„Domnul meu și Dumnezeul meu!”

 

Atunci când omul, care prin firea lui e iubitor de viață, își simte pierzarea aproape, știind că singur nu se poate mântui, se simte îndemnat să-L caute pe Mântuitorul.

Atunci când omul, care prin firea lui e iubitor de viață, își simte pierzarea aproape, știind că singur nu se poate mântui, se simte îndemnat să-L caute pe Mântuitorul. Atunci când Îl află și simte puterea mântuirii ce vine de la Dânsul, se apucă de El cu tărie și nu vrea să se desprindă de Dânsul, de-ar fi și omorât pentru asta.

Întâmplări de acest fel nu numai că sunt închipuite cu mintea, ci sunt și trăite în fapt în viața duhovnicească a creștinului. După aceea, atât credința lui, cât si unirea cu Hristos devin din ce în ce mai puternice, ca viața sau ca moartea. Un om aflat în această stare, strigă fără fățărnicie: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Traducere din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 35)

Plopul Negru (Populus Nigra) se folosesc atât scoarța, cât și mugurii.

 

In scopuri medicinale, de la plopul negru se folosesc mugurii.

Produsele din muguri folosite intern au o actiune astringenta, antiinflamatoare, antiseptica, cicatrizanta, diuretica, calmeaza inflamatiile cailor urinare.

Daca aceste produse sunt utilizate pentru afectiuni externe ele vor aduce o imbunatatire ca antiseptice si calmante.

Infuzia preparata din muguri de plop negru constituie un remediu natural in tratamentul bronsitelor, afectiunilor renale, reumatismului.

Se recomanda a se bea doua cani de ceai in fiecare zi.

 Infuzia poate fi folosita si extern, sub forma de bai, pentru tratarea hemoroizilor, si a ranilor produse in urma unor arsuri.

Alaturi de alte plante aromatice, constituie un excelent antireumatic.

Alifia din muguri de plop negru este foarte eficienta in tratarea hemoroizilor.Plopul Negru (Populus Nigra) se folosesc atât scoarța, cât și mugurii. Scoarța era des folosită în tratamente, datorită calităților ei antiinflamatorii, antireumatice și antiseptice, iar mugurii erau folosiți ca alifie, în tratarea afecțiunilor hemoroidale, datorită calităților calmante și balsamice.  

Rețet remediu:

Alifie de muguri de plop negru

Administrare externă – Afecțiuni: iritații ale pielii, hemoroizi  
Ustensile necesare: făcăleț, tifon, cutii din sticlă cu capac  
Ingrediente:  
● 200 grame muguri de plop uscați  
● 500 grame untură nesărată  
● 50 grame ceară de albină

Mod de preparare: Zdrobiți mugurii de plop negru uscat cu facălețul până ce sunt mărunțiți foarte bine. Aceștia se adaugă într-un recipient împreună cu 500 grame untură de porc nesărată și 50 grame ceară de albină. Se fierb la foc mic și se amestecă foarte bine până se omogenizează. După omogenizare, amestecul trebuie trecut printr-un tifon și turnat în cutii din sticlă cu capac, pentru depozitarea și folosirea lui ulterioară.

Mod de administrare: Alifia de muguri de plop se aplică extern, local de 2-3 ori pe zi, la nivelul zonelor afectate până la tratarea completă și dispariția simptomelor.

Poate cauza reacții alergice de contact. De asemenea, este contraindicată folosirea preparatelor din scoarță de plop în același timp cu medicamente ce au în componență salicilați.

Cum e folosită în zilele noastre:

Hemoroizi: Datorită calităților antiinflamatorii, extractele pe bază de plop negru sunt eficiente și împotriva hemoroizilor.

Studii științifice care confirmă proprietățile medicinale:

Studiile au demonstrat ca mugurii de plop negru sunt o opțiune foarte promițătoare ca sursă suplimentară sau alternativă în tratarea multor probleme de sănătate, având diverse proprietăți benefice, printre care proprietăți antioxidante, antiinflamatorii, antibacteriene, antifungice, antidiabetice, antitumorale, hepatoprotectoare și efecte asupra producției de melanină.

Concluzia care se poate trage din toate acestea este că mugurii de plop negru sunt o sursă valoroasă și semnificativă de compuși bioactivi care au o gamă largă de utilizări terapeutice.

Unde o găsim: Diversele sub-specii de plop au o răspândire mare atât în Europa, cât și în Africa centrală. La noi în țară este întâlnit îndeosebi în apropierea apelor, de-a lungul văilor râurilor. Se găsește, așadar, începând cu zona litoralului Mării Negre, cât și în zonele de câmpie și deal din restul țării. Este o specie de arbore foarte rezistentă la secetă și ger. Nefiind un arbore pretențios la tipul de sol în care crește, este o alegere populară în decorarea parcurilor și locurilor de agrement din spațiile urbane.

Cum o recunoaștem: Plopul negru este un arbore înalt, ce poate crește până la 30 de metri. Mugurii acestuia sunt alungiți și lipicioși, generând un miros plăcut și aromat. Despre frunzele acestuia este important de notat că sunt rombice și ascuțite spre vârf, având o culoare verde închis pe ambele părți. În primii ani de existență, scoarța arborelui este netedă și cenușie, aceasta devenind mult mai scorburoasă și închisă la culoare odată cu trecerea timpului.

Legenda blajinilor. Legătura dintre Învierea Domnului și Paștele Blajinilor

 Conform Muzeului de Artă Populară din Constanţa, „vechi legende româneşti spun că blajinii sau rocmanii sunt creştini foarte evlavioşi, care duc o viaţă curată, în rugăciune, motiv pentru care sunt bine plăcuţi lui Dumnezeu. Pentru că nu fac niciun păcat, după moarte se duc direct în rai, unde petrec alături de sfinţi.

Ei trăiesc departe, pe la marginea pământului, lângă ape curgătoare, în apropiere de Apa Sâmbetei, dar nimeni nu poate să spună cu exactitate unde este situată această ţară. Nu ar avea nici case, ci ar trăi sub umbra pomilor. Se întâlnesc cu femeile lor o singură dată pe an, de Paştile lor, şi atunci doar pentru câteva zile.

Pentru că sunt departe de orice altă aşezare omenească nu ştiu cu exactitate când este Paştele, dar află acest lucru doar atunci văd plutind pe ape cojile de ouă, albe sau roşii, aruncate de gospodine în Sâmbăta Mare, tocmai pentru a le vesti Învierea Domnului.

Cojile provin de la ouăle crude care au fost folosite la pască sau la prepararea cozonacilor sau de la ouăle roşii, vopsite în Joia Mare şi care, din nebăgare de seamă, s-au spart sau au crăpat. Se crede că femeia care nu strânge aceste coji de ouă pentru a le da drumul pe o apă curgătoare în Sâmbăta Mare face un mare păcat. Cojile ajung în ţintul rocmanilor sau a blajinilor cam la o săptămână după Înviere, în duminica Tomei sau în lunea care îi urmează. De aceea, abia atunci se sărbătoreşte Paştele Blajinilor.”

Paștele Blajinilor

În ziua de luni, după duminica Sfântului Apostol Toma, ortodocşii sărbătoresc „Paştele Blajinilor”, o zi în care tradiţia spune că îi pomenim pe cei morţi.

În tradiţia Bisericii Ortodoxe, pomenirea morţilor se face în ziua a treia (ziua înmormântării celui decedat), ziua a noua şi ziua a patruzecea după moarte; la trei, la şase, la nouă, la doisprezece luni după moarte; apoi, în fiecare an în ziua morţii, până la împlinirea a şapte ani de la moarte. Toate calculele pornesc de la ziua în care persoana a murit.

Pe lângă zilele de pomenire amintite mai sus, care au o legătură directă cu data morţii unei persoane, Biserica a mai fixat şi ziua de sâmbătă din fiecare săptămână ca moment de rugăciune pentru morţi. Sâmbăta este ziua în care Iisus Hristos s-a aflat cu trupul în mormânt.

De asemenea, mai sunt două zile de sâmbătă peste an, cunoscute ca „moşii de iarnă sau de vară”. Moşii de iarnă se ţin în sâmbăta care precedă Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi sau a lăsatului sec de carne, iar Moşii de vară în sâmbăta care precedă Duminica Pogorârii Sfântului Duh.

Denumirea de „moşi” date acestor zile vine de la cuvântul „moş” care-i denumeşte pe înaintaşii noştri, pe moşi-strămoşii noştri.

Ultima zi de pomenire a morţilor este Paştile Blajinilor, o tradiţie ţinută de credincioşi în ziua de luni, după duminica Sfântului Apostol Toma. În aceste zile de pomenire, Moşii de Vară sau de Iarnă, precum şi Paştile Blajinilor, credincioşii merg în cimitire unde preoţii fac slujbe, apoi împart pachete cu mâncare celor nevoiaşi, ca pomană de „sufletul” celui decedat. Nu lipsesc şi obiceiurile neagreate de Biserică în care unii oameni fac grătare şi ascultă muzică lângă mormântul celui pe care-l pomenesc.

Paştele Blajinilor, sărbătoarea celor adormiţi, ziua în care nu ai voie să faci zgomot

 

Originea Paștelui Blajinilor  

Primele surse etnografice care atestă o practică de comemorare colectivă a morților de către o comunitate datează din secolele XVIII-XIX. „Paștele Blajinilor nu este un ritual creștin propriu-zis sau o sărbătoare canonică. Organizarea colectivă într-o comunitate ține de o tradiție veche care nu are un punct de origine”, spune Andrei Corobcean, cercetător științific specializat în tracologie și lector la Universitatea de Stat din Moldova. 

Caracteristică mai ales pentru Moldova istorică și Bucovina, ceea ce numim astăzi Paștele Blajinilor ar fi o practică pre-creștină cu rădăcini păgâne, asimilată de biserică. „Românii nu au fost creștinați oficial. La noi creștinismul a pătruns stihinic, combinându-se cu tradițiile vechi, păgâne, legate de politeism, cu chestii totemice și alte culte. Biserica fost nevoită să le tolereze pentru a atrage de partea sa comunitățile.”  

În sud-estul Europei, la popoarele balcanice și la români inclusiv, cultul morților este un aspect extrem de important al tradițiilor religioase care precedă creștinismul. Combinația dintre o sărbătoare creștină și cultul morților a generat dezvoltarea și răspândirea unor practici în tradiția colectivă. Corobcean spune că o anumită bucurie sau ritual trebuia împărtășit și cu morții. „E greu de spus când se combină cu tradiția creștină. E foarte posibil ca sărbătorirea Paștelui, cea mai importantă sărbătoare creștină, să fi dat un imbold oamenilor să organizeze și morților „posibilitatea” să participe.”  

Ce înseamnă cuvântul „blajin” și unde mai întâlnim o asemenea practică 

Potrivit lui Octavian Moșin, preot paroh la Biserica „Întâmpinarea Domnului”, termenul de „blajin” provine din slavonă (блаженный, n.red.) și ar însemna „cei fericiți”, cei care „se bucură întru Domnul”. „În Bucovina, blajinii sau rohmanii sunt considerați ființe neprihănite, reprezentante fantastic, cu siguranță de proveniență pre-creștină”, completează Andrei Corobcean.

octavian moșin

Preot paroh la biserica „Întâmpinarea Domnului”

 Deși nu este practicată uniform pe tot teritoriul Moldovei, adaugă acesta, majoritatea populației celebrează Paștele Blajinilor. Mai mult, întâlnim o practică asemănătoare și la ucraineni, la popoarele slave, în zona Transcarpatia și partea sudică a Ucrainei.  

