priceput a înecat mulțimi nenumărate în adâncimile iadului cu disperarea.

  Când se petrece ceva și diavolul vede că cineva este supărat din această pricina, înșelătoria lui este să adune nenumărate gânduri așa-zis îndreptățite care să îl ducă pe acel biet om spre o furtună mare și să îl înece. (Așa cum zice proverbul, vulpea iubește încăierarea.) Și când furtună a trecut, el vede că a fost în pericol să se înece doar într-o cană cu apă.

  Smereste-te, și de acum înainte mărturisește-te, căci mărturisirea cuprinde cea mai sfânta umilință, fără de care nimeni nu se mântuiește. Diavolul se bucură tare când reușește să convingă pe cineva să își ascundă gândurile cele rele. Această deoarece își atinge scopul sau premeditat, de distrugere a sufletului.

  Ti-am scris despre conștiința, că trebuie să fim cu grijă să nu facem ceva ce va fi condamnabil și ne va osandi. Ține-ți în minte că Dumnezeu le vede pe toate și că nimic nu se ascunde de la ochii Săi. Deci cum aș putea minți eu în făță lui Dumnezeu? Nu știi că minciunile sunt de la diavol, și lipsa de îngrijire devine o practică, apoi un obicei, și apoi o patimă, și nu știi tu că cei ce mint nu vor moșteni Împărăția Domnului? (Apocalipsa 21:8)

  Teme-te de Dumnezeu. Dumnezeu nu este mulțumit cu jertfe materiale când neglijăm să ajungem în lăuntrul inimii. Dar este necesar să le săvârșim și pe acestea, fără să le lăsăm pe celelalte nefăcute. (Matei 23:23)

  Cercetează-ți cugetul, căci nu știm când va veni ceasul morțîi. Și de nu îi vom plăți creditorului nostru (care este conștiința) tot ceea ce îi datorăm, ne va acuză cu glas tare, fără să se țînă deoparte. Atunci - vai! - gură noastră va fi închisă, neavând ce răspuns să dea.

  În fiecare noapte, adu-ți aminte de cum ți-ai petrecut ziua, și de dimineață adu-ți aminte de cum ai trecut noaptea, că să știi cum stai cu socoteală sufletului tău. Dacă vezi vreo pierdere, încearcă să o redobandesti cu grijă și tărie. Dacă vezi vreun câștig, slăvește-L pe Domnul, ajutătorul tău nevăzut.

  Nu-ți lasă conștiința să te apese pentru multă vreme, ci degrabă da-i ceea ce îți cere, că nu cumva să te dea judecătorului și să fii aruncat în temniță (Matei 5:25). Vrea conștiința ta să îți faci pravilă de rugăciune și să redobandesti rugăciunea? Da-i aceste lucruri, și iată, eșți izbăvit de la trimiterea în făță judecătorului. Nu slabi vocea mântuitoare a conștiinței tale ignorând-o, deoarece mai târziu vei regretă fără folos.

  Caută să fi sincer în faptele tale, precum și în vorbele tale, și mai ales în mărturisire. Căci Dumnezeu cearcă inima și rărunchii (Psalmi 7:9), și nimic nu rămâne ascuns privirii ochiului Sau neadormit.

  Teme-te de Dumnezeu; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit (Gălățeni 6:7); El nu este păcălit. El pedepsește aspru când nu vede sinceritate; așa că ai grijă. Când eșți neascultător și faci un păcât ascuns, contracarează-l dezvăluindu-l deschis în mărturisire. Nu îți lasă eul să te copleșească și să te facă să ascunzi adevărul și să rămâi neindreptat și împătimit. Îndreaptă totul acum dacă vrei să vezi zilele bune ale despatimirii și păcii.

