Fantastic cite carti si ce comoara!!!!!

 Plus ca poti sa si asculti unele, nu numai sa citesti.
Pastarati acest e-mail, fiindca are o valoare nemaipomenita !!
Carti pe internet
• www.literature.org - Aici puteti citi o multime de cãrti din literatura universalã, în limba englezã.
• www.gutenberg.org - Pe acest site aveti ocazia sã alegeti, din sute de optiuni, cãrtile în limba englezã care vã intereseazã.
• www.free-ebooks.net - Aveti de ales dintr-o multitudine de oferte, în englezã, împãrtite pe categorii.
• www.bibliomania.com - Accesând sectiunea "Read", puteti citi sute de cãrti în englezã, împãrtite în mai multe categorii.
• www.books.google.com - Cel mai cunoscut motor de cãutare pe internetare si o sectiune cu opere în limba englezã, din diverse categorii,de la grãdinãrit si retete de bucãtãrie pânã la literaturã.
Pagini în limba românã
• www.romaniaeuropa.com - Puteti citi în sectiunea “Cãrti online” opere si lucrãri din domenii diverse.
• www.carti.x6.ro - Pe acest site aveti de ales din peste 10.000 de cãrti.
• https://lnkd.in/d8SPNnCV - Aici gãsiti câteva dintre cãrtile necesare elevilor.
• www.editura.liternet.ro - Puteti citi opere ale unor autori români, atât prozã, cât si poezie.
• www.biblioteca-online.ro - Gãsiti câteva lucrãri ale unor scriitori români.
• www.polirom.ro - În sectiunea “Bibliotecã online” de pe acest site puteti descãrca zeci de cãrti.
• www.bmb-on-line.ro - La aceastã paginã puteti lectura operele câtorva autori clasici români.
• www.e-librarie.ro - Pe acest site puteti gãsi cãrti scrise în românã si în englezã din multe domenii.
• www.biblior.net - Bibliotecã virtualã cu opere românesti.
• ro.wikisource.org - Gãsiti documente istorice, poezii si cãrti românesti.
• www.cartiaz.ro - Pe aceastã paginã de internet aveti ocazia sã cititi cãrti din domenii diferite.
• www.scribd.com - Pentru a citi cãrti în românã, accesati sectiunea “Explore” (în partea de sus a ecranului) si apoi tineti cursorul mouse-ului pe “English” (în centrul ecranului) si alegeti “român”.
Carti in format audio
• www.cartiaudio.eu - Puteti asculta câteva opere strãine celebre si le puteti descãrca în calculator.
• www.audiocarti.eu - Si pe acest site aveti ocazia sã ascultati opere românesti si strãine

Sufletul tău – acel loc liniștit din interior – îți stă la dispoziție pentru a-i cere sfatul. Întotdeauna te va îndruma în direcția bună. Dragostea este o parte a însuși sufletului, și este de aceeași natură ca și respirația celestă din atmosfera paradisului.

 

În timp ce, de vom face răbdare, ne va da și dobândă.

 

Bunul Dumnezeu rânduiește pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce în Cer, pentru că, în esență, crucea este scară către Cer. Dacă am înțelege ce comoară ne învistierim din suferirea încercărilor, nu am mai murmura, ci am slavoslovi pe Dumnezeu ridicându-ne cruciulița pe care ne-a hărăzit-o, astfel încât și în această viață ne vom bucura, dar și în cealaltă vom lua o pensie bună. Dumnezeu ne-a asigurat acolo în Cer multe bogății. Însă atunci când cerem să ne ușureze de o încercare, el dă aceste bogății altora și astfel o pierdem. În timp ce, de vom face răbdare, ne va da și dobândă.

Sf. Cuv. Paisie Aghioritul

Dacă până mai ieri ne doream bani, faimă, carieră, mașini, putere etc... azi, singurul lucru pe care ni -l dorim cu toții, este sănătate.

Trăim vremuri grele si nu stim ce o să urmeze, dar îmi doresc să trecem toți, cu bine, peste această încercare! Cu dragoste si multă grijă unii față de alții, să ne petrecem zilele ce vor veni, încrezători si plini de speranță că totul se va sfârși si vom începe o nouă viață mult mai bună pentru că am învățat, deja, să O PREȚUIM!

O să trecem cu bine si peste această încercare si o să înțelegem că puterea lui Dumnezeu e mai mare decât orice teamă si îngrijorare pe care inima omului o are.

Aveți grijă de voi oriunde sunteți!

Bunul-Dumnezeu si Măicuța Sfântă să ne ocrotească! Amin

Gandeste-te la ce ai,nu la ce îți lipseste....!

 

"Când vei ajunge la capătul puterilor,sa nu uiți ca acolo te așteaptă Dumnezeu!

Nu te ruga pentru o viata ușoară. Roaga-te sa fii un om puternic. Nu începe ziua cu gândurile de ieri. Fiecare dimineață ne aduce prima zi din restul vieții noastre. Omul înțelept nu așteaptă ca viata sa-l învețe. Încearcă el sa învețe ce-i viata! Nu sunt pierdute decât acele batalii pe care nu le începi niciodată. Când viata îți dă sute de motive sa plangi,arata-i vieții ca ai mii de motive sa zambesti! Știm cu toții ca nu exista viata ușoară. Exista însă curajul de a lupta și de a ne face viata cat mai ușoară. Cea mai grea lupta este cea care se da intre mintea și inima ta. Niciodată nu știi pe care s-o asculți. Dacă nu mai găsești nicio cale de iesire..."încearcă privind în sus"! Dacă nu-i mulțumești Lui Dumnezeu pentru fiecare zambet,atunci nu ai drept nici sa-L invinovatesti pentru fiecare lacrima pe care ai varsat-o. Intr-o lume care minte,tu spune adevărul! Intr-o lume care inseala,tu iubeste! Intr-o lume care a uitat de Dumnezeu,tu arata ca El exista! Multe pietre vei întâlni în drumul tău prin viata. Depinde de tine ce construiești cu ele: un pod sau un zid. De ce închidem ochii când ne rugam,plangem,sarutam sau visam? Pentru ca cele mai frumoase lucruri în viata nu sunt cele văzute de ochi,ci acelea care sunt simțite de inima. De multe ori se intampla sa fim tristi,si ne simțim sufocați de singurătate cautand cu gândul trecutul care poate era ceva mai bun. Și când lacrimile cad mai fierbinti,intervine Dumnezeu. Gandeste-te la ce ai,nu la ce îți lipseste....!"

CE ESTE UN CAMIN?

 Un cămin este mai mult decât un acoperiş care te apără de ploaie, patru pereţi care te apără de vânt sau podele care te apără de frig.

Este râsul unui bebeluş, cântecul unei mame, puterea unui tată. Căldura unor inimi iubitoare, lumina din ochii fericiţi, bunătate, loialitate, intelegere, prietenie.
Căminul este prima şcoală şi prima biserică pentru cei tineri, unde învaţă ce este bine şi ce este bun.
Unde caută mângâiere atunci când sunt răniţi sau bolnavi.
Unde bucuria este împărtăşită şi durerea este alinată.
Unde taţii şi mamele sunt respectaţi şi iubiţi.
Unde copiii sunt doriţi.
Unde cea mai simplă hrană este suficient de bună pentru împăraţi, pentru că este muncita.
Unde banii nu sunt la fel de importanţi ca bunătatea.
Unde ceainicul cântă fericirea meselor impreuna.
Acesta este un cămin si Dumnezeu îl binecuvântează.

Nu există familii perfecte sau cămine fără greşeli în lumea aceasta, dar cu rabdare, bunatate si mai ales dragoste si intelepciune, putem restaura familiile destrămate şi transforma casele reci în cămine pline de căldură.
Putem “întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţi” .

A iubi necesită efort

 Dragostea nu moare niciodată de moarte naturală. Moare din cauza abandonului și neglijenței. Moare de orbire și indiferență. Și luând-o de bună. Omisiunile sunt adesea mai letale decât erorile reale.

În cele din urmă, iubirea se stinge prin nebunie. Pentru a nu fi cultivat. Într-adevăr, nu încetăm să iubim mai mult decât dragostea înflorește. Când dragostea moare, unul sau ambii parteneri au neglijat-o, nu au reușit să o hrănească și să o reînnoiască. Ca orice altă entitate care trăiește și crește, iubirea necesită efort pentru a o menține în viață. Cât de frumoși sunt oamenii care știu să asculte și cei care te întreabă ce părere ai, oamenii politicoși,

cei neconstruiți și cei egali cu ceea ce spun ei că sunt.

