Sf. Mari Mc. Eustație şi soţia sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor: Agapie şi Teopist; Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci; Ap. Galateni 2, 16-20; Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1 (Luarea crucii şi urmarea lui Hristos); glas 7, voscr. 5 20 SEPTEMBRIE

 

Luna septembrie în 20 de zile: pomenirea Sfântului, Marelui Mucenic Eustatie, a Sfintei Teopista, soţia lui şi a celor doi fii ai lor: 

Agapie şi Teopist (+120)

 

 Sfântul Marele Mucenic Eustatie

           Acest Sfânt şi Mare Mucenic Eustatie a fost un vestit căpitan de oşti, pe vremea împăratului Traian (98-117). În lume, el se numea Plachida, iar soţia sa Tatiana şi, când nu era plecat cu oastea, trăiau la Roma cu cei doi copii mici ai lor. Erau oameni bogaţi şi, măcar că erau păgâni cu credinţa, erau foarte milostivi spre săraci. Deci, fiind odată la o vânătoare cu mai mulţi prieteni, a dat peste o cireadă de cerbi. Urmărindu-i, a văzut cum din cireadă s-a despărţit un cerb mare şi frumos şi, începând el singur să gonească după acest cerb, pe când se apropia să-l ajungă, Plachida a văzut între coarnele cerbului cinstita Cruce a lui Hristos, strălucind mai mult decât soarele şi pe dânsa chipul lui Hristos, şi a auzit un glas venind de la Cruce şi zicând: "Pentru ce mă goneşti Plachida? Eu sunt Hristos. Mergi la unul din preoţii Mei creştini şi el îţi va arată calea pe care s-o urmezi". Deci, s-au botezat, el şi toată familia lui, şi i s-a dat lui Plachida numele de Eustatie, soţiei sale numele de Teopista, iar celor doi fii ai săi, Agapie şi Teopist. Şi i-a învăţat pe ei preotul calea mântuirii, descoperindu-le lor şi ispitele şi încercările, sărăcia şi primejdiile ce aveau sa vină asupra lor. Şi-i îndemna pe ei să primească şi să rabde acele necazuri, acum, în viaţa aceasta. Iar el a zis: "Doamne, de nu se poate altfel să treacă acele ispite, dă-mi-le acum să le rabd, fără numai trimite-mi şi ajutorul Tău, ca să nu mă biruiască răutatea lor". Şi îndată, atâta război i-a dat lui ucigaşul de oameni, diavolul, încât şi-a pierdut şi averea, şi pe femeia sa a văzut-o luată în robie, pe fiii lui răpiţi de fiare sălbatice, iar pe sine ajuns la mare sărăcie şi înstrăinare. Şi a trăit, astfel, ca paznic la ţarinele oamenilor, cincisprezece ani, într-un sat din Egipt în sărăcie şi smerenie, ca Însuşi Domnul. În vremea aceea, purtând război cu alte popoare, romanii au fost înfrânţi. Împăratul Traian şi-a adus aminte de Plachida, viteazul căpitan, şi a pus să-l caute. Şi l-a aflat în satul unde era. Pe drumul spre Roma, a aflat, apoi, şi pe soţia şi pe copiii săi. Şi l-a chemat împăratul şi iarăşi, după biruinţă, şi-a luat cinstea cea dintâi. Deci, murind Traian şi venind la tron tiranul Adrian(117-138), Eustatie a avut din nou parte de suferinţă. Chemat să intre în templu, să aducă jertfă idolilor, cu toată familia, şi Eustatie nevrând a se supune, împăratul a poruncit ca Eustatie şi familia sa să fie daţi la fiare; dar sălbăticiunile nici nu se atingeau măcar de dânşii. Atunci, împăratul i-a osândit la moarte, prin arderea de vii, într-un bou de aramă, înroşit în foc. Şi aşa îşi primiră sfârşitul.