Preotul confirmă că o tradiție asemănătoare se întâlnește și în spațiul slav. La unii, sărbătoarea este numită Radonița (Радоница în rusă, n.red), specifică mai mult mediului monahal și sărbătorită marți la o săptămână după Paști.  

Există alte popoare sau zone, cu excepția celor de mai sus, care au o sărbătoare similară? Andrei Corobcean spune că este o tradiție locală și aproape nicăieri în lume nu întâlnim sărbători de pomenire a morților de o asemenea intensitate ca Paștele Blajinilor.  

De ce sărbătorim Paștele Blajinilor lunea și de ce „a prins” în zona noastră 

În tradiția ortodoxă, zilele de sâmbătă sunt destinate pomenirii morților, când se fac slujbe în biserică. Nu este interzisă în cutuma creștină pomenirea celor decedați sau vizitele la cimitir și-n alte perioade ale anului. Totuși, anume în lunea de după duminica Tomii (următoarea duminică de după Paști, n.red.) oamenii merg la cimitir pentru a cinsti memoria celor decedați.  

Pe lângă dorința de a împărtăși bucuria învierii cu cei plecați în neființă, biserica ortodoxă confirmă că ziua de luni este cea mai indicată în acest scop. „În prima săptămână de după Paști nu se fac pomeniri pentru morți, de aceea le putem face în săptămâna următoare”, spune Octavian Moșin. „La noi s-a încetățenit și ziua de duminică, o moștenire sovietică, pentru că luni era zi de lucru. Unele sate au mai multe cimitire și un singur preot, iar Biserica se adaptează și mergem duminică și luni.” 

Paștele Blajinilor în prezent

Aparent, Paștele Blajinilor nu se celebrează la fel peste tot în Moldova. În unele sate de la Nord, povestește acesta, există tradiția de a merge cu o lumânare la mormintele rudelor decedate imediat după slujba de Înviere. „Avem sate unde nu este cunoscut Paștele Blajinilor. La unii, pomenirea răposaților se face de Înălțarea Domnului, de Duminica Mare sau în alte zile.” 

Aparent, Paștele Blajinilor s-a înrădăcinat foarte puternic anume în regiunea noastră, nu și-n alte zone populate de români sau la alte popoare europene. Asimilarea atât de puternică a acestei tradiții poate fi legată de o toleranță mai mare a bisericii pentru practicile populare pe acest teritoriu. „Dacă vorbim despre Transilvania și alte zone care au fost sub influență catolică sau protestantă, știm că acolo nu se acceptă o astfel de tradiție. E foarte complicat să explicăm din punctul de vedere al unor influențe etnice sau culturale”, menționează Andrei Corobcean. 

„Apa sâmbetei” și ospățul funerar 

Până la vesela scumpă, mormintele încărcate cu mâncare și modurile contemporane de pomenire a morților, tradițiile de Paștele Blajinilor s-au manifestat diferit. Unul din cele mai fascinante ritualuri era transmiterea cojilor sfințite către tărâmul celălalt. „Cojile ouălor sfințite, pentru că nu se puteau arunca, se duceau la o apă curgătoare. Aruncarea lor în acea apă însemna că pleacă pe tărâmul celălalt. De aici probabil vine expresia „s-a dus pe apa sâmbetei”, adică s-a dus în veșnicie”, povestește cercetătorul Andrei Corobcean. 

Cultul morților și practicile funerare foarte complexe sunt intens reflectate în cultura noastră, spune acesta. Avem o mulțime de credințe legate de cultul morților și necesitatea de a realiza o legătură simbolică dintre lumea celor vii și a celor morți. Ne asigurăm, astfel, de pacea și liniștea lor și, cel mai important, că nu se vor întoarce. 

„Elementul important la Paștele Blajinilor, legat de cultul morților, este ospățul funerar. Nu este specific tuturor popoarelor, nu este o chestiune firească astăzi prânzul cu morții și nu este o practică creștină. E vorba despre reminiscențele ospățului funerar colectiv, comunitar, care avea loc în trecut, transformat într-o ceremonie a pomenirii strămoșilor. O comuniune simbolică dintre cei morți și cei vechi, dintre sat și cimitir”, punctează istoricul. 

Darul funerar către divinitate: pomenile 

Grija față de pacea pe care-o trăiesc cei decedați în lumea de dincolo se materializează în darurile funerare. Le numim pomeni de la cuvântul de origine slavă „a pomeni”. Cei vii oferă un dar simbolic sau fac un gest de bunăvoință fără a cere ceva în schimb.  

Oferirea unei pomeni. Se aprinde o lumânare și se spune numele răposatului. Cel care primește răspunde cu „bogdaproste” sau „Dumnezeu să-l ierte”

Există și o semnificație practică a acestui dar. „Pentru a obține iertarea păcatului celui decedat, trebuie să jertfesc ceva și să obțin bunăvoință divinității, a lui Dumnezeu. Astăzi, în înțelesul nostru, datul de pomană de sufletul cuiva e pentru perpetuarea memoriei. Cu cât mai mulți își vor aminti de acest om sau îi vor pronunța numele, cu atât soarta lui dincolo va fi mai bună.”  

Preotul Octavian Moșin spune că putem oferi și alte pomeni decât cele făcute „în fală”. Fie că dăm de pomană sau facem o faptă bună în numele celor răposați, preotul sfătuiește să luăm în considerare două aspecte. Pe de o parte, ca omul care le primește să se bucure de acel gest, spunând „bogdaproste/Dumnezeu să-l ierte” și, pe de alta, să aibă cu adevărat nevoie de ceea ce i se oferă.  

Parohul precizează că actele de milostenie sunt mai bine primite – „să mergi la un azil de bătrâni, să plimbi în cărucior un copil cu dizabilități, să ajuți la curățenie pe cineva, să cumperi niște produse”. 

Paștele Blajinilor 100 de ani în urmă

Posibilitățile pe care le aveau strămoșii noștri veacuri în urmă sunt cu desăvârșire altele decât cele de astăzi. „Se mergea la cimitir, obligatoriu cu pască și ouă roșii. Se dădea de pomană după ce preotul venea și sfințea acele bucate. Se dădea un pahar de vin, cea mai acceptată băutură în cimitir cu conotație simbolică. Se aprindea o lumânare. Ospățul se făcea acasă, modest”, descrie Andrei Corobcean cum ar fi arătat celebrarea Paștelui Blajinilor cu un secol în urmă.  

Paștele Blajinilor, 1941. Români din regiunea Bucovinei.  Pe mormânt sunt 24 de pomeni care simbolizează cele 24 de vămi: din pască, ou roșu și o lumină.

Preotul Octavian Moșin spune că nu este un păcat să servim o bucată de pâine, de cozonac și puțin vin în amintirea răposaților. „Dar când vizita la cimitir în transformă în mese, în petreceri, în gălăgie, se depășesc granițele bunului simț.” Recomandarea sa este de a petrece ziua în rugăciune sau meditare, amintindu-ne de cei răposați în sânul familiei. 

O neregulă de Paștele Blajinilor este că se merge cu candele și păhărele de plastic, cu coroane de plastic din materiale nereciclabile. Coroanele acestea nu sunt elemente ortodoxe fără de care nu se poate: mai bine sădești o floare vie, un arbust. De la ecologia propriu-zisă tindem spre ecologia sufletului. 

Pe lângă pomenirea celor decedați, Paștele Blajinilor are și o puternică încărcătură socială și comunitară. Una care ne permite, printre altele, să ne accentuăm statutul și diferențele de ceilalți. „O comuniune care alimentează nevoia de socializare și exprimare într-un mod care depășește cu mult valoarea inițială a acestei tradiții”, conchide Andrei Corobcean.  

Concluzia preotului Octavian Moșin este că Paștele Blajinilor e o tradiție bună, dar cu multe nereguli. Pierderea conotației religioase și îndepărtarea creștinilor de biserică ar fi unele dintre ele. Iar statul cu orele la cimitir poate aluneca spre „vorbe, mâncare, băutură și alte comportamente specifice celor care nu trăiesc în smerenie”.  

Totuși, preotul Moșin subliniază că Paștele Blajinilor hrănește nevoia firească de conexiune cu oamenii care au plecat definitiv din această lume: „până la urmă, omul este viu cât timp este vie memoria lui.”  

Remedii de la Valeriu Popa.

 

Sinaxar 13 Mai

 

În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfintei muceniţe Glicheria.

Aceasta a trăit în zilele împăratului Antonin şi a guvernatorului Savin, în cetatea Traianopolei. Şi aducând guvernatorul jertfă idolilor în cetate, sfânta a făcut semnul cinstitei cruci pe frunte, şi a mers la guvernator, declarând că este creştină şi roaba lui Hristos. Şi îndemnând-o guvernatorul ca să jertfească, ea a intrat în capişte şi, făcând rugăciune către Dumnezeu, a surpat idolul lui Dia şi l-a zdrobit. Iar păgânii ce erau acolo aruncau cu pietre asupra ei şi nu o ajungeau. De aceea au spânzurat-o de cosiţe şi au strujit-o şi au pus-o în temniţă, dându-se poruncă să nu i se dea mâncare multe zile. Dar ea primind hrană prin înger, nici un rău n-a pătimit; şi intrând la dânsa în temniţă şi găsind o strachină şi pâine şi lapte şi apă, cu toate că temniţa era încuiată s-au îngrozit guvernatorul şi cei ce erau cu el. După aceea a fost supusă la multe felurite chinuri şi rămânând nevătămată, a făcut pe temnicerul Laodichie să se cutremure şi să mărturisească pe Hristos, pentru care i s-a tăiat capul. Iar sfânta a fost dată la fiare şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu, şi se îngropară sfintele ei moaşte în Iraclia Traciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Laodichie, păzitorul temniţei, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Serghie Mărturisitorul.

Acesta fiind de neam slăvit şi mare, şi după suflet s-a dovedit mare. Căci stând înaintea împăratului Teofil cel prigonitor şi fără de Dumnezeu, acuzat că se închină sfintelor icoane şi, legându-i-se grumajii cu o funie a fost purtat şi înconjurat prin mijlocul uliţei celei pline de popor, suferind scuipări şi ocări şi luându-i-se toată averea, şi în temniţă rău pătimind şi cu toată casa sa totodată cu femeia şi cu copiii a fost izgonit. Şi de necazurile înstrăinării îndestulându-se şi luptându-se cu diferite scârbe, a fost chemat de Dumnezeu, şi s-a dus ca să câştige vrednice răsplătiri de la Hristos, Cel care dă răsplata nevoinţei.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Pavsicacos, episcopul Sinadei.

Acest fericit avea patrie cetatea Apamiei şi părinţi din cei aleşi şi de bun neam şi hrăniţi cu adevărata credinţă creştinească. Iar el, tânăr încă fiind, se înfrâna cu postul, cu îndelunga rugăciune şi cu cealaltă aspră petrecere. Pentru care s-a şi supus vieţii sihăstreşti şi se hrănea cu puţină pâine şi apă; şi întrebuinţând meşteşugul doctoresc, vindeca şi trupurile şi sufletele; se lupta împotriva demonilor şi-i izgonea; slăbănogirile le vindeca, îngheboşările îndreptă, şi alte preamărite minuni săvârşea. Iar prin vădirea Celui ce pe toate le face arătate făcându-se cunoscut patriarhului Constantinopolului, fericitul Chiriac, şi de el hirotonisit fiind, a fost trimis la biserica Sinadelor.