Cât de frumoși sunt oamenii care transmit un sentiment de liniște, care sunt inimă la inimă cu sensibilitate și au făcut pace cu fragilitatea lor, oamenii care, fără mare tam-tam, știu să-și vindece rănile și să înceapă din nou...

Oamenii frumoși sunt cei care știu să găsească timp să citească o poezie, cei care nu sunt niciodată vulgari,
cei care știu să se apropie cu bunătate, cei care adună dorințe.

Ce frumoși sunt oamenii care ridică privirea în stradă pentru a admira detaliile neobservate ale caselor, luminile aprinse în spatele ferestrelor închise, cerul,
cei care caută răspunsuri,
cei care știu că există un timp pentru toate
și cei care nu renunță niciodată să-și pună inima în asta, chiar dacă știu că o vor găsi cicatrice.

Acești oameni sunt atât de frumoși, pentru că ei sunt cei capabili să vindece sufletul.

4 categorii de persoane toxice pe care este bine sa le eviti

 Oamenii intră în viața noastră din diverse motive. Unii dintre ei ne devin prieteni, parteneri de viață, în timp ce alții ne ajută să depășim anumite obstacole pe care le întâmpinăm în viață sau să rezvolvăm diverse probleme cu care ne confruntăm. În afara acestor persoane, binevenite în viața noastră, mai există o serie de persoane care ne fac să ne întrebăm: ”Ce caută aceste persoane în viața mea?, Ce pot învăța de la aceștia?”

Există 4 categorii de persoane toxice pe care este bine să le evităm, întrucât ne fac mai mult rău decât bine, deoarece sunt genul de persoane exagerate, plictisitoare, pesimiste sau toxice.

 Cele 4 categorii de persoane toxice pe care este bine să le evităm sau, dacă există deja în viața noastră, să le excludem, sunt următoarele:
 

Utilizatorul sau cel care ne folosește. Acesta are o personalitate egoistă și se folosește mereu de ceilalți pentru a-și atinge scopurile sau pentru a-i fi bine, neinteresându-l niciodată de binele celorlalți. Utilizatorul este manipulator și deseori folosește înșelăciunea pentru a-și atinge scopurile, fără remușcări. De multe ori joacă rolul de victimă și abuzează de sentimentele celorlalți pentru a obține ceea ce dorește. Alteori, poate intimida sau insulta în același scop. După ce obține ceea ce dorește, utilizatorul își părăsește ”victima”, așa zisul ”prieten”, încercând apoi să lege prietenii cu alte persoane de pe urma cărora să poată profita.
”Omul de succes nu se folosește de ceilalți, ci ceilalți oameni se folosesc de omul de succes, pentru a obține și ei succesul” – Mark Caine

 

Bârfitorul. Oamenii care se simt nesiguri, care au mai puțină încredere în ei sau mai puține realizări sunt cei care au toate șansele să devină bârfitori. Acest lucru îi face să se simtă mai bine, mai importanți. Bârfa este o amenințare toxică pentru orice grup de oameni. Bârfitorii se hrănesc cu greșelile și ghinioanele altora, iar de cele mai multe ori distorsionează sau exagerează adevărul. Acest tip de oameni creează și inventează diverse povești despre alții din plictiseală, pentru putere sau control, din gelozie, razbunare sau pentru popularitate. Cel mai bun lucru pe care-l poți face este să nu participi la astfel de discuții, nu-i înuraja și nu le pune întrebări pentru a nu fi nevoiți să abereze încontinuare. Bârfitorii pot afecta 3 categorii de persoane prin discursul lor stupid și anume: pe ei înșiși, persoana care-i asculta și persoana pe care o bârfesc. Dacă nu le oprești povestea, ai toate șansele să devii următorul lor subiect de bârfa.
”Mințile luminate discută idei, mințile obișnuite discută evenimente, iar mințile superficiale și slabe discută despre oameni (bârfesc)” – Socrates

 

Defăimătorul/Criticul. Îl cunoști foarte bine. Toți avem în jurul nostru o astfel de persoană. Are o atitudine de victimizare și în aparență este responsabil pentru tot ceea ce face. Defăimătorul sau criticul arata cu degetul pe oricine și către oricine din jurul lor. Este, de asemenea un martir; are o lipsă de control și o stimă de sine redusă. Această persoană va face tot ce-i stă în putință să abată vina de la sine; toată lumea din jurul său este vinovată, numai el nu! Dacă aveți o asemenea persoană în jurul vostru încercați să o evitați. Nu permiteți ”criticului” să vă alimenteze cu neliniștile sale și lipsa sa de încredere. Nu uita ca nu ești responsabil pentru greșelile nimănui, ci răspunzi doar pentru propriile acțiuni. Toți oamenii greșesc, însă criticul speculează greșelile celorlalți și îi place foarte tare să le arate cu degetul, și să ”pună sare peste rană”.
”Blamarea altora înseamnă de fapt un refuz de a-ți asuma responsabilități. Atunci când o persoana nu poate accepta realitatea, atunci îi blamează pe ceilalți, aruncă vina pe alții sau pe diverse situații, în loc să-și asume responsabilități”Nemulțumitul sau cel care ”se plânge” în permanență. Cu aiguranță ai întâlnit astfel de persoane în cercul tău de prieteni, dar mai ales la locul de muncă. Pe ”nemulțumit” îl recunoști ușor după felul în care își manifestă atitudinea într-un mod dramatic. Nimic nu îl mulțumește și se plânge de orice. O astfel de persoană trebuie evitată întrucât te va încărca într-un mod negativ. Îți va vorbi mereu de supărarile sale, de nemulțumirile sale, ceea ce te va goli și pe tine de energie. Nemulțumitul ca și criticul este un vampir energetic. Va încerca mereu să te convingă că nemulțumirea sa are o cauză reală, că este un ghinionist și că totul îi merge prost, însă nu trebuie să intri în jocul său și să te sensibilizezi prea tare la problemele sale. Încearcă să-l asculți cu detașare și să-i oferi un suport emoțional doar atunci când consideri că problema cu care se confruntă este cu adevărat importantă întrucât, de cele mai multe ori, are tendința de a exagera.

”Să te plângi mereu sau să te autocompătimești nu este cea mai bună strategie. Cu toții avem timpul limitat și o energie limitată. De fiecare dată când ne petrecem timpul plângându-ne de ceva, este un timp pierdut întrucât nu ne va ajuta sub nici o formă să ne atingem țelurile. Autocompătimirea nu ne va face mai fericiți.

Nu uitați că ”personalitatea noastră este dată de experiențele prin care trecem”"Nu lăsa pe nimeni niciodată să-ți spună că nu poți obține/face ceva. Nici măcar pe mine. Ai un vis, trebuie să ți-l protejezi. Când oamenii nu pot face ceva ei înșiși, îți vor spune şi ție că nu poți. Îți doreşti ceva, du-te şi obține-l. Punct."

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope

 

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să laud astăzi Dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu Razele cele Luminătoare ale Duhului, păstorule şi mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Cel Ce toate le ţine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat te-ai îmbogăţit cu Dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviinţându-te cu frumuseţile păstoriei şi cu sângele sfinţitei nevoinţe roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, Preaînţelepte Mucenice Foca, pe cel ce era tare întru răutate l-ai slăbit de tot şi ai alergat către ceruri, purtător de biruinţă preaales.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, născându-Se Prunc Tânăr şi înnoind cu adevărat toată firea omenească.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind tămăduiri cu chemarea lui Hristos, cuvioase, ai mântuit de înşelăciunea vrăjmaşului, cetăţi şi popoare, cu Darul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind locaş lui Dumnezeu, mucenice, ai surpat capiştile idoleşti, având în ajutor şi împreună lucrătoare puterea Celui Ce toate le lucrează.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Oaste îngerească s-a arătat ţie Sfinte Mucenice Foca şi mare lumină Dumnezeiască, mărindu-te Domnul înaintea scaunelor celor de judecată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine întrupându-Se Dumnezeu pentru milostivirea Lui, S-a unit cu oamenii şi a dezlegat blestemul, Ceea ce Singură eşti cu totul Binecuvântată, Stăpână.

