INTR-O ZI, VOM PLECA DE AICI...

Da. Intr-o zi, vom pleca de aici si atunci, vom inceta sa-i mai imbratisam pe cei pe care ii iubim.  Si nici cu cei pe care nu-i iubim foarte tare, nu ne vom mai certa...

Intr-o zi, nu vom mai savura gustul delicios de cafea, nici nu vom  mai gusta o cupa cu vin si nici mancarea preferata...

Intr-o zi, vom inceta sa ne mai contemplam apusurile. 

Vom inceta sa ne mai scriem reflexiile. 

Vom inceta sa mai fredonam cantecele pe care le iubim, nemaicontand cum suna vocea noastra, fiindca le cantam cu sufletul.

 Intr-o zi, vom viziona pentru ultima data acel film care ne place atat de mult. 

Intr-o zi, vom fi citit pentru ultima oara acele carti care ne-au hranit profund sufletul.

Intr-o zi, vom inceta sa mai existam in aceste trupuri.

Intr-o zi, o singura zi, totul se va sfarsi. 

Si, e ok. 

Simplul fapt ca in aceasta incarnare am avut oportunitatea sa ne savuram Viata, sa ne trezim constiinta, e mai mult decat suficient. 

Intr-o zi, pe care nu o cunoastem dar care sigur exista, calatoria aceasta se va termina. Atunci, credintele noastre, fricile noastre, greselile noastre, nu vor mai avea nici cea mai mica importanta. Vor fi fost mult mai importante imbratisarile noastre, mangaierile si bineinteles, iubirea noastra. 

Aceasta viata ne ofera mult mai mult decat ne putem noi imagina. Iar acesta e un motiv suficient sa fim recunoscatori pentru tot restul vietii care ne-a ramas de trait.

Viata aceasta ne-a dat cel mai de pret dar: sa iubim si sa fim iubiti!

Si asta, da, merita cea mai profunda recunostinta. 

Deci?! Sa iubim, zic! 

Sa iubim Viata! 