Aici sfântul îndată cu praştia cuvântului a izgonit pe lupii cei gânditori şi cu cuvântul cel ascuţit tăindu-i ca pe nişte mădulare putrede, i-a scos afară, ca să nu pricinuiască vreo vătămare părţii celei sănătoase. Astfel dând turmelor sale netemere şi vindecare, s-a dus la Constantinopol şi întâlnind pe împăratul Mavrichie, şi vindecându-l de patima de care era stăpânit, l-a plecat ca prin hrisov să dăruiască cetăţii sale dajdia cea de peste an, care era o litră de aur. Întorcându-se spre Sinada şi ajungând la locul ce se numeşte Solin, numai prin rugăciune a făcut să izvorască apă ca să potolească setea celor ce călătoreau. Aşa bine şi plăcut lui Dumnezeu vieţuind, şi la mulţi făcându-se pricină de mântuire, şi-a schimbat viaţa şi s-a mutat către cele dorite.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Alexandru, episcopul Tiverianilor, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Nichifor presbiterul Mânăstirii Efesului, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi se săvârşesc înnoirile cinstitei şi dumnezeieştii biserici a preasfintei stăpânei noastre, Împărătesei a toate, care se află în ostrovul sfintei Glicheria.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Eftimie cel nou, ctitorul Mânăstirii Ivirilor din Aton, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Ioan Iviritul, tatăl pomenitului Eftimie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gheorghie Iviritul, rudenie pomenitului Eftimie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gavriil Iviritul, care a auzit dumnezeiesc glas şi a scos din mare icoana cea făcătoare de minuni a Maicii Domnului ce se zice Portăriţa, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea monahilor cuvioşi mucenici Iviriţi, care înfruntând pe împăratul Mihail şi pe patriarhul Ioan Vecos apărând dreapta credinţă, au fost aruncaţi în mare şi aşa s-au săvârşit.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Acatistul Sfintei Mucenițe Glicheria (13 mai)

”Glicheria” se tâlcuiește în grecește: dulce, iubitor

Îndemnul Sfintei Glicheria:

„Fraţilor, surorilor, părinţilor şi toate câte îmi sunteţi mie în loc de maică, luaţi aminte cu dinadinsul al cărui Împărat avem chipul, şi cu care semn suntem însemnaţi pe frunte (n.a.: Sfânta Cruce)! Deci să ne sârguim să păzim poruncile Lui, ca de la acest Împărat al nostru veşnic să câştigăm mântuire, păzind fără de prihană însemnarea cea luată a creştinătăţii“.

Toparul Sfintei Muceniţe Glicheria, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Mucenite Glicheria, Glasul al 3-lea:

Pe Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea Maria iubind, ţi-ai păzit fecioria ta nestricată, şi din dragostea cea către Domnul îndemnându-te, cu bărbătesc cuget ai pătimit până la moarte. Pentru aceasta Glicheria, cu îndoită cunună, te-a încununat pe tine Hristos Dumnezeu.

Condacul 1

Luminându-te cu strălucirea Duhului Sfânt și cu frumusețile cele nestricăcioase fiind împodobită, stai acum înaintea Domnului Hristos, Sfântă Muceniță Glicheria. Ceea ce asculți cu îndurare curgerea lacrimilor noastre, șterge-ne cu milă durerea iar noi te slăvim: Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Icosul 1

Îngerii cei minunați din Ceruri au fost uimiți de tine, Sfântă Muceniță Glicheria, tânără fecioară având în inimă puterea și curajul unui războinic al Domnului Hristos. Caută și spre noi cei înfricoșați de luptele duhovnicești, dă-ne din tăria ta iar noi te strigăm:

Bucură-te, făclie încununată de mucenicie;

Bucură-te, iubindu-L pe Hristos mai mult decât viața însăși;

Bucură-te, că te-ai răstignit împreună cu El;

Bucură-te, că te-ai îngropat deodată cu El;

Bucură-te, că murind pentru El ai primit veșnicia;

Bucură-te, jertfă fără de prihană;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 2

Fiind o fecioară de neam bun din Tracia ai rămas orfană, Sfântă Glicheria, și crezând în Hristos îți petreceai zilele în casa de rugăciuni a credincioșilor din orașul Trianopole. Aveai mare evlavie la Maica Domnului, după Domnul Hristos, și ți-ai logodit fecioria cu Mirele cel nestricăcos pe care Îl chemai neîncetat: Aliluia!

Icosul 2

În vremurile acelea erau puțini care se temeau de Dumnezeu, iar cei credincioși trăiu în pericol de a fi uciși, căci închinătorii la idoli îi vânau să îi omoare pe toți cei care nu jerfeau idolilor. Te rugăm, Sfântă Muceniță, să ne aperi de închinătorii la idoli din vremurile noastre, și te lăudăm așa:

Bucură-te, că ne izbăvești de chinuri;

Bucură-te, că ne ferești de ispite;

Bucură-te, că ne aprinzi lumina credinței;

Bucură-te, că aduci lămurire acolo unde e ceață;

Bucură-te, că lipezești gândurile;

Bucură-te, că ne arăți drumul bun;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 3

Sabin ighemonul a hotărât o zi anume pentru a aduce jerfte zeiței Dia prin sărbătoarea numită Lampadoforia adică ”purtarea de lumină”, iar în ziua praznicului toți cetățenii au alergat cu lumânări aprinse la capiște. Creștinii nu s-au dus, dar tu Sfântă Glicheria te-ai înfățișat printre păgâni, chemându-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Având inima plină de râvnă pentru Dumnezeu și însemnându-ți fruntea cu semnul Sfintei Cruci, ai stat înaintea ighemonului, Sfântă Muceniță, cerând să aprinzi tu mai întâi focul pentru jertfe cu făclia nestinsă cea scrisă pe frunte, iar noi te slăvim:

Bucură-te, că ai cerut să se stingă toate celelalte făclii;

Bucură-te, că te-ai rugat adânc lui Dumnezeu;

Bucură-te, că I-ai cerut să zdrobească idolul;

Bucură-te, că Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea;

Bucură-te, că a venit un tunet înfricoșător;

Bucură-te, că idolul s-a zdrobit de pământ;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 4

Ighemonul și popii cei păgânești s-au înfuriat și au poruncit poporului să te omoare cu pietre, dar nici o piatră nu se atingea de tine, Sfântă Glicheria, făcându-se o grămadă mare care te înconjura. Păgânii te-au acuzat că ești fermecătoare, dar tu le-ai răspuns: „Puterea lui Hristos, Care lucrează în mine, mustră rătăcirea voastră, iar ajutorul Lui risipește muncile care le aduceți asupra mea”, chemându-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Fiindcă furia îl orbea, ighemonul a poruncit să fii aruncată în temniță, Sfântă binecuvântată, și acolo ai primit vizita preotului creștin Filocrat care te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte ca să te întărească întru Domnul, iar noi te strigăm:

Bucură-te, că a doua zi ai fost iar chemată în adunare;

Bucură-te, că nu ai vrut să jertfești idolilor;

Bucură-te, că ți-au smuls carnea de pe trup cu unghii de fier;

Bucură-te, că au vrut să îți zdrobească fața;

Bucură-te, că Îngerul Domnului i-a îngrozit pe muncitorii tăi;

Bucură-te, că aceștia au căzut ca morți lângă tine;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 5

Păgânul cel nemilos a poruncit atunci să te ducă în temniță și te chinuie cu foamea și cu setea mai multe zile, sigilând ușa temniței cu inelul lui, Sfânta noastră Glicheria, căci el nu vroia să se închine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

După multe zile, a venit să vadă dacă mai trăiești, însă rupând sigiliul de la usă și intrând te-a găsit dezlegată de legături și având înaintea ta o pâine curată, lapte și un pahar de apă, Sfântă Glicheria. Ne bucurăm și te slăvim:

Bucură-te, că păgânul n-a înțeles că Dumnezeu te hrănea pe tine, roaba Sa;

Bucură-te, că a poruncit să te ducă după el în cetatea Eraclia;

Bucură-te, că de departe te-au întâmpinat creștinii ca o adevărată mărturisitoare a lui Hristos;

Bucură-te, că te-au fericit pentru pătimirile tale pentru Domnul;

Bucură-te, că episcopul Dometie a făcut rugăciuni pentru tine;

Bucură-te, că a cerut ca Dumneze să te întărească până la sfârșitul chinurilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 6

A doua zi te-au scos iar în priveliște, Sfântă fecioară, ispitindu-te și încercând să te înfricoșeze, dar tu ai stat dreaptă și nu te-ai lăsat amăgită de mrejele diavolului, avându-L pe Dumnezeu alături: Aliluia!

Icosul 6

Nemai răbdând, ighemonul te-a aruncat în cuptorul de foc de unde ai ieșit nevătămată stând ca pe rouă și stingându-l, Sfântă Glicheria, apoi a porunci să îți jupoaie pielea capului și să te închidă în temniță dezbracată, legată pe o piatră ascuțită. Ne cutremurăm de puterea lui Dumnezeu care a fost cu tine, și te lăudăm:

Bucură-te, că Îngerul Domnului a venit la miez de noapte;

Bucură-te, că te-a dezlegat de legături și te-a tămăduit;

Bucură-te, că temnicerul Laodichie a vrut să se omoare când te-a găsit;

Bucură-te, că el a crezut că tu ai scăpat și în locul tău e altă femeie;

Bucură-te, că i-ai spus taina vindecării tale, iar el a crezut în Dumnezeu;

Bucură-te, că a murit ca mucenic, ighemonul tăiându-i capul;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 7

Văzând că nu te poate birui cu înșelăciunile lui, ighemonul a hotărât să te dea la moarte aruncându-te la fiarele sălbatice, Sfântă Glicheria, iar tu te rugai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Ajungând în arena cu fiarele, o leoaică s-a apropiat de tine și ți-a lins picioarele, iar tu, Sfântă binecuvântată, te-ai rugat lui Dumnezeu să îți primească jertfa și să nu te lipsească de cununa darurilor Lui, iar noi te chemăm:

Bucură-te, că ai mers veselă la moarte;

Bucură-te, că știai că e singura cale de întâlnire cu Mirele cel iubit;

Bucură-te, că nu ai avut teamă;

Bucură-te, că Duhul Sfânt a îmblânzit fiarele sălbatice;

Bucură-te, că ai avut credință neclintită;

Bucură-te, că ai fost înveșmântată în haina muceniciei;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 8

În timp ce te rugai adânc lui Dumnezeu, Sfântă Glicheria, s-a auzit un glas din Cer: ”Am auzit rugăciunea ta, vino la Mine cu pace, că ușile împărăției Cerului s-au deschis ție”, iar tu te-ai bucurat: Aliluia!

Icosul 8

În acea clipă, o altă leoică s-a apropiat de tine și te-a mușcat fără să curgă sânge sau să îți facă vreo rană, Sfântă fecioară, tu ți-ai dat sufletul cu pace în Mâinile Domnului iar fiarele au intrat cu pace înapoi în culcușul lor. Credincioșii care erau de față au strigat așa:

Bucură-te, vas nepătat al curăției trupești;

Bucură-te, mac înroșit de sângele mucenicesc;

Bucură-te, floare de câmp jertfită pentru Dumnezeu;

Bucură-te, că ai zburat în Rai pe aripi de Heruvim;

Bucură-te, că te-au primit acolo corurile de Serafimi;

Bucură-te, fecioară cu evalvie la Maica Domnului;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 9

Asupra ighemonului, chiar în acel ceas, a venit o boală ca s-a umflat tot de apă și a murit pe stradă, fără să mai poată să ajungă acasă, căci nu a vrut să se închine Dumnezeului Adevărat și să Îi cânte: aliluia!

