Ca să poți ierta cu adevărat , trebuie să fii pe o treaptă mai înaltă ca nivel de constiintă și energie, față de cel care te-a rănit, fiindcă acolo celălalt nici nu mai există. Incapacitatea de a ierta este cea mai cumplită pedeapsă pe care ți- o aplici singur. Amărăciunea echivalează cu înghițirea zilnică a unei lingurițe de otravă. Ea se acumulează în organism și te ucide lent. Este imposibil să fii sănătos și liber atunci când te cramponezi de trecutul tău dureros. Una din cele mai mari lecții spirituale pe care trebuie să le învățăm constă ÎN A ÎNȚELEGE CĂ ORICE OM FACE CE ȘTIE MAI BINE ÎN MOMENTUL RESPECTIV. Persoana care ți se pare cel mai greu de iertat este și cea care te poate învăța cea mai valoroasă lecție.

Mintea este atotputernică, şi poate schimba Raiul în Iad şi Iadul în Rai.

Omul trebuie să se ostenească să fie într-o stare sufletească bună, pentru că duhurile din văzduhuri vor sa fim necontenit triști" Sf. Tadei de Vitovnița

 

"Ispita din față. Când ne tulburăm cu mintea pentru cele ce închipuim că vor veni asupra noastră, suntem ispitiți din față. „Măi, am să îmbătrânesc; o să vină o boală; o să vină un război; o să vină o foamete; o să vină un potop; cutare mă pândește, are să-mi facă rău; o să-mi iasă înainte, o să-mi fure…”, și începi a te tulbura cu mintea de cele care crezi tu că or să vină asupra ta. Și te tulburi degeaba, că nimeni nu știe ce are să fie. Dar vrăjmașul, ca să nu fii liniștit, îți dă tot felul de gânduri. Aceste închipuiri le aduce vrăjmașul în mintea noastră cu scopul de a ne tulbura și a ne înspăimânta de cele pe care le credem că vor veni asupra noastră. La aceste ispite avem cuvântul Mântuitorului: Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Ispita din stânga. De câte ori vom cunoaște păcatul și totuși ne vom lăsa momiți de el și îl vom lucra cu mintea, cu cuvântul sau cu fapta, atunci ne ispitim din stânga. Eu știu că-i păcat să mănânc mult, dar mănânc mult; eu știu că-i păcat să beau, dar beau; eu știu că-i păcat să urăsc pe cineva, dar urăsc; eu știu că-i păcat să vorbesc de rău, dar vorbesc; eu știu că-i păcat să țin minte răul, dar țin minte; eu știu că-i păcat să fiu desfrânat sau să fur sau să înjur sau să fumez, dar mă las biruit și fac aceste păcate. Așa suntem ispitiți din stânga, prin chipul cel arătat al răutății. Ispita din dreapta. Ispita din dreapta este de două feluri. Prima este atunci când credem în visuri sau vedenii și, crezând în ele, suntem înșelați de draci. Dracii se fac în chipul lui Hristos, în chipul Maicii Domnului, în chip de ierarhi, în chip de mucenici, precum zice Apostolul Pavel: Satana se preface în chip de înger al luminii. Dacă credem în aceste năluciri și visuri suntem ispitiți din dreapta. Iarăși, este ispită din dreapta, atunci când facem fapta bună cu scop rău și nu spre slava lui Dumnezeu, și n-avem smerenie; când zidim pe temelie de umbră."

 

 "Omul trebuie să se ostenească să fie într-o stare sufletească bună, pentru că duhurile din văzduhuri vor sa fim necontenit triști" Sf. Tadei de Vitovnița

 "Cel care blesteamă se depărtează de Dumnezeu, căci blestemul nu este altceva decât izgonirea Darului dumnezeiesc" Sf. Ioan Iacob Hozevitul

- Nu-i bogat cel care are, cel ce dă - este bogat

 ,,TOAMNA, îmbrăcată-n aur și cu părul său roșcat,
A trecut pe lângă mine, m-a privit și a plecat.
Avea ochii plini de ploaie, și un zâmbet dulce-amar,
Iar la gât purta o salbă, cu pietre de chihlimbar.
Îi cădeau din geantă frunze... una, două, sute, mii,
Roșii, galbene, pestrițe, frunze verzi și ruginii.
Am privit-o cu mirare și-am strigat în urma sa,
- Vă cad frunzele din geantă! Însă ei nu îi păsa.
"Ce nechibzuită-i toamna!" M-am gândit în sinea mea,
"Își aruncă-n vânt averea, bucură-se, cine-o vrea!"
- E bogată, își permite! Am zis eu printre suspine,
Fără să observ că TOAMNA, era la un pas de mine.
Dânsa m-a luat de mână și a pus o frunză-n ea.
- Ține minte, frunza asta-i ultima din geanta mea.
Dup-o clipă de tăcere, TOAMNA a adăugat:
- Nu-i bogat cel care are, cel ce dă - este bogat.,,

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA!

 

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfri­co­șă­toare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu ne­so­co­tință le săvârșim.

Noi suntem păcătoși, ne­treb­nici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga mi­los­tivirea prin sârguința cea de toate zilele, dă­ruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim prea­sfânt numele Tău în veci.

AMIN!