Suntem săraci…
pentru că, deşi avem viaţă, nu trăim.
pentru că, deşi nu avem destul timp, este bunul pe care îl irosim cel mai mult.
pentru că vorbim, dar nu transmitem.
pentru că ascultăm, dar nu înţelegem.
pentru că privim, dar nu vedem.
pentru că avem sentimente, dar nu le exprimăm.
pentru că avem mâini, dar nu mângâiem, nu ştergem lacrimi, nu îmbrăţişăm.
pentru că avem picioare sănătoase, dar nu ne mai deplasăm fără maşini.
pentru că, deşi avem telefoane, nu comunicăm.
pentru că avem cerul și frumosul în jur, dar mergem cu privirea în pământ.
pentru că avem sufletele pline de zâmbete, dar chipurile ne sunt încărcate de grimase triste.
pentru că avem case mari, dar lipsite de dragoste, de râsete şi de prieteni care să le treacă pragul.
pentru că avem bani de irosit pe nimicuri care ne omoară timpul şi sănătatea, dar nu avem bani pentru a cumpăra o carte.
pentru că avem mâncare de risipit, dar nu avem de dăruit celor care nu au.
pentru că, deși avem muzică, noi ascultăm zgomote.
pentru că, deși avem pace pe pământ, noi ducem războaie.
pentru că în loc să ne rugăm, cerșim.
pentru că studiem mult şi învăţăm puţin.
pentru că, deşi cunoaştem foarte mulţi oameni, prea puţini dintre ei ne sunt prieteni.
pentru că dăm mereu naştere unor visuri noi, dar suntem prea comozi ca să ni le împlinim.
pentru că plângem după lucruri, dar renunțăm ușor la oameni.
pentru că avem ambiţii, dar nu avem valori.
pentru că preferăm să renunţăm, decât să luptăm.
pentru că în loc să zburăm, ne târâm.
pentru că în loc să iertăm, părăsim.
pentru că în loc să cunoaştem, judecăm.
pentru că urâm, în loc să iubim...Drumul vieţii tale este plin de neprevăzut. Vei poposi în tot felul de locuri şi vei cunoaşte tot felul de oameni… - oameni pe care îi vei iubi şi oameni de lângă care vei pleca, dorindu-ţi să-i uiţi.
Important este felul în care treci tu prin toate locurile şi pe lângă toţi oamenii şi ceea ce laşi în urma ta.
Lasă ceva frumos din tine peste tot pe unde treci… și orice s-ar întâmpla, fă tot posibilul să fii pentru toți o amintire frumoasă!E greu sa gasesti un echilibru,e greu sa gasesti cuvinte potrivite...e mare arta sa poti stapani cuvintele...
Prin intermediul cuvintelor putem determina pe cineva sa rada sau sa planga,sa viseze sau sa sufere,putem aduce unei persoane momente de fericire sau de disperare.
Reactia pe care au produs-o cuvintele noastre se intoarce la noi adesea sub o forma multiplicata si nu intamplator se spune"ceea ce semeni...aia culegi"...pentru ca ceea ce oferim se intoarce inapoi la noi,limbajul este pionul principal,esential,care poate sa ne schimbe chiar si destinul....si cand te gandesti ca traim vremuri triste,poate doar cuvintele celor din jurul nostru,cuvintele celor dragi,pot transmite vibratii bune,cuvintele calde,cuvintele frumoase pot fi calea noastra spre fericire si reusita in viata pentru ca ele ne edifica sufletul si mintea.Intuneric rece
De zi ce nu trece,
Farama de stea
Prinsa-n palma mea…
Ori lacrimi sclipire
De dor oglindire
Mi-i-n palme caus?
Licar de noapte
Amintiri soapte,
Tacere alint
De fost ieri, cuvant…
Far’ de foc arzand
Dor de-al tau gand
Dorul de mine
Zambind iar de tine…
Dor ma adoarme..
Dor ma trezeste
Zambet de-o fi..
Mi-l potoleste…
Si pas de-asteptare.
Imi cheama visare,
Inca o noapte
Fara de soapte,
Inca un vis
De doru-ti cuprins…
Pe brate ma poarta
Spre a fost odata…
Si-n lant de tacere
Tin dor ce nu piere
Sa nu mi te-atinga
Sa nu mi te-ajunga
Sa ni te lase nestiutor
De el si de mine
De greul usor…
Mi-l adoarme, luna,
Cu stele-mpreuna!
Mi-l leagana, noapte
In leagan de soapte…Miruta Korneth
E o lume mică dar frumoasă... Am venit aici din zbor... pentru a-mi liniști gândurile,... a mi le așeza în ordine , ... a-mi face curățenie printre ele... a mă hrăni cu gânduri noi... a cugeta puțin ...
Sunt un simplu om. Un destin. O inimă. Un cuget. O raţiune vie. Alegeri. Schimbări. Întreruperi. Un viitor. O respiraţie. O destinaţie. O speranţă. Un plan. Un scop. Vedere. Simţuri. O viaţă. Hmm.. gândindu-mă mai bine nici nu știu dacă aș putea avea răbdarea,timpul și inspirația să scriu atât de multe lucruri despre mine ca sa va dați seama ce fel pe persoana sunt. Sunt infinite și ciudate lucrurile care-mi plac.. absurde și mult prea normale lucrurile care nu-mi plac. Chestiile astea nu se explică,ci se descoperă la o persoană! Gândurile mă poartă spre orizonturi noi, astfel
încât plăcerea de a călători creşte cu fiecare clipă . Noutatea lucrurilor mă îndeamnă să merg mai departe şi nu ezit . Toate acestea fac ca bătăile inimii mele să se intensifice. Simt că plutesc, întreaga-mi fiinţă este străbătută de acest fior plăcut. Brusc… mă trezesc din nou în camera mea, stând pe pat şi privind din nou acelaşi tavan… Nu au fost decât câteva gânduri rătăcite pe care le-am lăsat să pătrundă în
mintea mea şi să-şi lase pentru puţin timp amprenta.....În mâinile timpului
Secundele se sparg
La fereastra veşniciei,
Strângem în palme
cioburi
Să nu simţim singurătatea...
E bine că avem amintirile
Păşesc în vârfuri
Să nu sperie
gândurile
Ce-au mai
rămas
Aş vrea să cred că acolo sus,
O vorbă bună tu mi-ai pus,
Şi mă veghezi, chiar de nu poţi,
Cu mare lucru să m-ajuţi.
Chiar dacă timpul repede-a trecut,
Şi nu mai sunt copil, ci un adult,
Încă-mi lipseşte mângâierea ta,
O vorbă bună spusă, atunci, cândva Cea mai mare nevoie de un zâmbet o are cel care nu-l poate dărui.A dărui constituie o experienţă care îţi va transforma viaţa, chiar dacă nu începi decât prin a-ţi dărui zâmbetul cu ceva mai multă generozitate.
Zâmbeşte
Zâmbeşte azi, zâmbeşte mâine
Fă ca pe faţă zâmbetul mereu să fie
Zâmbeşte mie, zâmbeşte celora din jur
Şi noi îţi vom zâmbi ţie la fel
Zâmbeşte tu, la fiecare om
Chiar dacă este doar un trecător
Zâmbeşte chiar daca tu eşti trist
Adu-ţi aminte de ceva frumos
Zâmbeşte şi fă lumea din jur mai bună
Că mulţi de zâmbetul tău au nevoie
Zâmbeşte sincer, fii cu sufletul deschis
Lasă ca inima să-ţi dea la tot răspuns
Zâmbeşte şi atunci când eşti jîgnit
Toţi uneori greşim fară să ne gândim
Zâmbeşte de eşti tu cel care a greşit
Cere-ţi iertare fii mereu deschis
Zâmbeşte tuturor ce sfat îţi dau
Că nimeni la rău nu te va îndruma Atunci cand simti ca esti la pamant, si nu mai ai nici o speranta, gandeste te ca vor veni si zile mai bune, totul depinde de tine incearca ..../sa incurajezi pe altii, ca pentru ca de fapt te vei incuraja pe tine, stii ca viata este o lupta, continua, uneorii castigii alteorii, pierzi, important este sa gasestii puterea de a merge inainte,pentru ca asa cum clipele frumoasa nu dureaza, o vesnicie, trebuie sa ramanem plini de sperata, dupa fiecare provocare, si esec, stiind ca esecul conduce intodeauna, catre un viitor mai bun, atunci cand avem o altitudine, plina de credinta, santem deschisi la noi posibilitati, si avem incredere in noi, si interesante oportunitatii, ne vor iesi in cale..../trebuie sa nu uitam la esec nu ca la un final de drum ci mai degraba la un ocol, catre un rezultat mai bun, decat ne-am putut noi imagina........asa cum face un kondor zboara inainte..../''''''speranta nu moare niciodata''''''cine sunt eu:Sunt o femeie cu lumina in ochi si cantec in suflet...Ma despart teribil de greu de ceea ce imi este drag, obiecte sau oameni... Se spune că fiecare are un preţ...există câţiva oameni în viaţa mea pentru care mi-aş vinde şi sufletul.Urasc sa fiu jignita. Rar sunt pesimista, dar si atunci gasesc solutii. Plang de fiecare data cand simt nevoia. Sunt confuza de fiecare data, pana analizez bine situatia..Produc uneori furtuni prin ideile mele, dar le duc la indeplinire cu stoicism.Vorba ceea, eu cant, eu joc!Sunt incomoda datorita sinceritatii mele, dar asta e... Am nevoie de libertate, incredere, atentie si tandrete...Multi oameni cred ca ma cunosc, cand de fapt nici eu nu ma cunosc.Sunt naiva.. inca mai cred in povesti, in suflete pereche, in oameni buni....imi adun cu zambetul pe buze bucatile de inima si le asez la loc...Ma caut in fiecare zi, cred ca ma gasesc, ma pierd si iar ma caut... Cred ca niciodata nu stii ce iti aduce ziua de maine... :)Nici eu nu stiu!
