ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
sâmbătă, 3 februarie 2024
Și acum, o poveste tulburătoare despre ”Sfântul Ardealului” - PĂRINTELE IEROMONAH ARSENIE BOCA și CRUCEA de lemn de la căpătâiul său - citiți cu răbdare:
PILDA IUBIRII
O veche legendă spune că odată doi indieni Sioux, au venit la coliba bătrânului vrăjitor al tribului, ținându-se de mână:
Toro Bravo, cel mai curajos și mai onorabil dintre tinerii războinici, și
Nube Alta, fiica șefului și una dintre cele mai frumoase femei ale tribului.
„Ne iubim!”, a început tânărul.
„Și ne căsătorim!”, a spus ea.
- Și ne iubim atât de mult încât vrem o vrajă, un talisman.
Ceva care garantează că vom fi mereu împreună, până în ziua morții.
- Te rog - repetau ei - putem face ceva?
Bătrânul s-a uitat la ei și a fost emoționat să-i vadă atât de tineri și îndrăgostiți.
- Este ceva..., spuse bătrânul după o lungă pauză. Dar nu știu... este o sarcină foarte dificilă și cere sacrificii…
„Nu contează!”, au spus amândoi.
"Oricare!", a confirmat Toro Bravo.
— Bine, spuse bătrânul, vezi muntele la nord de satul nostru?
Va
trebui să-l urci singură și fără arme decât o plasă și mâinile goale și
va trebui să vânezi cel mai frumos și mai viguros șoim din munte.
Dacă îl prinzi, trebuie să îl aduci aici viu în a treia zi cu lună plină.
Tânăra dădu din cap în tăcere.
– Iar tu, Toro Bravo – a continuat vrăjitorul – trebuie să urci pe Muntele Tunetului.
Când
vei ajunge în vârf, vei găsi cel mai curajos dintre toți vulturii și,
doar cu mâinile tale și cu o plasă, trebuie să-l prinzi fără al răni și
să-l aduci în fața mea, viu.
Tinerii s-au privit cu tandrețe și
după un zâmbet trecător au ieșit să îndeplinească misiunea încredințată,
ea la nord, el la sud.
În ziua stabilită, în fața prăvăliei bătrânului, cei doi tineri așteptau cu saci de pânză în care se aflau păsările solicitate
Bătrânul i-a rugat să le scoată cu grijă din saci.
Tinerii au scos și au expus păsările vânate la cererea bătrânului.
- Si acum? - a întrebat tânărul - îi vom ucide și vom bea sângelui lor?
- Nu! spuse bătrânul.
- Le vom găti și le vom mânca - a propus tânăra.
- Nu! repetă bătrânul.
Faceți ceea ce spun eu:
Luați păsările și legați-le împreună de picioare cu aceste curele de piele...
Când le-ați înnodat, lasă-le să zbore.
Războinicul și tânăra au făcut ceea ce li s-a cerut.
Vulturul și șoimul au încercat să-și ia zborul, dar au reușit doar să se rostogolească pe pământ.
Câteva minute mai târziu, iritate de incapacitate de a zbura, păsările s-au ciugulit între ele până s-au rănit.
Bătrânul a spus: aceasta este vraja!
- Nu uitați niciodată ce ați văzut!
Sunteti ca un vultur și un șoim!
Dacă
se leagă unul de celălalt, chiar dacă o fac din dragoste, nu numai că
vor trăi târându-se, ci și, mai devreme sau mai târziu, vor începe să se
rănească!
Daca vreți ca dragostea dintre voi sa dureze, zburați împreună, dar niciodată legați!
... S A F I I O M! ....
Bucuria mea: Dupa chip cunosti o floare, Ciocarlia dupa cant, Aurul dupa culoare, Si pe om dupa cuvant! Acesta este indemnul meu ca preot, in viata, sa nu iei nimic in tragic si sa nu deznadajduiesti: CU HRISTOS, HAI CA POTI! SA FII CA BRADUL, care (daca este o furtuna prea puternica) SE FRANGE, DAR, NU SE INDOAIE! Cat de frumos este, chipul crestinului ortodox, Care-l traieste pe Hristos! Te indemn, ca in viata SA FII OM! Si cand spun: SA FII OM!, ma gandesc la Iisus Hristos, care a fost OM ADEVARAT si DUMNEZEU ADEVARAT, EL fiind modelul nostru de vietuire crestin ortodoxa.