Icosul 9

Episcopul Dometie a luat sfintele tale moaște, Sfântă Muceniță Glicheria, și le-a îngropat nu departe de cetatea Eracliei, din care a început a izvorâ mir tămăduitor care vindeca toate bolile. Ne rugăm și noi să ne ajuți, Sfânta noastră, și te chemăm așa:

Bucură-te, că Dumnezeu te-a încununat cu darul vindecărilor;

Bucură-te, că tămăduiești neputința celor speriați;

Bucură-te, că alungi umbrele nopții care chinuie copii;

Bucură-te, că liniștești sufletele tulburate de diavoli;

Bucură-te, că aduci pacea în casele frământate de ceartă;

Bucură-te, că limpezești gândurile celor mânioși;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 10

Sufletul tău a fost înveșmântat în virtute, Sfântă binecuvântată, devenind cetate de necucerit pentru vrăjmași, trăind ca un înger pe pământ și odihnindu-te acum cu Îngerii din Ceruri, slăvindu-L pe Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul 10

Fiori de emoție ne trec inimile când ne gândim la tăria ta, tânără fecioară care te-ai înfățișat singură la mărturisirea credinței știind chinurile care te așteptau, și ne rugăm să sădești și în noi puterea credinței care te-a îndemnat să Îi ceri lui Dumnezeu să zdrobească idolul, crezând că așa va fi fără să vezi, știind fără să cunoști că Dumnezeu va asculta, simțind că dacă glasul e curat și inima plină de credință, Domnul Hristos îți va împlini rugăciunea. Primește aceste smerite laude de la noi, Sfântă Glicheria:

Bucură-te, cea însemnată cu Sfânta Cruce pe frunte;

Bucură-te, că din ea ți-ai luat curaj;

Bucură-te, că Sfânta Cruce te-a ocrotit;

Bucură-te, că așa gândurile tale nu au fost înșelate de cel viclean;

Bucură-te, că așa inima ta nu s-a plecat la ispitirile păgânului;

Bucură-te, că așa sufletul tău a rămas credincios Domnului până la capăt;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre

Condacul 11

Ești făcătoare de minuni, Sfântă Glicheri, cei din țara Traciei având mare evlavie la tine, mulțumindu-I lui Dumnezeu că le-a dat o asemenea ocrotitoare: Aliluia!

Icosul 11

La sfintele tale moaște s-au închinat credincioșii de-a lungul secolelor, printre care chiar și împărați, iar tu le-ai dat fiecăruia vindecare după măsura credinței. Te chemăm și noi să ne ajuți:

Bucură-te, că stârpești uneltirile demonilor;

Bucură-te, că ai zdrobit-o pe zeița Dia cu rugăciunile tale;

Bucură-te, că sfarâmi și idolii din viețile noastre;

Bucură-te, că ne aduci cumpătarea și modestia;

Bucură-te, că te rogi să avem smerenie;

Bucură-te, că nu ne lași să ne avântăm în mândrie;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 12

O parte din sfintele tale moaște se află în Insula Lemnos, Sfântă Muceniță, acolo unde au ajuns pe mare și moaștele Sfintei Mucenițe Eufimia care fusesră prigonite de necredinicoși și aruncate în apă ca să se piardă. Ne bucurăm și Îl slăvim pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cei care au găsit sicriul cu moaștele Sfintei Eufimia nu știau ale cui sunt, dar te-au văzut pe tine în vedenie, Sfântă Muceniță Glicheria, venind spre corabia lor, iar din corabie a ieșit în întâmpinarea ta o fecioară foarte frumoasă și v-ați îmbrățișat cu dragoste. Te rugăm, Sfântă Glicheria, ridică rugăciuni la Dumnezeu pentru noi, și te lăudăm așa:

Bucură-te, că ai întâmpinat-o pe fecioara care ieșise din corabie;

Bucură-te, că i-a spus: „Bucură-te, mucenița lui Hristos, fericită Eufimia!”

Bucură-te, că ți-a răspuns: „Bucură-te, muceniță a lui Hristos, fericită Glicheria!”

Bucură-te, că apoi v-ați sărutat și v-ați despărțit;

Bucură-te, că ne descoperi sfinte moaște, dacă Dumnezeu așa rânduiește;

Bucură-te, că prin tine aflăm numele cele de trebuință;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 13

O, Sfântă Muceniță Glicheria, fecioară iubitoare cu nume dulce, primește aceste laude aduse din adâncul durerii noastre, și izbăvindu-ne de boli, necazuri și ispite, schimbă lacrimile noastre amare în dulceață, să gustăm de pe acum bucuria îndestulării cu nectarul Împărăției lui Dumnezeu, pe care Îl slăvim: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Îngerii cei minunați din Ceruri au fost uimiți de tine, Sfântă Muceniță Glicheria, tânără fecioară având în inimă puterea și curajul unui războinic al Domnului Hristos. Caută și spre noi cei înfricoșați de luptele duhovnicești, dă-ne din tăria ta iar noi te strigăm:

Bucură-te, făclie încununată de mucenicie;

Bucură-te, iubindu-L pe Hristos mai mult decât viața însăși;

Bucură-te, că te-ai răstignit împreună cu El;

Bucură-te, că te-ai îngropat deodată cu El;

Bucură-te, că murind pentru El ai primit veșnicia;

Bucură-te, jertfă fără de prihană;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 1

Luminându-te cu strălucirea Duhului Sfânt și cu frumusețile cele nestricăcioase fiind împodobită, stai acum înaintea Domnului Hristos, Sfântă Muceniță Glicheria. Ceea ce asculți cu îndurare curgerea lacrimilor noastre, șterge-ne cu milă durerea iar noi te slăvim: Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Rugăciune:

Celei ce s-a arătat mai frumoasă ca o floare, care s-a adus pe sine jertfă de sânge Dumnezeului celui Adevărat, Sfintei Mucenițe Glicheria îi aducem această cântare.

Ai fost fiică de neam bun, dar ai ales neamul cel veșnic al Domnului Hristos cu care te-ai cununat Sfântă Glicheria, fără să te gândești la pătimirile trupului, dorind să zbori spre Ceruri și călcând peste vrăjmașul diavol prin credința în Dumnezeu și în Sfânta Cruce. Te-ai însemnat cu semnul Sfintei Cruci, și prin asta ai biruit toate ispitirile și chinurile, fiind mereu lângă tine Îngerul Domnului care îți vindeca rănile trupești.

Te chemăm și noi cei ce viețuim acum în mucenicia zilelor noastre, unii pătimind mai mult, alții mai puțin, dar toți având nevoie de rugăciunile tale la Tronul Sfintei Treimi. Ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci și te rugăm să îl întipărești în sufletele noastre, ca să rămânem drepți în mărturisirea numelui lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții.

Ești luminată de strălucirea muceniciei, Sfântă Glicheria și stai înaintea Mirelui tău cel curat pe care roagă-L să ne izbăvescă de greșelile care ne duc la pierzare și să ne primească în dulceața Raiului, să auzim și noi, ca tine, cuvintele Lui: ”Am auzit rugăciunea ta, vino la Mine cu pace, că ușile Împărăției Cerului s-au deschis ție”, unde să Îi cântăm veșnic slava Sfintei Treimi: Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Paraclisul Maicii Domnului (Acest paraclis se poate citi de catre orice credincios, ori de cate ori simte nevoia de rugaciune catre Maica Domnului)

 

Rugaciunile incepatoare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !


Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Apoi troparele acestea

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:
1. Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta.
2. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.
3. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri.
4. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit.
6. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat.
7. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant.
8. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne.
10. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii.
11. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

      Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului! (de 3 ori)

      Doamne miluieste (de 12 ori).

Apoi troparele acestea:
      Catre Nascatoarea de Dumnezeu acum cu osardie sa alergam noi, pacatosii si smeritii, si sa cadem cu pocainta, strigand din adancul sufletului: Stapana, ajuta-ne, milostivindu-te spre noi; sarguieste ca pierim de multimea pacatelor; nu-i intoarce neajutorati pe robii tai, ca pe tine singura nadejde te-am castigat.

      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

      Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii. Ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi izbavit din atatea nevoi? Sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine, Stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeu nostru.

Psalmul 50
      Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si, dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu Duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tau vitei.

Cantarea intai

      Apa trecand-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapand, israeliteanul striga: Izbavitorului si Dumnezeului nostru sa-I cantam.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      De multe ispite fiind cuprins, catre tine alerg, cautand mantuire; O, Maica a Cuvantului si Fecioara, de rele si de nevoi mantuieste-ma. Asupririle chinurilor ma tulbura si de multe intristari se umple sufletul meu; alina-le, Fecioara, cu linistea Fiului si Dumnezeului tau, ceea ce esti cu totul fara de prihana.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
      Pe tine, care ai nascut pe Mantuitorul si Dumnezeu, te rog, Fecioara, izbaveste-ma din nevoi; ca la tine scapand acum imi tind si sufletul si gandul.
      Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Fiind bolnav cu trupul si cu sufletul, cercetarii celei dumnezeiesti si purtarii tale de grija invredniceste-ma, Maica lui Dumnezeu, ceea ce esti buna si Nascatoarea Celui bun.

Cantarea a treia

      Doamne, Cel ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta; ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, Iubitorule de oameni.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Folositoare si acoperamant vietii mele te pun pe tine, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; tu ma indrepteaza la adapostirea ta, ceea ce esti pricina bunatatilor si credinciosilor intarire, una intru tot laudata.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Te rog, Fecioara, risipeste-mi tulburarea sufletului si viforul intristarilor mele; ca tu, Mireasa dumnezeiasca, pe Hristos incepatorul linistii L-ai nascut, ceea ce esti una preacurata.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
      Ceea ce ai nascut pe Facatorul de bine, Care este pricina bunatatilor, bogatia facerii de bine izvoraste-o tuturor; ca toate le poti, ca ceea ce ai nascut pe Hristos cel puternic intru tarie, de Dumnezeu fericita.
      Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      De neputinte cumplite si de chinuri de boala fiind cuprins, Fecioara, ajuta-mi; ca pe tine te stiu comoara de tamaduiri neimputinata si necheltuita, ceea ce esti cu totul fara de prihana.
      Mantuieste din nevoi pe robii tai, Nascatoare de Dumnezeu, ca noi toti la tine scapam, dupa Dumnezeu, ca la un zid nestricat; fii folositoare. Cauta cu milostivire, cu totul laudata Nascatoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea sufletului meu.
      Apoi sedelna:
      Ceea ce esti rugatoare calda si zid nebiruit, izvor de mila si lumii scapare, cu deadinsul strigam catre tine, Nascatoare de Dumnezeu: Stapana, vino degrab si ne mantuieste din nevoi, ceea ce esti una grabnica folositoare.

Cantarea a patra

      Am auzit, Doamne, taina randuielii Tale, am inteles lucrurile Tale si am preaslavit Dumnezeirea Ta.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Tulburarea patimilor mele si viforul greselilor mele alina-le, ceea ce ai nascut pe Domnul indreptatorul, dumnezeiasca Mireasa.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Chemand eu adancul milostivirii tale, da-mi-l, ceea ce ai nascut pe Cel milostiv si pe Mantuitorul tuturor celor ce te lauda pe tine.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
      Indulcindu-ne, Preacurata, de darurile tale, tie cantare de multumire cantam, stiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.
      Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Nadejde si intarire si zid de scapare nemiscat castigandu-te pe tine, ceea ce esti intru tot laudata, de tot necazul ne mantuim.