Nu imi privi chipul patat cu secunda timpului,priveste-mi eternitatea ce mi se scurge din fiecare por.Nu imi privi parul blond ce imi sporeste misterul,priveste-mi fruntea ce ascunde un gand uitat.Nu imi privi mainile ce tin in cosul lor neputintele vietii,priveste-mi contemplarea versurilor asternute,tarziu,in noapte.
prietenia:Prietenia este o bulă de săpun creată de suflarea Deşertăciuni din jucăria Destinului
About Me:sincera si cu simtul umorului restul se intreaba, cine vrea.... despre mine... o femeie...simpla si complicata in acelasi timp...ma regasesc in multe lucruri pe care le vad...ma regasesc in cerul senin al primaverii, in soarele arzator al verii, pentru ca imi place vara si deseori asa sunt si eu... lumnioasa ca o zi de vara, ma regasesc in toamna melancolica, in frunzele ce cad triste pe alei pentru ca de foarte multe ori melancolica sunt si eu...iar cateodata ma regasesc in neaua alba a iernii, in cristalele mici de gheata...cateodata mi-e frig...si deseori sunt trista...momente in care singuratatea si linistea sunt lucrurile de care am nevoie...iubesc probabil asa cum face orice femeie...sunt un amestec de sentimente, de senzatii care de care mai contrarii...iubesc, urasc, plang, rad, sufar, cad si ma ridic de fiecare data! eu...sunt un amestec de sentimente, un amestec de culori calde si reci, sunt ploia ce cade din cer, sunt in picaturile care se prabusesc de asfaltul negru, cenusiu, sunt zambetul sunt adierea de vant , sunt apa .. <<Tu ce vei alege?
Cel mai distrugator obicei – acela de a te îngrijora
Cea mai mare bucurie – aceea de a darui altora
Cea mai mare pierdere – aceea a respectului de sine
Cea mai împlinitoare slujba – aceea de a-i ajuta pe altii
Cea mai urâta trasatura de caracter – egoismul
Cea mai periclitata specie – liderii dedicati
Cea mai grozava resursa naturala – tineretea omului
Cel mai eficace “tratament de urgenta” – încurajarea
Cea mai mare problema de biruit – teama
Cel mai eficace tratament în insomnie – pacea mintii
Cea mai nefericita infirmitate în urma esecului – scuzele
Cea mai mare putere în viata – dragostea
Cel mai periculos parias – bârfitorul
Cel mai incredibil computer din lume – creierul uman
Cea mai nefericita lipsa – lipsa de speranta
Cea mai fatala arma – limba
Cele mai înaripate cuvinte – “Da, pot!”
Cel mai de pret lucru – credinta
Cel mai mizerabil sentiment – autocompatimirea
Cea mai frumoasa podoaba-zambetul
Cea mai pretuita posesiune-integritatea
Cel mai puternic mijloc de comunicare-rugaciunea
Cel mai contagios spirit-entuziasmul
Cea mai importanta prezenta in viatza oricui-DUMNEZEU >>Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.
Ziua cea mai frumoasã? Azi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai usor? Sã greşeşti.
Greseala cea mai mare? Sã te auto-distrugi.
Cauza tuturor relelor? Egoismul.
Cea mai mare înfrângere? Descurajarea.
Cel mai bun profesor? Copiii.
Prima necesitate? Sã comunici.
Ceea ce te face mai fericit? Sã fii util celorlalţi.
Misterul cel mai mare? Moartea.
Cel mai rãu defect? Proasta dispoziţie.
Cel mai rãu sentiment? Ranchiuna.
Cadoul cel mai frumos? Înţelegerea.
Calea cea mai rapidã? Drumul corect.
Senzaţia cea mai plãcutã? Pacea interioarã.
Refugiul cel mai fericit? Sã zâmbeşti.
Remediul cel mai bun? Optimismul.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.Închid ochii și văd cum pe peronul vieții, amintirile vin și pleacă lăsând în urmă stropi de dor. Mi-am tras pe mine rochia de vise și mă întorc printre paletele de culori în timp. Adun în mâini toate gândurile pictate de vreme și încep să creionez amintiri prin cuvinte. Pășesc ușor printre gânduri iar izul amintirilor frumoase, ce-mi vin dinspre viitor, mă îmbracă în culori.
Așez pe șevaletul inimii mele pânze albe, oamenilor dragi, pentru a le picta colorat visele. Tonuri de roșu, de galben, de oranj se contopesc cu picături de smarald într-o armonie de nuanțe vibrante. Îmi umplu sufletul cu amintirea celor pe care îi iubesc și-i caut prin timp fiecăruia, cea mai potrivită culoare. Toți sunt, în fuga penelului, bucăți de curcubeu, stropi de culoare.
Viața este o infinitate de culori, de nuanțe, de combinații interesante, care, uneori ne fac să zâmbim iar alteori ne întristează. Când ajungem să purtăm pe umeri tristeți, ne pierdem adesea pentru micile detalii colorate. Pe măsură ce anii trec peste noi ajungem să uităm să ne mai oprim din drum pentru a privi o nouă nuanță. Pentru fiecare dintre noi viața e altfel, pentru fiecare, lumea are o altă culoare.
În miez de viață putem alege singuri să dăm culoare universului propriu spălând sub jetul uitării paleta de griuri, ca apoi să desfacem peste paleta curată, tuburi de vopsea proaspătă. Doar fericirea aduce cu ea curcubeul cu adevărat colorat. Atunci când iubim, nuanțele ce ne învăluie inima, pulsează viață, iar amintirile ce vin dinspre viitor sunt cel mai frumos pastel. Cel pe care-l iubim azi sau mâine are sufletul pictat în culorile dragostei iar fostele iubiri rămân undeva în urmă ca niște simple griuri a căror culoare a fost ștearsă de tristeți sau trădări. Dacă ajungem să pătăm o poveste de iubire, înșelând, tabloul va rămâne pictat în nuanțe fade iar cenușiul din suflet se va închide în umbra tristeților până la negru, prevestind moarte. Când paleta sufletului e din nou curată apare un nou început, un nou curcubeu, o nouă promisiune…Întotdeauna există o cale. Întotdeauna există un semn. Întotdeauna există o rază de soare . Întotdeauna există credință. Întotdeauna există speranță. Întotdeauna există iubire. Nu vă lăsați cuprinși de îndoială, de resentiment sau temeri. Întotdeauna există ceva pregătit pentru fiecare dintre noi, ceva pus deoparte de Tatăl Ceresc. Privește dincolo de ceea ce te încearcă uneori, de ceea ce te slăbește și ai să observi dragostea pregătită pentru noi, soluțiile oferite nouă, oportunitățile zilei de astăzi, șansele zilei de mâine. Întotdeauna există o cale pentru fiecare dintre noi, pentru unii mai întortocheată, mai lungă, mai necruțătoare, pentru alții mai lină, mai ușor de parcurs, dar pentru toți există speranța unui țel precis – fericirea și împlinirea sufletească. Este tot ce ne dorim și tot ce ne așteaptă după linia de finish. Încarcă-ți inima cu credință, iubire și pozitivism, și pornește la drum cu mintea și sufletul împăcate. Fiecare pas pe care îl faci, fiecare porțiune de drum parcurs de aduce mai aproape de țelul tău, de visele tale. Adu-ți aminte în momentele mai grele că fiecare kilometru contează, că fiecare pas aduce ceva minunat și că niciodată nu ești singur în călătoria ta. Cea mai grea călătorie pe care am putea să o facem este călătoria spre noi înșine . Drum bun, călătorule !!!...Priveste-ma cu bunatate,atunci cand obosesc sa te mai caut... Tine-ma-n in palme, atunci cand imi e prea teama de caderi... Inveleste-ma cu vise ,cand in viata mi-e frig... Asteapta-ma cu rabdare, atunci cand ratacesc drumul spre tine... Imbratiseaza-ma cu drag ,cand apar ,intr-un tarziu, caci poate va veni o zi ,cand vei vrea sa o faci ,dar... eu nu voi mai fi..."
