Îmi amintesc cum stăteam de vorbă cu părintele într-o zi, în chilia sa și l-am auzit spunând: „Era odată în Europa prin părțile Germaniei, Rusiei, Ucrainei, o atmosferă foarte greoaie. Erau ca niște nori negri și întunecați. Această situație a durat o perioadă. Apoi s-a limpezit cerul, au dispărut norii și toată ceața aceea greoaie”, părintele părea ușurat și bucuros.
Ulterior, în timpul unei călătorii pe care am făcut-o în Rusia, s-a referit din nou la același lucru, iar într-o discuție cu Mitropolitul de Morfu, părintele i-a descoperit că era vorba de un război mondial care se pregătea dar care a fost oprit încă ,,din fașă”, înainte să se materializeze în vreun fel, prin intervenția duhovnicească a părinților care s-au rugat. Povestea părintele: „Eram cu toții pe front; p. Porfirie, p. Iacob, p. Paisie, toți călugării am plecat pe front. Eu plângeam, plângeam… M-a văzut părintele Porfirie și mi-a spus: „Nu plânge așa, părinte Evmenie, nu se va întâmpla nimic. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu va îngădui să se întâmple un asemenea rău. Se va milostivi!”.
Înainte cu câteva zile de a izbucni războiul dintre Iran și Irak, care a durat mai mulți ani și în care au murit foarte mulți oameni, părintele Evmenie plângea fără să știe de ce: „Plângeam, fără să știu de ce, apoi mi-au spus că el a început și eu știam că vor muri mulți din cauza armelor chimice”. Într-adevăr în acel război au fost folosite arme chimice distrugătoare.
Când s-au întâmplat evenimentele acelea nefericite în Cipru, părintele ne spunea: „Înainte de lupta de ocupație a Ciprului, în 1974, intram în biserică și vedeam icoanele plângând, candelele se mișcau haotic, plângeau și sfinții din icoane. Într-o zi, am fost cuprins de un duh puternic de întristare. Era seară și am intrat în biserică ca să mă rog, să citesc laudele, pe care le iubesc mult și au început din nou icoanele să plângă, pereții să se umezească, candelele să se miște. Am început și eu să plâng cu durere și să mă întreb: „Oare ce se întâmplă în Cipru și nouă nu ni se spune nimic?”. Apoi am leșinat. Dimineața, m-am trezit căzut pe podea plin de lacrimi. Apoi am aflat că a fost ocupată jumătate din insula Cipru”.
(Fragment din cartea „Sfântul Evmenie – bunul păstor și de minuni făcător”, mănăstirea Paltin)