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Eustatie şi a celor împreună cu dânsul: soţia sa Teopisti cu cei doi fii ai lor Agapie şi Teopist

Troparul Sfântului Mare Mucenic Eustatie şi a celor împreună cu dânsul

Glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Zburdările patimilor mele potolindu-le, prin rugăciunile tale, mucenice al lui Hristos, învredniceşte-mă a lăuda sfânta prăznuire a nevoinţelor tale, preafericite.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Chemarea ta nu s-a făcut de la oameni, preaalesule; ci din cer te-a chemat pe tine Hristos, ca mai înainte pe Sfântul Pavel, arătându-ţi-se ţie ca un cerb şi scăpându-te de fiarele cele otrăvitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind plin de înţelepciunea cea de sus, mucenice, cu toată buna credinţă ai ales mai de cinste desfătarea cerurilor decât averea şi decât dezmierdarea cea pieritoare, încununându-te cu toată casa ta prin mucenicie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Aflându-te pe tine mai Curată decât toată zidirea, Ziditorul şi Dumnezeul tuturor a binevoit a Se Întrupa din tine, Preacurată, voind să prefacă iarăşi pe om ca mai înainte.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Răbdat-ai cu tărie, mărite, întreitele valuri ale supărărilor, mucenice al lui Hristos, Sfinte Eustatie, rămânând fără de fiii tăi şi fără de soţie.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind mântuiţi de Dumnezeu de la răpirea fiarelor, mucenice al lui Hristos, Mucenice Eustatie, fiii tăi au biruit fiarele cele înţelegătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trecând marea vieţii cea cu supărări, mărite, ţi-ai păzit chipul cel Dumnezeiesc al sufletului nevătămat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Veniţi, credincioşilor, să lăudăm cu cântări de bucurie cinstitul locaş al fecioriei şi al curăţiei.

Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica Ta, Hristoase, cântând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu putere Dumnezeiască mântuindu-se soţia ta din tirania vrăjmaşului şi-a păzit ale curăţiei, grăind: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ispitit în multe feluri, te-ai încercat, mucenice al lui Hristos Eustatie şi ai alergat la lupta muceniciei, grăind Stăpânului tău: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Povăţuit fiind de porunca Stăpânului, te-ai arătat împodobit cu sângele muceniciei, pururea pomenite Mucenice Eustatie mărite, împreună cu soţia şi cu fiii tăi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea prin glasuri neîncetate cu credinţă strigăm ţie, Stăpână: Bucură-te.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Sfinte Eustatie, te-ai arătat asemenea cu Iov, petrecându-ţi viaţa fără prihană, cu dreaptă credinţă şi cu îndelungă răbdare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cine va putea să te fericească, Mucenice Eustatie şi să numere durerile inimii tale, pe care le-ai suferit, mucenice, fiind lipsit de soţia ta şi de fiii tăi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Maica lui Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Preabunul Cuvânt, Care îmbunătăţeşte pe toţi, tămăduieşte înrăutăţirea sufletului meu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Iubit-ai, mărite, pe Hristos care ţi S-a arătat şi te-ai unit Lui cu dragoste. Deci te-ai arătat mucenic împodobit cu porfira sângiurilor tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Alergat-ai urmând Dumnezeieştilor urme ale lui Hristos şi te-ai arătat cu totul părtaş Patimilor Lui şi Împărăţiei Sale, încununându-te, mucenice, cu toată casa ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Slujindu-ne acum de cuvintele Arhanghelui Gavriil, Fecioară fără prihană, grăim: Bucură-te, Ceea ce Singură eşti Maică Binecuvântată; Bucură-te, Uşă care porţi pe Soarele dreptăţii.