E ATAT DE SIMPLU...
Este atat de simplu sa fi fericit...dar de cele mai multe ori trebuie sa lupti pentru fericirea ta. Ea consta in lucruri simple avand la baza iubirea.Eu din punctul meu de vedere,iubesc ca sa fiu fericita...iubesc diminetile cu soare pentru ca imi incalzesc sufletul...iubesc florile fiindca imi plac culorile si mirosul lor...iubesc ploaia dupa o zi calduroasa ...iubesc natura fiinca miroase a proaspat...iubesc copiii pentru ca imi umple inima de duiosie si veselie...iubesc fiecare zi pentru ca stiu ca sunt bucati din viata mea...
Fiecare zi din viața ta este o minune, un dar deosebit pentru care nu trebuie să fi numai recunoscător dar trebuie să-l și apreciezi din tot sufletul. Fiecare zi primită îți dăruiește atât oportunități, șanse, posibilități cât și nenumărate lecții de viață. Primești atât ecuația cât și soluția. Numai că rezolvarea ia mai multe decât ne așteptăm. Uneori, ne grăbim încercând să ne rezolvăm problemele și astfel omitem să luăm în calcul factorii pe care îi avem la dispoziție. Alteori, cu maturitate și răbdare reușim să aflăm soluția corectă, răspunsul potrivit. Ziua de astăzi este factorul nostru în ecuația vieții. Împărțind, adunând, scăzând și înmulțind ajungem la o concluzie. Ce este mai bine pentru noi ? Care sunt lucrurile care ne fac fericiți ? Unde ar trebui să ne îndreptăm pașii ? Sunt întrebări la care putem răspunde doar dacă luăm viața așa cum este ea, cu părțile ei bune , cu cele mai puțin bune. De cele mai multe ori uităm să ne bucurăm de ziua ce ne-a fost dăruită. Trecerea ei rapidă nu înseamnă nimic pentru noi. Nu am făcut nimic deosebit, nu am încercat să o înfrumusețăm, să o înveselim, să o facem specială, marcantă. Ne trezim că a mai trecut o zi, a mai trecut o noapte, a mai trecut un an din viața noastră, fără a încerca să dăm un sens, să-i dăm valoare. Ziua de azi trebuie privită sub spectrul întregii vieți. Se spune că numai de noi depinde ca amintirile noastre să fie frumoase. Și așa este. Experiența poate fi și negativă, dar asta nu ar trebui să ne dea înapoi de la țelul nostru. Zilele pot fi și urâte, cenușii, reci și solitare, dar depinde de noi să găsim ceva frumos în fiecare din acestea. Strălucirea, puritatea, frumusețea este adânc inserată în inime noastre. Dacă sufletul vede dincolo de ” urâțenia ” și ” murdăria ” vieții , va ști să rămână la fel de tânăr și puternic pentru totdeauna. Dacă inima noastră mai poartă încă parfumul speranței și al credinței, acestea ne va încălzi interiorul pentru întreaga viață. Numai reușind să dăm un sens vieții noastre, numai încercând să vedem partea frumoasă a vieții, numai trăind și simțind fiecare zi , putem spune la final că am avut o viață cu adevărat plină și extraordinară. Trăiește fiecare zi ca și cum nu ar exista ” mâine ”. Trăiește-o curat, simplu, cu iubire, credință, generozitate și armonie. Trăiește-o ca pe un dar unic, dă-i însemnătate, oferă-i momente de vis, fă-o să simtă că-ți aparține și că este un dar binecuvântat pentru tine...Miruta Korneth
Prima lege : “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite." Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal. A doua lege : “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla." Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici detaliul cel mai nesemnificativ..)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU! Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt cele care ne sunt necesare... cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta.
A treia lege : “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou (bun sau rau...) sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe); A patra lege : “Cand ceva se termina, se termina." Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta. Nu este intamplator ca citesti aceste randuri .... acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit sa intelegi ca “nici un fulg de zapada nu cade niciodata ..in locul gresit".Miruta Korneth
Prima lege : “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite." Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal. A doua lege : “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla." Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici detaliul cel mai nesemnificativ..)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU! Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt cele care ne sunt necesare... cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta.
A treia lege : “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou (bun sau rau...) sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe); A patra lege : “Cand ceva se termina, se termina." Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta. Nu este intamplator ca citesti aceste randuri .... acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit sa intelegi ca “nici un fulg de zapada nu cade niciodata ..in locul gresit".Miruta Korneth
Suntem lumea născută dintr-un gând pictat pe ţărmul copacilor care au învăţat să respire unul prin altul...In viata sunt doua feluri de persoane...cele bune si cele rele care le place sa raneasca si sa jigneasca...cred ca doare cel mai mult sa fim raniti din partea celor la care tinem,dar in general nu conteaza cine raneste...oricum pe noi ne doare chiar daca mai putin sau mai mult...tot doare. Oricat am dori ,lucrurile nu pot fi programate...daca ceva trebuie sa se intample atunci va avea loc cu siguranta. Totul depinde de viata pe care ti-o alegi...nu trebuie sa stai pe ganduri mult atunci cand vrei sa te hotaresti pentru viitor...altfel se vor intampla mult mai multe si regretele vor fi mai mari...
Se spune ca atunci cand nu mai avem sperante,nu mai avem nimic...eu cred ca cel mai bun adversar intr-o confruntare este acela care nu mai are nimic de pierdut...nici macar speranta si cum viata este vesnic o lupta,cel care a pierdut si speranta are cele mai mari sanse sa castige batalia vietii. Sunt clipe cand sentimentele depasesc barierile ratiunii...plangi pentru ca te doare,nu ca sa faci un spectacol...pentru ca fara speranta am plange vesnic...dar tot tu iti pui intrebarea:chiar nu mai am nimic de pierdut?...si deodata iti dai seama ca speranta nu moare niciodata...intotdeauna lupti cu adevarat cand nu mai ai un licar de speranta... pentru ca puterea este in noi. Orice am spune fie ca ne place sau nu,fiecare om pe lumea asta are destinul lui...singura regula este sa-l accepte si sa-l urmeze oriunde l-ar duce...chiar nu cred ca destinul nu ti-l poti schimba...el este scris acolo in stele... poti insa determina modul in care se intampla...asta sigur daca ai curaj!...