Irmosul

Se veseleşte de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe o stea prealuminoasă te-a pus Stăpânul la înălţimea Bisericii pe tine Sfinte Foca, pentru a lumina inimile tuturor cu luminile minunilor şi cu nevoinţele tale, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturisit-ai Întruparea Stăpânului, înaintea divanului celui tirănesc, mucenice biruitorule; şi lămurit ai ruşinat închinarea la idoli şi nimicnicia mulţimii zeilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind înălţată marea cu valurile înşelăciunii, de viforul mulţimii zeilor ai trecut prin cârmuirea cea Dumnezeiască, făcându-te liman liniştit tuturor celor ce plutesc pe mare, lăudate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri neîncetate, prin credinţă, fără îndoială, strigăm ţie Stăpână: Bucură-te!

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neabătându-te la cărările vrăjmaşului, ţi-ai îndreptat căile tale către căile voirilor lui Dumnezeu, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rupându-ţi-se mult chinuitul tău trup de bătăi, ai rupt legăturile zeilor, cu Dumnezeiasca Putere şi ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mucenice Foca.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adevărată şi întreagă jertfă te-ai adus lui Dumnezeu, prealăudate, Celui Ce S-a jertfit pentru noi şi ai făcut să înceteze jertfele idolilor cele de sângiuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit Sieşi casă, din Curate sângiurile tale precum a binevoit, Stăpână Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Marea necredinţei ai uscat-o, preaînţelepte, izvorând izvor de viaţă; şi cu ploile prealăudatelor tale minuni, speli noroiul patimilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spânzuratu-te-ai pe lemn, chinuindu-te cumplit şi strămutându-ţi-se membrele, fericite, ai auzit glas dintru înălţime întărindu-te, ierarhe şi mucenice mult chinuitule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râvnind Patimii Celui fără patimă, Sfinte Foca, vindeci patimi de multe feluri şi prin fierbinţile tale rugăciuni către Dumnezeu, mântuieşti de vifor şi de valuri întreite pe cei ce înoată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Ploaia în chip de negrăit S-a pogorât Mântuitorul Cuvânt, în Preacurat pântecele tău, Preasfântă Fecioară şi a uscat pâraiele răutăţii cu Puterea Sa cea Dumnezeiască.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe propovăduitorii...

Ca pe un soare înţelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat şi purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Preaînalt, mucenice, ca să luminezi mulţimea credincioşilor. Că vieţuirea şi nevoinţele tale le-a primit ca un mir de bună mireasmă Cel Ce Singur este Mult Milostiv.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persienesc...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mânia tiranilor nu te-ai îngrozit, preaînţelepte şi fiind mai marele turmei celei cuvântătoare, te-ai adus prinos ca un miel Păstorului Celui Mare, fiind preamărit, Sfinte Foca, ca un mucenic.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cercatu-te-ai ca aurul în ulcea, mucenice, fiind aruncat în mijlocul varului celui arzător şi nicicum vătămându-te, cântai: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiască dragoste arzând în inima ta, te-a păzit pe tine, mărite, cu rouă Dumnezeiască, nemistuit de foc cel ce ai ars materia necredinţei, ierarhe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Casa sufletului meu, cea stricată prin mijlocirile pocăinţei, înnoieşte-o, Preacurată Fecioară, ca Ceea ce Singură eşti bună şi cunoaşterea ta a înnoit toată omenirea.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dar este revărsat în buzele tale, Înţelepte Mucenice Foca, pentru aceea ai întors poporul cel rătăcit de la învăţăturile şarpelui şi ca un păstor adevărat, l-ai adus către Hristos, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător neadormit către Dumnezeu te are pe tine adunarea credincioşilor, înţelepte; care îmblânzeşti valurile mării patimilor, linişteşti supărările şi ne scapi de tot felul de întristări pe noi care cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica ta întotdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri, pentru cei ce au trebuinţă: căci te arăţi liman fără de valuri şi izgoneşti patimile celor ce te cinstesc pe tine, mucenice şi cântă lui Hristos: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Roagă cu osârdie pe Preabunul Domnul, Sfinte Mucenice Foca, să ne dăruiască scăpare de rele, celor ce cinstim cu prăznuire cucernica ta pomenire, ca să cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sicriul Legii şi năstrapa care purta mana, masa cea Dumnezeiască şi sfeşnicul cel de aur pe tine te însemnau, Preacurată, Ceea ce ai născut, spre descoperirea neamurilor, Lumina Care luminează marginile lumii cu cunoştinţa de Dumnezeu.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel, a închis gurile leilor cele deschise în groapă; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi cu toţii să prăznuim cu cuvinte Dumnezeieşti preasfânta pomenire a sfinţitului păstor, care se roagă Domnului, Făcătorul de bine pentru noi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinsu-te-ai de râvna Stăpânului, mucenice, când ai intrat în baia cea încinsă cu foc şi ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu, veselindu-te, fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De tine, Fericite Foca, se bucură cetele ierarhilor, ale mucenicilor şi ale Sfinţilor Apostoli şi adunarea tuturor drepţilor, avându-te pe tine în mijlocul lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta s-a întins în toată lumea, luminând sufletele celor ce cu credinţă laudă nevoinţele şi luptele tale şi chinuirea cea vitează, păstorule şi mucenice, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mi cu mijlocirea ta sufletul meu cel întunecat de păcate şi mă izbăveşte de văpaia cea veşnică şi de întunericul iadului, ca, veselindu-mă, să laud mărirea ta, Preacurată.

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea: Podobie: Degrab ne întâmpină...

Sălăşluind întru tine Darul Duhului, Mucenice Foca, te-ai arătat izvor bogat de multe daruri. Pentru aceasta şi celor ce plutesc pe mare şi cu credinţă năzuiesc la ajutorul tău, le ajuţi în toată vremea, părinte. Împreună cu aceştia dă-ne şi nouă curăţire, de Dumnezeu înţelepte.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, roagă-te Lui neîncetat, împreună cu Puterile cele Cereşti, ca să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, Ceea ce Singură eşti Prealăudată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău Răstignit de a Sa bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

sinaxar 22 septembrie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Foca, făcătorul de minuni.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Foca grădinarul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Isaac şi a Sfântului Martin.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Cosma Zografitul, ce a pustnicit în Sfântul Munte al Atonului, în anii 1323.

Tot în această zi, pomenirea celor douăzeci şi şase cuvioşi Părinţi Zografiti (de la Mânăstirea Zografu, Muntele Athos), care mustrând pe împăratul Mihail şi pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetătorii, deasupra Pirgului prin foc s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mânăstirea Brazi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna septembrie în 22 de zile: Sfântul, Sfintitul Mucenic Foca, 

episcopul Sinopei, şi Sfântul Mucenic Foca, grãdinarul

       Biserica prăznuieşte astăzi doi Sfinţi Mucenici, care poartă acelaşi nume. Unul este Sfântul Foca "făcătorul de minuni", iar celălalt este Foca "grădinarul". Şi unul şi altul au trăit în acelaşi loc, în oraşul Sinope din Pont, dar cel dintâi a pătimit mucenicia în vremea împăratului Traian (98-117), iar cel de al doilea, cu două veacuri mai târziu, pe vremea lui Diocleţian împăratul (284-305). 

Foca cel dintâi a fost făcător de minuni, cu darul Sfântului Duh, încă din tinereţe, şi a petrecut, făcând minuni, până la sfârşitul vieţii sale. Pentru viaţa lui fără prihană a fost ales episcop al cetăţii Sinope şi păstorea bine turma sa, cu fapta şi cuvântul, întorcând pe mulţi de la închinarea idolilor şi aducându-i la cunoştinţa lui Hristos. Iar, când a voit Dumnezeu să-l învrednicească de cununa mucenicilor, i s-a vestit aceasta printr-o vedenie. Că a venit un porumbel de i-a şezut pe cap şi i-a pus cununa, grăindu-i omeneşte şi zicând: "Pahar ţie s-a gătit şi trebuie să-l bei." Şi s-a împlinit aceasta în zilele împăratului Traian, tăiat fiind cu sabia, iar trupul lui fiind ars în foc. 

         

      Celălalt Sfânt, Foca "grădinarul", avea grădina lui lângă mare şi, vânzând verdeţurile, îşi scotea hrana din munca sa şi ajuta pe săraci. Dar fapta bună, ca şi lumânarea aprinsă, nu poate a se tăinui. Şi s-a dus vestea despre el, despre milosteniile ce făcea şi despre lumina dreptei credinţe la care povăţuia, casa lui fiind pururea deschisă, ca o grădină plină de roadă a Duhului Sfânt, pe mulţi întorcând de la idoli. Deci era pe vremea când Diocleţian împăratul prigonea pe creştini, cu o urgie mai sângeroasă ca oricând. Cineva a şoptit către conducătorul locului: "Foca crede în Cel răstignit şi pe mulţi îi desparte de zeii noştri". Iar dregătorul, auzind, îndată a trimis slujitori ca să ucidă pe robul lui Hristos şi, mergând, căutau pe Foca să-l omoare. 