  ---

  SFATURI ALE PĂRINȚILOR DESPRE RUGĂCIUNE

  "Lucrarea lui Iisus Hristos nu este doar de o zi sau două, ci durează multă vreme, ani îndelungați", observă dumnezeiescul Hrisostom (Sf. Ioan Gură de Aur). "Căci de multă lupta și vreme este trebuință că să fie izgonit diavolul și pentru că Hristos să își facă sălaș... Închinați-va deci rugăciunii, și așteptați pe Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi de noi. Plângeți de dimineață până seară și, de este cu puțînță, întreagă noapte: 'Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.' Și siliți-va nous-ul [cugetul] în această lucrare până la moarte".

  Toți Părințîi noștri dau sfaturi asemănătoare, fiecare în felul sau și cu propriile sale vorbe, în funcție de experiență să de lupta și izbândă asupra vrajmasului - care este literal pus pe fugă și slăbit cu totul de rugăciunea neîncetată a minții.

  "Fraților, întotdeauna răsuflați Hristos", ne îndeamnă Sfântul Antonie cel Mare, Învățătorul Pustiei.

  "Întotdeauna să îți aduci aminte de Dumnezeu, și mintea ta va deveni rai", spune Sf. Nil cel Înțelept.

  Cu cât mai mult stăruie cineva în rugăciune, cu atât mai mult inima i se curățește, sufletul i se luminează, dispoziția să devine mai bună, și împărăția lui Dumnezeu își răspândește bucuria și prezența înlăuntrul omului, care este chipul lui Dumnezeu și pentru care Dumnezeu-omul Iisus a acoperit toate savarsirile raiului și iadului cu virtuțile Sale, Patimile Sale și Învierea Să.

  Cel care își veștejește simțul prin asceză, care își reține simțirile de la toate bucuriile lumii, și care rezistă cu tărie până la capăt împotriva influențelor stăpânitorului acestei lumi, va primi aici în această viață o pregustare a lucrurilor bune ale împărăției raiului: liniștirea gândurilor, pacea inimii, revărsare dulce de lacrimi, încântarea sufletului, cunoștiință tainelor, belșugul dragostei, theoria [vederea] lui Dumnezeu, desăvârșirea "pe cât este cu puțînță pentru firea omenească". Acestea toate se obțîn printr-o lupta sistematică, continuă, insistență, încăpățânată pentru rugăciunea mințîi. Dar pentru că această neîntreruptă cugetare a minții să fie auzită de Dumnezeu, cel ce se roagă trebuie să împlinească și făgăduințele monahale (și creșține, în general) ale viețîi duhovniceșți, care ajută în schimb rugăciunea.

  Cât pentru un monah începător, este cerută ascultarea deplină făță de Starețul sau, care este modelul văzut al viețîi Mântuitorului Hristos. Cât pentru toți creștinii, este necesar să își randuiasca viețile după sfatul părinților lor duhovniceșți și să se supună canoanelor celei Uneia, Sfinte, Ortodoxe Biserici, astfel încât fiecare individ să nu rătăcească pe drumul sau propriu de dorințe și închipuiri, așa după cum Sfintele Scripturi ne învață să fim atenți.

  📜 Părintele Efrem Athonitul - Sfaturi din Sfântul Munte

  
  

  Părintele Efrem din Arizona

  ---

  DESPRE LUME ȘI FAMILIE

  Fie că un înger al Domnului, copilul meu, să îți urmeze și să îți arate calea către Dumnezeu și către mântuire. Amin. Mă rog că Domnul să îți dea sănătatea sufletului, căci este un mare dar al fiului, ce este dăruit doar acelor suflete ce s-au dedicat pe deplin închinării și dragostei făță de Dumnezeu.

  Lumea atrage tinerii precum un magnet; lucrurile pământeșți au mare putere asupra unui suflet nou luminat, ce tocmai a pornit să își găsească locul, să își afle scopul în viață și datoria ce îl cheamă. "Prietenia lumii este dușmănie făță de Dumnezeu. Cine va voi deci să fie prieten cu lumea se face vrășmăș lui Dumnezeu" (Iacov 4:4). Dumnezeu a pus deoparte bucuriile pentru veșnicie, căci atât El cât și sufletele noastre sunt pentru veșnicie. Nu există comparație între bucuriile lumii și bucuriile curate ale lui Dumnezeu.