In viata trebuie sa fii pregatit pentru orice ,fie bun sau rau...te poti astepta la momente frumoase dar si la momente neplacute. Fiecarei clipe frumoase trebuie sa-i dai importanta maxima si sa o traiesti din plin,iar pe cele neplacute...le gazduiesti putin,dupa care le dai afara,pentru ca nu trebuie sa se obisnuiasca prea mult cu noi. Viata m-a invatat multe lucruri...am plans,am suferit,am trecut prin momente neplacute, dar am avut puterea sa ma ridic, sa zambesc si sa merg in continuare...nu doresc sa ma laud,nu-mi sta in caracter ...sunt constienta ca mai am multe de invatat de la viata si de la oricare dintre voi...noi nu ne dam seama, dar sa stiti,avem multe bogatii in interior...si cred ca este timpul sa profitam de ele acum ...cine stie!...poate maine va fi prea tarziu ...Şi continui să mă încăpăţânez să cred în oameni care nu merită. Mă încăpăţânez să fiu amabilă, să ajut, să vorbesc frumos.... Ca mai apoi să mi se răspundă cu strigăte şi vorbe pe la spate cum că de ce am făcut aia şi aia....
Într-adevăr unii nu merită să îţi pui sufletul pe tavă în faţa lor. Pentru că îl vor murdări şi-l vor răni. E bine să ne protejăm de anumite persoane, să fim mai rezervaţi, să vorbim strictul necesar şi nimic mai mult. Nu toţi ştiu să aprecieze binele şi mai ales să fie prieteni. Am văzut şi încă văd oameni care după ce încheie o prietenie cu cineva, încep să-l vorbească de rău, să îl acuze şi să-i scoată în evidenţă toate defectele celui care le-a fost prieten. Uită cu desăvârşire că au fost legaţi de acel om prin nişte sentimente... sau aşa se presupune... Eu nu pot numi prieteni asemenea persoane. O prietenie care s-a bazat pe sentimente sincere nu se sfârşeşte cu priviri urâcioase şi vorbe aruncate fără rost.
Tocmai de asta voi păstra distanţa. Mi-am dat încă o dată seama că nu toţi oamenii ştiu să fie oameni. Unii doar pretind că sunt. Atât. Şi mai ştiu că timpul va arăta adevărata faţă a fiecăruia. Nimeni nu scapă cu masca pusă, la un moment dat va cădea şi se va sparge şi atunci nu vor mai avea după ce să se ascundă
Şi continui să mă încăpăţânez să cred în oameni care nu merită. Mă încăpăţânez să fiu amabilă, să ajut, să vorbesc frumos.... Ca mai apoi să mi se răspundă cu strigăte şi vorbe pe la spate cum că de ce am făcut aia şi aia....
Într-adevăr unii nu merită să îţi pui sufletul pe tavă în faţa lor. Pentru că îl vor murdări şi-l vor răni. E bine să ne protejăm de anumite persoane, să fim mai rezervaţi, să vorbim strictul necesar şi nimic mai mult. Nu toţi ştiu să aprecieze binele şi mai ales să fie prieteni. Am văzut şi încă văd oameni care după ce încheie o prietenie cu cineva, încep să-l vorbească de rău, să îl acuze şi să-i scoată în evidenţă toate defectele celui care le-a fost prieten. Uită cu desăvârşire că au fost legaţi de acel om prin nişte sentimente... sau aşa se presupune... Eu nu pot numi prieteni asemenea persoane. O prietenie care s-a bazat pe sentimente sincere nu se sfârşeşte cu priviri urâcioase şi vorbe aruncate fără rost.
Tocmai de asta voi păstra distanţa. Mi-am dat încă o dată seama că nu toţi oamenii ştiu să fie oameni. Unii doar pretind că sunt. Atât. Şi mai ştiu că timpul va arăta adevărata faţă a fiecăruia. Nimeni nu scapă cu masca pusă, la un moment dat va cădea şi se va sparge şi atunci nu vor mai avea după ce să se ascundă Suntem oameni şi avem nevoie de iubire, de o îmbrăţişare, de cuvinte care să ne liniştească.
Suntem oameni şi avem nevoie de vise pentru a face faţă realităţii crude pe care o trăim uneori.
Suntem oameni şi avem nevoie de amintiri care să ne hrănească sufletul în momentele de singurătate şi de dor.
Suntem oameni şi ne pierdem speranţa şi-avem nevoie de voinţă pentru a o regăsi.
Suntem oameni şi uneori cădem la pământ şi avem nevoie de forţă ca să ne ridicăm şi să mergem înainte.
Suntem oameni şi ne emoţionează filmele care se termină trist, gesturile mici, suferinţa altora şi animalele micuţe.
Suntem oameni şi suntem dezamăgiţi. Şi avem nevoie de tărie pentru a îndepărta ce este rău din viaţa noastră.
Suntem oameni şi ne sperie singurătatea şi bătrâneţea.
Suntem oameni şi greşim. Şi avem nevoie de sinceritate pentru a cere iertare celor care le-am greşit, dar şi de dorinţa de a învăţa din greşeli.
Suntem oameni şi pierdem. Şi avem nevoie de putere de resemnare şi înţelegere că vom câştiga ceva mai bun decât ceea ce am pierdut.
Suntem oameni şi suntem diferiţi... Unii sunt mai sensibili, mai copilăroşi, mai veseli, mai încrezători, alţii sunt mai slabi, mai serioşi, mai timizi.
Însă pe toţi ne leagă dorinţa de a iubi şi de a fi iubiţi.Nu cred că voi reuşi vreodată să-i înţeleg pe cei care fac rău fără motiv...
Poate că au fost dezamăgiţi şi şi-au pierdut încrederea, dar nu au dreptul să facă rău altora. Şi nici celor care i-au rănit. Pentru că mai devreme sau mai târziu, fiecare primeşte ce merită.
Sunt unii care critică, judecă, jignesc, analizează din cap până în picioare cu scopul de a face acel om să se simtă prost, neimportant, să-l demoralizeze.
Şi mă întreb: cu ce drept? Cine sunt ei să ofere acuze gratuite, să arunce cu noroi în alţii? Nu ştiu cum poate cineva să stea liniştit ştiind că undeva, un om plânge din cauza sa, că are sufletul rănit şi că îi este greu...
Nu, pe aceşti oameni eu nu voi reuşi să-i înţeleg. Atunci când nu-ţi place de cineva, stai departe de el, dar nu te duce să-i vorbeşti urât, să-l arăţi cu degetul, să-l faci să se simtă inferior. Pentru că nici tu nu eşti mai prejos dacă faci asta.
Oamenii trebuie respectaţi şi acceptaţi aşa cum sunt. Iar dacă nu putem face asta, măcar să ne îndepărtăm de cei pe care nu-i putem respecta şi accepta, nu să ne ocupăm timpul aruncând cu jigniri în ei şi făcându-le rău.
Eu cred în vise, în îndeplinirea lor.
Cred că dacă ne dorim ceva cu adevărat, vom avea parte de acel lucru. Dar trebuie să credem.
Dacă ne abandonăm visele, nu ne vom mai putea bucura niciodată de împlinirea lor... Mai devreme sau mai târziu surprizele vor veni. Dumezeu ne ascultă dorinţele... şi dacă într-adevăr ne fac fericiţi, ni le îndeplineşte!Oricât de urâtă ar fi o experienţă pe care o trăim, din fiecare avem ce învăţa.
Ne oferă o lecţie de care să ţinem cont pe parcurs pentru a nu mai păţi la fel.
Atunci când cineva ne dezamăgeşte de exemplu, ne dăm seama că nu mai putem avea încredere în acea persoană şi că trebuie să o îndepărtăm din viaţa noastră.
Când pierdem oameni dragi, realizăm că trebuie să-i preţuim cât îi avem lângă noi.
Şi tot aşa... Viaţa ne oferă o mulţime de lecţii. Şi doar noi decidem dacă le învăţăm sau nu. Doar noi hotărâm dacă vom sta mereu trişti sau dacă vom ieşi să înfruntăm fiecare problemă pentru ca mai apoi să putem fi liniştiţi şi zâmbitori.