Sa fii curat ca floarea de smochin,
Sa ai taria pietrei de rubin,
Sa fii model in felul cum traiesti,
Pe-aproapele ca frate sa-l iubesti.
Sa fii model in buna cuviinta,
Sa intelegi iubirea prin credinta,
Sa stii prin grai a vindeca o rana,
Si vei primi a Sfintilor coroana,
Pe campul darniciei fii model,
Din primul rod jertfeste pentru El.
Ca pomul cel sadit langa izvor,
Racoarea ta s-ajunga tuturor,
Pastreaza al credintei legamant,
Model sa fii in ruga si-n cuvant.
🙏 Zice Sfantul Parinte Teodor Studitul: "Fiecare dintre noi a luat putere de la Dumnezeu – si barbat si femeie, si tanar si batran – ca sa se lupte pana la sange pentru legea dumnezeiasca si pentru credinta noastra crestin ortodoxa." Sfantul Parinte Arsenie Papacioc, ne da “aripi” sufletelor noastre cand spune: "Noi ramanem in “inima” lui Dumnezeu, in “inima” Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in “inima” Maicii Domnului, oricat de departati am fi, oricate rele am face. Pana traim, in aceasta viata, Dumnezeu nu ne paraseste. Noi putem sa parasim pe Dumnezeu (Doamne, fereste!), dar, Dumnezeu nu ne paraseste pe noi."
🙏 Te rog sa intiparesti in inima ta aceste minunate si cat se poate de adevarate cuvinte ale Sfantului Parinte Teofan Zavoratul: “Cauta-l pe Domnul Dumnezeu! Dumnezeu sau lumea – nu este cale de mijloc. Sau nu vezi ca ACOLO ESTE TOTUL, iar aici, NU ESTE NIMIC; ca acolo este ADEVARUL, iar aici este NALUCIRE; ca acolo este ODIHNA, iar aici sunt DURERI si GRIJI; ca acolo este INDESTULARE, iar aici este STRAMTORARE NEINCETATA; ca acolo este BUCURIE si VESELIE, iar aici sunt numai DURERI si TANGUIRE A INIMII? Cunosti toate acestea, ai trecut prin ele, si totusi ramai in aceeasi desertaciune a mintii si a inimii. Doar nu vrei sa iti faci Raiul pe pamant?
🙏 Ca sa-l gasesti pe Dumnezeu, iti trebuie mai inainte de toate smerenie, fiindca, Sfantul Cuvios Ambrozie de la Optina, zice asa: “MANDRIA si PAREREA DE SINE, sunt mai rele decat CURVIA si UCIDEREA. Aceste din urma, l-au dus pe Proorocul David la SMERENIE si la POCAINTA, iar MANDRIA si PAREREA DE SINE, l-au condus spre cadere, precum el insusi marturiseste intr-unul din psalmi: „Eu am zis, nu ma voi clatina in veac” (Psalm 29: 6). Dupa cadere, insa, spunea cu totul altceva: „Iar eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului” (Psalm 21:7). Dar tu cauta smerenia si sa primesti toate, fara de carteala si fara de indoiala, fiindca, zice Sfantul Siluan Athonitul: "Daca omul incepe sa murmure si spune: Aceasta n-ar trebui sa fie asa, aceasta nu e bine, nu va avea niciodata pace in suflet.” Tu, roaga-te asa:
🙏 Doamne Dumnezeule, te rog sa-mi dai puterea ca OCHII MEI, sa vada numai partea buna din oameni, INIMA MEA, sa ierte chiar si cele mai mari pacate si sa-i iubeasca pe vrajmasi, iar SUFLETUL MEU, sa nu-si piarda niciodata credinta crestin ortodoxa! Asadar:
🙏 Fii om, ce-mparti doar bucurie, Si nici un suflet nu dispretui, Ce vei fi maine, oare cine stie? De-mparti iubire, iubire vei gasi!
Fii om, cu cel mai slab ca tine, Tu ai mai mult ca el, poate-un talant, Nimic din tot ce-avem nu ne-apartine, Si poti sa pierzi usor ce ti s-a dat!