  Bucuriile lumii sunt obținute cu jertfe și costuri, și după bucuria lor vremelnică, sunt urmate de felurite consecințe, astfel că li se zice în mod greșit plăceri. Bucuriile lui Dumnezeu, însă, nu au astfel de urmări, deoarece bucuriile duhovniceșți aici jos pe pământ sunt cele dintâi roade ale unei serii nesfârșite de bucurii și incantari în Împărăția Cerurilor. Pe când, în mod contrar, cel ce a fost stricat de plăcerile lumii este silit să se îndrepte spre osânda veșnică cu primul îndrumător spre stricăciune, diavolul.

  Vremea viețîi noastre, copilul meu, ne-a fost dată precum o suma de bani astfel încât fiecare din noi să se poată ocupă de mântuirea să, și în funcție de cum am încheiat această afacere, vom deveni fie bogați, fie săraci. Dacă folosim avantajul "banilor" vremii pentru a ne spori averea duhovnicească, atunci într-adevăr vom fi negustori înțelepți, și vom auzi vocea binecuvântată: "Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; întră întru bucuria Domnului tău" (Matei 25:23).

  La capătul viețîi noastre, o socoteală precisă va fi cerută de la fiecare din noi: cum și unde am cheltuit banii vremii, și vai nouă dacă i-am risipit în cinematografe, în distracțîi, în desfrâu, în vise deșarte, în plăceri trupeșți. Căci ce apărare va putea limba noastră amuțită să găsească, și cum vom putea noi să ne ridicăm ochii și să ne privim Hristosul, în timp ce El înșiră binefacerile fără de număr pe care dragostea Să nemărginită le-a revărsat asupra noastră?

  Acum cât avem timp, acum cât banii vremii încă nu s-au cheltuit cu totul și încă îi mai avem la dispoziție, să cugetăm cu atenție la lumea rătăcitoare care caută să ne fure. Să o împingem deoparte că pe un les de câine putrezit, și cu acei bani să mergem degrabă să cumpărăm lucruri de preț care, încercate cu focul, vor deveni foarte luminoase - daruri de preț ale Dumnezeului cel Sfânt, bune spre a fi folosite că podoabă a sfântului Ierusalim Ceresc. Noi să nu cumpărăm pleava, care este lucrul de pedeapsa al intunecimii, căci vom coborî cu această în focul veșnic al osandei, unde mulțimea de oameni care n-au dat preț darurilor lui Dumnezeu vor culege ceea ce au sădit! Sădiți lucruri bune cu lacrimi, și apoi veți veni să culegeți roadele bucuriei viețîi veșnice!

  ---

  DESPRE SPOVEDANIE ȘI SOCOTINȚA DUHOVNICEASCĂ

  Această mărturisire a ta mi-a făcut mare bucurie în suflet, deoarece Dumnezeu și îngerii, care o așteptau, s-au bucurat. Ai reușit să rușinezi diavolul, care mult se bucură când cineva își ascunde gândurile de duhovnicul sau.

  Când un șarpe își părăsește culcușul, se grăbește să se ascundă undeva fiindcă se așteaptă să fie lovit - la fel se întâmplă și cu un gând drăcesc, care este precum un șarpe veninos. Când un astfel de gând părăsește gură unei persoane, se risipește și dispare, deoarece mărturisirea este smerenie, și deoarece Satan nu poate suportă nici măcar mireasma smereniei, cum ar putea el să rămână după o mărturisire smerită și sinceră?