 

 ,,ATENȚIE la...suflet!
Să nu îl ţii trist mai mult de o zi, ca să nu te doară restul zilelelor...

  ATENȚIE la...cuvinte! Să nu le arunci drept săgeţi, ca mai apoi să nu te trezeşti că relaţiile tale sângerează.

  ATENȚIE la...gânduri! Să nu le laşi să îţi fabrice o realitate plină de frică şi ură, ca mai apoi să nu devii propria victimă.

  ATENȚIE la...clipa aceasta! Să nu o laşi să se scurgă fără să fi pus în ea un strop de bunătate, ca mai apoi să nu ţi se pară străine toate clipele.

  ATENȚIE la...tine! Să nu te laşi pe ultimul loc din viaţa ta, ca mai apoi să nu te mai regăseşti nici în vieţile celorlalţi.

  ATENTIE la...iubire! Să nu o crezi un ideal greu de atins, ca mai apoi să nu o vezi în tot ceea ce eşti tu.

  ATENTIE la ...ce contează! Să nu te laşi distras de orgoliu şi falsa mândrie...ca mai apoi să nu te bucuri de comoara din sufletul tău."

CARE SUNT TREBUINȚELE PENTRU CARE POSTIM POST-NEGRU SAU POST-AJUNARE ÎN ZI DE LUNI, DE MIERCURI ȘI DE VINERI?

 

-„Lunea, se poate ajuna (post negru) pentru: ajutor la căsătorie, reuşită la examene, găsirea unui loc de muncă, obţinerea de bunuri materiale, reuşire la proces.”

-„Miercurea, se poate ajuna (posti) pentru: a se izbăvi de năpastă, de învinuirile celor ce năpăstuiesc pe nedrept, adică: eşti cinstit dar te face hoţ, eşti harnic dar te face leneş, eşti curată dar te învinuieşte că eşti desfrânată, eşti nebăutor dar te face beţiv.”

-„Vinerea, se poate ajuna (posti), pentru: izbăvirea de vrăjmaşii ştiuţi şi neştiuţi, pentru alungarea duhurilor necurate şi dezlegarea vrăjilor şi a blestemelor.

„Pe treptele suirii către cer”, Ed. 3, Edit. „Mila Creștină”, 2018, pag. 21-24.

 

CÂND NU TE IUBEȘTI PE TINE ÎNSUȚI

Atunci când, prin ceea ce simţi, gândeşti, trăieşti şi experimentezi, te simţi nemulţumit, neîmplint şi nefericit - te aflii în afara inimii şi a sursei iubirii tale.

Atunci când gâdurile, emoţiile, percpţiile, trăirile şi faptele tale, te încarcă cu bucurie, şi nu laşi, ca rezultatele alegerilor şi acţiunilor tale... sau atitudinea celor din jur, să te scoată din starea de pace şi împăcare, înseamnă că eşti în armonie cu inima ta şi cu valorile tale sufleteşti!

A te iubi pe tine însuți, înseamnă a avea în suflet pace și a crea prin

acceptare, asumare și iubire, contextul în care experiențele trăite în vibrația emoțiilor pozitive inspirate de energia divină a iubirii - să vă descătușeze de orice frică, grijă, neîmpăcare.

Atunci când ne vom putea elibera mintea și gândurile de povara emoțiilor negative - spiritul, ne va călăuzi pașii prin adevărul și conștiința iubirii, înapoi în Împărăția Luminii ce ne sălășluiește în inimi!

Atunci când vom vedea în fiecare persoană sau experiență ce ne intră în viață, prilej de bucurii și de exprimare a recunoștinței pentru darurile noastre, vom regăsi regăsi prin iertare, acceptare, toleranță, bunătate și credință în valorile binelui - calea către adevărul inimii.

Odată ce vom lăsa lumina inimii să ne cuprindă trupul și mintea prin conștiința iubirii - ne vom descoperii frumusețe lăuntrică, pentru a putea trăi prin ea, în: bucurie, iertare, acceptare, îngăduință, blândețe, toleranță, smerenie, iubire, prețuirii și armonie, cu semenii noștri, cu cei de lângă noi și, cu tot ceea ce e viu și există pe acest Pământ.

Dacă soarta și încercările vieții au făcut ca în această zi, unii dintre noi să fim singuri - fie ca pacea sufletească și iertarea să ne redea puterea și speranța de a iubi și a crede că, dincolo de aparențe, de pierderi, de frici, de singurătate, de nevoi și de suferințe - suntem înconjurați de iubire și că, există mereu cineva care se gândește cu iubire la noi!

Să fie această experiență a durerii, a pierderii, a grijilor, a poverilor, a incertitudinii, a insuficienței, a strădaniilor vieții și a speranței în mai bine - prilej de reînvățare a recunoștinței și a prețuirii a ceea ce suntem, avem și dorim pentru sufletul nostru și împăcarea lui - alegând prin iertare, să trăi în lumina adevărului inimii, ascultând de glasul ei.