🙏 SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! Amin si Aliluia!
SCARA RAIULUI ESTE ÎNLĂUNTRUL NOSTRU
Scara virtuților – Sfântul Ioan Scărarul
a) Viața Sfântului Ioan Scărarul;
b) Scara dumnezeiescului urcuş;
c) Sfântul Ioan Scărarul – dascăl al virtuților.
În călătoria noastră cu Hristos prin Duminicile Postului Mare am comemorat, pe lângă învățăturile şi minunile cuprins în mesajul dumnezeiesc al Sfintei Evanghelii, şi Ortodoxia credinței noastre. Am început călătoria noastră cu Duminica Ortodoxiei sau a biruinței asupra necinstitorilor Sfintelor Icoane. În a doua duminică, numită şi Duminica Sfântului Grigorie Palama, l-am prăznuit pe teologul „luminii taborice”, un model reprezentativ al credinței ortodoxiei. Duminica a treia a fost închinată cinstirii deosebite pe care Ortodoxia o aduce Sfintei Cruci. Duminica de astăzi, e numită şi a Sfântului Ioan Scărarul, care a fost un teolog şi mare trăitor al credinței ortodoxe. În Duminica a cincea vom cinsti pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, un model de convertire şi despătimire.
a) Viaţa Sfântului Ioan Scărarul
În această Duminică, a patra a Postului Mare, Sfânta Biserică ne apropie de sufletele noastre, spre întărire în nevoințele spirituale, măreția sfințeniei vieții unui ales nevoitor de la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea, Sfântul Ioan Scărarul, care a câştigat, prin post, prin rugăciune, prin pocăinţă, prin lacrimi, toate virtuţile care ne înalță spre cer.
După sinaxarele păstrate de Sfânta Tradiție, memoria vie a Bisericii, Sfântul Ioan s-a născut într-o familie de oameni foarte înstăriți în Siria sau Palestina, primind o educație aleasă. Deosebita lui pregătire în ştiințele vremii avea să-i aducă mai târziu numele de Ioan Scolasticul (cel învățat). La vârsta de numai 16 ani, tânărul Ioan, cu sufletul aprins de dragostea pentru Dumnezeu, cu multă râvnă pentru cele duhovniceşti, a lăsat în urmă toate avuțiile familiei, perspectiva dregătorească pe care o avea înainte, toate plăcerile tinereții şi a bătut la porțile renumitei mănăstiri din Muntele Sinai. Monahii l-au primit cu bucurie şi au înțeles de la început faptul că acest tânăr care fugea de viața sa nobilă era binecuvântat de Dumnezeu cu multe daruri sufleteşti. Îndrumător sufletesc i-a devenit bătrânul Martirie, de la care a deprins tainele vieții şi luptei duhovniceşti împotriva păcatelor şi a gândurilor pătimaşe, ca ridicare anevoioasă pe treptele sfințeniei, spre asemănarea cu Dumnezeu. După 4 ani de noviciat, Ioan a fost primit în rândul călugărilor. Lăuntrica chemare care l-a determinat să-şi îndrepte paşii către Sinai, muntele unde Moise a vorbit cu Dumnezeu şi unde a primit Tablele Legii, nu l-a părăsit vreodată. După moartea părintelui său duhovnicesc Martirie, la 19 ani de la venirea sa în mănăstire, râvnitorul monah Ioan alege să se dedice şi mai mult rugăciunii şi contemplaţiei interioare, retrăgându-se în pustnicie, într-o chilie săpată în munte, la o distanţă de câţiva kilometri de mănăstire. Despre această perioadă din viaţa sfântului nu se cunosc detalii. Deşi era ultimul lucru pe care şi l-ar fi dorit, faima monahului Ioan a crescut într-atât, încât a devenit o adevărată autoritate duhovnicească în timpul său. După 40 ani de viaţă în singurătate, întreruptă doar de călătoriile la mănăstire pentru primirea Sfintei Îm- părtăşanii şi de vizitele unor monahi care căutau sfaturi duhovniceşti, Sfântul Ioan a fost ales de călugării de la mănăstirea din vârful Muntelui Sinai şi de sihaştrii care trăiau prin împrejurimi, să le fie stareț. Avea atunci 75 de ani. Apăsat de povara bătrâneţilor, după patru ani de stăreţie la mănăstirea de pe Muntele Sinai, Sfântul Ioan, în vârstă de aproape 80 ani, hotărăşte să se retragă la chilia sa pustnicească, unde îşi petrecuse cea mai mare parte a vieţii sale, pentru a se pregăti de mutarea sa la cele veşnice, care s-a petrecut pe la anul 649.