  Copilul meu, îți doresc un început bun și o înaintare plină de îngrijire. Nu te rușina în făță mea. Nu mă privi că pe un om, ci că pe un reprezentant al lui Dumnezeu. Spune-mi tot, chiar dacă gândeșți rău despre mine, căci eu am experiență cu influențele drăceșți, și știu cum diavolul îl lupta pe om. Știu că fiii duhovniceșți au inimi simple și că dacă gânduri rele vin la ei, este din pricina răutățîi diavolului și a eu-lui copilului duhovnicesc, caruie i se îngăduie să cadă și să aibă asemenea gânduri împotriva Părintelui sau, că astfel copilul duhovnicesc să se poată smeri mai mult. Prin urmare, nu te teme. Mă voi bucură întotdeauna când îmi vei vorbi liber și sincer, căci fără o mărturisire dreapta, nu există sporire duhovnicească.

  Copilul meu, fii fără de grijă. Am luat povara ta. Eu te rog doar să ai pace. Vorbele tale pot fi numai pe hârtie, dar eu simt puterea, înțelesul și esență a ceea ce ai scris; pătrund duhul cuvintelor tale. Îți zic să fii cu pace de acum înainte. Eșți iertat cu fiecare mărturisire pe care o faci. Satana a înțeles firea ta și te muncește, dar fără că ceva grav să se fi întâmplat. Tot ceea ce scrii (adică gândurile care te chinuie) este o amăgire a celui rău că să te facă să deznadajduiesti, să fii neliniștit, și tot astfel. Aruncă tot ceea ce ți s-a întâmplat în adâncimile marii. Urmează un drum nou în viață ta.

  Dacă continui să gândeșți la fel, știu că vei ajunge bătăia de joc a dracilor. Te implor, doar fă ascultare de mine. După mărturisirea ta, totul a fost iertat, deci lasă cele trecute să treacă. Nu zgandari o rana care te-a făcut să suferi atât de mult. Nu te lasă înșelat de gândul că este vină ta. Dacă nu l-ai fi dus la doctori s.a.m.d., atunci asemenea gânduri te-ar fi luptat cu dreptate. Pe când, așa cum sunt acum lucrurile, ți-ai împlinit datoria. Dumnezeu vrea să îl primeșți pe acesta, pentru un motiv pe care numai înțelepciunea Să nemărginită îl cunoste, în timp ce tu crezi că l-ai ucis! Fii prevăzător cu acest gând, căci altfel ar putea pândi în inima ta. Este o cursa a diavolului că să îți facă rău, căci el știe cum. Acest înșelător priceput a înecat mulțimi nenumărate în adâncimile iadului cu disperarea.

  Când se petrece ceva și diavolul vede că cineva este supărat din această pricina, înșelătoria lui este să adune nenumărate gânduri așa-zis îndreptățite care să îl ducă pe acel biet om spre o furtună mare și să îl înece. (Așa cum zice proverbul, vulpea iubește încăierarea.) Și când furtună a trecut, el vede că a fost în pericol să se înece doar într-o cană cu apă.

  Smereste-te, și de acum înainte mărturisește-te, căci mărturisirea cuprinde cea mai sfânta umilință, fără de care nimeni nu se mântuiește. Diavolul se bucură tare când reușește să convingă pe cineva să își ascundă gândurile cele rele. Această deoarece își atinge scopul sau premeditat, de distrugere a sufletului.

  Ti-am scris despre conștiința, că trebuie să fim cu grijă să nu facem ceva ce va fi condamnabil și ne va osandi. Ține-ți în minte că Dumnezeu le vede pe toate și că nimic nu se ascunde de la ochii Săi. Deci cum aș putea minți eu în făță lui Dumnezeu? Nu știi că minciunile sunt de la diavol, și lipsa de îngrijire devine o practică, apoi un obicei, și apoi o patimă, și nu știi tu că cei ce mint nu vor moșteni Împărăția Domnului? (Apocalipsa 21:8)

  Teme-te de Dumnezeu. Dumnezeu nu este mulțumit cu jertfe materiale când neglijăm să ajungem în lăuntrul inimii. Dar este necesar să le săvârșim și pe acestea, fără să le lăsăm pe celelalte nefăcute. (Matei 23:23)

  Cercetează-ți cugetul, căci nu știm când va veni ceasul morțîi. Și de nu îi vom plăți creditorului nostru (care este conștiința) tot ceea ce îi datorăm, ne va acuză cu glas tare, fără să se țînă deoparte. Atunci - vai! - gură noastră va fi închisă, neavând ce răspuns să dea.

