(13 August) (în Duminica Tuturor Sfinţilor) (2 Februarie)
Rugăciunile începătoare
De este preot, începe aşa :
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !
Doamne miluieşte ! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca Unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul Mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut,
Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !
Doamne miluieşte ! (de 12 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru Credincioşia Ta, auzi-mă, întru Dreptatea Ta! Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta! Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate Lucrurile Tale, la faptele Mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt! Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea! Arată-mi Calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu!
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne! Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii! Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă! Întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu! Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău!
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !
Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !
Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)
Apoi, se zice Troparul la cinstirea Icoanei :
Despietreşte inimile noastre cele învrăjbite, Născătoare de Dumnezeu, iar năvălirile celor ce ne urăsc le potoleşte şi toată strâmtorarea sufletului nostru o conteneşte ! Ridicând ochii la Icoana Ta cea Sfântă ne umilim în faţa suferinţei şi milostivirii Tale pentru noi şi rănile Ţi le sărutăm, iar de săgeţile noastre care Te străpung ne înfricoşăm. Ci, Tu, Maică PreaMilostivă, nu ne lăsa să pierim în împietrirea noastră şi din pricina nemilostivirii celor apropiaţi, căci eşti cu adevărat despietrirea inimilor învrăjbite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!
Apoi :
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea Îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru Cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ; bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.
(“Înblânzirea inimilor împietrite”) (“7 săgeţi”) (“Profeţia lui Simeon”)
Condacul 1
Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii Fiului lui Dumnezeu pe care L-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm : caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie : Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Icosul 1
Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu Puterile Cereşti au cântat : «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire !» Iar Tu, Maică, n-ai avut unde să-Ţi pleci capul şi ai născut pe Fiul Tău în staul, înfăşându-L în scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea sufletului Tău îţi cântăm aşa :
Bucură-Te, că pe Fiul Tău, cu glasul gurii Tale L-ai mângâiat !
Bucură-Te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai înfăşat !
Bucură-Te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai hrănit !
Bucură-Te, că staulul dobitoacelor ca un Rai s-a arătat !
Bucură-Te, că Tron de Heruvimi, pe pământ Te-ai arătat !
Bucură-Te, că în naştere şi după naştere, Tu Fecioară ai rămas !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 2-lea
Văzând Dumnezeiescul Prunc culcat în iesle, au venit păstorii să se închine, vestind cele spuse de Înger despre Acesta. Iar Maria păstra cuvintele acestea în inima ei. Şi după opt zile Pruncul a primit numele Iisus ca Om, după Lege. Văzând smerenia ta Maică şi Fecioară, îi cântăm lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 2-lea
Având credinţă statornică în Dumnezeu şi împlinind Legea, într-a 40-zi au adus la Templu pe Iisus părinţii Săi şi L-au pus înaintea Domnului, împreună cu jertfele de curăţire cum era scris în Lege ; noi, însă cântăm aşa :
Bucură-Te, că pe Făcătorul lumii, în Templu L-ai adus îndată !
Bucură-Te, că de Dreptul Simeon, cu bucurie ai fost întâmpinată !
Bucură-Te, Una curată între femei binecuvântată !
Bucură-Te, căci Crucea ta, cea cu suferinţe împodobită, cu smerenie o ai purtat !
Bucură-Te, că Voia lui Dumnezeu, totdeauna ai ascultat !
Bucură-Te, că pildă de răbdare şi de smerenie ne-ai arătat !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 3-lea
Cu putere de Sus ai fost întărită, Maica Domnului, când ai auzit cuvintele Dreptului Simeon : «Acesta este spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire şi prin sufletul tău va trece sabie ca să descopere gândurile multor inimi». Atunci mâhnire mare a străpuns inima Născătoarei de Dumnezeu, ce a strigat cu durere Celui de sus : Aliluia !