 Deci, i-a întâlnit pe ei Foca şi i-a întrebat: "Pe cine căutaţi?" Şi ei i-au zis: "Căutăm pe Foca". Şi el le-a zis: "Veniţi la mine şi eu vă voi spune vouă de dânsul". Şi i-a primit în casa sa şi i-a ospătat din destul. Şi după ce s-au veselit bine de vin, Foca i-a întrebat: "Şi pentru ce pricină căutaţi pe omul acela?" Iar ei i-au spus lui taina, zicând: "Ne-a trimis mai-marele să-l ucidem, că nu cinsteşte pe zei şi Celui răstignit se închină". Iar Foca a zis: "Rogu-mă vouă stăpânii mei, rămâneţi până mâine în casa mea, mâncând şi bând, iar dimineaţă eu îl voi da vouă, că nimeni nu-l ştie ca mine. Nu locuieşte departe de aici şi eu singur îl voi aduce şi-l voi da în mânile voastre". Iar ei, ascultând, dănţuiau în casa lui Foca, pe care-l căutau. 

 Într-acea noapte, Foca şi-a gătit mormântul, rânduind toate cele de îngropare, a împărţit pe toate săracilor şi a petrecut noaptea în rugăciune. Iar a doua zi, când l-au întrebat unde este Foca, el le-a zis: "Eu sunt Foca, pe care voi căutaţi să-l ucideţi. Eu sunt robul lui Hristos, care de idolii voştri cei spurcaţi mă lepăd; deci, omorâţi-mă". Iar ostaşii se sfiau să ucidă un om atât de bun şi hotărâră să plece, spunând că nu l-au găsit. Iar Foca îi ruga să-şi facă datoria, zicând: "Aşa îmi veţi face cel mai mare bine". După multă şovăire, ostaşii împliniră porunca împărătească. 

 Şi, aşa, milostivul grădinar Foca, din dragoste pentru Hristos, a primit cununa muceniciei.

Întru aceastã zi, viaţa Sfântului Petru care a fost vameş (sec. VI)