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Aievea râvnind Patimilor Lui Hristos şi cu credinţă bând paharul Lui, te-ai făcut părtaş şi împreună moştenitor măririi Lui, Sfinte Mucenice Eustatie; de la Însuşi Dumnezeul tuturor, luând dintru înălţime Dumnezeiască iertare.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii lui Hristos ca într-un cuptor fiind închişi înăuntrul boului celui de aramă care era încins cu foc, cu mulţumire cântau: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unii ce eraţi uniţi cu legătura prieteşugului şi a firii, prealăudaţilor mucenici, cu răbdare aţi suferit în nevoinţe, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeule şi Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu eşti din veacuri cu adevărat mai Înalt decât Dumnezeieştile Puteri cele cereşti, căci ai născut pe Ziditorul lor în chip de netâlcuit, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Stăpână.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe ceata mucenicilor celor adevăraţi, care este adunată luminat cu legile firii şi cu cuvântul credinţei, ca pe nişte iubitori de dreaptă credinţă, acum toţi să-i lăudăm şi cu credinţă să cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Din pronia cea de sus fiind despărţiţi, înţelepţilor, frumos v-aţi împreunat cinstiţilor; şi vopsind cu sângiurile voastre porfira cea de mire, v-aţi sârguit a intra în cămara cea cerească, cântând: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Roadă pântecelui tău şi pe soţia ta, cu dreaptă credinţă bucurându-te i-ai adus lui Dumnezeu, Fericite Mucenice Eustatie, făcându-i părtaşi chinuirii, pe cei uniţi din fire, cântând lui Hristos: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toiag din rădăcina lui Iesei eşti, Fecioară, ca pe o Floare Odrăslind pe Atotputernicul Domnul, Care ne-a înmiresmat pe noi, împreună cu toţi cei ce cântă: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apropiindu-te de Lumina Treimii cu bucurie, acum te veseleşti cu căpeteniile oştilor celor îngereşti, Sfinte Mucenice Eustatie. Cu acelea împreună roagă-te neîncetat să ne mântuim toţi cei ce te lăudăm pe tine.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru nevoinţele tale cele de pe pământ şi nevoile cele de multe feluri, ai primit acum veselia cea din ceruri împreună cu drepţii; pe care învredniceşte-ne să o dobândim şi noi cei ce te lăudăm pe tine, mărite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin osârdie cu totul mă aduc pe mine ţie, Mucenice Eustatie, ca să te câştig pe tine pricinuitor mântuirii celei Dumnezeieşti şi părtinitor către Stăpânul, Cel Ce poate a mântui de toată primejdia.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Ceea ce fără ispită de bărbat ai născut pe Dătătorul de viaţă şi Mântuitorul, toţi, cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, neîncetat te rugăm, ca prin rugăciunile tale, Maică Fecioară, să ne mântuim de toată nevoia.

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Între coarnele dobitocului văzând chipul Crucii şi în aceasta icoana lui Iisus, înspăimântându-te de vedenie, ai căzut la pământ şi cu toată casa ai venit la Dumnezeiescul Botez; iar sărăcind, ca al doilea Iov te-ai arătat. Deci, întărindu-te împreună cu soţia şi cu fiii, ai grăit: Domnul a dat şi Domnul a luat. Sfinte Mucenice Eustatie Stratilat, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Vitejind întru ispitele vieţuirii şi cu ostenelile răbdării strălucindu-te pentru buna credinţă, nou Iov te-ai făcut, mucenice prealăudate. Căci, pătimind lipsirea de cele veselitoare ale vieţii, ai mulţumit lui Dumnezeu împreună cu soţia şi cu fiii tăi. Drept aceea, sfârşitul nevoinţelor tale, biruitorule Sfinte Eustatie, l-ai încununat cu vărsarea sângelui pentru Hristos, Căruia roagă-te să dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea...

Cinstita Elena, aflând Crucea Mântuitorului ascunsă în pământ, a luat-o şi a umplut marginile lumii de bucurie, poruncind să fie înălţată în Biserică; şi ca un sceptru îl aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceasta strigă către fiul său: întinde-ţi, stăpâne, mâinile tale şi primeşte Crucea, care se arată tuturor tărie, iar ţie, înţelepte şi biruinţă; cu darul învaţă dar neamurile să se închine Cinstitei Cruci şi Patimilor lui Hristos.