  În fiecare noapte, adu-ți aminte de cum ți-ai petrecut ziua, și de dimineață adu-ți aminte de cum ai trecut noaptea, că să știi cum stai cu socoteală sufletului tău. Dacă vezi vreo pierdere, încearcă să o redobandesti cu grijă și tărie. Dacă vezi vreun câștig, slăvește-L pe Domnul, ajutătorul tău nevăzut.

  Nu-ți lasă conștiința să te apese pentru multă vreme, ci degrabă da-i ceea ce îți cere, că nu cumva să te dea judecătorului și să fii aruncat în temniță (Matei 5:25). Vrea conștiința ta să îți faci pravilă de rugăciune și să redobandesti rugăciunea? Da-i aceste lucruri, și iată, eșți izbăvit de la trimiterea în făță judecătorului. Nu slabi vocea mântuitoare a conștiinței tale ignorând-o, deoarece mai târziu vei regretă fără folos.

  Caută să fi sincer în faptele tale, precum și în vorbele tale, și mai ales în mărturisire. Căci Dumnezeu cearcă inima și rărunchii (Psalmi 7:9), și nimic nu rămâne ascuns privirii ochiului Sau neadormit.

  Teme-te de Dumnezeu; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit (Gălățeni 6:7); El nu este păcălit. El pedepsește aspru când nu vede sinceritate; așa că ai grijă. Când eșți neascultător și faci un păcât ascuns, contracarează-l dezvăluindu-l deschis în mărturisire. Nu îți lasă eul să te copleșească și să te facă să ascunzi adevărul și să rămâi neindreptat și împătimit. Îndreaptă totul acum dacă vrei să vezi zilele bune ale despatimirii și păcii.

  ---

  SFATURI ALE PĂRINȚILOR DESPRE RUGĂCIUNE

  "Lucrarea lui Iisus Hristos nu este doar de o zi sau două, ci durează multă vreme, ani îndelungați", observă dumnezeiescul Hrisostom (Sf. Ioan Gură de Aur). "Căci de multă lupta și vreme este trebuință că să fie izgonit diavolul și pentru că Hristos să își facă sălaș... Închinați-va deci rugăciunii, și așteptați pe Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi de noi. Plângeți de dimineață până seară și, de este cu puțînță, întreagă noapte: 'Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.' Și siliți-va nous-ul [cugetul] în această lucrare până la moarte".

  Toți Părințîi noștri dau sfaturi asemănătoare, fiecare în felul sau și cu propriile sale vorbe, în funcție de experiență să de lupta și izbândă asupra vrajmasului - care este literal pus pe fugă și slăbit cu totul de rugăciunea neîncetată a minții.

  "Fraților, întotdeauna răsuflați Hristos", ne îndeamnă Sfântul Antonie cel Mare, Învățătorul Pustiei.

  "Întotdeauna să îți aduci aminte de Dumnezeu, și mintea ta va deveni rai", spune Sf. Nil cel Înțelept.

  Cu cât mai mult stăruie cineva în rugăciune, cu atât mai mult inima i se curățește, sufletul i se luminează, dispoziția să devine mai bună, și împărăția lui Dumnezeu își răspândește bucuria și prezența înlăuntrul omului, care este chipul lui Dumnezeu și pentru care Dumnezeu-omul Iisus a acoperit toate savarsirile raiului și iadului cu virtuțile Sale, Patimile Sale și Învierea Să.