b) Scara dumnezeiescului urcuș
Sfântul Ioan, pe care Biserica noastră Dreptmăritoare îl pomeneşte cu multă evlavie în Duminica a patra din Postul Mare, şi-a primit apelativul Scărarul de la lucrarea sa deosebită intitulată Scara virtuților sau Scara Paradisului. Aşa cum arată Părintele Dumitru Stăniloae, Sfântul Ioan a alcătuit scrierea Scara la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Raith de lângă Marea Roşie, cu scopul de a da monahilor, mai ales celor tineri, o regulă scrisă, după care viețuind, să urce spre cer ca pe o „scară”, asemenea celei văzute de Patriarhul Iacov în vis. Lucrarea realizată de Sfântul Ioan în timpul stăreției sale – Scara – a devenit, de-a lungul timpului, un adevărat „manual” pentru formarea şi creşterea du- hovnicească a călugărilor, fiind citită în mănăstiri ca o lectură obligatorie, mai ales în perioada Postului Mare. În cartea sa, Sfântul Ioan exprimă în cuvinte simple, dar de o mare profunzime spirituală, propria sa experiență duhovnicească. „În cartea aceasta, se vede că Sfântul Ioan a scris cum a trăit şi a trăit precum a scris” – apreciază Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Autorul ne arată taina „luptei” duhovniceşti din suflet, din minte şi din inimă a celui care se străduieşte să urce spre Dumnezeu, prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti şi prin curăţirea de patimi. Scara Sfântului Ioan Scărarul are treizeci de trepte, după numărul anilor vieţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos la începutul propovăduirii Sale, iar urcarea pe fiecare treaptă înseamnă dobândirea unei virtuți sufleteşti. Asemenea scării văzute de Patriarhul Iacov, ea se sprijină cu un capăt pe pământ, ca să putem ajunge la ea, noi pământenii, iar cu celălalt capăt pe cer, arătând care este menirea şi chemarea noastră, prin împreună-lucrarea cu harul dumnezeiesc, şi anume aceea de a ne înălța, de a fi părtaşi la slava Împărăției Cereşti. Pe scara lui Iacov urcau şi coborau îngeri, înțelegând, astfel, simbolic, că virtuţile creştineşti sunt lucrări ale harului ceresc în inima curată a omului credincios.
În capul scării, Sfântul Iacov vede pe Dumnezeu. La Dumnezeu duce şi scara virtuţilor creştine ilustrată în cuvinte alese de Sf. Ioan, prin care fiecare om luminat de credință poate urca treaptă cu treaptă, virtute cu virtute, înălțându-se spre Viața cea adevărată, preschimbând întunericul păcatului în lumina cerescului chip şi neasemănarea întru asemănare cu Dumnezeu. Autorul Scării arată că preocuparea principală a călugărului în ceea ce priveşte trecutul trebuie să fie pocăința pentru păcate, iar grija lui în prezent şi în tot viitorul trebuie să fie ascultarea de Dumnezeu, singura care îl fereşte de alte păcate. Sfântul Ioan arată că adevărata pocăință este izvor de bucurie netrecătoare, deoarece lacrimile pocăinței umplu inima omului de bucuria harului dumnezeiesc, care învie sufletul din moartea spirituală a păcatului.