       În părţile Africii era un vameş, anume Petru, foarte nemilostiv, care niciodată nu miluia pe săraci, nici nu cugeta la moarte, nici la bisericile lui Dumnezeu nu mergea, nici nu îşi pleca urechile sale către cei ce cereau milostenie. Iar bunul iubitor de oameni Dumnezeu, Cel ce nu voieşte moartea păcătosului, ci se îngrijeşte de mântuirea tuturor şi, cu judecăţile pe care le ştie, pe fiecare îl mântuieşte, Acela şi cu Petru a făcut aceasta, după bunătatea Sa, şi l-a mântuit pe el, într-un chip ca acesta: Într-o vreme, şezând săracii şi scăpătaţii în uliţă, au început a lăuda casele celor milostivi şi a ruga pe Dumnezeu pentru dânşii, iar pe cei nemilostivi îi ocărau. Deci a ajuns cuvântul şi despre acest Petru, că este cu totul nemilostiv. Şi se întrebau unul pe altul: "Oare, luat-a cineva, cândva, vreo milostenie din casa lui Petru?" Şi toţi zicând că nimeni n-a luat de la dânsul ceva, s-a ridicat un sărac şi a zis: "Ce-mi veţi da mie şi eu voi merge acum şi voi scoate de la dânsul milostenie?" Şi au făcut între dânşii rămăşag. Deci, mergând săracul, a stat la poarta casei lui Petru. Iar, ieşind Petru din casă şi ducând la masa dregătorului un catâr încărcat cu pâine, i s-a închinat lui săracul, cel ce făcuse rămăşag cu tovarăşii săi, şi a început a cere milostenie, într-adins plângându-se. Iar el, neaflând piatră, a apucat o pâine şi a aruncat-o în cel sărac şi l-a lovit pe el în obraz şi s-a dus. Iar săracul, apucând pâinea, a mers la tovarăşii săi, zicând că din înseşi mâinile lui a luat pâinea aceasta. Şi a lăudat pe Dumnezeu că Petru este milostiv. Iar, după două zile, s-a îmbolnăvit vameşul, până s-a apropiat de moarte şi s-a văzut într-un vis, pe sine fiind cercetat la o oarecare judecată şi faptele lui, punându-se în cumpănă: de o parte a cumpenelor stăteau nişte arapi întunecaţi şi răi, iar de cealaltă parte stăteau nişte bărbaţi luminoşi foarte şi frumoşi la chip. Deci, arapii, apucând toate faptele cele rele pe care Petru vameşul le făcuse din tinereţe şi în toată viaţa sa, le puneau în cumpănă, iar bărbaţii cei din lumină purtători, nimic bun nu aflau din faptele lui Petru, ca să pună de cealaltă parte a cumpenii şi stăteau înfricoşaţi şi, nedumirindu-se, ziceau unul către altul: "Aşadar, noi n-avem nimic aici?" Atunci a răspuns unul dintre dânşii: "Cu adevărat nu avem nimic, fără numai o pâine pe care a dat-o lui Hristos, mai înainte cu două zile, dar şi aceea fără de voie". Deci, au pus pâinea aceea de cealaltă parte a cumpenei şi îndată a tras cumpăna mai mult decât cealaltă. Atunci ziseră către vameş bărbaţii cei frumoşi la chip: "Mergi, sărace Petre, şi mai adaugă la pâinea aceasta, ca să nu te ia pe tine arapii cei răi şi să te ducă la munca cea veşnică". Deci, venindu-şi în sine, Petru cugeta la cele ce văzuse şi a cunoscut că, nu nălucire, ci adevăr era visul, că a văzut toate păcatele ce făcuse din tinereţe, pe care acum le şi uitase, şi pe care arapii, adunându-le, le puneau în cumpănă. Şi zicea în sine Petru minunându-se: "Dacă o pâine, pe care am aruncat-o în faţa săracului, atât de mult m-a ajutat pe mine, că nu m-au luat pe mine diavolii, cu cât mai mult milostenia cea multă, cu blândeţe şi cu osârdie făcută, va ajuta acelora care, fără de cruţare, îşi împart bogăţia lor la săraci." Şi de atunci s-a făcut mult preamilostiv, încât nici pe sine n-a voit să se cruţe. Deci, oarecând, mergând el la a sa vamă, ca vameş ce era, l-a întâmpinat un corăbier gol, care sărăcise la picioarele lui, cerea să-i dea lui o haină, ca să-şi acopere goliciunea trupului său, iar Petru, dezbrăcând de pe sine haina cea de deasupra, bună şi de mult preţ, i-a dat-o lui. Iar corăbierul, ruşinându-se să umble într-o haină ca aceea, a dat-o pe ea la un negustor să o vândă. Deci, s-a întâmplat ca Petru, întorcându-se de la vama sa, a văzut haina aceea spânzurată în târg la vânzare, drept care s-a mâhnit foarte. Şi, mergând în casa sa, n-a gustat hrană, de mâhnire, ci a încuiat uşa cămării sale şi şedea suspinând şi tânguindu-se; şi gândind întru sine, zicea: "N-a primit Dumnezeu milostenia mea, n-am fost vrednic să aibă săracul pomenirea mea". Şi aşa, mâhnindu-se şi suspinând, a adormit puţin. Şi iată a văzut pe un oarecare frumos la chip şi strălucitor mai mult decât soarele, având o cruce în jurul capului Său, îmbrăcat în acea haină, pe care el o dăduse corăbierului celui sărac. Şi L-a auzit pe El, zicând către dânsul: "Ce plângi, întristându-te, frate Petre?" Iar el a răspuns: "Cum să nu plâng, Stăpânul meu, că pe cele ce dau săracilor, din acelea ce mi-ai dat mie, pe acelea ei iarăşi le vând în târg". Atunci i-a zis lui Cel ce i Se arătase: "Oare cunoşti haina aceasta pe care Eu o port?" Iar vameşul i-a răspuns: "Aşa, Stăpâne, o cunosc, că este a mea, cu care am îmbrăcat pe cel gol". Zis-a lui Cel ce Se arătase: "Nu te mâhni, dar. Iată, de când ai dat-o săracului, Eu am luat-o şi o port, precum mă vezi, şi-ţi laud buna ta schimbare, că M-ai îmbrăcat pe Mine, cel ce pier de frig". Şi, deşteptându-se din somn, vameşul a înţeles şi a început a ferici pe cei săraci şi a zis întru sine: "Dacă săracii sunt Hristos, viu este Domnul, nu voi muri până ce voi fi şi eu ca unul dintr-înşii". Deci, îndată şi-a împărţit toate averile sale la săraci şi pe robi i-a slobozit şi numai un rob lăsându-şi, i-a zis lui: "Vreau să-ţi spun ţie o taină, pe care să o păzeşti şi să mă asculţi. Că de nu mă vei asculta pe mine şi de nu vei păzi aşezământul meu, să ştii că la străini te voi vinde pe tine". Iar robul i-a zis lui: "Pe toate cele ce-mi vei porunci stăpâne, dator sunt să le fac". Şi Petru i-a zis lui: "Să mergem în sfânta cetate, să ne închinăm mormântului celui făcător de viaţă, al lui Hristos şi acolo să mă vinzi pe mine la cineva din creştini şi preţul meu să-l dai săracilor şi tu singur slobod vei fi". Iar sluga aceea, mirându-se de străina socoteală a stăpânului său, n-a primit să-l asculte pe el şi i-a zis: "A merge cu tine în sfânta cetate, dator sunt, ca o slugă a ta, dar a te vinde pe tine, stăpânul meu, asta să nu fie şi nu voi face aceasta nicidecum". Şi i-a zis lui Petru lui, iarăşi: "De nu mă vei vinde pe mine, apoi eu te voi vinde pe tine la străini, precum mai înainte ţi-am zis ţie". Şi au mers la Ierusalim. Şi, închinându-se la Sfintele Locuri, a zis iarăşi către slugă: "Vinde-mă pe mine, iar de nu mă vei vinde tu, apoi eu te voi vinde la barbari, în robie grea". Deci sluga, văzând gândul cel neschimbat al stăpânului său, l-a ascultat pe el, măcar că nu voia. Şi, aflând pe un cunoscut al său, om de Dumnezeu temător, făurar de argint cu meşteşugul, anume Zoil, i-a zis lui: "Ascultă-mă, frate Zoil, cumpără de la mine un rob bun". Iar argintarul i-a zis lui: "Frate, să mă crezi că am sărăcit şi nu am ce să dau pentru dânsul". Zis-a lui, iarăşi, sluga vameşului: "Să iei împrumut de la cineva, bani şi să-l cumperi pe el, că este foarte bun şi te va blagoslovi Dumnezeu pentru dânsul". Deci, crezând cuvintele lui, Zoil a luat de la un prieten treizeci de galbeni şi a cumpărat cu ei pe Petru de la sluga lui, neştiind taina aceasta, că Petru este stăpânul slugii sale. Deci, sluga aceea, luând preţul pentru stăpânul său, s-a dus la Constantinopol, nespunând nimănui ceea ce făcuse, şi preţul acela l-a împărţit la săraci. Iar Petru slujea lui Zoil lucrând ceea ce mai înainte nu se obişnuise, făcând uneori slujba bucătăriei, alteori curăţind gunoiul din casa lui Zoil, ori săpând pământul în grădină sau cu alte slujbe şi pătimiri muncindu-şi trupul său, smerindu-se fără de măsură. Deci, văzând Zoil că s-a blagoslovit casa lui din pricina lui Petru, precum oarecând casa lui Putifar din pricina lui Iosif, şi că bogăţia i se înmulţise, l-a iubit pe Petru şi se ruşina văzându-i nemăsurata lui smerenie. Iar odată i-a zis lui: "Frate Petre, vreau să te slobozesc pe tine şi, apoi, aici, ca pe un frate să te am". Iar el n-a voit să fie slobod, ci ca un rob voia să-i slujească lui. Şi puteai să-l vezi, de multe ori, batjocorit de celelalte slugi, iar uneori şi bătut, şi în multe feluri ocărât, iar el pe toate acestea, le răbda, tăcând. Iar într-o noapte, Petru a văzut, în vis, pe Cel în chip de soare, Care i Se arătase lui în Africa, purtând haina lui. Acela ţinea treizeci de galbeni în mâinile Sale, şi a zis către dânsul: "Să nu fii mâhnit, frate Petre, că Eu ţi-am primit preţul tău, dar să rabzi până la vremea când vei fi cunoscut". Iar după câţiva ani, au mers oarecare vânzători de argint, din părţile Africii, la Sfintele Locuri, ca să se închine. Şi i-a chemat pe dânşii Zoil, stăpânul lui Petru, în casa lui, la ospăţ. Şi, când ospătau ei, au început a cunoaşte pe Petru şi unul altuia ziceau: "Cât mai seamănă omul acesta cu Petru vameşul". Iar Petru, înţelegând aceasta, îşi ascundea faţa sa, ca să nu fie cunoscut. Însă ei l-au cunoscut bine şi au început a zice către cel ce-i chemase pe ei: "Kir Zoil, avem să-ţi spunem ţie un lucru. Să ştii că mare om ai în casa ta, slujindu-ţi ţie, căci, într-adevăr, acesta este Petru, care avea mare putere în Africa şi pe mulţi robi ai săi i-a slobozit. Ci, sculându-ne, să-l luăm pe el, că mult s-a întristat dregătorul pentru dânsul, încă şi acum se mâhneşte din pricina lui". Iar Petru, stând afară, a auzit aceste cuvinte ale lor şi, punând în pământ blidul pe care îl aducea, a alergat la poarta cetăţii, vrând să fugă, iar portarul curţii aceleia era mut şi surd din naştere şi numai prin semne închidea şi deschidea poarta. Deci, grăbindu-se să iasă robul lui Dumnezeu, a zis mutului: "Ţie îţi grăiesc, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, deschide poarta degrabă". Iar mutul a grăit: "Aşa, stăpâne, degrabă voi deschide". Şi îndată i-a deschis lui şi a ieşit. Deci, venind mutul la stăpânul său, a grăit înaintea tuturor şi toţi cei ai casei s-au mirat, auzindu-l pe el grăind. Şi sculându-se, căutară pe Petru şi nu l-au aflat. Şi le zicea mutul: "Vedeţi că poate a fugit, că mare rob al lui Dumnezeu este. Că atunci, când a venit la poartă, mi-a zis mie aşa: "În numele Domnului Iisus Hristos îţi zic ţie: deschide-mi." Şi îndată am văzut ieşind din gura lui ca o văpaie care s-a atins de gura mea şi am grăit". Deci, sculându-se, toţi alergau în urma lui, dar nu l-au ajuns şi, căutându-l pretutindeni cu deamănuntul, nu l-au aflat. Atunci s-a făcut jale mare pentru dânsul, că n-au ştiut că este un atât de mare rob al lui Dumnezeu şi au proslăvit pe Dumnezeu că are mulţi asemenea robi ai Săi ascunşi în lume. Iar Petru, fugind de omeneasca slavă, se ascundea prin neştiutele locuri, până la mutarea sa cea către Domnul, Căruia Se cuvine slava în veci. Amin.

SINAXAR 21 SEPTEMBRIE

Luna septembrie în 21 de zile: Sfântul Mucenic Codrat

       Acesta, fiind om în vârstă şi învăţat, a trăit pe vremea împăraţilor Traian (98-117) şi Adrian (117-138) şi fusese ucenic al Apostolilor Domnului. După tradiţia Bisericii, el a propovăduit Evanghelia în multe locuri, dar, cu deosebire, în Magnezia şi la Atena, unde a fost şi episcop. Că, precum steaua magilor de la răsărit, aşa şi el a arătat popoarelor calea cea dreaptă a credinţei, surpând jertfele păgâneşti şi închinarea la idoli şi aducând pe mulţi din întunericul păgânătăţii la lumina cunoştiinţei lui Dumnezeu şi la credinţa lui Hristos. Dar, întunericul urăşte totdeauna lumina. Drept aceea, şi închinătorii idolilor goniră pe Sfântul Apostol Codrat de la turma sa din Atena, împroşcându-l mai întâi cu pietre, ca pe un alt Ştefan, dar Sfântul a fost păzit viu, cu darul lui Hristos. Fiind prins, apoi, de slujitorii împăratului Adrian, a fost supus la felurite alte chinuri, până ce, sfârşit de puteri, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind de la Hristos cununa mucenicilor.