Icosul al 3-lea
Plănuind Irod să nimicească pe Prunc, a trimis să ucidă pe toţi copiii Betleemului, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care-l aflase de la Magi. Dar după Porunca lui Dumnezeu dată prin Înger lui Iosif în vis, a fugit întreaga familie sfântă în Egipt şi a rămas acolo şapte ani până la moartea lui Irod. De aceea îţi cântăm aşa :
Bucură-Te, că greul călătoriei cu dragoste l-ai suferit !
Bucură-Te, că idolii au căzut, de Puterea Fiului tău biruiţi !
Bucură-Te, că între necredincioşi ani ai petrecut !
Bucură-Te, că din Egipt cu Pruncul şi cu Iosif în Nazaret ai venit !
Bucură-Te, că aici la Iosif dulgherul, în sărăcie ai trăit !
Bucură-Te, că-n toată viaţa, ai muncit foarte cinstit !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 4-lea
Vifor de tristeţe a cuprins pe Maica lui Dumnezeu, întorcându-se din Ierusalim şi neaflând în cale pe Pruncul Iisus. S-au întors şi L-au aflat după trei zile, şezând în Templu, ascultând şi întrebând pe cărturari. Deci, I-a zis Lui Maica : «Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa ? Iată tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi». Iar El a zis către ei : «De ce era să Mă căutaţi ? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu ?» Şi Maica păstrând aceste cuvinte în inimă, a cântat lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 4-lea
Domnul Iisus a străbătut toată Galileea, învăţând prin sinagogi şi propovăduind Evanghelia împărăţiei, vindecând orice boală şi orice neputinţă în popor şi a mers vestea despre Dânsul prin toată Siria încât i-au adus pe toţi bolnavii, demonizaţii şi neputincioşii de i-a vindecat. Iar Tu Maică văzând profeţia împlinindu-se, cu durere ai cunoscut că se apropie timpul când Fiul tău va fi adus Jerfă pentru păcatele lumii. De aceea, te fericim Maică şi-ţi cântăm :
Bucură-Te, că pe Fiul tău în slujba poporului L-ai dat !
Bucură-Te, căci cu inima înfrântă lui Dumnezeu te-ai jertfit !
Bucură-Te, că de potopul păcatelor lumea o ai mântuit !
Bucură-Te, că ai zdrobit capul şarpelui cel vechi !
Bucură-Te, că pe tine jertfă lui Dumnezeu te-ai adus !
Bucură-Te, că tristă ai fost Maica Domnului Iisus !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 5-lea
Propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu, Iisus a mustrat mândria fariseilor ce se credeau drepţi şi care ascultând pildele Lui, înţelegeau că despre dânşii vorbea şi căutau ca să-L prindă, dar se temeau de popor care-L socotea Prooroc. Văzând acestea, Maica lui Dumnezeu se îndurera pentru Fiul cel iubit, temându-se să nu-L omoare şi striga cu durere : Aliluia !
Icosul al 5-lea
Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, au mers la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. Caiafa care era mare preot în anul acela, a zis : «Mai bine este nouă ca să moară Unul pentru popor şi să nu piară tot neamul» şi de atunci căutau cum să-L omoare. Noi însă, PreaCurată îţi cântăm :
Bucură-Te, că ai născut pe Mântuitorul lumii întregi !
Bucură-Te, Maica Domnului că suferinţele le întelegi !
Bucură-Te, Împărăteasa cerurilor cea BineCuvântată !
Bucură-Te, că te rogi pentru lumea toată !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 6-lea
Iuda – unul din cei doisprezece, la început apostol apoi vânzător, s-a dus la mai-marii preoţi să-şi vândă Învăţătorul. Iar ei auzind s-au bucurat şi i-au făgăduit arginţi, ca plată. Ci tu, Maica lui Dumnezeu, îndurerată pentru Fiul tău PreaIubit ai strigat cu amar Celui de sus : Aliluia !
