Energie, calm și scop

 Odihna nu este un lux, este o nevoie biologică și emoțională.

Astăzi, știința ne amintește că oprirea vindecă și ea: în timpul repausului, organismul reglează cortizolul, sistemul imunitar este echilibrat și mintea găsește claritate.

Duminica este acel spațiu sacru unde credința și știința se întâlnesc:
calmul recuperează energia celulară, recunoștința întărește sistemul nervos,
iar dragostea în familie activează oxitocina, hormonul stării de bine.

🌷 Nu este vorba doar de a merge înainte.
Uneori, cel mai mare progres se întâmplă atunci când alegem să ne oprim, să respirăm și să fim recunoscători.

Fie ca această zi să te găsească în pace, înconjurat de iubire,
și cu sufletul gata să înceapă o nouă săptămână în echilibru. 🌿

✨ Pentru că un corp odihnit, o minte încrezătoare și o inimă liniștită sunt cel mai bun medicament pentru a o lua de la capăt. 💙

Când ne doare, nu trebuie să fugim de durere, ci să vedem ce ne spune ea.

 „Când ne doare, nu trebuie să fugim de durere, ci să vedem ce ne spune ea.

Durerea este glasul sufletului care strigă: ‘Aici e o rană!’ Și dacă avem curajul să nu fugim, ci să stăm cu Hristos în acea durere, atunci El vine și o transformă în lumină. Așa lucrează Dumnezeu: din lacrimi face izvor de pace, din suferință face loc de întâlnire, din moarte – viață. Dar pentru asta trebuie să ne smerim și să primim. Să nu ne răzvrătim, să nu fugim, să nu ne apărăm, ci să-L lăsăm pe Hristos să atingă rana. Numai atunci omul se vindecă și cunoaște iubirea adevărată.” Maica Siluana Vlad

Nu ești lipsit de emoții. Ești doar obosit de ele.

 De obicei, anhedonia nu apare brusc. Se instalează lent, pe fondul unei depresii, al unei tulburări de anxietate, al stresului prelungit sau al epuizării psihice. Persoana începe să observe că „nu mai simte nimic”, că râsul este forțat, iar viața pare un film care se derulează în fața ei, fără implicare emoțională. 

În plan biologic, anhedonia este legată de modificări ale sistemului de recompensă din creier, în special la nivelul dopaminei, neurotransmițător implicat în motivație și plăcere.

Există două forme principale:

🔶️ Anhedonie socială –> pierderea interesului pentru relații, dificultatea de a simți apropiere sau afecțiune.

🔶️ Anhedonie fizică –> absența plăcerii în experiențe senzoriale precum mâncarea, atingerea sau activitățile recreative.

De multe ori, anhedonia este însoțită de simptome precum lipsa energiei, retragerea socială, lentoarea gândirii și un sentiment difuz de gol interior. Este un semn clar că sistemul emoțional este epuizat și are nevoie de ajutor.

Ce ajută:

◾️Evaluarea psihiatrică –> anhedonia poate fi un simptom central al depresiei majore și necesită tratament medicamentos în multe cazuri.

◾️Psihoterapia –> ajută la recunoașterea tiparelor de gândire negative, la reconstruirea motivației și la reînvățarea trăirii emoțiilor.

◾️Ritualuri zilnice mici –> plimbări, contact cu natura, artă, exerciții fizice ușoare. Nu aduc plăcere imediată, dar reactivează treptat circuitele de recompensă.

◾️Răbdarea –> revenirea emoțională este lentă.

„Nu ești lipsit de emoții. Ești doar obosit de ele.”

Cine este Dumnezeu?

 NU UITA DE MIERE!

Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.La ora 16 fix aveau testare la Religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical. „Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări: 1. Cine este Dumnezeu?; 2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?. În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări, erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”; ...Dar a treizecea? E lucrarea lui Ernestino. Un pici blond mărunțel. „Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.Copilul vine şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii. Invăţătoarea îl încurajează. Elevul începe citirea sughiţând: „Dumnezeu este ca şi mierea pe care mama o pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd mierea în ceaşcă, dar dacă mama nu o pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem, dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust”. Sala a explodat în aplauze.Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat: „Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri. Ci să fim simpli dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”. Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Preotii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte... Iar noi muritorii, tot nu înţelegem… Dumnezeu nu e un concept greoi. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca şi mierea! Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi! Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept? NU UITA SĂ PUI "MIERE" ÎN VIAŢA TA!

Rețeta Sfântului Doctor Luca al Crimeii pentru rodirea harului în inimă:

  „Dar cum să udăm semințele lui Dumnezeu?

Cu lacrimi. Cu lacrimi de pocăință pentru păcatele voastre udați-le. Luminați-le asemenea razelor soarelui, cu lumina dragostei. Încălziți-le cu căldura faptelor bune, de milostenie și de compătimire pentru apropiații voștri.”— Sfântul Luca al Crimeii Dintr-o predică despre pământul inimii și lucrarea harului dumnezeiesc