Cantarea a cincea

      Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel inalt; pacea Ta da-ne-o noua, Iubitorule de oameni.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Umple, Preacurata, inima mea de veselie, daruindu-mi bucuria ta cea nestricacioasa, ceea ce ai nascut pricina veseliei.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Mantuieste-ne din primejdii, Nascatoare de Dumnezeu curata, ceea ce ai nascut mantuirea cea vesnica si pacea care covarseste toata mintea.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
      Risipeste negura greselilor mele, dumnezeiasca Mireasa, cu stralucirea luminii tale, ceea ce ai nascut lumina cea dumnezeiasca si vesnica.
      Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Tamaduieste, Curata, neputinta sufletului meu, invrednicindu-ma cercetarii tale; si sanatate, cu rugaciunile tale, daruieste-mi.

Cantarea a sasea

      Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune necazurile mele; ca de rele s-a umplut sufletul meu si viata mea s-a apropiat de iad, si ca Iona ma rog: Dumnezeule, din stricaciune scoate-ma!
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Cum a mantuit de moarte si de stricaciune firea mea, care era tinuta de moarte si de stricaciune, insusi pe Sine dandu-Se spre moarte, Fecioara, roaga-te Fiului si Dumnezeului tau, sa ma izbaveasca si de rautatile vrajmasilor.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Folositoare si pazitoare prea tare vietii mele te stiu pe tine, Fecioara, care risipesti tulburarea cea dintru ispita si izgonesti asupririle diavolilor; ci ma rog totdeauna: de stricaciunea chinurilor mele izbaveste-ma.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
      Ca un zid de scapare te-am castigat pe tine, si sufletelor mantuire desavarsita si usurare intru necazuri, Fecioara, si de lumina ta pururea ne bucuram, o, Stapana, si acum pe noi de chinuri si de nevoi mantuieste-ne.
      Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Acum zac in patul durerilor si nu este tamaduire trupului meu; ci ma rog tie, celei bune, care ai nascut pe Dumnezeu, Mantuitorul lumii si tamaduitorul bolilor, din chinul durerilor ridica-ma. Izbaveste din nevoi pe robii tai, Nascatoare de Dumnezeu, ca noi toti la tine scapam, dupa Dumnezeu, ca la un zid nestricat; fii folositoare.
      Cauta cu milostivire, cu totul laudata Nascatoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea sufletului meu.
      Condac
      Ceea ce esti neinfruntata folositoare crestinilor si neschimbata mijlocitoare catre Facatorul, nu trece cu vederea glasurile de rugaciune ale pacatosilor, ci sarguieste ca o buna, spre ajutorul nostru, care cu credinta ne rugam tie: grabeste spre rugaciune si nevoieste spre imblanzire, aparand pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu.
      Pomeni-voi numele Tau in tot neamul si neamul.
      Stih: Asculta, fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau.

      Citeste, apoi, cu toata smerenia, dragostea si frica, aceasta pericopa din Evanghelia de la Luca( 1,39-49,56)
      In acele zile, sculandu-se Maria, s-a dus in graba la munte, intr-o cetate a semintiei lui Iuda. Si a intrat in casa lui Zaharia si a salutat pe Elisabeta. Iar cand a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a saltat in pantecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh Sfant, si cu glas mare a strigat si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu? Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de la Domnul. Si a zis Maria: Mareste sufletul meu pe Domnul si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu, ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant este numele Lui. Si a ramas Maria impreuna cu ea ca la trei luni; si s-a inapoiat la casa sa.

      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh;
      Parinte, Cuvantule si Duhule, Treime Sfanta, curateste multimea greselilor noastre.
      Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.
      Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor tale sterge faradelegile mele.
      Nu ma incredinta ajutorului omenesc, Preasfanta Stapana, ci primeste rugaciunea robului tau, ca necazul ma cuprinde si nu pot rabda sagetarile diavolilor. Acoperamant nu mi-am agonisit nicaieri, sa scap eu netrebnicul. Pururea fiind biruit, mangaiere nu am afara de tine, Stapana lumii; nadejdea si folositoarea credinciosilor, nu-mi trece cu vederea rugaciunea, ci fa ceea ce este de folos.
      Nimeni din cei ce alearga la tine nu iese rusinat, Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara. Ci darul cel bun cerandu-l, il primeste intru cererea cea de folos.
      Prefacerea celor scarbiti, izbavirea celor neputinciosi fiind, Nascatoare de Dumnezeu fecioara, mantuieste tara aceasta si poporul, ceea ce esti pacea celor din razboaie, linistea celor inviforati, singura folositoare a credinciosilor.

Cantarea a saptea

      Tinerii cei ce au mers din Iudeea in Babilon oarecand, cu credinta Treimii vapaia cuptorului au calcat-o, cantand: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Cand ai vrut sa plinesti mantuirea noastra, Mantuitorule, Te-ai salasluit in pantecele Fecioarei, pe care o ai aratat-o lumii folositoare. Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Pe voitorul milei, pe care L-ai nascut, Maica Preacurata, roaga-L sa mantuiasca de pacate si de intinaciune sufleteasca pe cei ce striga cu credinta: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh;
      Comoara de mantuire si izvor de curatie, turn de tarie si usa de pocainta, pe ceea ce Te-a nascut pe Tine, ai aratat-o celor ce striga: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!
      Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      De neputintele trupesti si de pacatele sufletesti pe cei ce vin cu dragoste catre acoperamantul tau cel dumnezeiesc, invredniceste-i sa fie tamaduiti, Nascatoare de Dumnezeu, care ai nascut noua pe Mantuitorul Hristos.

Cantarea a opta

      Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinta de ajutor de la tine, Fecioara, care canta si te preainalta intru toti vecii.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Tamaduieste neputinta sufletului meu si durerile chinurilor mele, Fecioara, ca sa te slavesc, Preacurata, in veci.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Domnul.
      Bogatie de tamaduiri versi, Fecioara, celor ce te lauda cu credinta si preainalta Nasterea ta, cea negraita.
      Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Tu izgonesti asuprirea ispitelor si navalirea patimilor, Fecioara; pentru aceea te laudam intru toti vecii.
      Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-L si preainaltandu-L pe Dansul intru toti vecii.
      Pe Imparatul Ceresc, pe Care il lauda Ostile Ingeresti, laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii.

Cantarea a noua

      Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marturisim pe tine Fecioara curata, noi cei izbaviti prin tine, slavindu-te cu cetele fara de trup.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Sa nu te intorci Fecioara de la izvorul lacrimilor mele, care ai nascut pe Hristos, Cel ce a sters toata lacrima de pe fata tuturor.
      Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
      Umple de bucurie inima mea, Fecioara, ceea ce ai primit plinirea bucuriei si ai pierdut grija pacatului.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
      Cu stralucirea luminii tale, lumineaza, Fecioara, negura nestiintei si o izgoneste de la cei ce cu credinta te marturisesc pe tine Nascatoare de Dumnezeu.
      Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Pe mine, care zac de boala, in locul cel de rautate, tamaduieste-ma, Fecioara, si ma intoarce dintru nesanatate in sanatate.
      Catavasia:
      O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se lupta cu noi, surpa-i cu dreapta ta cea stapanitoare si atotputernica, si celor ce sunt in scarbe le ajuta, pe cei asupriti ii mantuieste si ii dezleaga de pacate pe cei ce se roaga tie, ca toate le poti cate le voiesti.
      Apoi:
      Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul L-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.
      Pe ceea ce este mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui, care ne-a izbavit pe noi din blestem, pe stapana lumii, cu cantari sa o cinstim.
      Pentru pacatele mele cele multe mi se bolnaveste trupul, slabeste si sufletul meu; la tine scap, ceea ce esti plina de daruri; nadejdea celor fara de nadejde, tu imi ajuta.
      Stapana si Maica izbavitorului, primeste rugaciunea nevrednicilor robilor tai, ca sa fii folositoare catre Cel ce S-a nascut din tine, o, stapana lumii, fii mijlocitoare.
      Cantam acum cu osardie cantare de bucurie, tie celei intru tot laudata, Nascatoare de Dumnezeu. Cu Inaintemergatorul si cu toti Sfintii roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu, ca sa ne mantuiasca pe noi.
      Toate ostile ingeresti, Inaintemergatorule al Domnului, cei doisprezece apostoli si toti Sfintii, impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu, faceti rugaciuni ca sa ne mantuim.
      Muta sa fie gura paganilor, care nu se inchina cinstitei icoanei tale, celei zugravite de sfantul apostol si evanghelist Luca, ceea ce se cheama Povatuitoarea.
      Milostiva fii mie, smeritului, Maica lui Dumnezeu, ca afara de tine alta scapare nu stiu, eu cel ce sunt plin de tot felul de pacate. Miluieste-ma, nadejdea crestinilor.

      Apoi:
      Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
      Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
      Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Si troparele:
      Miluieste-ne pe noi, Doamne miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi, pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.
      Slava�
      Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu Te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau, toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam.
      Si acum�
      Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.
      Doamne miluieste(de 12 ori)
      Apoi stihirile acestea:
      Pentru toti te rogi, ceea ce esti buna, care scapa cu credinta sub acoperamantul tau cel puternic; ca noi, pacatosii, nu avem catre Dumnezeu, in nevoi si in necazuri, alta izbavire, fiind pururea incarcati cu multe pacate, Maica Dumnezeului celui Preainalt. Pentru aceea cadem inaintea ta, sa ne izbavesti pe noi, robii tai, din toate nevoile.
      Stih: Pomeni-voi numele tau intru tot neamul si neamul.
      Bucuria tuturor celor scarbitilor, celor asupriti folositoare si flamanzilor de hrana datatoare, strainilor mangaiere, celor invaluiti adapostire, cercetare celor bolnavi, acoperamantul celor neputinciosi, toiagul batranetilor, tu esti, Preacurata, Maica Dumnezeului celui Preainalt; tie ne rugam, grabeste de mantuieste pe robii tai.
      Stih: Asculta, fiica, si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau.
      Bucura-te, Fecioara Preacurata; bucura-te, cinstitul sceptru al Imparatului Hristos; bucura-te, ceea ce ai crescut strugurele cel de taina; bucura-te, usa cerului si rugul cel nears; bucura-te, lumina a toata lumea; bucura-te, bucuria tuturor; bucura-te, mantuirea credinciosilor; bucura-te, aparatoarea si scaparea tuturor crestinilor, Stapana!
Slava� Si acum�
      Bucura-te, lauda a toata lumea; bucura-te, casa Domnului; bucura-te, munte umbrit; bucura-te, scapare; bucura-te, ceea ce esti sfesnic de aur; bucura-te, Preacurata, ceea ce esti slava crestinilor; bucura-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucura-te, rai; bucura-te, masa cea dumnezeiasca; bucura-te, biserica; bucura-te, nastrapa de aur; bucura-te, bucuria tuturor!

RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

      Stapana mea preabinecuvantata, folositoarea neamului omenesc, scaparea si mantuirea celor ce alearga la tine! Stiu, cu adevarat stiu ca mult am gresit si te-am maniat, preamilostiva Doamna, ca si pe preabunul Dumnezeu, carele din tine S-a nascut cu trup. Am in minte multele chipuri ale celor care mai inainte de mine au maniat bunatatea Lui: pe vamesi, pe desfranate si pe ceilalti pacatosi carora li s-a dat iertare de pacate, pentru pocainta si marturisirea lor. Deci aceste miluite chipuri punandu-le inaintea ochilor sufletului meu celui pacatos si privind spre atata indurare primita de dansii de la Dumnezeu, am indraznit si eu pacatosul, a alerga cu pocainta la milostivirea ta cea buna, o , preacurata Stapana; sa-mi dai mana de ajutor si sa ceri la Fiul Tau iertarea pacatelor mele celor grele.
      Cred si marturisesc ca acela pe care L-ai nascut este cu adevarat Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, judecatorul viilor si al mortilor, care va sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui. Cred iar si marturisesc ca tu esti cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, izvorul milei, mangaierea celor ce plang, ajutatoarea celor pierduti, puternica si neincetata mijlocitoare catre Dumnezeu, care iubesti neamul crestinesc, si stai buna pentru indreptarea mea. Ca intr-adevar nu este alt ajutor si acoperamant oamenilor afara de tine, o Stapana preaindurata, si nimeni nadajduind in tine si prin tine mijlocind la Dumnezeu , nimeni nu este parasit.
      Pentru aceasta rog bunatatea ta cea nemasurata, deschide-mi usile indurarii tale, celui ce am ratacit si am cazut in noroiul adancului. Nu te scarbi de mine si nu trece cu vederea rugaciunea mea, a pacatosului si nu ma lasa pe mine nevrednicul pe care intru pierzare vrajmasul cel rau cu rautate m-a rapit, ci imblanzeste pentru mine pe milostivul Dumnezeu, cel ce S-a nascut din tine, sa ierte pacatele mele si sa ma mantuiasca din pieirea mea; ca si eu cu toti cei ce au dobandit iertare, sa cant si sa preamaresc indurarea cea nemasurata a lui Dumnezeu celui nascut din tine si neinfruntata folosinta ta cea spre mine, in viata aceasta si-n veacul cel de veci. Amin.

A DOUA RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

      Imparateasa mea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu ajutatoarea saracilor si primitoarea strainilor, bucuria celor intristati si acoperamantul celor necajiti, vezi nevoia mea si necazul meu; ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii, dezleaga-l precum vrei, ca n-am ajutor afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin!

Rugaciune catre Nascatoarea de Dumnezeu

      Preasfanta Stapana mea de Dumnezeu Nascatoare, cu sfintele si preaputernicele tale rugaciuni izgoneste de la mine, smeritul si ticalosul robul Tau, deznadajduirea, uitarea, necunostinta, nepurtarea de grija si toate gandurile cele intinate, cele rele si hulitoare de la ticaloasa mea inima si de la intunecata mea minte. Si stinge vapaia poftelor mele, ca sarac sunt si ticalos. Si ma izbaveste de multe rele si aduceri-aminte si naravuri, si de toate faptele cele rele ma slobozeste. Ca binecuvantata esti de toate neamurile, preacinstitul tau nume se slaveste in vecii vecilor. Amin.
      Imparateasa mea prea buna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria celor mahniti, acoperirea celor necajiti, vezi nevoia mea, vezi necazul meu; ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii; dezleaga-l precum vrei, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin.
      Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – Îndrumătoarea de la Sf. Măn. Mihai Vodă

 

(Icoană făcătoare de minuni, îndeosebi spre vindecare de cancer şi spre dăruire de copii celor care nu îi pot avea. De asemenea, ajută la găsirea Căii de urmat în viață. Se citeşte de 40 de ori consecutiv acest Paraclis şi Acatistul Bunei Vestiri şi, dacă se poate, de cel puţin 4 ori în faţa Icoanei de la Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti. Pe mine m-a vindecat de cancer (relateaza unul din sutele de cazuri))

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Doamne miluieşte! (de 12 ori)

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeu nostru!

PSALMUL 142
Al lui David.

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Tropar

Să ne închinăm toţi cu evlavie Sfintei Icoane a Îndrumătoarei şi către Aceasta din suflet să strigăm: Ca Ceea ce eşti Ajutătoare şi caldă Apărătoare, dă-ne nouă totdeauna ajutorul Tău cald, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Maria, şi de toate bolile izbăveşte-ne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile Tale, noi, păcătoşii. Că de nu ai fi stat Tu înainte rugându-Te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de Tine, Stăpână, că Tu izbăveşti pe robii Tăi pururea din toate nevoile.

PSALMUL 50
Al lui David.

l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Cântarea I-a

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi! Tu eşti Apărătoare şi ajutor, Ceea ce eşti plină de Har, Îndrumătoare Marie, celor ce cu credinţă şi cu dragoste caută la grabnica Ta mijlocire, Preacurată! Maică fiind Izbăvitorului, izbăveşte de toate primejdiile şi greutăţile pe cei care cu credinţă şi cu dragoste cheamă în tot ceasul Numele Tău cel cinstit de Îndrumătoare. Venit-a Icoana Ta cea minunată din Vatoped prin chemare nevăzută în Sfânta stână a Xenofontului, revărsând nouă Har, Îndrumătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Tămăduiri izvorăşte în chip minunat tuturor credincioşilor Icoana Ta cea Dumnezeiască, de aceea cântăm Ţie cântare de mulţumire, tot sufletul dreptcredincioşilor! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin! Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei Dumnezeieşti şi purtării Tale de grijă învredniceşte-mă Tu, Maica Lui Dumnezeu, ca Ceea ce eşti bună şi Născătoarea Celui Bun.

Cântarea a III-a

Doamne, Cel care ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica Ta, întăreşte-mă pe mine întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi a credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

Din cer, Fecioară, cu privirea Ta senină, vezi pe cei ce stau la Icoana Ta, Preacurată. Te rugăm împlineşte cererile noastre, Născătoare de Dumnezeu, ce Ceea ce eşti Maică Îndurată a Atotţiitorului. Har şi milă din belşug revarsă Icoana Ta, Preacurată, pe care o numim, Fecioară, Îndrumătoare, şi vindecă totdeauna patimile cele netămăduite ale celor ce aleargă la Tine. Harul Tău cel luminat, care cu adevărat a ieşit în toată lumea din Sfânta Icoană, degrabă întâmpină pe cei ce sunt în primejdii şi dureri, Fecioară Îndrumătoare; pentru aceasta pe Tine Te Lăudăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Femeilor neroditoare le dai rod, Preacurată, şi din calea pierzării la Domnul îi călăuzeşti, sub Acoperământul Tău cel sigur, pe cei ce se pocăiesc din inimă, Tu, singură Îndrumătoare. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin! Fiind cuprins de neputinţe cumplite şi de chinurile bolilor, Tu, Fecioară, ajută-mi! Cer ajutorul Tău, Fecioară, că pe Tine Te ştiu comoară de tămăduiri neîmpuţinată şi necheltuită, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană. Izbăveşte de toată stricăciunea, primejdia şi necazul pe cei ce caută la Acoperământul Tău cel Dumnezeiesc, ca Ceea ce eşti Îndrumătoare. Caută cu milostivire, cu totul Lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu. Ceea ce eşti Rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către Tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: Vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, Ceea ce eşti singura grabnic folositoare! Izvor de bunătăţi ni s-a dat nouă Icoana Ta cea Preacinstită, Fecioară Îndrumătoare, de care noi, apropiindu-ne cu credinţă ne umplem de bucurie sfântă şi vestim tuturor lucrarea minunilor Tale cele multe, Curată.

Cântarea a IV-a

Doamne, am auzit Taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am Preaslăvit Dumnezeirea Ta!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi! Icoana Ta cea Preacinstită, Fecioară Stăpână, întărire s-a făcut nouă, robilor Tăi şi izbăvire din primejdii. Harul Tău vestesc cei izbăviţi din boli şi din necazuri, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare, că Tu întâmpini pretutindeni, Preacurată. Întărire şi tîmăduire dăruieşte celor suferinzi în necazurile vieţii, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare, ca Ceea ce eşti izvor nesecat al milei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Curăţire păcatelor noastre şi izbăvire de greşeli cere pentru cei ce aleargă cu credinţă la Acoperământul Tău, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor!

Amin!

Nădejde, întărire şi zid de scăpare nemişcat câştigându-Te pe Tine, Ceea ce eşti întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.

Cântarea a V-a

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu Poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt! Pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi! Întinde, Curată, Acoperământul Tău Prealuminos către Mănăstirea Mihai Vodă cea cinstită, care se înfrumuseţează cu Icoana Ta, Îndrumătoare. Ai auzit glasul celor care cu credinţă se roagă Ţie şi ai vindecat, Îndrumătoare, de boli grele pe cei suferinzi care aleargă la Tine. Ceea ce singură, în chip minunat, ai purtat pe Dumnezeu în trup, Tu, Îndrumătoare, ne vii în întâmpinare pretutindeni şi celor care cer de la Tine le împlineşti cererile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Arătatu-Te-ai Mănăstirii Xenofontului Laudă Dumnezeiască, şi tuturor creştinilor Îndrumătoare şi mare Apărătoare, şi nouă celor care Te cinstim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Tămăduieşte, Curată, neputinţa sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării Tale şi sănătate, cu rugăciunile Tale, dăruieşte-mi!

Cântarea a VI-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi! Bolile cele grele le tămăduieşti şi dăruieşti ajutor cald celor care cer de la Tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată Îndrumătoare; de aceea propovăduim
pururea minunile Tale pe care le faci neîncetat. Mai luminos decât soarele este pretutindeni Acoperământul
Tău, Fecioară. Tu vindeci boala cancerului şi dezlegi legăturile nerodirii celor care cer Harul Tău, Cinstită
Îndrumătoare. Pe Tine aflându-Te zid şi Mângâiere Dumnezeiască, Mănăstirea Mihai Vodă se măreşte cu Icoana Ta cea Sfântă, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare; pe care tot glasul o laudă ca pe o Păzitoare şi mare scăpare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Prin valurile vieţii la limanul mântuirii, Fecioară, ca o, Îndrumătoare a tuturor şi Acoperământ, totdeauna duci prin apărarea Ta, pe cei ce sunt înviforaţi, în primejdii, în dureri şi în necazuri! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin! Acum zac în patul durerilor şi nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog Ţie, Celei Bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul Lumii şi Tămăduitorul bolilor: Ridică-mă din stricăciunea durerilor!

Stihiri

Izbăveşte de toată stricăciunea, primejdia şi necazul pe cei ce caută la Acoperământul Tău cel Dumnezeiesc,
ca Ceea ce eşti Îndrumătoare tuturor, Născătoare de Dumnezeu. Caută cu milostivire, cu totul Lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al sufletului meu şi vindecă durerea sufletului meu. (Ectenie pentru cel pentru care se săvârşeşte Paraclisul). Îndrumătoarea noastră şi pavăză în toată viaţa eşti, Preacurată; de aceea, de Icoana Ta cea Sfântă apropiindu-ne, strigăm Ţie: Îndrumă-ne pe noi către cele bune! Pomeni-voi Numele Tău în tot neamul şi neamul! Ascultă fiică, şi vezi şi pleacă urechea Ta şi uită poporul Tău şi casa părintelui Tău!

Evanghelia

Înţelepciune drepţi!

Din Sfânta Evanghelie de la Sfântul Luca, citire: (I, 39-49, 56)

În zilele acelea, sculându-se Maria, S-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda şi a intrat în casa lui Zaharia şi S-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, a săltat pruncul în pântecele Ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis: Binecuvântată eşti Tu între femei şi Binecuvântat este Rodul pântecelui Tău! Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării Tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este Aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse Ei de la Domnul! Atunci a zis Maria: Măreşte suflete al Meu pe Domnul şi se bucură duhul Meu de Dumnezeu, Mântuitorul Meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale! Iată, de acum Mă vor ferici toate neamurile, că Mi-a făcut Mie mărire Cel Puternic şi Sfânt este Numele Lui! Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta, ca la trei luni, apoi S-a înapoiat la casa Sa.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfânt, Treime Sfântă curăţeşte mulţimea greşelilor noastre! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin! Îndreaptă-i pe căile pocăinţei, Preacurată, ca o Îndrumătoare, pe cei care se roagă Ţie cu credinţă; şi izbăveşte din nevoi şi din grelele necazuri şi feluritele ispite pe cei ce strigă către ajutorul Tău mântuitor, Pururea Fecioară; că apărarea Ta cea caldă vine întotdeauna în întâmpinare şi mântuieşte de mari primejdii; de aceea vestim, Stăpână, multele Tale minuni.