  Cel care își veștejește simțul prin asceză, care își reține simțirile de la toate bucuriile lumii, și care rezistă cu tărie până la capăt împotriva influențelor stăpânitorului acestei lumi, va primi aici în această viață o pregustare a lucrurilor bune ale împărăției raiului: liniștirea gândurilor, pacea inimii, revărsare dulce de lacrimi, încântarea sufletului, cunoștiință tainelor, belșugul dragostei, theoria [vederea] lui Dumnezeu, desăvârșirea "pe cât este cu puțînță pentru firea omenească". Acestea toate se obțîn printr-o lupta sistematică, continuă, insistență, încăpățânată pentru rugăciunea mințîi. Dar pentru că această neîntreruptă cugetare a minții să fie auzită de Dumnezeu, cel ce se roagă trebuie să împlinească și făgăduințele monahale (și creșține, în general) ale viețîi duhovniceșți, care ajută în schimb rugăciunea.

  Cât pentru un monah începător, este cerută ascultarea deplină făță de Starețul sau, care este modelul văzut al viețîi Mântuitorului Hristos. Cât pentru toți creștinii, este necesar să își randuiasca viețile după sfatul părinților lor duhovniceșți și să se supună canoanelor celei Uneia, Sfinte, Ortodoxe Biserici, astfel încât fiecare individ să nu rătăcească pe drumul sau propriu de dorințe și închipuiri, așa după cum Sfintele Scripturi ne învață să fim atenți.

  Viziunea extrem de simplă și deplină a avvei Mios este citată în Pateric: "Ascultarea în schimbul ascultării: oricine Îl ascultă pe Dumnezeu, și Dumnezeu îl ascultă pe dansul". Și avva Isaia explică această și mai pe larg: "E cu neputință că Domnul să nu asculte pe cineva, dacă acela I se supune; căci El nu este depărtat de om, ci este voință noastră cea care nu Îl lasă să ne audă rugăciunea."

  Dacă te rogi și nu eșți ascultat, asigura-te că nu cumva eșți neascultător. Dacă te rogi în noapte și nu eșți grijuliu cu felul tău de a trăi în timpul zilei, e că și cum ai zidi și ai dărâma în același timp. Dacă eșți nepăsător în lucrurile mărunte, cu siguranță vei ceda și vei cădea în lucrurile mari. Păzește-te.

  Dumnezeu nu trimite harul Sau neîncetat într-o inima care nu își ridică un zid împotriva dorințelor ei, sau într-o minte ce nu arată vreun semn de reținere de la o rătăcire fără țintă. La început Dumnezeu ne da harul Sau pentru a ne ajută, a ne înalta, a îndulci simțirile sufletului nostru, a ne atrage. Dar dacă nu lucrăm împreună cu el, harul nu va avea vreun efect și se va retrage. Poftă vine mâncând, și rugăciunea rugându-ne.

  Eșți la diakonema [ascultarea] ta, la muncă ta? Adu-ți aminte ce își spuneau Sfințîi părinți în vreme ce lucrau: "Trup, lucrează că să poți fi hrănit; suflete, păzește-te că să poți fi mantuit". Mintea ta rătăcește? Spune rugăciunea în șoaptă și nu vorbi fără scop, căci îi vei răni și pe alții, împreună cu ține, prin vorbire nefolositoare.

  Avva Filimon zice, "Mulți din Sfințîi Părinți au putut vedea Îngerii urmărindu-i, de această s-au înconjurat ei cu tăcere și nu vorbeau cu nimeni."

  În loc să îți iroseșți timpul, spune-ți rugăciunea. Și cu cât acea neascultare și indiferență vine peste ține, cu atât mai mult trebuie să te temi de amenințarea, pe care Domnul a adresat-o slugii rele și leneșe (Matei 25:26). Dacă lași zilele și nopțile să treacă, într-o nepăsare crescândă, în curând vei sfârși extrem de nepăsător. Va fi poate de laudă nepăsarea ta, când ceilalți vor primi cununi pentru nevointele lor?

  Fraților, lucrați puțîn în rugăciune și trezvie, și veți vedea bucuria inaltandu-se în inima voastră și luminând pe cerul mințîi voastre: nu acea bucurie ce dispare înainte de a o gustă, ci bucuria ce este dulce, că și dulceață îngerilor, și lumina fără apus a celeilalte lumi, pe care Hristos, Lumina Lumii, Ce vine prin rugăciune, o va pogorî asupra voastră înainte să părășiți această lume. Nu această s-a întâmplat cu Părinții noștri, și nu ni s-ar putea întâmplă și nouă, dacă lipsa de credință și nepăsarea noastră nu ar împiedică-o?