Întru aceastã zi, cuvânt despre un preot, pe care l-a oprit episcopul de a sluji

      Ne spunea nouă Filon, robul lui Hristos, că, de demult, pe vremea prigonirii creştinilor, un oarecare episcop a oprit pe un preot de la slujbă, dintr-o anumită pricină. Deci, s-a dus preotul acela în altă parte pentru nişte trebuinţe şi acolo l-au prins păgânii şi, mult chinuindu-l, nu s-a lepădat de Hristos şi i-au tăiat capul şi s-a făcut mucenic al lui Hristos. Iar, după puţină vreme, a încetat gonirea şi stăpânul cetăţii aceleia, văzând minunile Sfântului Mucenic, i-a zidit o biserică şi, luând moaştele lui, le-a aşezat în raclă şi le-a pus pe ele înăuntru, în altarul bisericii. Deci a chemat tot poporul şi pe episcop, vrând să facă sfinţirea bisericii. Şi, în vremea când preotul vroia să facă începutul slujbei de seară, s-a mişcat racla şi a ieşit afară din biserică, nedusă de nimeni şi o frică şi o mirare i-a cuprins pe toţi cei ce erau în biserică. Iar poporul a adus funii şi a tras racla în biserică, la locul ei. Apoi, a doua oară, când episcopul a dat pace, iarăşi racla a ieşit îndată din biserică. Iar domnul acela, văzând aceasta, s-a temut şi a început, smerindu-se foarte, a se plânge către Dumnezeu, zicând: "Pentru păcatele mele, nu voieşte Sfântul să locuiască în biserică". Asemenea şi tot poporul plângea, tânguindu-se, privind la această minune. Iar în noaptea ce a sosit, s-a arătat Sfântul Mucenic episcopului, zicându-i: "Pentru ce vă învinuiţi între voi, ca şi când n-aş voi să petrec cu voi în biserică? Ci rogu-te şi te osteneşte să mergi în cetate la episcopul meu, şi-l sileşte pe el, să mă dezlege pe mine de canon, că m-a oprit de la slujbă. Şi de aceea, nu pot sluji cu voi acum în biserică, ci ies afară. Cununa muceniciei am luat-o, însă faţa lui Dumnezeu n-am văzut-o, că întru despărţire sunt. Dar să nu gândeşti că mă vei dezlega tu pe mine, că nu voi putea sluji cu voi, nici faţa lui Hristos a o vedea, pentru că El a zis ierarhilor Săi: "Ori pe câţi veţi lega pe pământ, vor fi legaţi şi în ceruri". Şi aceasta zicând, s-a făcut nevăzut. Iar a doua zi, episcopul a spus aceasta domnului aceluia şi, auzind el acestea de la episcop, s-a mângâiat. Deci, episcopul, luând pe câţiva clerici, s-a dus la episcopul cel numit de Sfântul şi i-a spus lui toate cele despre Sfântul Mucenic. Şi acela, degrabă sculându-se, a mers împreună cu cei ce veniseră. Deci, venind, s-a închinat Sfântului Mucenic şi i-a zis: "Hristos, Cel ce te-a legat pe tine prin smerenia mea, să te dezlege pe tine, acum, prin vărsarea sângelui tău pentru numele Lui. Intră şi să fii cu noi". După aceea, aducând racla în biserică, au săvârşit slujba. Deci, mai mult nu s-a mai mişcat racla de la locul ei şi minuni multe făcea. Drept aceea dar, iubitorilor de Hristos, să cunoaşteţi cât de mare este rânduiala arhierească, pentru că pe câţi îi leagă pe pământ, legaţi vor fi şi în ceruri, şi pe câţi îi dezleagă pe pământ, dezlegaţi vor fi şi în ceruri.