În această lume a veacului XXI, în care ştiința şi tehnologia permit omului să exploreze mai mult înălțimile cosmosului şi să constate imensitatea lui, Duminica de astăzi, prin prăznuirea Sf. Ioan Scărarul, ne cheamă să înțelegem că la Dumnezeu, Cel nemărginit, se poate ajunge pe calea virtuţilor sufleteşti. Aceasta este scara dumnezeiescului urcuș, pe care nu trebuie s-o căutăm în afară de noi, ci înlăuntrul nostru. Mântuitorul Iisus Hristos ne învață că „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru” (Luca 17, 21), adică în adâncul inimii omului este ascunsă taina învierii şi a vieții veşnice. În acest sens, cuvântul profetic al Psalmistului David exprimă minunat: „Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus” (Psalm 83, 6). Suişurile spre Dumnezeu, treptele care ne urcă spre viața cerească sunt virtuțile sufleteşti pe care omul este chemat să le cultive în inima lui, cu ajutorul harului dumnezeiesc, după modelul sfinţilor, ale căror trăire lăuntrică şi înţelepciune le sintetizează şi le exprimă Sfântul Ioan în Scara virtuților. Sfântul Ioan descoperă, aşadar, frumusețea vieții omului trăită în lumina credinței şi a iubirii față de Dumnezeu, care poate deveni scară de virtuţi care urcă spre Împărăția Cerurilor. Pocăinţa, smerenia, lacrimile, toate nevoinţele care sunt amintite în Scara Sfântului Ioan au ca scop încurajarea şi întărirea noastră în lucrarea de curăţire de patimi şi de creştere în virtuţi.
În această perioadă de nevoințe spirituale, cu sme- renie şi lacrimi ale pocăinței să-I cerem lui Dumnezeu ajutor ca viețile noastre să nu devină scări care coboară spre întunericul şi moartea necunoaşterii Lui, ci scări care urcă spre rai, prin ascultare, prin rugăciune, prin postire, prin înfrânare şi, mai ales, prin iubire jertfelnică.
c) Sfântul Ioan Scărarul – dascăl al virtuţilor
Întreaga viață a Sfântului Ioan Scărarul este o icoană luminoasă a frumuseții neasemuite a trăirii interioare a sfințeniei, dobândită prin împreună-lucrarea omului cu harul dumnezeiesc, prin rugăciune, postire şi deprinderea virtuților. Învățăturile duhovniceşti pe care Sfântul Ioan le-a trăit şi le-a sintetizat în Scara virtuților constituie o veritabilă comoară pentru spiritualitatea ortodoxă, dar, în acelaşi timp, şi o călăuză a inițierii şi ridicării omului credincios pe scara urcuşului dumnezeiesc. Pentru învățăturile lăsate în scris, ca urmare a vieții lui duhovniceşti alese, Sfântul Ioan a rămas în conştiința vie a Bisericii nu numai ca un chip al monahului desăvârşit, ci şi ca un mare dascăl al virtuților sufleteşti. Sfântul Ioan Scărarul este şi va rămâne pentru spiritualitatea ortodoxă un experimentat îndrumător de suflete şi învățător al tainei unirii sufletului cu Dumnezeu, prin nevoință şi rugăciune neîncetată. Deşi a fost scrisă inițial pentru monahi, Scara este la fel de folositoare şi pentru mireni.
Biserica îl cinsteşte în mod special, în Duminica a patra din Postul Mare, pe Sfântul Ioan Scărarul, el fiind pomenit, obişnuit, în 30 martie, pentru ca viața şi opera lui să constituie pentru noi o chemare şi încurajare în lucrarea duhovnicească de postire şi în lupta cea nevăzută împotriva patimilor. Fiecare cititor al Scării, monah, cleric sau simplu credincios, se regăseşte cu siguranță în nenumăratele stări sufleteşti prezentate şi analizate de Sf. Ioan. Astfel, fiecare poate afla leac potrivit pentru propriile neputințe şi căderi sufleteşti; ajutor şi călăuzire pentru biruirea gândurilor viclene; înțelepciune pentru asumarea diferitelor ispite şi încercări; vindecare de rănile păcatelor şi ale poftelor; sprijin sufletesc pentru paza minții, pentru vindecarea egoismului, a lăcomiei, a răutății şi a tuturor celorlalte patimi.