Ectenie

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta! Cercetează lumea Ta, cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate! Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor Puteri Cereşti, cele fără de trup; cu rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale celor între Sfinţi, Părinţii noştri, mari dascăli şi Ierarhi:Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale Sfinţilor, măriţilor, bunilor biruitori Mucenici; ale cuvioşilor de Dumnezeu purtători Părinţii noştri: GrigorieDecapolitul, Nicodim cel Sfinţit şi Dimitrie cel Nou; ale Sfinţilor şi Drepţilor Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (N) a cărui pomenire o săvârşim astăzi şi pentru ale Tuturor Sfinţilor, rugămu-ne Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte!

Doamne miluieşte! (de 12 ori)

Cântarea a VII-a

Tinerii, care au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi! Întâmpinându-i pe toţi cu Harul Tău Dumnezeiesc, Îndrumătoare Fecioară, vindecă toate bolile şi tot necazul şi veseleşte pe cei ce cântă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri! Tot glasul vesteşte minunile Tale, Îndrumătoare, că îi ajuţi degrabă pe toţi şi veseleşti pe cei ce-Ţi cântă: Bucură-Te, Fecioară Curată, Apărătoarea noastră! Icoana Ta Sfântă sfinţeşte pe cei ce cad la ea cu credinţă; că pătrunsă de lumina cea nematerialnică a Harului Tău cel bogat, conduce tainic către Lumină pe cei care Te laudă pe Tine, Fecioară. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Tu, Fecioară Îndrumătoare, dezlegi nerodirea femeilor şi sfinţeşti şi îndrepţi către calea pocăinţei, cu apărarea Ta caldă, pe cei care sunt greu robiţi de stăpânirea vrăjmaşului. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin! De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti, pe cei care vin cu dragoste către Dumnezeiescul Tău Acoperământ, învredniceşte-i să fie tămăduiţi, Născătoare de Dumnezeu, Care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos!

Cântarea a VIII-a

Nu-i trece cu vederea pe cei care au trebuinţă de al Tău ajutor, Fecioară, pe cei care cântă şi Te preaînalţă întru toţi vecii!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi! Obştea Sfântului Xenofont are Icoana Ta cea Dumnezeiască, Îndrumătoare, pentru aceea măreşte purtarea Ta de grijă. Iar noi, cinstita Mănăstire Mihai Vodă, Îţi mulţumim Ţie şi Te preaslăvim, ca pe Apărătoarea noastră, avându-Te pe Tine Ocrotitoare şi Bisericii Păzitoare. Izbăveşte, Fecioară, din necazuri şi din primejdii pe cei care Te cheamă cu tot sufletul, că Tu eşti Apărătoarea noastră. Izbăvindu-ne din boli prin Harul Tău Dumnezeiesc, Fecioară Îndrumătoare, aducem Ţie cu credinţă cântare de mulţumire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Mănăstirea Ta cea Sfântă, Fecioară, care se închină cu credinţă Icoanei Tale celei Dumnezeieşti, acoper-o şi păzeşte-o de ispitele cele fără de număr. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin! Tu izgoneşti asuprirea şi năvălirea patimilor, Fecioară; pentru aceea Te lăudăm întru toţi vecii! Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii! Pe Împăratul Ceresc pe Care Îl laudă Oştile Îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Cântarea a IX-a

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu Te mărturisim pe Tine, Fecioară Curată, noi cei izbăviţi prin Tine, slăvindu-Te cu Cetele cele fără de trup.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

Dăruind tămăduiri din belşug celor care cer şi întâmpinând pretutindeni pe cei care Te cheamă, Te-ai făcut, Fecioară, pricină de laudă a tot neamul. Mănăstirea Ta cea Sfântă şi pe toţi creştinii care într-un suflet strigă către Tine, Fecioară, păzeşte-i nevătămaţi de toată vrăjmăşia.

Binecuvântăm pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfântul Duh Dumnezeu!

Fă cerească mintea mea cu iubirea Fiului Tău, Fecioară, şi îndrumă-ne totdeauna spre căile pocăinţei, ca o Îndrumătoare. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin! De Sus nu ne părăsi, trimiţând darurile bunătăţii Tale celei multe, celor ce Te măresc cu inimă neîndoită. O, Prealuminate Nor, Maica Lui Dumnezeu, pe cei care se luptă cu noi surpă-i cu dreapta Ta cea stăpânitoare şi puternică, celor care sunt în scârbe le ajută, pe cei asupriţi îi mântuieşte şi dezleagă de păcate pe cei care se roagă Ţie, că toate le poţi câte le voieşti!

Rugăciune

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea Fericită şi Preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai Cinstită decât Heruvimii şi mai Mărită fără de asemănare decât Serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim!

Cu Dumnezeiască dragoste, monahul Ioan, din Rusiconul Sfântului Aton, Te-a dăruit Bisericii noastre. Iar noi, cei ce ne împărtăşim de binefacerile ce neîncetat, în chip tainic şi minunat, se revarsă asupra celor ce O cinstesc, de aceea Te lăudăm şi Te mărim, Îndrumătoare. Icoana Ta izvorăşte în chip minunat tămăduiri minunate celor care Te cheamă cu credinţă; pentru aceea tot glasul vesteşte Harul Tău, lăudând minunile Tale, Îndrumătoare. Cine va cânta purtarea Ta de grijă şi Harul Tău, pe care le ai pentru toţi, Maica Lui Dumnezeu, că dai rod pântecelor neroditoare şi opreşti zăduful patimilor. Bucură-Te Dumnezeiască Biserică a Maicii Domnului, ce ai în sânurile tale Icoana cea Preacinstită; de aceea Te laudă toată lumea, Născătoare de Dumnezeu, împărtăşindu-se da darurile Tale. Cu îndurare vezi,Îndrumătoare, pe cei ce stau la Icoana Ta cea Cinstită şi împlineşte cererile tuturor, Fecioară Îndrumătoare. Mute să fie buzele păgânilor celor care nu se închină Cinstitei Icoanei Tale, cea zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, ceea ce se cheamă Povăţuitoarea. Pe cei ce caută la Acoperământul Tău, Îndrumătoare Marie, şi pe cei care strigă cu credinţă Numele Tău cel Dumnezeiesc, păstrează-i nevătămaţi de dureri şi de necazuri. Toate Oştile Îngereşti, Înaintemergătorul Domnului, Cei Doisprezece Apostoli şi Toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni să ne mântuiască pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)

Tropar

Icoanei Tale celei Sfinte, numită Îndrumătoarea, închinându-i-ne acum cu multă credinţă, Te lăudăm, Curată Fecioară, că ea ne-a fost adusă în chip minunat, revărsând către noi minunile Tale şi izbăvindu-ne din toate nevoile; de aceea, cu dragoste strigăm Ţie: Slavă milostivirii Tale, Slavă purtării Tale de grijă, Una prealăudată! Pe cei ce caută cu credinţă la Acoperământul Tău cel Minunat şi la apărarea Ta cea caldă, Fecioară Îndrumătoare, Maica Lui Hristos Dumnezeu, scapă-i din toată boala, din toată nevoia şi din toate încercările; că toţi către Tine îndreptăm privirile şi chemăm cu credinţă Numele Tău cel Preasfânt, Stăpână. Lăudăm minunile Fecioarei pe care în chip minunat le-a făcut în timpurile noastre şi Icoanei celei Preacurate, numită Îndrumătoarea, care a fost adusă din Mănăstirea Rusicon spre pavăză şi acoperământ, ne închinăm strigând:

Bucură-Te Maică Preacurată!

Ectenie

Miluieşte-ne pe noi, Doamne Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte!

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire şi chivernisire a robilor Lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte lor toată greşala cea de voie şi cea fără de voie.

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Încă ne rugăm să fie păzit sfânt locaşul acesta, ţara aceasta, oraşul acesta şi toate oraşele şi satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră, şi de războiul cel dintre noi; ca Milostiv, Blând, Lesne-Iertător să ne fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, şi să-Şi întoarcă toată mânia care se porneşte asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi!

Doamne miluieşte! (de 40 ori)

Auzi-ne pe noi, Doamne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, Milostive Stăpâne, Milostiv fii nouă, pentru păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi!

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Că milostiv şi iubitor de oameni eşti Doamne Dumnezeule şi Ţie slavă-Ţi înălţăm, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!

Amin!

Apoi se zice:

Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condac 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii Tăi. Ci ca Ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm Ţie: Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Icos 1

Îngerul întâistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-Te! Şi împreună cu glasul lui cel netrupesc văzându-Te întrupat, Doamne, s-a spăimântat şi I-a stat înainte grăindu-I unele ca unele ca acestea:

Bucură-Te, Cea prin care răsare bucuria! Bucură-Te, Cea prin care piere blestemul!
Bucură-Te, chemarea lui Adam cel căzut! Bucură-Te, izbăvirea lacrimilor Evei!
Bucură-Te, că eşti scaun Împăratului! Bucură-Te, că porţi pe Cel ce poartă toate!
Bucură-Te, steaua, care arăţi Soarele!
Bucură-Te, pântecele Dumnezeieştii întrupări!
Bucură-Te, înălţime, întru care anevoie se suie gândurile omeneşti! Bucură-Te, adâncime, care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti! Bucură-Te, Cea prin care se înnoieşte făptura!
Bucură-Te, Cea prin care Prunc se face Făcătorul!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 2

Ştiindu-Se pe Sine Sfântă întru curăţie, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naştere cu zămislire fără sămânţă, cum Îmi spui? Şi a strigat: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 2

Înţelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-L înţeleagă, a strigat către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu, spune-mi? Iar el, cu frică, a zis către Ea:
Bucură-Te, tăinuitoarea sfatului cel nespus!
Bucură-Te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere! Bucură-Te, începătura minunilor Lui Hristos!
Bucură-Te, capul poruncilor Lui!
Bucură-Te, Scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu! Bucură-Te, pod, care treci la Cer pe cei de pe Pământ!
Bucură-Te, minune, care de Îngeri eşti mult slăvită!
Bucură-Te, că eşti rană de mult plâns a diavolilor! Bucură-Te, că ai născut Lumina cea Neapusă!
Bucură-Te, că n-ai învăţat pe nici unul în ce chip a fost! Bucură-Te, Ceea ce covârşeşti mintea celor înţelepţi!
Bucură-Te, Ceea ce luminezi gândurile celor credincioşi!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 3

Puterea Celui de Sus a umbrit-O atunci, spre zămislire, pe Cea care nu ştia de nuntă, şi pântecele Ei cel cu bună roadă, ca o ţarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 3

Primind Fecioara în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscând închinarea Ei, s-a bucurat şi cu săltările înpântece, ca şi cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-Te, viţa mlădiţei neveştejite!
Bucură-Te, câştigarea Rodului Cel-Fără-de-Moarte!
Bucură-Te, că ai lucrat pe Lucrătorul Cel Iubitor de oameni! Bucură-Te, că ai născut pe Săditorul Vieţii noastre!
Bucură-Te, brazdă, care ai crescut înmulţirea milelor! Bucură-Te, masă, care porţi îndestularea milostivirilor!
Bucură-Te, că înfloreşti raiul desfătării! Bucură-Te, că găteşti adăpostire sufletelor!
Bucură-Te, tămâia rugăciunii celei primite! Bucură-Te, curăţia a toată lumea!
Bucură-Te, Voia cea bună a Lui Dumnezeu către noi, cei muritori! Bucură-Te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 4