Icosul al 6-lea
Stând la Cină cu ucenicii Săi, Domnul Hristos, a spălat picioarele acestora, dând pildă de smerenie şi le-a zis lor : «unul dintre voi Mă va vinde». Noi însă, Maica lui Dumnezeu, suferind împreună cu Fiul, îţi cântăm acestea :
Bucură-Te, Maica Domnului de ale inimii dureri chinuită !
Bucură-Te, că toate le-ai îndurat în valea aceasta plină de suspine !
Bucură-Te, că în rugăciune ţi-ai găsit bun adăpost !
Bucură-Te, că celor scârbiţi, într-una bucurie le-ai fost !
Bucură-Te, potolirea întristărilor noastre !
Bucură-Te, că ne izbăveşti din păcate !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 7-lea
Vrând să arate Iubirea Sa de oameni şi mulţimea Milei Sale, Domnul Hristos, la Cina cea de Taină, împărtăşind pe ucenicii Săi cu Sfânt Trupul Său şi PreaCuratul Său Sânge, le-a poruncit să facă pururea aceasta în Numele Său. Iar ei, cu bucurie, au cântat lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 7-lea
Nouă minune a arătat Domnul ucenicilor Săi, prin făgăduinţa că le va trimite pe Duhul Său Cel Sfânt şi Mângâietor, Cel Ce de la Tatăl purcede şi care va mărturisi despre Dânsul şi-i va învăţa tot adevărul. Iar noi, cu Duhul Sfânt, îţi cântăm :
Bucură-Te, a Duhului celui Sfânt cămară !
Bucură-Te, Palat ATotLuminos şi PreaÎnfrumuseţat !
Bucură-Te, minunată Încăpere a lui Dumnezeu-Cuvântul !
Bucură-Te, că ai adus din ceruri pe Mărgăritarul-Sfântul !
Bucură-Te, că prin naştere, uşile Raiului ni le-ai deschis !
Bucură-Te, că semn al milei cereşti, nouă ni te-ai arătat !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 8-lea
Străin lucru şi dureros este, că Iuda cu un sărut şi-a vândut Învăţătorul. Ostaşii şi comandantul lor L-au prins pe Iisus şi, legându-L, L-au dus la arhiereul Ana mai întâi, apoi la Caiafa. Maica Domnului aştepta hotărârea pentru Iubitul său Fiu, cântând lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 8-lea
Iudeii toţi L-au dus pe Iisus de la Caiafa la Pilat în pretoriu, pârându-L că este un făcător de rele. Pilat L-a cercetat şi le-a spus lor că nici o vină n-a aflat într-Însul. Noi însă, îţi cântăm acestea :
Bucură-Te, că de mâhnire inima ţi-ai sfâşiat !
Bucură-Te, că pentru Fiul tău lacrimi ai vărsat !
Bucură-Te, că pentru Fiul tău lacrimi ai vărsat !
Bucură-Te, că fără cârtire ai răbdat durerea toată !
Bucură-Te, roaba Domnului, ce plângi şi te tânguieşti !
Bucură-Te, Împărăteasa lumii, ce rugăciunile noastre le primeşti !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 9-lea
Toate neamurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, Stăpână şi Maica Răscumpărătorului nostru ; cu naşterea ta ai adus bucurie la toată lumea. Iar mai în urmă amărăciune adâncă te-a cuprins, văzând pe Fiul tău Cel PreaIubit batjocorit, la chinuri şi moarte vândut. Noi, însă, cântare de umilinţă îţi aducem, o, PreaCurată, cântând lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 9-lea
Cei mai vestiţi ritori nu pot să spună, Mântuitorule, suferinţele ce le-ai purtat, când ostaşii Ţi-au împletit cunună de spini şi Ţi-au pus-o pe cap, îmbrăcându-Te în haină roşie. Noi cunoscând suferinţa Ta şi a Maicii Tale celei preacurate îi cântăm aşa :
Bucură-Te, că ai văzut pe Fiul tău, scuipat şi bătut !