  Starețul meu [Gheron Iosif Isihastul, n.t] mai obișnuia să zică: "Nevoiește-te un pic că să îl ai pe Dumnezeu că datornic, și în timp El îți va trimite cu mult mai mult decât ceea ce ai muncit sau ai așteptat tu."

  Dar nu uită vorbele Sf. Isaac Șirul: "Mai întâi diavolul lupta împotriva rugăciunii neîncetate a inimii, și apoi convinge călugărul să nesocotească și ceasurile rânduite de rugăciune și canonul sau de rugăciune, care se face cu metanii și închinăciuni."

  Astfel că nu ascultă la șoaptele nepăsării, și de vrei că Dumnezeu să acopere greșelile tale, acoperă-le și tu pe ale fratelui tău și stai cu el în timpul ispitelor și durerii sale.

  Să nu-i dai replici și să nu ascunzi gânduri de părintele tău duhovnicesc, căci vei lucra toată viață ta degeaba, și rugăciunea ta va rămâne neroditoare.

  Dacă nu eșți curățit prin mărturisire cinstită, cum te vei apropia să primeșți preacuratele și de viață-datatoarele Taine ale lui Hristos? Nu ai auzit că ele aduc viață celor ce se împărtășesc vrednic, și moarte celor ce le primesc nevrednic?

  Nu spune: "Eu sunt doar că ceilalți", căci această este deșertăciune, și Judecătorul nu poate fi înșelat.

  Fiecare gând care aduce deznădejde și întristare prea multă e de la diavolul, și trebuie să îl îndepărtezi imediat, căci va tăia rugăciunea. Fiecare gând ce aduce supărare stăpânită în suflet, amestecată cu bucurie și lacrimi, e de la Dumnezeu. Harul Domnului nu aduce niciodată pe cineva la deznădejde, ci îl îndreaptă spre pocăînță.

  ---

  DESPRE MÂNIE

  Fii blând și nu te mania, căci mania este rodul egoismului și al voii proprii, pe când blândețea este roadă unei inimi smerite și al tăierii voii de sine. Când cineva se manie, mintea să își pierde discernământul, și, prin urmare, își pierde echilibrul și este purtată în a rosti vorbe necuvenite.

  Chiar dacă Sfințîi Părinți au asemănat toate patimile cu beția, au asemănat cu această îndeosebi mania, căci atunci când cineva este beat, își pierde demnitatea și se face de ras în făță tuturor - la fel se petrece când o persoană irascibilă își iese din fire.

  Domnul ne spune: "Invăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găși odihnă sufletelor voastre" (Matei 11:29). Pentru a ne află pacea conștiinței, trebuie să inabusim și să starpim fiară mâniei, al cărei ascunziș este egoismul.

  Când cineva se întâmple să te critice, fie cu dreptate, ori din lipsa de tact, controlează-te, stăpânește-ți tulburarea dinlăuntru, închide-ți gură, și începe să rosteșți rugăciunea lăuntrică, și dintr-o dată vei vedea fiară că se înăbușă! Dar fiecare izbândă are trebuință de lupta. Dacă vrei să-ți supui și să starpesti patimile, învață să iubești smerenia și osândirea de sine. Doar așa pot fi patimile slăbite și nimicite.

  Când eșți cuprins de manie, trebuie să realizezi că tu eșți cel ce o hrănește, doar spre a o află, dată viitoare, mai puternică. Dar, dacă atunci când se ridică, o înăbuși așa cum am spus mai sus, atunci vei conștientiza că o înfometezi, așa încât dată viitoare când se va ridică, va fi mai slabă, iar dată următoare și mai slabă, și, puțin câte puțin, te vei tămădui de mania ta.