Întru aceastã zi, cuvânt, cum se cade a vieţui creştinul

      Tot creştinul care este deosebit de necredincioşi să petreacă fără a face păcate, ca un prieten al lui Dumnezeu, ca un vrăjmaş al diavolului şi ca un părtaş al Tainelor lui Hristos. Ci, lepădându-se de sataniceştile fapte şi de înşelăciunile drăceşti, curat fiind şi cuvios, de Dumnezeu iubitor şi adeseori rugându-se lui Dumnezeu, să zică: "Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri." Ca nu, în chip nevrednic, pe Dumnezeu numindu-l Tatăl, să-L ocărască pe El. Ci, ca un fiu, să slăvească pe Tatăl şi, ca un slujitor, să se teamă de Domnul său. Că grăieşte Domnul: "Dacă Tată vă sunt vouă, apoi unde Îmi este Mie slava şi cinstea de la voi? Iar dacă vă sunt Domn, apoi, unde-Mi este frica voastră de Mine?" Drept aceea, fraţilor, să petrecem în porunca lui Dumnezeu. Să-L cinstim pe El ca pe un Tată şi să ne temem ca de un Domn. Să ne aducem aminte de păcatele noastre şi de ele să suspinăm neîncetat şi aşa, curăţindu-ne sufletele noastre, la Hristos să venim.

Cuvânt din Everghitinos, al Sfântului Grigorie Dialogul, cãtre diaconul Petru, despre vedenii de chinuri de la duhurile rãutăţii, spre zidire

      Teodor era un copil foarte neaşezat, care mai mult de nevoie decât de voie, l-a urmat pe fratele său în mânăstire, acesta fiind călugăr. Şi, fiind el şi foarte nesupus, că, dacă cineva i-ar fi spus ceva bun pentru mântuirea lui, nu numai că nu făcea, dar nici să audă nu voia, nici nu suferea vreodată să umble în haina sfintei petreceri. Dar, fiind el lovit de boala ciumei în coapsă şi venind în ceasul cel de pe urmă, s-au adunat toţi fraţii. Şi dacă l-au văzut pe dânsul stingându-se, că trupul lui murise, răcindu-se din toate părţile, şi că puţină căldură de viaţă mai rămăsese numai în pieptul lui, făceau rugăciuni deosebite pentru dânsul, rugându-se iubitorului de oameni, Dumnezeu, să fie lui milostiv, la ieşirea lui din această lume. Şi, rugându-se fraţii, deodată acela a început a striga cu mare glas şi a tăia rugăciunile fraţilor zicând: "Depărtaţi-vă de la mine, depărtaţi-vă, ca iată balaurului m-am dat spre mâncare şi pentru a voastră stare de faţă nu poate să mă mănânce. Că, iată, capul meu l-a îmbucat în gura lui. Deci, daţi-i loc ca să nu mă chinuiască mai mult şi ce are a face, să facă mai repede, de vreme ce lui am fost dat spre mâncare. Pentru ce să mai rabd întârziere?" Iar fraţii i-au zis lui: "Fă, frate, semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci peste tine". Iar acela, cu prea tare strigare, a răspuns zicând: "Eu vreau pe mine a mă însemna, dar nu pot, că de balele balaurului sunt îngreuiat". Iar fraţii auzind, căzând la pământ cu lacrimi şi mai cu osârdie se rugau pentru izbăvirea lui. Deci, petrecând ei în rugăciune, bolnavul cu mare glas striga: "Mulţumire lui Dumnezeu! Că iată balaurul, cel ce mă luase spre mâncare, a fugit şi a sta nici n-a răbdat rugăciunilor voastre. Deci, acum, pentru păcatele mele rugaţi-vă, că gata sunt a mă întoarce şi a părăsi viaţa cea mirenească cu desăvârşire". Deci, îndată după aceasta, dobândind putere de viaţă, cu toată inima, s-a întors către Dumnezeu, schimbându-şi socotinţa ca unul care a fost pedepsit, din destul, cu bătaia. Şi aşa a ieşit din trup. Că acesta a văzut muncirea cea de după moarte, pentru al său folos; iar alţii, pentru a noastră zidire, spun, chinurile cele de la duhurile cele rele, pe care le-au văzut, încă suflând şi apoi, îndată, îşi dau duhul. 
     Tot aşa era un bărbat cu numele Hrisaorie. După ale lumii acesteia, era foarte vestit, dar cu cât prisosea în bogăţii, pe atât şi în patimi era bogat, întru mândrie îngâmfându-se, voilor trupeşti supunându-se, spre grămădirea de bogăţii cu sârguinţă nevoindu-se, cu zgârcenia, peste măsură, aprinzându-se. Deci, binevoind Domnul a pune sfârşit atâtor patimi, l-a lăsat să cadă în boala purtătoare de moarte. Şi ajungând la ceasul morţii, având ochii deschişi, a văzut înfricoşătoare şi întunecate duhuri, stând înaintea lui şi trăgându-l pe el cu sila, ca să-l ducă spre încuietorile iadului. Deci a început a tremura şi a se îngălbeni, sudorile peste tot curgându-i, cerând cu glas mare hotărârea aşteptată şi strigând şi pe fiul său, Maxim cu numele,(pe care şi eu, mai pe urmă, fiind călugăr, l-am cunoscut), pe acesta cu prea iute şi amestecată strigare chemându-l, zicea: "Maxime, aleargă, că niciodată rău ţie nu ţi-am făcut întru credinţa ta primeşte-mă". Deci, Maxim, tulburat şi plângând, a venit îndată şi, împreună cu dânsul toţi ai casei. Dar aceştia nu vedeau duhurile cele viclene, care îl trăgeau cu sila pe dânsul. Iar venirea lor o pricepeau din mărturisirea bolnavului prin gălbenirea şi prin chipul celui ce pătimea. Că, de frică şi de vederea lor cea întunecată, încoace şi încolo în pat se întorcea. Iar, uneori pe partea stângă zăcând le vedea pe ele stând înaintea lui. Şi vederea lor n-o putea suferi. Iar alteori, spre perete întorcându-se şi acolo de faţă le vedea. Şi, deznădăjduindu-se a se izbăvi de dânsele, în mare strâmtoare fiind, cu mare glas a început a striga: "Izbăveşte-mă măcar până dimineaţă". Şi întru aceste strigăte, a ieşit din trup. Deci, luminat se arăta că, nu pentru sine, ci pentru noi a văzut acestea, ca noi, acestea învăţându-ne, să ne temem şi să ne îndreptăm, căci, ce i-a folosit aceluia vederea duhurilor rele, mai înainte de moarte şi cererea de izbăvire? Pe care, chiar cerând-o, nu a dobândit-o.

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Eustatie Plachida (20 septembrie)

Traducere din limba rusa

Condacul 1

Voievodului ales Sfantului Eustatie Plachida, ii aducem astăzi cântări de laudă in fața sfinților. Tu, mare mucenic, ai intrat în odihna cerească prin focul chinului si al patimirilor și tot felul de nenorociri, iar noi te cheamăm cu speranță: Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre!

Icos 1

Domnul Îngerilor și al oamenilor, Creatorul, Care vrea ca toti oamenii sa fie mântuiți si sa ajunga la adevăr, ți s-a aratat într-o vedenie minunată, Eustatie, cand ai vazut o cruce foarte luminoasă între coarnele unui cerb, spre care privind, ai văzut asemănarea trupului Celui răstignit pe cruce pentru noi, Iisus Hristos. Apoi ai auzit vocea lui Hristos strigandu-te: „Plachida!” si  îngrijorat ai întrebat: „ Cine eşti tu, Doamne, cel ce grăieşti cu mine?” Și după aceea a marturisit ca El este Iisus Hristos, care a venit să mantuiasca pe cei pacatosi, iar tu L-ai mărturisit pe adevăratul Dumnezeu. Noi, minunandu-ne de felul in care ai fost adus la credinta de catre Hristos, îti strigăm la aceasta:

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucură-te, cel scos de Domnul din mijlocul celor răi;

Bucură-te, ca El te-a călăuzit pe calea mântuitoare;

Bucură-te, iubindu-L pe Creator din toată inima;

Bucură-te, stingând în tine focul patimilor;

Bucură-te, căci pentru numele celui mai dulce Iisus ai îndurat suferințe;

Bucură-te, că I-ai fost ai fost aprig credincios până la moarte;

Bucură-te, că ti-ai împodobit capul cu o cunună de mucenic;

Bucură-te, că ai gustat dulceața cerească cu sfinții;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre!