Bucură-Te, că pe Cel ce L-ai hrănit la sân, dispreţuit L-ai văzut !
Bucură-Te, că în haină roşie şi cu spini încununat L-ai văzut !
Bucură-Te, că împreună cu El ai pătimit !
Bucură-Te, că L-ai văzut pe Dânsul, de ucenici părăsit !
Bucură-Te, că de judecătorii cei fărădelege, L-ai văzut osândit !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 10-lea
Vrând să-L scape pe Iisus, Pilat a zis poporului iudeilor : «Este obiceiul de a vă elibera un întemniţat de Paşti. Vreţi să vă eliberez pe Împăratul iudeilor ?» Atunci toţi au strigat : «nu pe El, ci pe Baraba !» Lăudând Milostivirea lui Dumnezeu care a dat pe Unicul Său Fiu la moarte de Cruce, ca să ne izbăvească pe noi, de moartea cea veşnică, Îi cântăm Lui : Aliluia !
Icosul al 10-lea
Zid şi scăpare fii nouă, Stăpână, celor care suntem istoviţi de boli şi mâhniri, că însuţi ai suferit, auzind pe iudei strigând : «Răstigneşte-L, răstigneşte-L !» Acum auzi-ne şi pe noi cei ce-ţi cântăm ţie :
Bucură-Te, Maica milostivirii, ce ne-ai şters plânsul cel de durere !
Bucură-Te, a păcătoşilor căzuţi, grabnică mântuire !
Bucură-Te, a creştinilor mijlocitoare neruşinată !
Bucură-Te, că de patimile cele rele ne mântuieşti îndată !
Bucură-Te, că inimii înfrânte îi dăruieşti veselie !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 11-lea
Cântare de umiiinţă aducem Mântuitorului lumii, Care de bunăvoie a mers la patimi şi moarte pe cruce. Ostaşii L-au dus la Golgota şi L-au răstignit. Lângă Crucea lui Iisus stăteau : Maica Lui şi Mironosiţele femei. Deci, Iisus văzând pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis Maicii Sale : «Femeie, iată fiul tău !» ; apoi ucenicului Său : «Iată Maica ta !» şi din ceasul acela a luat-o ucenicul la sine. Iar tu, Maica Domnului, văzând pe Fiul tău pe Cruce murind, ai cântat cu amărăciune lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 11-lea
«FiuI meu şi Dumnezeule Veşnic, Creatorul a toată făptura, cum rabzi chinuri pe Cruce ?» zicea, plângând Curata Fecioară. Prin străină naşterea Ta, am fost mai fericită decât toate maicile, dar vai mie, că văzându-Te acuma răstignit, sabia îmi străpunge inima. Noi amintindu-ne de durerea ta, plângând cântăm acestea :
Bucură-Te, că de bucurie şi veselie n-ai avut parte !
Bucură-Te, ceea ce pe Fiul tău de bunăvoie pătimind pe Cruce L-ai privit !
Bucură-Te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut răstignit !
Bucură-Te, Mieluşea, care pe Mielul junghiat L-ai văzut !
Bucură-Te, că pe Doctorul sufletesc şi trupesc L-ai văzut rănit !
Bucură-Te, că pe Fiul tău înviat din morţi L-ai privit !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 12-lea
“O, Lumina mea cea dulce, nădejdea şi viaţa mea, o, Bunule Doamne, cum Te stingi pe Cruce” – Fecioara suspinând grăia : «Grăbeşte-te, Iosife, la Pilat şi cere Trupul Învăţătorului tău !» Iar pe Tine văzându-Te gol şi fără slavă zicea : «Fiul meu, sabie a trecut prin sufletul meu, după spusele dreptului Simeon». Iar noi suferind împreună cu Maica Ta, Milostive Mântuitorule, Cel ce Te-ai săvârşit pe Cruce, rupând zapisul păcatelor noastre, Te rugăm, dă-ne har ca să-Ţi cântăm cu dragoste : Aliluia !