Vifor de gânduri necredincioase având întru sine, înţeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la Tine, Cea neamestecată cu nunta, gândind că eşti furată de nuntă, Tu, Ceea ce eşti fără prihană; iar când a cunoscut că zămislirea Ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 4

Au auzit păstorii pe Îngeri lăudând venirea trupească a Lui Hristos şi, alergând spre Acesta ca spre un păstor, L-au văzut ca pe un Miel fără prihană în braţele Mariei, pe care lăudând-O au zis:
Bucură-Te, Maica Mielului şi a Păstorului! Bucură-Te, staulul oilor cuvântătoare!
Bucură-Te, că eşti muncire pentru vrăjmaşii cei nevăzuţi! Bucură-Te, că deschizi uşile Raiului!
Bucură-Te, că cele cereşti se bucură cu cele pământeşti!
Bucură-Te, că cele pământeşti dănţuiesc împreună cu cele cereşti! Bucură-Te, gura Apostolilor cea fără de tăcere!
Bucură-Te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri!
Bucură-Te, temeiul cel tare al credinţei!
Bucură-Te, cunoştinţa cea luminoasă a Harului! Bucură-Te, Cea prin care s-a golit iadul!
Bucură-Te, Cea prin care noi ne-am îmbrăcat cu slavă!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 5

Steaua cea cu Dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii Ei; şi, ţinând-o ca pe o făclie, cu ea căutau pe Împăratul Cel Tare; şi ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat şi I-au cântat: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 5

Au văzut pruncii haldeilor în braţele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna şi, cunoscându-L a le fi Stăpân, deşi luase luase chip de rob, s-au grăbit cu daruri a-I sluji Lui şi a cânta Celei Binecuvântate:
Bucură-Te, Maica Stelei celei neapuse! Bucură-Te, raza zilei celei de taină!
Bucură-Te, că ai stins cuptorul înşelăciunii! Bucură-Te, că luminezi pe tăinuitorii Treimii!
Bucură-Te, că ai zvârlit din putere pe tiranul cel fără de omenie! Bucură-Te, că ai arătat pe Domnul Hristos, Iubitorul de oameni!
Bucură-Te, că ne-ai izbăvit din slujirea idolească! Bucură-Te, că ne curăţeşti de cele întinate!
Bucură-Te, că ai stins închinarea la foc!
Bucură-Te, că ne-ai potolit de văpaia chinurilor!
Bucură-Te, îndreptătoarea înţelepciunii celor credincioşi! Bucură-Te, veselia tuturor neamurilor!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 6

Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, împlinind proorocia Ta; şi tuturor mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 6

Strălucind în Egipt Tu, Lumina Adevărului, ai izgonit întunericul minciunii; că idolii lui nerăbdând tăria Ta, Mântuitorule, au căzut; iar cei ce au scăpat de ei Îi cântau Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-Te, îndreptarea oamenilor!
Bucură-Te, căderea diavolilor!
Bucură-Te, că ai zdrobit stăpânia înşelăciunii! Bucură-Te, că ai vădit înşelăciunea idolească!
Bucură-Te, mare, care ai înecat pe netrupescul faraon!
Bucură-Te, piatră, care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă! Bucură-Te, stâlp de foc, care povăţuieşti pe cei din întuneric! Bucură-Te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul! Bucură-Te, hrană şi cupă cu mană!
Bucură-Te, slujitoarea desfătării celei sfinte! Bucură-Te, pământul făgăduinţei!
Bucură-Te, izvorâtoare de miere şi lapte!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 7

Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înşelător, Te-ai dat lui ca un Prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui şi ca Dumnezeu Desăvârşit! Pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă şi au cântat: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 7

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuţi de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânţă şi păzindu-l întreg precum a fost; ca, văzând minunea, să O lăudăm pe Dânsa:

Bucură-Te, floarea nestricăciunii! Bucură-Te, cununa înfrânării!

Bucură-Te, că ai strălucit chipul învierii! Bucură-Te, că ai arătat viaţă îngerească!

Bucură-Te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii! Bucură-Te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulţi se adumbresc! Bucură-Te, că ai născut pe Îndreptătorul celor rătăciţi!

Bucură-Te, că ai născut pe Mântuitorul celor robiţi! Bucură-Te, îmblânzirea Judecătorului Cel Drept! Bucură-Te, iertarea multor greşiţi!

Bucură-Te, haina celor goi de îndrăzneală!

Bucură-Te, dragostea care biruieşte toată dorirea!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 8

Văzând naştere străină să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la Cer, că pentru aceasta Dumnezeu Cel Preaînalt pe Pământ S-a arătat Om plecat,vrând să ridice la înălţime pe cei ce-I cântă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 8

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul Cel Necuprins! Că

Pogorâre Dumnezeiască a fost şi nu mutare din loc ci naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude aşa:

Bucură-Te, încăperea Lui Dumnezeu Cel Neîncăput! Bucură-Te, uşa tainei celei de cinste!
Bucură-Te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioşi! Bucură-Te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioşi!
Bucură-Te, purtătoarea cea Preasfântă a Celui ce este pe Heruvimi! Bucură-Te, sălaşul cel Preaslăvit al Celui ce este pe Serafimi!
Bucură-Te, Cea care ai adunat cele potrivnice întru una! Bucură-Te, că ai împreunat fecioria şi naşterea!
Bucură-Te, Cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii! Bucură-Te, Cea prin care s-a deschis Raiul!
Bucură-Te, Cheia Împărăţiei Lui Hristos! Bucură-Te, nădejdea bunătăţilor veşnice!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 9

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale! Pe Cel neapropiat ca

Dumnezeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 9

Pe ritorii mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-Ţi stau înainte ca nişte peşti fără de glas! Că nu se pricep să spună în ce chip şi Fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credinţă cântăm:

Bucură-Te, sălaşul Înţelepciunii Lui Dumnezeu! Bucură-Te, comoara rânduielii Lui!
Bucură-Te, că pe filozofi îi arăţi neînţelepţi!
Bucură-Te, că ai vădit pe cei meşteri la cuvânt a fi necuvântători! Bucură-Te, că nebuni s-au arătat întrebătorii cei cumpliţi!
Bucură-Te, că s-au veştejit făcătorii de basme!
Bucură-Te, că ai rupt vorbele cele încâlcite ale atenienilor! Bucură-Te, că ai umplut mrejele pescarilor!
Bucură-Te, că ne-ai ridicat din adâncul necunoştinţei! Bucură-Te, că pe mulţi i-ai luminat la minte!
Bucură-Te, corabia celor ce vor să se mântuiască!
Bucură-Te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieţi!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 10

Vrând Împodobitorul tuturor să mântuiască lumea, la Ea a venit aşa cum I se făgăduise, şi Păstor fiind, ca un Dumnezeu pentru noi S-a arătat Om ca noi; căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 10

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, zid eşti fecioarelor şi tuturor celor ce aleargă la Tine, că Făcătorul Cerului şi al Pământului Te-a gătit pe Tine, Curată, sălăşluindu-Se în pântecele Tău şi învăţându- i pe toţi să-Ţi cânte Ţie:
Bucură-Te, turnul fecioriei! Bucură-Te, uşa mântuirii!
Bucură-Te, începătoarea prefacerii celei pline de înţeles!
Bucură-Te, dătătoarea darului cel Dumnezeiesc! Bucură-Te, că Tu ai înnoit pe cei zămisliţi întru ruşine! Bucură-Te, că Tu ai învăţat pe cei lipsiţi de minte! Bucură-Te, că ai stricat pe stricătorul gândurilor! Bucură-Te, că ai născut pe Semănătorul curăţiei! Bucură-Te, cămara nunţii celei fără de sămânţă!

Bucură-Te, că ai împreunat cu Domnul pe cei credincioşi! Bucură-Te, că între fecioare ai fost unică hrănitoare de prunc! Bucură-Te, cămara cea împodobită a sufletelor Sfinţilor!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 11

Împărate Sfinte, de Ţi-am aduce cântări şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, că se biruieşte toată cântarea care se îndreaptă către mulţimea milelor Tale, pe care le-ai dat
celor ce-Ţi cântă Ţie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 11

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt în întuneric, O vedem pe Preasfânta Fecioară; că aprinzând în Sine Focul cel Netrupesc, pe toţi îi călăuzeşte spre cunoştinţa cea Dumnezeiască ce luminează
mintea cu raza Ei şi Se cinsteşte cu chemarea cu acestea:
Bucură-Te, raza Soarelui cel înţelegător! Bucură-Te, raza Luminii celei neapuse! Bucură-Te, fulgerul care luminezi sufletele!
Bucură-Te că îi îngrozeşti pe vrăjmaşi ca un tunet!
Bucură-Te, că dintru Tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină! Bucură-Te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe!

Bucură-Te, că ne-ai arătat chipul cristelniţei! Bucură-Te, Cea care curăţeşti urmele păcatului! Bucură-Te, baie, care speli conştiinţa!
Bucură-Te, cupă, care dai gust bucuriei!
Bucură-Te, adierea mirosului cel bun al Lui Hristos! Bucură-Te, viaţa veseliei celei de taină!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 12

Vrând să dea Har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti a venit Singur la cei ce se depărtaseră de Harul Lui şi, rupând zapisul, aude de la toţi: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 12

Cântând naşterea Ta, Te lăudăm toţi, ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu, că locuind în pântecele Tău, Domnul, Care ţine toate cu mâna, a sfinţit, a slăvit şi a învăţat pe toţi să-Ţi cânte:
Bucură-Te, Locaşul Lui Dumnezeu-Cuvântul!
Bucură-Te, Sfântă, că eşti mai mare decât Sfinţii! Bucură-Te, chivot poleit cu Duhul!
Bucură-Te, comoara vieţii cea neîmpuţinată!
Bucură-Te, coroana cea scumpă a împăraţilor credincioşi! Bucură-Te, lauda cea de cinste a preoţilor cuvioşi!
Bucură-Te, stâlpul Bisericii cel neclintit!
Bucură-Te, zidul împărăţiei cel nebiruit! Bucură-Te, Cea prin care se înalţă biruinţele! Bucură-Te, Cea prin care cad vrăjmaşii! Bucură-Te, tămăduirea trupului meu!
Bucură-Te, izbăvirea sufletului meu!

Bucură-Te, Mireasă, Pururea Fecioară!

Condac 13

O, Maică Prealăudată, Care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai Sfânt decât toţi Sfinţii, primind acest dar de acum, izbăveşte de toată ispita şi scoate din chinul ce va să fie, pe toţi cei ce-Ţi cântă: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de 3 ori) (apoi icos 1 şi condac 1)

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preacurată Doamnă, Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, Care poţi face tot binele, primeşte de la noi păcătoşii robii Tăi, aceste daruri care se cuvin numai Ţie, Care eşti Aleasă din toate neamurile şi Te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti; că pentru Tine a fost cu noi Domnul Puterilor. Prin Tine am cunoscut pe Fiul Lui Dumnezeu, şi ne-am învrednicit de Sfântul Lui Trup şi de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceea Fericită eşti între toate neamurile, că eşti de Dumnezeu Fericită, mai luminată decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii! Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Fecioară întru tot cântată, nu înceta a Te ruga pentru noi, păcătoşii robii Tăi, să ne izbăvim de tot sfatul celui înşelător şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului! Până la sfârşit, cu rugăciunile Tale, păzeşte-ne pe noi neosândiţi! Ca întru ocrotirea şi cu ajutorul Tău fiind mântuiţi, slavă, laudă, mulţumire şi închinăciune, pentru toate să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!