Când norii negrii ai tristeții, incertitudinii, îngrijorării, fricii și însingurării ne cuprind sufletul, e îndeajus să credem în puterea divinului din noi și în destinul pe care Dumnezeu ni l-a hărăzit, căci prin credința și iubirea noastră, vom înțelege că, soarele va răsării de fiecare dată, pentru fiecare dintre noi și va risipi durerea și întunericul din inima și mintea noastră.

Lăsați în urmă grijile, vinovățiile și rănile din trecut, și renașteți într-o nouă viață, plină de frumusețea și iubirea pe care o meritați cu prisosință. Îngăduiți-vă doar ca scânteia luminii divine din voi să iasă la suprafață prin adevărul inimii - și lăsați-o prin frumusețea ei să vă arate calea.

Atunci când purtăm în inimă puterea energiei lumini și a iubirii, negativitatea și ostilitatea inimii dispar, iar întunericul, neliniștile și grijile din sufletul nostru, dispar ca printr-un miracol. Locul experienței durerii, al fricilor și al lipsurilor vieții, va fi preluat treptat de experiențe pozitive și de iubire, imaginile frumoase de pe retina minții, vor prinde rând pe rând viață, atunci când credem în ele și le iubim.

Când vom înțelege că experiența singurătății, decepțiile, poverile vieții, etc - sunt doar halte ale vieții, menite să ne învețe lecții care să ne readucă pe drumul destinului favorabil, tot ceea ce experimentăm și ni se întâmplă, ni se vor părea firești, și astfel nu ne vor mai agasa și nici nu ne vor captiva mintea prin frici, negativități sau ostilități împotriva vieții sau a celor pe care-i învinuim că se despart de noi pentru a merge pe altă cale.

Atunci vom înțelege că esența vieții este aceea de a ne trăii frumusețea lăuntrică a sufletului în armonia inimii și în împăcare cu nevoile și convingerile minții. Acceptarea ne va arăta că, încercările și experiențele negative ale vieții, au doar rostul de a ne readuce la matca Sinelui nostru Spiritual - pentru a ne aduce aminte cine suntem, care ne este menirea și încotro ne îndreptăm.

Pentru a ne putea asuma iubirea și a învăța lecția acceptării, prețuirii, asumării și iubirii - este nevoie să învățăm iertarea și detașarea de atașamentele, nemulțumirile, reproșurile, poverile, traumele, rănile și vinovățiile din trecut, pentru a le putea lăsa definitiv în urmă. Până nu vom face astea, experiențele durerii, a dezamăgirilor, a neputințelor și a suferințelor, vor fi readuse în viața noastră prin noi și noi consecințe potrivnice, hrănite prin negativități, vinovății și frici.

De fiecare dată, cânt învățăm o nouă lecție, destinul ne readuce în matca iubirii și la sursa Luminii noastre interioare. Ne vom detașa de corvoada suferinței, de fiecare dată când vom iubi ceea ce facem și ne vom încrede în energia emoțiilor și atitudinilor pozitive.

Indiferent dacă experimentăm viața în singurătate sau alături de cineva drag, atunci când ne deschidem inima pentru a dărui celorlalți energia noastră, a-i susține, a-i încuraja sau a le face pe plac - inima ne va înflori, în lumina dragostei din ea.

Atunci când reînvățăm prin spirit, să ieșim din dominația negativității minții, pentru a prețui viața și ne prețui pe noi, acceptându-ne pe deplin cu bune și rele - dobândim puterea de a-i prețui și pe ceilalți pentru valoarea și frumusețea lor.

Când nu vom mai fi tentați să ne învinovățim sau să-i învinovățim pe ceilalți pentru alegerile și experiențele lor, sau pentru neputința noastră de a iubii sau a ne asuma iubirea, când nu vom mai simți nevoia să judecăm sau să căutăm pricini pentru a-i critica pe ceilalți pentru defectele lor sau pentru că nu ne susțin așteptările și atașamentele - conștiința ne va permite să înțelegem și să prețuim viața, indiferent de o trăim singuri sau în doi.

Când vom înțelege că experiențele vieții în cuplu, asumate prin iubire și respect reciproc, ca formă de relaționare interumană asumată în baza valorilor comune cu care rezonăm - este cea mai bună cale pentru învățare și de desăvârșire spirituală, ne vom putea asuma atât îndatoririle și responsabilitățile, cât și beneficiile vieții în doi.

Atunci când în lumina armoniei iubirii, vom învăța să extindem frumusețea lăuntrică a sufletului nostru și asupra partenerului nostru, prețuind deopotrivă valorile și vulnerabilitatea sa, ne va păsa de nevoile și așteptările sale, așa cum ne-ar place să-i pese și lui, de nevoile și așteptările noastre.

Atunci când pentru noi va fi la fel de important binele celuilalt ca și propriul bine, vom înțelege puterea și efectul iubirii necondiționate asupra sinelui și desăvârșirii noastre spirituale. Atunci vom înțelege autenticul bine pentru noi, și ce concesii pot susține binele celorlalți, prin propriul bine... dincolo de aparența ”binelui” sau a ”confortului” minții.

Până când lumina iubirii își va face sălaș definitiv în inimile voastre, bucurați-vă din plin de fiecare clipă în care mintea vă îngăduie să vă bucurați de micile trăiri și realizări ale vieții. Faceți din ele prilej de fericire și celebrare a vieții, pentru ca amintirea lor să vă poată scoate la lumină, de fiecare dată când norii negri ai tristeții și deznădejdei, vă cuprind sufletul.

Încărcați-vă trupul, mintea, inima și sufletul cu iubire, de câte ori aveți ocazia, lăsându-i astfel energia să pentru a o lăsa să redevină parte firească a fiecăruia din noi, ca atunci când suferințele, poverile, încercările, momentele de restriște și cumpenele vieții, ne aduc aminte că ne-am îndepărtat de Sursa Luminii sufletului nostru, să regăsim drumul înapoi la matcă, prin iubire, credință, asumare și iertare.

Atunci când înlocuim atitudinile și gândurile noastre negative și întunecate, orgoliile, împotrivirile sau încrâncenarea, cu lumina iubirii - gândurile noastre redevin senine, iar atitudinea, alegerea și faptele care le urmează, ne vor sprijinii în a ne regăsi resursele energetice și fericirea, prin căldură sufletească a iubirii, ca energie ce pleacă dinspre noi pentru a-i îmbrățișa pe ceilalți.

Pentru a reactiva fericirea, va fi suficient să ne amintim de puterea luminii divine din noi, reîncărcându-ne inima și sufletul cu ea de fiecare dată când tristețile, nemulțumirile sau supărările ne cuprind - pentru a disipa definitiv, germenii întunericului din noi. Va fi suficient, ca ori de câte ori necredința, frica, întunericul conștiinței și îndoiala, încearcă să pună stăpânire pe sufletul nostru, să aducem iubire acolo unde ne macină suferința sau rănile noastre plâng..