Condacul 2

Văzând Domnul inima ta in curăție și avand mare milă față de toți cei nevoiași și suferinzi, nu te-a lăsat în întunericul idolatriei, ci te-a luminat cu lumina credinței, si după ce ai ajuns să-L cunoști pe adevăratul Dumnezeu, cu toti drepții Îi cântai: Aliluia.

Icos 2

Mintea ta a fost luminată cu har, si fiind invatat de un glas de sus, Sfinte Eustatie, ca un înțelept conducator al casei tale, i-ai adus pe toți cei ce trăiau cu tine la credința mântuitoare și la sfântul Botez. Pentru aceasta, te lăudăm vesel:

Bucură-te, iubitor de adevăr Divin;

Bucură-te, cel ce ai făcut milostenia lui Hristos;

Bucură-te, ca ne arati icoana vieții celor drepți;

Bucură-te, ca ne vindececi cu pricepere rănile păcătoase;

Bucură-te, că îi crești pe credincioși pentru a-L slăvi pe Domnul;

Bucură-te, că ne înveți să-L iubim pe Dumnezeu și pe aproapele;

Bucură-te, propovaduitor al lui Iisus Hristos cu inimă dulce;

Bucură-te, moștenitor al Împărăției de Sus cu sfinții;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre.

Condacul 3

Întăriți de puterea iubirii divine, sfinții mucenici Eustatia și Teopista cu smerenie și răbdare au suportat toate necazurile si durerile, punându-și încrederea în singurul Domn, cântându-I cu credință: Aliluia.

Icos 3

Având în inima ta dorința de a-I sluji cu credincioșie Domnului, ți-ai părăsit casa, Sfinte Eustatie, și pe mare ai fugit în Egipt cu toată familia. Pentru această smerenie și pentru speranța ta în salvarea lui Dumnezeu, iti aducem aceste laude:

Bucură-te, că de dragul Domnului ai devenit sărac;

Bucură-te, ca ai semanat cu Sfânta Familie, fugind în Egipt;

Bucură-te, că ai avut mare credință în Hristos în inima ta;

Bucură-te, îndurând curajos toate durerile;

Bucură-te, ajutor rapid celor care au nevoie și sunt in întristare;

Bucură-te, bun îndrumător al sufletelor noastre;

Bucură-te, ca ai inscris Crucea lui Hristos în inima ta;

Bucură-te, că ne-ai arătat calea mântuitoare purtând cu blândețe crucea ta;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre.

Condacul 4

Dușmanul neamului omenesc, Mare Mucenic Eustatie, a ridicat asupra ta o furtună de persecuție acerbă și necazuri, insa tu, la fel ca Iov cel îndelung răbdător, ai primit fara impotrivire toate greutățile trimise către tine, si întărindu-te in Dumnezeu, I-ai strigat : Aliluia!

Icos 4

Auzind Domnul ca ai înălțat rugăciuni către El, ti-a dat cu milostivire ajutor și mângâiere, Sfinte Eustatie. Si tu, fiind înflăcărat de dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele tău, ai îndurat cu smerenie și blândețe durerea lipsei soției și a copiilor tăi, mulțumind pentru tot lui Dumnezeu. Noi, mirandu-ne de răbdarea ta, iti cântăm cu afecțiune:

Confidențialitate

Bucură-te, stâlp de nezdruncinat al credinței;

Bucură-te, scut indestructibil al creștinilor;

Bucură-te, comoara minunilor;

Bucură-te, sursă inepuizabilă de vindecare;

Bucură-te, că întărești credincioșii în evlavie;

Bucură-te, căci ne înveți sa induram toate durerile cu smerenie;

Bucură-te, că ai fost vas ales al darurilor lui Dumnezeu pe pământ;

Bucură-te, că a dobândit Împărăția Cerurilor în virtutea vieții tale;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre.

Condacul 5

Ai fost ca o stea daruita de Dumnezeu, care ne arata viata celor smeriți, Mare Mucenic Eustatie. Intr-o țară străină ai trait în smerenie mulți ani, ca un ostas curajos, în slujba stapanului tău, si Domnului I-ai cantat necontenit: Aliluia.

Icos 5

Văzându-ți credința, răbdarea și mulțumirea ta pentru tot, slavite Eustatie, suntem atinsi sufleteste și, cinstind sfânta ta amintire cu dragoste, îți strigăm:

Bucură-te, apărător curajos al patriei pământești;

Bucură-te, vrednic moștenitor al Imparatiei cerești;

Bucură-te, că pe Domnul L-ai avut ca Ajutor;

Bucură-te, că nu ți-ai cruțat viața pentru prietenii tăi;

Bucură-te, mijlocitorul nostru cald înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, mijlocitor rapid al sufletelor noastre;

Bucură-te, si roagă-te fierbinte pentru noi la Tronul lui Dumnezeu;

Bucură-te, ca cei ce cheamă numele tău se bucura neîncetat;

Bucură-te, Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre.

Condacul 6

Ai fost un propovaduitor al credinței în Hristos în cuvânt și faptă, sfinte mucenice, prin viața ta virtuoasă luminând mulți inchinatori la idoli cu lumina adevărului lui Hristos, și învățând pe toata lumea despre adevăratul Dumnezeu, strigandu-I: Aliluia!

Icos 6

Aducand-ti bucurie mare, Domnul a fost milostiv cu tine, slavite Eustatie, când peste mulți ani familia ta a fost reunita. Cântând minunata purtare de grija a lui Dumnezeu pentru tine si rudele tale, te numim:

Bucură-te, plăcând lui Hristos prin evlavia ta;

Bucură-te, căpătând o mare îndrăzneală față de El;

Bucură-te, fiind răsplătit cu un har sporit de la Împăratul slavei;

Bucură-te, încununat cu o cunună de mucenic de El;

Bucură-te, ca ai impodobit Sfântă Biserică cu pietre prețioase;

Bucură-te, războinicule neînvins al lui Hristos;

Bucură-te, că bogățiile acestei lumi le-ai dispretuit;

Bucură-te, că de la Domnul ai câștigat slava cerească;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre!

Condacul 7

Deși ticălosul Adrian ti-a dat poruncă sa jertfesti idolilor, Sfinte Eustatie, i -ai răspuns “Creştin sunt şi pe Unul Dumnezeul meu Iisus Hristos îl ţin, pe Acela Îl cinstesc şi-I mulţumesc şi Lui mă închin, pentru că El pe toate acestea: sănătatea, biruinţa, pe soţia şi pe fiii mei mi i-a dăruit mie. Iar idolilor celor surzi, nelucrători, nu mă voi închina”, si închinându-te cu credință, I-ai cantat Lui: Aliluia.

Icos 7

Un nou chin ti-a fost dat de slujitorul dușmanului neamului omenesc, Adrian, când în mânia lui nebună a poruncit ca împreună cu soția și copiii tăi să fiti sfâșiati de fiare. Dar acestea nu v-au facut rău, fiind supuse prin harul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, slăvind pe Domnul, minunat în sfinții Săi, iti strigam cu dragoste:

Confidențialitate

Bucură-te, mărturisind adevărata dragoste pentru Dumnezeu;

Bucură-te, că mustrarea chinuitorului nu te-a inspaimantat;

Bucură-te, ca ai invins inchinarea la idoli;

Bucură-te, săditor al evlaviei creștine;

Bucură-te, dezvăluind amăgirea demonică;

Bucură-te, că ai făcut o faptă bună prin mucenicie;

Bucură-te, ca sufletul tău a trecut prin chinuri pentru a te mântui, de dragul lui Hristos;

Bucură-te, că ai mostenit Împărăția Cerurilor impreuna cu sfinții;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre!

Condacul 8

Ritorii cei fara de glas care nu cunosc puterea lui Dumnezeu nu pot intelege cum poate să îndure cineva un asemenea chin pentru Hristos, fiind într-un trup slab. Dumnezeu a fost milostiv cu voi, îndelung rabdatorule Eustatie, cand la cererea imparatului nelegiuit ai fost aruncat împreună cu soția și copiii tăi într-un bou de arama incins, dar voi ati cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Te-ai umplut de bucurie divină, Sfinte Mucenic și cu dragoste pentru Hristos, Domnul durerii, ai mers curajos spre moarte pentru numele Lui. Noi, ne amintim suferințele și laudăm marea ta răbdare, zicand:

Bucură-te, adevărat propovaduitor al lui Dumnezeu;

Bucură-te, ca inalti si acum rugăciuni către Dumnezeu;

Bucură-te, că L-ai urmat pe Hristos în credință;

Bucură-te, ca ai avut moarte de mucenic al lui Hristos și ai fost îngropat cu cinste;

Bucură-te, ca ai intrat in bucuria Domnului tău;

Bucură-te, că ai moștenit viata vesnica dupa multe necazuri;

Bucură-te, că ușile cerului ți s-au deschis;

Bucură-te, că te-ai așezat în cetele celor drepți pentru totdeauna;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre!