  
  

  Bucuriile lumii sunt obținute cu jertfe și costuri, și după bucuria lor vremelnică, sunt urmate de felurite consecințe, astfel că li se zice în mod greșit plăceri. Bucuriile lui Dumnezeu, însă, nu au astfel de urmări, deoarece bucuriile duhovniceșți aici jos pe pământ sunt cele dintâi roade ale unei serii nesfârșite de bucurii și incantari în Împărăția Cerurilor. Pe când, în mod contrar, cel ce a fost stricat de plăcerile lumii este silit să se îndrepte spre osânda veșnică cu primul îndrumător spre stricăciune, diavolul.

  Vremea viețîi noastre, copilul meu, ne-a fost dată precum o suma de bani astfel încât fiecare din noi să se poată ocupă de mântuirea să, și în funcție de cum am încheiat această afacere, vom deveni fie bogați, fie săraci. Dacă folosim avantajul "banilor" vremii pentru a ne spori averea duhovnicească, atunci într-adevăr vom fi negustori înțelepți, și vom auzi vocea binecuvântată: "Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; întră întru bucuria Domnului tău" (Matei 25:23).

Cel ce mă ascultă va trăi în pace si liniște și de rele nu se va teme.

 

1.	Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2.	Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3.	Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4.	Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5.	Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
6.	Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
7.	Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
8.	Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.
9.	Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului tău.
10.	Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
11.	Dacă-ţi spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
12.	Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.
13.	Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,
14.	Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi!"
15.	Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor,
16.	Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
17.	Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor!
18.	Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
19.	Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.
20.	Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.
21.	Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
22.	"Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?
23.	Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.
24.	Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama!
25.	Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit.
26.	De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
27.	Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.
28.	Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,
29.	Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30.	Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.
31.	Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor,
32.	Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte;
33.	Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme". Sfatul Înțelepciunii Înțelepciunea strigă pe uliță și își ridică glasul său. Ea propovăduiește la răspântiile zgomotoase; înaintea porților cetății își spune cuvântul: «Până când, proștilor, veți iubi prostia? Până când, nebunilor, veți iubi nebunia? Și voi, neștiutorilor, până când veți urî știința? Întoarceți-vă iarăși la mustrarea mea și iată eu voi turna peste voi duhul meu și vă voi vesti cuvintele mele. Chematu-v-am, dar voi n-ați luat aminte! Întinsu-mi-am mâna și n-a fost cine să ia seama! Ci ați lepădat toate sfaturile mele și mustrările mele nu le-ați primit. De aceea și eu voi râde de pieirea voastră și mă voi bucura când va veni groaza peste voi, Când va veni peste voi necazul ca furtuna și când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta și nu mă vor afla, Pentru că ei au urât știința și frica de Dumnezeu n-au ales-o, Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele și cercetarea mea au disprețuit-o. Mânca-vor din rodul căii lor și de sfaturile lor sătura-se-vor, Căci îndărătnicia omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte; Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace și liniște și de rele nu se va teme». (Pildele lui Solomon cap.1)

Oamenii sunt rai si invidiosi pentru ca nu isi educa sufletul

 

Nu există oameni răi, ci doar suflete suferinde

,,Nu lăsa să-ti fie furată duminica. Dacă sufletul tău nu are duminici, el devine orfan."

 "Când Dumnezeu ne vorbește și ne îndrumă, El nu țipă la noi și nici nu ne împinge în direcția în care vrea să mergem. Nu, ci El ne conduce ca un păstor blând, care ne invită să-L urmăm către pășuni mai verzi. El vrea să ajungem în punctul în care vom fi atât de sensibili la vocea Lui, încât chiar și o șoaptă a Sa va fi suficientă pentru a ne face să întrebăm: „Ce spui acum, Doamne?” În momentul în care simțim că ne îndeamnă să facem o schimbare, ar trebui să ne supunem prompt Lui. Dacă nu avem pace în ceea ce facem, ar trebui să ne oprim și să ne întoarcem la Dumnezeu pentru a primi călăuzire."