Icosul al 12-lea
Cântând Milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, mă închin îndurărilor Tale, Stăpâne. Că vrând să mântuieşti făptura Ta ai primit moartea, – zicea PreaCurata. Ci, cu învierea Ta, Mântuitorule, miluieşte-ne şi pe cei ce cântăm:
Bucură-Te, că ai văzut mort pe Domnul Cel Slăvit !
Bucură-Te, că ai sărutat Trupul Fiului tău adormit !
Bucură-Te, că Lumina cea dulce, pe Domnul, în mormânt L-ai aşezat !
Bucură-Te, că pe Fiul tău cu atâta jale L-ai îngropat !
Bucură-Te, căci cu giulgiu, Trupul sfânt L-ai înfăşurat !
Bucură-Te, că sabia tristeţii te-a îndurerat !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
Condacul al 13-lea (acest Condac se zice de 3 ori) :
O, PreaLăudată Maică, ceea ce te-ai istovit de amărăciune, stând lângă Crucea Fiului şi Dumnezeului tău, ascultă suspinele şi plânsul nostru şi ne izbăveşte de mâhniri, de dureri şi de moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduim în nespusa Ta milostivire şi cântăm lui Dumnezeu : Aliluia ! Aliluia! Aliluia !
După aceasta, se zice iarăşi Icosul întâi :
Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu Puterile Cereşti au cântat : «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire !» Iar Tu, Maică, n-ai avut unde să-Ţi pleci capul şi ai născut pe Fiul Tău în staul, înfăşându-L în scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea sufletului Tău îţi cântăm aşa :
Bucură-Te, că pe Fiul Tău, cu glasul gurii Tale L-ai mângâiat !
Bucură-Te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai înfăşat !
Bucură-Te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai hrănit !
Bucură-Te, că staulul dobitoacelor ca un Rai s-a arătat !
Bucură-Te, că Tron de Heruvimi, pe pământ Te-ai arătat !
Bucură-Te, că în naştere şi după naştere, Tu Fecioară ai rămas !
Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
şi Condacul întâi :
Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii Fiului lui Dumnezeu pe care L-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm : caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie : Bucură-Te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră !
După aceea, zicem aceste Rugăciuni :
Rugăciune către PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu
O, multîndurerată Maica Domnului ceea ce eşti mai presus decât toate fiicele neamurilor, pentru curăţia ta şi mulţimea suferinţelor ce le-ai răbdat pe pământ, primeşte rugăciunile şi suspinarea noastră şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, că alt adăpost şi caldă mijlocire, afară de tine nu avem. Ca ceea ce ai îndrăzneală spre Cel născut din tine, ajută-ne şi ne miluieşte cu rugăciunile tale, să scăpăm de toate săgeţile urii, vrăjmăşiei şi dezbinării dintre noi ! Potoleşte inimile învrăjbite şi întoarce în ele dragostea cea frăţească, pentru ca iubindu-ne unii pe alţii, să ne trăim viaţa în pace şi bună înţelegere, şi, astfel, să ajungem cu toţii în Împărăţia cerurilor, unde împreună cu toţi Sfinţii vom cânta Slavă Unuia Dumnezeu în Treime : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, totdeauna acum şi pururea şi în nesfârşiţii veci. Amin !
A DOUA RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI
O, Maica a lui Dumnezeu MultPătimitoare, ceea ce pentru curăţia ta şi pentru nenumăratele suferinţe îndurate de tine pe pământ, eşti mai presus decât toate fiicele pământului, primeşte suspinele noastre multîndurerate şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, căci alt adăpost şi solire caldă în afară de tine nu avem, ci tu, îndrăznire având către Cel născut din tine, ajută-ne şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale, ca, fără de oprelişti, să ajungem în Împărăţia cerurilor, unde, împreună cu toţi Sfinţii vom cânta lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin !
Şi apoi se face Otpustul:
Pentru rugăciunile PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.