Fie să avem cu toții curajul asumării iubirii pentru a o lăsa să ne topească sloiul de gheață al inimii și a umple golurile noastre sufletești, provocate de ne-iubire.

Când ne vom debarasa de frici și nu vom mai da prilej minții să ne întoarcă împotriva inimii în sufletul nostru va fi loc doar pentru iubire, credință, îngăduință, toleranță, frumusețe și pace.

Când iubirea ne e în inima, atunci și pacea ne e în suflet . Atunci când adevărul inimi ne exprimă armonia minții și a sufletului, vom trăi în acceptare, îngăduință și toleranță. Când alegem să trăim în lumina conștiinței iubirii - în inima și în viața noastră, se vor produce adevărate miracole divine!

Prin curajul de a ne asuma în mod autentic viața, experiențele și lecțiile consecințelor alegerilor și a sentimentelor exprimate prin gândurile, emoțiile și faptele noastre și prin încrede în măreția inimii și a bunătății noastre sufletești - vom dobândi puterea de A CREDE , fără nevoia de dovezi, că, tot ceea ce percepem și trăim, e menit a ne învăța și a ne călăuzi pași spre lumina înțelegerii și a clarității.

Când vom dobândi prin trezire spirituală, capacitatea de a conștientiza, că NOI, asemeni florei și faunei acestui Pământ și a tot ceea ce există în Universul nostru lăuntric și în cel exterior - suntem rodul evoluției și a creației divine - vom înțelege că, ceea ce suntem, este, atât cauza, cât și efectul prezenței simultane și alternative a ”întunericului” și a ”luminii”

Când vom fi pregătiți să ne înțelegem rostul și să ne asumăm în mod responsabil calea, harul și responsabilitatea pentru gândurile, sentimentele, alegerile și faptele noastre - ne vom putea împlini menirea pe acest Pământ - fără a ne mai opunându-ne prin frici, insuficiențe, nemulțumiri, ostilitate, frivolități, învinuiri și lăcomii: Legilor creației divine, armoniei Sale energetice și ”Voii Lui”.

CUM NE HRANIM SPIRITUL

 

Ascultați muzică preferata;

Cântați;

Rugati-va;

Meditați;

Faceți bai prelungi cu saruri parfumate;

Umpleți dormitorul cu lumânări și perne confortabile;

Citiți reviste și călătorii exotice;

Impodobiti-va casa cu flori proaspete in ghivece;

Faceți exerciții fizice;

Încetiniți ritmul in tot ceea ce faceți;

Râdeți;

Nu faceți nimic;

Plimbati-va;

Grădinăriți;

In fiecare zi 15-20 de minute stați de vorbă cu voi înșivă;

Fara sentimente de vinovăție;

Visați cu ochii deschiși.

Sa va fie de folos!

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

 

La sfatul unui apropiat, o femeie care avea un păcat greu, cumpără pentru o bisericuţă care era încă în construcţie, covoare de pus pe jos, care valorau o avere. Bucuroasă de această faptă pe care ea o considera suficientă pentru a i se şterge păcatul, se duse la o mânăstire cu gând să se împărtăşească. Un preot din mânăstire, care a spovedit-o înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie, nu numai că a oprit-o de la a gusta din Sfintele Daruri, dar a şi certat-o, fiindcă a îndrăznit să creadă că poate cumpăra harul lui Dumnezeu cu câteva covoare.

Femeia s-a dus după aceea la poarta mânăstirii şi acolo începu să plângă pentru păcatele făcute, înţelegând ticăloşia sa, dar nu voia să plece la casa ei fără să se împărtăşească. Pe la poartă trecu un alt preot şi o întrebă de ce plânge. Femeia îi povesti, preotului, care era chiar stareţul acelei mânăstiri, ce se petrecuse mai devreme. Acesta o chemă în biserică şi acolo îi dădu Sfânta Împărtăşanie.

Apoi femeia mirată că acest preot nu a certat-o şi a primit-o cu atâta căldură şi blândeţe părintească a întrebat:

- Dar cum se face că sfinţia voastră mi-aţi dat voie să mă împărtăşesc, iar celălalt preot nu?

- După faptele şi păcatele spuse preotului aceluia, nu erai tocmai vrednică de împărtăşit, pentru că nu ai arătat înaintea lui părerea de rău pentru păcatele dumitale, dar acum, lacrima te-a izbăvit, căci pocăinţa cu lacrimi se face, şi nu cu bani sau covoare! Si mai e un lucru! Când un păcat este prea mare, noi, duhovnicii, lăsăm taina vindecării lui o treime în seama lui Dumnezeu, o treime pe seama duhovnicului şi o treime pe seama celui care şi-a spus păcatul cu lacrimi.

 

"Nu vei simți că ai din abundență,

până când nu vei împărtăși cu ceilalți

ceea ce ai – și poți oferi energie,

poți oferi Iubire,

poți oferi bani,

poți oferi informații, etc.

Noi știm că avem de făcut o muncă interioară

ca să ne vindecăm pe noi înșine,

la nivel personal

(ceea ce ajută și la vindecarea lumii,

la nivel colectiv),

însă mai este de făcut și o muncă exterioară:

să-i ajutăm, în măsura în care putem,

și pe alții.

Așa creăm schimbări pozitive în lume."

BINECUVÂNTAȚI MÂINILE

 

Binecuvântați mâinile care vindecă, care iubesc, care mângâie, care îmbrățișează.

Binecuvântați mâinile care care gătesc, care frământă, care răsucesc, care cioplesc, care trudesc.

Binecuvântați mânile care scriu, care sunt capabile să exprime arta, care transmit emoție, culoare, și vibrație.

Binecuvântați mâinile întinse, calde, frățești , pline de dragoste, bunătate și compasiune.

Binecuvântați mâinile pline de căldură, moi, generoase, care te cuprind străns, cele care tămăduiesc, îngrijesc și protejează.

Binecuvântați mâinile muncite, roase, crăpate si umilite, pline de cicatrici și durere.

Binecuvântați mâinile care te-au răsfățat, te-au învelit, te-au ținut de mână, și te-au pieptănat.

Binecuvântați toate aceste mâini, care ne-au crescut și ne-au protejat, și s-au rugat pentru noi

Și nu uitați să binecuvântați inclusiv și mâinile voastre, căci

prin truda și bunătatea lor, aduceți contribuția la schimbarea acestei lumi.