Condacul 9

Văzând credincioșii ca și trupul tău, mucenic curajos, a fost nevatamat de foc, lăudându-L pe Dumnezeu, slăvindu-l pe sfântul mucenic al Domnului și plangand langa sfintele tale moaște, Il cantau: Aliluia!

Icos 9

Dumnezeu a vrut să te boteze pe tine, Sfinte Mucenic Eustatie, și să cunoști puterea lui Hristos. Noi, lăudând faptele suferințelor tale pe care le-ai îndurat cu curaj pentru credința in Hristos, îți cântăm acest lucru:

Bucură-te, Sfinte Eustatie, întărirea evlavioaselor familii;

Bucură-te, ca intaresti mica biserica ce este familia;

Bucură-te, Sfanta Teopista, laudă pentru soții și mame;

Bucură-te, ca aperi casatoriile crestine;

Bucură-te, Sfintilor Agapie si Theopistos, mângâierea părinților celor virtuoși;

Bucură-te, podoaba vieții neprihanite;

Bucură-te, Sfanta Teopista, cu familia ta chemata la sărbătoarea Domnului;

Bucură-te, ca ati fost încoronati de Regele Slavei Dumnezeu cu cununi de mucenici;

Bucură-te, Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre!

Condacul 10

Domnul Iisus Hristos v-a proslăvit, Sfintilor Mucenici Eustatie, Teopista, Agapie și Theopistos, si l-a inspirat pe Sfântul Constantin să ridice o biserică la locul muceniciei voastre, astfel încât oamenii să se inchine la moastele voastre si să primească ajutor, strigând către Dumnezeu: Aliluia.

Icos 10

Te laudăm, Sfinte Mucenice Eustatie, pentru ca ne esti mijlocire către Tatăl Ceresc la toate necazurile și nenorocirile noastre, si iti oferim mulțumire cu sinceritate pentru toate faptele tale bune pe care ni le arăți noua celor nevrednici. Si tie, cartea noastră de rugăciune caldă, iti aducem cântarea aceasta:  

Bucură-te, stâlp al statorniciei in Biserica lui Hristos;

Bucură-te, ca ne unesti in dragoste cu Hristos;

Bucură-te, ca vorbesti cu Îngerii lui Dumnezeu din ceruri;

Bucură-te, ajutor rapid pentru cei care te cheamă pe pământ;

Bucură-te, ca sunteti mijlocitorii si speranta noastra pentru Împărăția lui Hristos;

Bucură-te, ca te rogi cu caldura lui Dumnezeu pentru noi;

Bucură-te, ca nici după moartea ta nu ne-ai părăsit;

Bucură-te, călăuzindu-ne pe calea mântuirii;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre.

Condacul 11

Primiti cântarea noastra plina de dragoste, Sfinti Mucenici, ca după ce v-ati adus pe voi insiva jertfă inmiresmata Domnului, I-ati cântat până la ultima suflare: Aliluia.

Icos 11

Stele strălucitoare ati apărut pe cerul bisericii, Mucenici fericiti, printre care tu, Eustatie, stralucesti puternic impreuna cu toti ostasii viteji. Din acest motiv, primeste această laudă de la noi:

Bucură-te, că stai acum in slava Sfintei Treimi;

Bucură-te, si ajuta-ne să ne luminăm cu lumina adevărului Divin;

Bucură-te, ca ii indrumi pe credincioși pe calea mântuirii;

Bucură-te, învățând pe păcătoși la pocăință;

Bucură-te, căci faci minuni cu moaștele tale;

Bucură-te, căci locuiești nevazut in bisericile ridicate pentru a preamări numele tău;

Bucură-te, tovarăș nevazut;

Bucură-te, ajutor rapid tuturor celor care te cheamă;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre!

Condacul 12

Dumnezeu ti-a dat Harul Sau tie, Sfinte Mucenic a lui Hristos Eustatie, iar noi cu venerație și dragoste ne închinăm puterii tale de vindecare. Te slăvim pe tine, mijlocitor ceresc, cântând Domnului: Aliluia!

Icos 12

Laudand minunile tale multe și slavite, Marele Mucenic Eustatie, te binecuvântăm împreună cu sotia ta și copiii tăi, ca sunteti mijlocitorii noștri și ridicati rugaciune înaintea lui Dumnezeu și ne rugăm către tine: trimite-ne în toată bunătatea ta ajutor, strigând cu fervoare către tine:

Bucură-te, mare laudă a mucenicilor;

Bucură-te, mare slavă a mărturisitorilor;

Bucură-te, ca vindeci diferite boli;

Bucură-te, ca dai ajutor celor săraci;

Bucură-te, îndrumătorul iubirii frățești;

Bucură-te, propovaduitorul pocăinței;

Bucură-te, ca privești la noi din cer;

Bucură-te, și ajută-ne nevazut;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre.

Condacul 13

O, Sfinte Mare si slavit Mucenic al lui Hristos Eustatie, primește de la noi această laudă pe care ți-o aducem cu dragoste și, prin mijlocirea ta la Tronul Atotputernicului Dumnezeu, cere vindecare pentru toate bolile noastre mentale și fizice, apare-ne de dușmanii vazuti si nevazuti, si ne izbaveste de chinul veșnic asa incat sa mostenim si noi Imparatia Cerurilor si Să-i cântăm lui Dumnezeu impreuna cu tine: Aliluia! (Acest contact se spune de 3 ori)

Icos 1

Domnul Îngerilor și al oamenilor, Creatorul, care vrea ca toti oamenii sa fie mântuiți si sa ajunga la adevăr, ți s-a aratat într-o vedenie minunată, Eustatie, cand ai vazut o cruce foarte luminoasă între coarnele unui cerb, spre care privind, ai văzut asemănarea trupului Celui răstignit pe cruce pentru noi, Iisus Hristos. Apoi ai auzit vocea lui Hristos strigandu-te: „Plachida!” si  îngrijorat ai întrebat: „ Cine eşti tu, Doamne, cel ce grăieşti cu mine?” Și după aceea a marturisit ca El este Iisus Hristos, care a venit să mantuiasca pe cei pacatosi, iar tu L-ai mărturisit pe adevăratul Dumnezeu. Noi, minunandu-ne de felul in care ai fost adus la credinta de catre Hristos, îti strigăm la aceasta:

Bucură-te, cel scos de Domnul din mijlocul celor răi;

Bucură-te, ca El te-a călăuzit pe calea mântuitoare;

Bucură-te, iubindu-L pe Creator din toată inima;

Bucură-te, stingând în tine focul patimilor;

Bucură-te, căci pentru numele celui mai dulce Iisus ai îndurat suferințe;

Bucură-te, că I-ai fost ai fost aprig credincios până la moarte;

Bucură-te, că ti-ai împodobit capul cu o cunună de mucenic;

Bucură-te, că ai gustat dulceața cerească cu sfinții;

Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre!

Condacul 1

Voievodului ales Sfantului Eustatie Plachida, ii aducem astăzi cântări de laudă in fața sfinților. Tu, mare mucenic, ai intrat în odihna cerească prin focul chinului si al patimirilor și tot felul de nenorociri, iar noi te cheamăm cu speranță: Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Eustatie, rugăciune pentru sufletele noastre!

Rugăciune

O, slavite sfânt și îndelung răbdător Mare Mucenic al lui Hristos Eustatie! Ascultă-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, care sărbătorim sfânta ta amintire. Cere pentru noi de la Domnul cu multele tale rugăciuni puternice sa ne dea har pentru mântuire și sa ne ierte pentru toate păcatele pe care le-am făcut; sa ne dea fertilitatea pământului, pace in lume, eliberarea de înșelăciunile diavolului feroce, si sfârșit creștinesc al vietii noastre si sa ajungem nevatamati in Imparatia Cerurilor. Tu ai primit acest har de la Domnul, asa ca roagă-te pentru noi cei care îți cinstim amintirea sfanta. Nu ne disprețui pe noi, cei nevrednici, care suferim de patimi și cere de la Domnul tot ce este bun și util sufletelor noastre, ca sa fim și noi mantuiti impreuna cu toți sfinții, în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. 

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.