Aşadar, cu credință şi smerenie să ne folosim sufleteşte de minunatele învățături duhovniceşti lăsate nouă de Sfântul Ioan Scărarul, rugându-l, totodată, ca din ceruri, din ceata sfinților, să ne fie tuturor mijlocitor de har şi binecuvântare de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
COMPARAȚIE ÎNTRE SMERENIE ȘI MÂNDRIE
Mândria se manifestă mai întâi în inima omului. Putem spune cât de adânc suntem stăpâniți de acest păcat examinându-ne propriile gânduri. Pentru a compara smerenia și mândria, aici le juxtapunem pe cele două:
• O inimă mândră se iubește numai pe sine. O inimă smerită iubește pe toată lumea.• O inimă mândră își promovează întotdeauna propriul ego. O inimă smerită nu vorbește niciodată despre ea însăși.
• Omul mândru este plin de invidie. Cel umil este plin de iubire.• Mândria își expune darurile. Smerenia le ascunde. Mândria se laudă cu faptele sale. Smerenia nu le menționează niciodată.
• Mândria iubește și este măgulită de laude.Smerenia evită și este stânjenită de așa ceva.
• Mândria își amintește răul făcut împotriva ei. Smerenia își amintește doar binele făcut.• Mândria vorbește despre răzbunare. Smerenia vorbește despre iubire.
• Mândria are o părere înaltă despre sine. Smerenia își amintește că toate lucrurile bune pe care le are sunt un dar de la Dumnezeu.• O inimă mândră se consideră dreaptă. Cea smerită își recunoaște păcătoșenia.
• Mândria caută răzbunare, urăște pe alții și găsește bucurie în nenorocirile lor.Smerenia iartă, iubește și este fericită când alții reușesc.
• O inimă mândră are încredere în sine. Cea smerită este plină de încredere în Dumnezeu.Mândria caută să fie numărul unu, nu tolerează superioritatea și dacă o întâlnește, răspunde cu invidie.
• Smerenia caută ultimul loc pentru sine și se bucură când alții prosperă și excelează.• Mândria dorește să fie rege. Smerenia dorește să fie un servitor.
• O inimă mândră este o fântână din care ies toate lucrurile rele.O inimă smerită este un izvor din care curg toate lucrurile bune.
• Mândria ne distruge duhovnicește. Smerenia ne salvează.• Dacă întrebăm mândria: „Ce le spuneți inimilor care vă oferă ocrotire?” va răspunde: „Le spun: Învață și arată-ți virtuțile, calitatea și valoarea și astfel întreaga lume se va închina în fața ta și te va admira. Atunci tu
vei fi mulțumit.” Dacă punem smereniei aceeași întrebare, ea va răspunde: „Le spun: Consideră-te nimic și vei avea pace în Dumnezeu”.• Mândria aduce întuneric în inimile noastre, smerenia aduce lumină. Într-o inimă care adăpostește mândria nu este loc pentru smerenie, deoarece lumina și întunericul nu pot coexista în același loc. Cu cât ziua devine mai strălucitoare dimineața, cu atât mai mult îndepărtează întunericul. Același lucru se întâmplă și în viețile noastre interioare – pe măsură ce inimile noastre se umplu de smerenie, chiar și urmele mândriei dispar.
Mitropolitul Hilario Dorostolski
Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor
-
Infectia cu virus hepatitic C (VHC) reprezinta o importanta problema de sanatate publica globala. Prevalenta viremica actuala estimata ...
-
Pielita de ou pentru prepararea acidului hialuronic natural Domnul Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel, ne-a trimis spre publicar...
-
Am primit reteta unui nou preparat natural din partea domnului Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel. Cu siguranta, vor fi multi di...
-
"1. FRICA micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subali...
-
Cred ca nu mai trebuie sa va spun cat de gustoase si de sanatoase sunt aceste uleiuri. Le folosesc in bucatarie cu drag . Atat salate...
-
RO.aliment organizeaza , in premiera nationala, campania de informare, educare si constientizare a beneficiilor consumului inteligent ...
-
Majoritatea oamenilor privesc boala fie ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, fie ca pe ceva ereditar, o moștenire genetică nemer...
-
In perioada 2-5 aprilie 2020, in cadrul Centrului Expozitional Romexpo , se desfasoara 5 manifestari cu tematica home & deco: Const...
-
Chiar daca nu ati vazut sau nu ati cultivat niciodata un rodiu ( Punica granatum ), cu siguranta ati gustat, macar o data, din fructul sau...
-
Marcel Iureș: „Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor. Așa am apucat, așa am făcut și eu o vreme și a trebuit să tr...